"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




miercuri, 16 februarie 2011

Locuri misterioase

QuantcastMausoleul Taj Mahal, monument închinat iubirii (I)
Un imens mausoleu din marmură translucidă cu un dom alb, Taj Mahal a devenit un simbol al Indiei, fiind recunoscut imediat în toată lumea. Monumentul a fost construit între anii 1631 şi 1648, la porunca împăratului mogul Shah Jahan, în memoria soţiei sale favorite, Arjumand Banu Begum (Mumtaz Mahal). Este considerat cel mai măreţ „monument al iubirii“. Mii de meşteri şi artişti au fost angajaţi la acest imens proiect şi, potrivit unor legende, mulţi dintre ei au fost crunt mutilaţi, torturaţi şi chiar omorîţi de Shah Jahan, astfel încît să nu mai poată construi vreodată un asemenea monument. Recent au apărut noi teorii ce presupun că un rege hindus, şi nu un sultan musulman, ar fi construit Taj Mahal. Taj Mahal se află în oraşul Agra, pe malul Rîului Yamuna, în statul nordic Uttar Pradesh, India. Monumentul a fost construit de Shah Jahan („Regele lumii“ în persană), al cincilea conducător al Imperiului Mogul în perioada 1628-1658. Termenul „mogul“ este o variantă a cuvîntului persan pentru mongol. Mogulii erau o putere imperială islamică, avîndu-şi are originea în Asia Centrală şi fiind descendenţii conducătorilor mongoli Ginghis Han (cca 1162-1227) şi Timur (Tamerlan, 1336-1405). Între mijlocul Secolului al XVI-lea şi începutul Secolului al XVIII-lea, Imperiul Mogul a reprezentat puterea dominantă din zona subcontinentului Indian. Înainte de a-şi muta capitala la Delhi, în 1637, Imperiul Mogul era guvernat de la Marele Fort Roşu din Agra, un oraş-palat înconjurat de ziduri, numit după meterezele din gresie de culoare roşie, situat la 2,5 km nord-vest de Taj Mahal.

Se spune că, pentru a construi Taj Mahal, Shah Jahan ar fi utilizat cei mai buni arhitecţi şi meşteri din zonă. Legenda spune că, după terminarea monumentului, Shah Jahal a fost atît de uimit de ceea ce se realizase, încît a ordonat tăierea mîinilor tuturor meşterilor, pentru a se asigura că aceştia nu vor mai putea face ceva atît de frumos ca Taj Mahal. Împăratul a poruncit, de asemenea, ca ochii lor să fie scoşi cu dalta, pentru ca să nu mai poată vedea vrodată ceva mai frumos şi mai impresionant. O altă legendă spune că Shah Jahan ar fi vrut să construiască un alt Taj Mahal, dar din marmură neagră, dincolo de Rîul Yamuna, pentru a fi locul său de veci (şi probabil pentru simetrie). Cele două monumente ar fi trebuit unite cu un pod de argint, pe care sufletul regelui şi cel al reginei să se întîlnească la fiecare lună plină. Din păcate, înainte de a putea realiza acest proiect, împăratul a fost detronat de fiul său. Bineînţeles că istoricii nu au găsit vreo dovadă a acestor relatări, deşi poveştile romantice şi însîngerate au atras mulţi vizitatori. În 1631, Mumtaz Mahal, regina şi cea de-a treia soţie a lui Shah Jahal, a murit în oraşul Burhanpur, în timp ce dădea naştere celui de-al 14-lea copil. Împăratul a fost atît de afectat de pierderea suferită, încît se spune că părul şi barba sa au devenit albe ca zăpada la doar cîteva luni de la moartea ei. Shah Jahan a început construcţia monumentului dedicat soţiei sale cam la un an după aceea, iar proiectul a fost terminat în anul 1648, construcţiile din jur avînd nevoie de încă 5 ani pentru a fi gata. Monumentul a luat numele de la Mumtaz (Mumtaj) Mahal („favorita palatului“). Potrivit istoricului oficial de la curte, Abdul Hamid Lahori, şi a altor cronicari oficiali din perioada domniei împăratului, se pare că la Taj Mahal au fost angajaţi să lucreze 20.000 de oameni. Printre aceştia erau tîmplari, cioplitori în piatră, decoratori, sculptori, pictori, caligrafi şi mulţi alţi artişti, adunaţi din toate colţurile imperiului şi, de asemenea, din Asia Centrală şi Iran. Rapoarte ale contrucţiei susţin că mai mult de 1.000 de elefanţi au fost utilizaţi pentru a transporta materiale de construcţii din toată India şi din restul Asiei. Marmura albă folosită la Taj Mahal provenea de la Rajasthan, jaspul de la Punjab, jadul şi cristalul din China, turcoazul din Tibet, lapis lazuli din Afganistan, safirele din Sri Lanka, iar carnelianul din Arabia. Monumentul a fost proiectat de un grup de arhitecţi aflaţi sub supraveghere imperială, printre care se numărau Abdul-Karim Ma’mur Khan, Makramat Khan şi arhitectul persan Ustad Ahmad Lahauri, despre care se presupune că era designerul şef de la Taj Mahal. În septembrie 1657, Shah Jahan s-a îmbolnăvit, iar zvonurile cum că ar fi pe moarte au început să se răspîndească repede. Potenţialii urmaşi la tron nu au stat cu mîinile în sîn: după o rebeliune condusă de fiul său Aurangzeb, în anul 1658, Shah Jahan a fost detronat. Apoi, a fost pus sub arest la domiciliu în fortăreaţa Agra, unde, 8 ani mai tîrziu, în ianuarie 1666, a murit la vîrsta de 74 de ani. După moartea lui, Aurangzeb şi-a îngropat tatăl în cripta principalului monument funerar de la Taj Mahal, alături de soţia pe care Shah Jahan o iubise atît de mult.

Taj Mahal este, fără îndoială, cel mai frumos exemplu al arhitecturii mugale, un stil ce combină elemente din arhitectura persană, indiană şi islamică. Deşi mausoleul principal este cel mai faimos aspect al monumentului Taj Mahal, el e doar o componentă a unui complex de structuri interconectate, ce include cîteva alte mausolee, printre care şi cele ale celorlalte soţii ale lui Shah Jahan, o poartă-monument, o moschee şi o grădină împrejmuită cu ziduri mici. Taj Mahal este construit pe o platformă înălţată, de formă pătrată, făcută din gresie roşie, acoperită de o terasă imensă din marmură albă. În anumite condiţii, acest aranjament dă impresia că vastul monument, aşezat la capătul unui lung canal licăritor, pluteşte cumva deasupra pămîntului. Mausoleul are baza pătrată, cu latura de 57 de metri, cu domul central atingînd înălţimea de 60 de metri. Faimosul dom este flancat de 4 minarete conice, fiecare avînd baza octogonală şi un corp cilindric, cu o înălţime de circa 41 de metri. Minaretele au fost construite cu o anumită înclinaţie spre exterior, astfel încît, dacă ar fi căzut (spre exemplu, în cazul unui cutremur), să nu se prăbuşească peste cavou, ci departe de el. Din punct de vedere arhitectural, aceste moschei aveau rolul de a echilibra şi încadra structura mausoleului.(Va urma)

BRIAN HAUGHTON 
http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/16/locuri-misterioase/ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu