"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




marți, 21 septembrie 2010

Preşedintele PRM a primit Diploma de Cetăţean de Onoare al Comunei Chiheru de Jos




Fraţi români, Nu am venit pregătit să ţin un discurs, cu toate că aş putea vorbi la orice oră din zi şi din noapte. Mai greu este să mă opresc. Vă mulţumesc că m-aţi invitat la serbarea acestei comune, de care auzisem lucruri frumoase, dar, spre ruşinea mea, am fost la Hiroşima, am fost la Capetown, în Africa de Sud, am fost în Delta Nilului, în Egipt, am fost unde nici nu vă imaginaţi dar aici încă nu ajunsesem. Şi uite că a făcut bunul Dumnezeu în aşa fel, pentru că noi sîntem, cu toţii, în mîna Lui, şi mi-a îndrumat paşii aici cînd mă aşteptam mai puţin. A pomenit Octavian Ursulescu despre discuţia pe care a avut-o cu Ioan Matei, un patron din Poiana Braşov. Eu am copilărit în acea zonă, pentru că mama era din Braşovul Vechi, iar cînd eram mic mă ducea de mînă în Poiană. Se ştie că sînt ardelean după mamă şi niciodată nu voi trăda cauza românească! Pentru că avem prea mulţi morţi în pămîntul acestei ţări: şi în Războiul de Independenţă, şi în ambele războaie mondiale.


Acel om din Poiana Braşov mi-a spus că pe 19 septembrie va fi ziua comunei sale natale, amintindu-mi că avem primar PRM aici, pe domnul Emanoil Hurdugaci. I-am răspuns: "Batem palma, o să vin!" Asta, deşi am un program foarte încărcat. Săptămîna trecută eram la Strabourg, am trecul Rinul şi am fost şi în Germania, la Baden-Baden, la Heidelberg, m-am întîlnit şi cu Prinţul Dimitrie Sturdza.
La Baden-Baden este o biserică românească. Acolo este străbunicul lui înmormîntat. L-am întrebat: "Ce grad de rudenie ai tu, Prinţe, cu Domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza?". El mi-a zis aşa: "Este bunicul bunicului meu, a şasea generaţie". Am fost acolo, mi-a deschis Capela ortodoxă, mi-a arătat şi sarcofagele unde se află înaintaşii lui. Repet: am avut o activitate destul de intensă. Am rostit şi un discurs în Parlamentul European, fiind singurul care a avut curajul să spună: "Terminaţi cu această confuzie foarte păgubitoare pentru Poporul Români! Nu mai puneţi semnul de egalitate între romi şi români!" Eu îi respect pe ţigani, unii sînt copiii lui Dumnezeu, sînt oameni foarte amărîţi, iar atunci cînd sînt creştinaţi, sînt pîinea lui Dumnezeu. Am întîlnit exemplare umane splendide. Dar problema, deja, nu mai este a Poporului Român, este a comunităţii europene. Haideţi să o rezolvăm, nu bătînd din palme, ci în timp. Şi nu mai puneţi la stîlpul infamiei Poporul Român. Acesta este pedepsit că a fost prea bun, prea ospitalier, prea primitor, în timp ce alţii i-au gonit sute de ani pe ţigani din inima Europei, aşa că i-am primit noi. Iar acum sîntem puşi la zid. Bine ar fi dacă s-ar lupta şi alţii cu armele parlamentare şi civilizate pe care le avem la îndemînă. Am să încerc să scurtez alocuţiunea mea, ma ales că a început să plouă. E, totuşi, o ploaie binevenită. Mulţumesc Consiliului Local pentru onoarea pe care mi-au făcut-o, de a mă primi în marea familie a cetăţenilor de onoare ai acestei comune. Iată că acum sînt consătean cu voi. Iată că acum sînt şi eu chiherean, eu, care sînt bucureştean, fiindcă m-am născut la Bucureşti, dar mie nu-mi place oraşul. Cînd voi veni la Putere, cu ajutorul şi din mila Bunului Dumnezeu - şi voi veni, va veni şi rîndul meu, nu pot să domnească sataniştii la nesfîrşit - voi muta Capitala României la Braşov. Nu a fost o idee a mea, a fost ideea marelui patriot Ionel I.C. Brătianu. Dar, el n-a mai apucat, pentru că a murit relativ tînăr, în 1927. România este descentrată din punct de vedere politic şi administritativ. Capitala este la Bucureşti, la 700 de km de Maramureş, de Banat şi de Bucovina. Iată de ce capitala politică trebuie să fie în inima României, la Braşov. Avem şi modelul altor state, care au dublă capitală: păstrăm capitala tradiţională, culturală, istorică la Bucureşti. Nu mă deranjează. Şi atunci să vedeţi cum, aproape miraculos, se vor schimba unele realităţi şi raporturi! N-o să-şi mai facă mulţi de cap, aici, în centrul României, mizînd pe faptul că structurile politice şi de comandă ale Statului Naţional Unitar Român sînt mult prea departe. Nu vreau să polemizez cu nimeni. E sfînta zi de duminică, ziua în care, totuşi, nu S-a odihnit de tot Dumnezeu după Facerea Lumii. A mai făcut ceva duminică, poate mai important decît tot ce făcuse pînă atunci: L-a Înviat pe Mîntuitorul nostru Isus Christos. Pentru că asta-i forţa Creştinismului şi asta ne adună pe noi acum: ne-am adunat în numele lui Isus Christos! Dacă asta e ţara noastră este, nu pe marginea prăpastiei, ci pe fundul prăpastiei, pentru că L-au scos pe Christos din calendare, din cărţi, din manuale, din programele aşa-zis educative de Radio şi de Televiziune. Le e ruşine să spună că sînt creştini. Mîntuitorul spune că acolo unde se adună doi sau trei oameni în numele Lui, acolo va fi şi El. Noi ne-am adunat în numele Lui, pentru că am venit la o sfinţire de Cimitir al Eroilor. Mă uitam ce frumoasă şi ce înaltă zi ne-a dăruit Cel de Sus, cum strălucea soarele pe turla acelei biserici noi şi, totuşi, atît de vechi. Este o biserică pe fundaţiile unei ctitorii de la 1837, iar domnul primar îmi spunea că acolo a existat o ctitorie şi mai veche, din timpuri imemoriale. Eu l-am rugat să aşeze o placă de marmură, să se vadă de la şosea că această ctitorie este zidită pe locul unde a fost o biserică fondată în 1837. Mă uitam la copilaşii înveşmîntaţi straiele lor de sărbătoare. Frumoasele culori primordiale, alb-negru. Iată portul din această zonă din acest mare bazin etnografic. Îi admiram cît de inimoşi cîntau şi recitau versuri despre Eroii Patriei. Numai că aceştia erau acolo, la un metru sub pămînt, iar pe crucile celor mai mulţi dintre ei scria Erou Necunoscut. Dar noi îi cunoaştem foarte bine. Pentru ce au murit acei flăcăi? Să dezmembreze unii ţara acum, să o tîrguiască la obor de vite, să le fie ruşine că sînt români? Niciodată nu vom ceda o palmă din pămîntul Ardealului nostru strămoşesc! Să nu creadă cineva că ţara asta e sat fără cîini, că n-are România stăpîn! Are, iar acest stăpîn e Poporul Român. Fireşte, e frumos să ne vedem, să ne decorăm, să ne dăm flori, să facem politică înaltă, să facem alianţe, dar vine un moment cînd unii încearcă să treacă linia roşie, de demarcaţie, şi se obrăznicesc, dar atunci eu le spun cum spun cei care au populat şi au fondat comuna Hodac: Ho, dac! Aici sînt daci! Aici sînt romani! Nu treceţi peste noi! Şi nu vor trece cît timp vom fi noi în viaţă: eu, şi Gh. Funar, şi alţi patrioţi români. Dar ce ne facem cu nivelul de trai? Ce ne facem că noi venim şi plecăm, iar voi rămîneţi cu grijile voastre? Ce ne facem cu sărăcirea a acestei ţări? România n-are voie să fie o ţară săracă. România este California Europei! Haideţi să ne gîndim numai la bogăţiile de la Roşia Montană. Dacă nu s-au exploatat zăcămintele acelea extraordinar de bogate - sînt peste 800 de tone de aur, nu 200 cum mint unii, în mod deliberat, ca să minimalizeze, să bagatelizeze - dacă nu le-au furat lipitorile străine, care tot dau tîrcoale, asta ni s-a datorat mie, şi lui Gh. Funar şi Partidului România Mare. Şi pentru că le-am stricat socotelile, mafioţii ne-au eliminat, prin fraudă, din Parlament. Dar eu le voi face surpriza că vom intra din nou, cu fruntea sus, la alegerile anticipate pe care le punem la cale pînă în primăvara anului viitor, iar ei nu vor mai intra. Sau vor intra, dar nu în Parlamen, ci direct la Puşcărie. Pentru că am uitat să vă spun un secret, dar să nu ne audă nimeni: am să umplu puşcăriile cu hoţii ăştia! Sînteţi de acord? E bine atunci.

Acestea fiind spuse, vreau să le fac o bucurie copilaşilor, care, practic, au însufleţit această frumoasă zi. În Ardeal este frumos şi cînd e soare, şi cînd plouă, şi cînd ninge. Tot timpul e frumos. De-aia se bat liftele spurcate pe provincia asta binecuvîntată. Numai că noi stăm de veghe, zi şi noapte. Cui nu-i place, să plece de unde a venit! Ia, uite, dom'le, stau să le dau lor explicaţii? Nu vom ceda nimic din pămîntul Transilvaniei româneşti! Dar, despre copii vorbeam. Ca membru al Parlamentului European în Comisia de Cultură şi de Educaţie, dar şi în Comisia de Politică Externă, am dreptul la 100 de excursionişti pe an - mai exact, să-i trimit, pe banii Parlamentului, la Bruxelles. Şi, la insistenţa mea, şi la Waterloo, unde s-a dat ultima luptă a lui Napoleon. Am să trimit 10 copii din Chiheru de Jos şi alţi 10 din comuna apropiată, Petelea, unde e tot primar PRM. Ei vor fi însoţiţi de 4 profesori şi de cei 2 primari. Acestor două comune, unde avem primari, eu le afectez 30 de locuri. Totul pe cheltuiala Parlamentului Europei: avion, hotel, masă. Aceast va fi o experienţă unică în viaţa lor. Nu pot să-i iau, deocamdată, pe cei foarte mici, de la ciclul primar, clasele I-IV, fiindcă sînt greu de ţinut sub control. Am să fac mai multe pentru voi. De pildă, acum, cînd mă voi duce spre Bucureşti, am să fac demersurile necesare pentru a se efectua săpături arheologice la Castrul Roman de aici, din comuna voastră. Să vadă lumea ce vechime au românii pe aceste meleaguri binecuvîntate.
Nu vă pierdeţi speranţa. Am venit să ne uităm unii în ochii altora. Nu ne e frică de bandiţi. Eu mor cu Mafia de gît! La bună vedere, la Palatul Cotroceni! (Aplauze)

CORNELIU VADIM TUDOR
(Discurs rostit, liber, la Adunarea Populară din comuna Chiheru de Jos, jud. Mureş, duminică, 19 sept. 2010)


http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=8627&format=html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu