"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Pentru împrospătarea memoriei - Scrisoare Deschisă adresată domnului Nicholas Taubman, ambasadorul SUA în România

Domnule Taubman,


îţi scriu la o zi după neruşinata fraudă electorală pe care ai poruncit-o şi ai coordonat-o în România duminică, 1 iunie 2008. Nici măcar hoţii cei mai înrăiţi nu fură duminica, din respect faţă de Ziua Domnului. Dumneata, în schimb, furi vîrtos, cu ambele mîini, fiindcă n-ai nici un Dumnezeu. De cînd te-a trimis fiul amicului dumitale, George Bush-senior, ca ambasador în România, te-ai amestecat, brutal, în viaţa politică a ţării noastre şi ai săvîrşit numai abuzuri, comportîndu-te ca un Gauleiter în lagăr, sau ca un stăpîn de sclavi pe plantaţie. Astfel, printre multe altele:

1) Ai afirmat, în inima Transilvaniei, la Cluj, că limba maghiară trebuie să fie a doua limbă oficială a României.

2) În ianuarie 2006 te-ai dus la Palatul Victoria şi i-ai cerut primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să facă tot posibilul să împiedice plecarea mea la Londra, în fruntea unei delegaţii a Senatului României, de teamă să nu fac declaraţii cu privire la existenţa închisorilor CIA pe teritoriul României; în final, toată vizita a fost anulată.

3) În aprilie 2007 l-ai vizitat, intempestiv, pe preşedintele PSD, la sediul central al acestui partid, din Şos. Kiseleff, strigînd la el, ca la ultimul servitor, pentru a-l apăra pe Traian Băsescu, aflat în plin proces de suspendare.

4) În noiembrie 2007 ai tras sforile ca să împiedici intrarea PRM în Parlamentul European, în timp ce şovinii unguri au intrat în acel forum cu două "guri de foc": UDMR şi Laszlo Tökeş.

5) În sfîrşit, acum, în iunie 2008, ai coordonat uriaşa fraudă de la alegerile locale, tot în defavoarea PRM şi în favoarea iredentismului unguresc şi a acelor "cozi de topor" care îl tolerează.

Domnule Taubman, niciodată, nici un ambasador al Americii în România n-a îndrăznit să comită atîtea fărădelegi, cum îţi permiţi dumneata. În special fraudarea voinţei electoratului român reprezintă un abuz incalificabil, o crimă împotriva democraţiei. Democraţie care e o religie pentru America, dar nu şi pentru dumneata, care te comporţi aici ca un terorist. Da, acesta e cuvîntul care ţi se potriveşte ca o mănuşă: terorist. Stai acolo, în buncărul Ambasadei - devenit centrul unic de comandă, care supraveghează fraudarea alegerilor şi controlează tot ce mişcă în ţara asta - şi dai ordine, iar slugile din Serviciile Secrete româneşti le execută orbeşte. Există un număr impresionant de studii şi tratate despre tehnicile de fraudare a alegerilor, cele mai multe fiind "brevetate" şi tipărite în America. Nu ştiu ce profesie ai dumneata, domnule Taubman, am auzit că eşti negustor de piese de schimb (sau cam aşa ceva) - dar eu, unul, sînt sociolog, aşa că acesta e un subiect pe care îl cunosc foarte bine şi e imposibil să mă inducă cineva în eroare. Prin urmare, să nu-mi spună nimeni, de exemplu, că, în judeţul Cluj, PRM are 5%, iar UDMR 15%, prin urmare de 3 ori mai mult! Aşa ceva nu există, domnule Taubman! E făcătura voastră, a diversioniştilor care lucrează, febril, la inventarea unui Kosovo românesc, pentru sfîrtecarea teritorială a ţării noastre. Misiunea principală a dumitale în România este compromiterea şi, în final, lichidarea ultimei redute de rezistenţă a acestei ţări: PRM. La asta lucrezi, zi şi noapte, cu o încăpăţînare diabolică. Fireşte, nu singur, ci împreună cu şefii Serviciilor Secrete de la noi, aleşi pe sprînceană şi şantajabili (unii fiind cunoscuţi homosexuali). În diversiunea asta abjectă te-ai asociat cu un alt individ şantajabil, Traian Băsescu, care se uită la dumneata ca la "marele licurici". Nu ştiţi ce să mai născociţi pentru a închide gura mea şi a PRM-ului, care vă strică toate socotelile. Partidul pe care l-am creat şi pe care îl conduc, de 17 ani, e pedepsit pentru următoarele:

1) Nu permite "uliilor" războiului, din echipa lui George W. Bush, să transforme România într-un tampon între America şi Rusia şi în rampă de lansare a unui război contra Iranului şi a altor ţinte.

2) Se opune aducerii unor încărcături nucleare pe teritoriul ţării noastre.

3) A denunţat, public, existenţa pe teritoriul României a închisorilor CIA, unde au fost torturaţi zeci de prizonieri.

4) PRM respinge, cu fermitate, pretenţiile aberante ale revanşismului unguresc, încurajate de unii "strategi" criminali, de la Washington.

5) PRM a divulgat Planul Secret de strămutare în România a 1.000.000 de evrei din Israel, pe fondul "vidului demografic" creat în mod deliberat, prin depopularea ţării.

6) PRM a demascat, totodată, strategiile de deturnare a fondurilor europene (zeci de miliarde de euro) în folosul Mafiei politice şi militare din jurul Casei Albe.

7) Partidul pe care îl conduc a condamnat Afacerea Bechtel (7 miliarde de euro) şi Afacerea F-16 (5 miliarde de dolari, pentru 48 de avioane vechi) - ambele fiind destinate alimentării conturilor familiei Bush şi, probabil, şi ale dumitale.

De asemenea, politica mccarthystă, tipică "războiului rece", pe care o practici dumneata, nu poate ierta PRM-ului protestul vehement exprimat în Parlament, la 18 decembrie 2006, împotriva tentativei de a pune la stîlpul infamiei Biserica Ortodoxă Română şi de a şterge din Istoria ţării o perioadă de 45 de ani.

Iată numai cîteva motive pentru care, în ultima perioadă, dumneata şi agenţii păguboşi pe care îi dirijezi aţi apăsat pe pedala de acceleraţie, în aşa fel încît PRM să se "zbată" între 2% şi5%. Totul e atît de străveziu şi cusut cu aţă albă, încît îmi e şi silă să insist. Fiindcă e împotriva legilor sociologiei - care e o ştiinţă, nota bene, dar de unde să ştie asta un "animal de pradă" rudimentar şi incult, ca dumneata? - ca un partid care, la alegerile din anul 2000, a avut peste 21%, n-a fost la guvernare, n-a făcut greşeli majore, şi-a eliminat corupţii, brusc să coboare sub pragul de 5%! E ca şi cum dumneata ai încerca să vinzi, la talcioc, o manivelă ruginită pe post de caroserie de lux - rîde lumea, sau se îndoieşte de sănătatea dumitale mintală.

Domnule Taubman,

ar fi multe de spus. Deocamdată, mă rezum la atît. E foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să fie împiedicat să scrie şi să vorbească un om ca mine, care n-are ce pierde. Eu sînt un patriot român şi mă tem numai de bunul Dumnezeu. Şi e la fel de greu, dacă nu chiar imposibil, să aplici aici, în România, strategia stupidă de a se reduce viaţa politică la doi "poli", sau la două "partide", ca în SUA, Marea Britanie şi Israel, totul controlat de acelaşi păpuşar din umbră. N-ai decît să te joci de-a experimentele astea în familia dumitale, nu într-o ţară ca România. Te anunţ că această scrisoare am s-o traduc în limba engleză şi o voi trimite tuturor membrilor Congresului SUA, dar şi la Moscova, Bruxelles şi la alte centre de Putere din lume. Asta, ca să ştie toată lumea că acum, în Mileniul III, o ţară membră a Uniunii Europene e batjocorită şi terorizată de un negustor american octogenar, primitiv şi abuziv, care se poartă aici, în România, mai rău ca soldaţii yankei care urinează pe deţinuţi. România nu e colonia nimănui, domnule Taubman. N-ai priceput nimic din Istoria demnă a acestei ţări, din frumuseţea şi nobleţea Poporului Român. Ai depăşit orice măsură!

În ceea ce mă priveşte, eu iubesc, sincer, America. Am dovedit asta de nenumărate ori. Chiar am în familie un cetăţean american: ginerele sorei mele e predicator din Texas, dar, din pricina unor atei ca voi, a ales să trăiască în România. Eu iubesc America, repet - dar America lui Edgar Allan Poe, Ernest Hemingway, Neill Armstrong şi Billy Graham - nu parodia lui George W. Bush, care a făcut ca gloriosul drapel cu dungi şi stele să fie ars în piaţa publică, în tot mai multe locuri ale Planetei, inclusiv în Europa. În curînd, membrii familiei Bush vor pierde puterea şi, o dată cu ei, ai să te întorci, şi dumneata, în anonimatul din care ai apărut. Amintirea pe care o vei lăsa în ţara noastră, domnule Taubman, va fi urîtă. Am să-ţi dedic, foarte curînd, un pamflet, pe care îl doresc, de pe acum, să fie în descendenţa pamfletului "Baroane!", al lui Tudor Arghezi. Eroul lui Arghezi, hitleristul Manfred von Killiger, a avut decenţa să se sinucidă. Dacă ai avea o urmă de onoare, i-ai urma exemplul. Dar de unde atîta onoare la un zombi ambulant ca dumneata? Fără nici un respect.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din revista "România Mare", nr. din 2 iunie 2008)

http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=11070&format=html

vineri, 21 ianuarie 2011

Azi in emisiunea "100 de minute" cu Alessandra Stoicescu pe Antena 3 !

Urmariti emisiunea de azi de pe Antena 3, "100 de minute" cu Alessandra Stoicescu , pe:

http://inregistrari.antena3.ro/view-21_Jan-2011-100_de_minute-32.html

PRIMARII P.R.M., P.S.D. ŞI P.N.L. DIN JUDEŢUL VASLUI – TERORIZAŢI DE „CIUMA PORTOCALIE”

Domnule preşedinte,


Vă punem la dispoziţie cîteva date alarmante ce se petrec în judeţul Vaslui , dar şi în alte judeţe ale ţării. E vorba de şantajarea primarilor de la alte partide, indiferent care, de către liderii PDL, condiţionînd promovarea şi finanţarea proiectelor cu bani europeni de trecerea acestora la PDL şi de susţinerea politică a acestui partid. În mod concret, în judeţul Vaslui, aproape toţi primarii, inclusiv cei ai PRM, au depus pe Măsura 3.2.2. (FADR) – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 -, proiecte pentru modernizarea infrastructurii rurale.

Deputatul Dan Marian, un apropiat al doamnei Elena Udrea, după ce a părăsit în urmă cu un an PNL şi s-a înrolat la PDL, luînd cu el şi cîţiva primari de la această formaţiune politică, merge pe la primarii PRM, PSD, PC, PNL, le promite sprijin financiar, influenţarea comisiilor de evaluare pentru ca proiectele lor să fie aprobate, condiţionîndu-i pe aceştia să-şi părăsească partidele.

Vă rugăm să interveniţi direct, în Parlamentul Europei, să-i atrageţi atenţia Comisarului European pentru Agricultură, de ce se întîmplă cu fondurile europene, care au devenit monedă de şantaj pentru racolarea primarilor de către PDL, prin intermediul celor ca Dan Marian.

Mai nou, sîmbăta trecută, acest individ – Dan Marian-, a adunat la motelul ,,Everest” din Vaslui, 16 primari de la PSD, 3 de la PRM, 8 de la PNL şi i-a pus să semneze un angajament de susţinere a PDL-ului, astfel putînd să aibă finanţarea asigurată pentru dezvoltarea localităţilor pe care le conduc. E vorba de fonduri europene!

Vă punem la dispoziţie şi materialul incriminatoriu din cotidianul ,,Obiectiv” de Vaslui, de miercuri 19 ianuarie 2011. Liderii PSD Vaslui, ca şi noi, au trimis un material asemănător conducerii partidului lor şi parlamentarilor pe care îi au la Bucureşti. Noi vrem ca acest subiect să fie, prin intermediul dvs., în atenţia Parlamentului Europei. Am dorit ca acest material să ajungă în mîna dvs.

Cu respect,

Filiala Judeţeană Vaslui a Partidului România Mare












Dan Marian, liderul interimar al Organizaţiei Judeţene a PDL Vaslui, îi şantează pe primarii PSD cu invalidarea proiectelor pentru investiţii. Dacă vor să obţină fonduri europene, edilii roşii trebuie să sară în barca portocalie la alegerile locale din 2012. La sfîrşitul săptămînii trecute, 10 primari social-democraţi au fost convocaţi la discuţii pe această temă şi au semnat deja o declaraţie prin care se angajează ca la următoarele alegeri să candideze din partea PDL. Potrivit celor prezenţi la întîlnire, maestru de ceremonii pentru primarii PSD a fost nimeni altul decît edilul municipiului Huşi, Ioan Ciupilan, despre care s-a vorbit în repetate rînduri că ar cocheta cu partidul aflat la guvernare. Deşi mai mulţi primari PSD confirmă că această întîlnire a avut loc, social-democraţii resping vehement ideea de a fi trădaţi de membrii lor de partid şi ameninţă că vor face Plîngere Penală pentru şantaj împotriva lui Dan Marian. Prin acapararea celor zece primari, liderul PDL Vaslui vrea să-şi sporească creditul primit de la şefii de la Bucureşti, în perspectiva alegerilor pentru preşedinţia organizaţiei judeţene, care se vor organiza luna viitoare. Rămîne însă de văzut dacă democrat-liberalii de la vîrf vor "pune botul" la strategia deputatului traseit Dan Marian. La sfîrşitul săptămînii trecute, la restaurantul unui om de casă al democrat-liberalilor vasluieni, a avut loc o întîlnire de taină la care au participat aleşii locali ai acestui partid, cîţiva primari de la PNL şi 10 de la PSD. Întîlnirea a fost prezidată de preşedintele interimar al Organizaţiei Judeţene a PDL Vaslui, deputatul Dan Marian, şi i-a avut în centrul atenţiei pe cei 10 primari PSD. Aceştia au fost reprezentaţi, potrivit celor care au luat parte la eveniment, de nimenialtul decît edilul municipiului Huşi, Ioan Ciupilan, despre care s-a vorbit în repetate rînduri că ar cocheta cu partidul aflat în prezent la guvernare. De altfel, acesta şi-a şi dat demisia din funcţia de preşedinte al Organizaţiei Municipale Huşi a PSD, rămînînd simplu membru. La întîlnirea organizată de Dan Marian, primarii nu au venit cu mîna goală, ci au adus cu ei proiectele pe care le au pe măsura 322 - "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale". Liderul democrat-liberal le-a promis primarilor că îi va ajuta să obţină finanţări pe aceste proiecte dacă la alegerile viitoare vor candida pe listele PDL. Pentru a nu fi tras pe sfoară, Dan Marian i-a pus pe edilii PSD şi PNL să semneze o declaraţie prin care se angajau ca în 2012 să candideze din partea partidului aflat la guvernare. Conform unor surse, toţi cei prezenţi ar fi fost fotografiaţi, iar materialul obţinut ar fi ajuns pe masa lui Vasile Blaga, una dintre cele mai puternice voci din PDL la nivel naţional. În acest fel, Dan Marian le-ar fi demonstrat superiorilor săi politici că are putere în judeţul Vaslui şi, ca atare, este cel mai îndreptăţit să pună mîna pe funcţia de preşedinte al PDL Vaslui, alegerile pentru această funcţie fiind programate să aibă loc la finele lunii februarie.

Primarii PSD sînt dispuşi să trădeze

Unii dintre primarii PSD care s-au întîlnit cu Dan Marian abia au intrat în politică şi au obţinut cu greu mandatele în administraţia locală. Poate tocmai din această cauză ei caută acum cu orice preţ să rămînă în fruntea comunităţilor pe care le conduc. De altfel, ei nu neagă că ar fi participat la întîlnirea de săptămîna trecută şi că au fost condiţionaţi cu aprobarea proiectelor pe Măsura 322 cu candidatura din partea PDL. "Am fost la acea întîlnire cu Dan Marian. Am un proiect pentru modernizarea a 14 kilometri de drum comunal. Nu se poate circula în comună la această dată. Copiii merg la şcoală prin noroi. Sîntem rupţi de lume. Am dus proiectul şi l-am prezentat celor de la PDL. Nu cred că pot fi acuzată de nimic. Angajamentul nostru cu PDL este valabil doar dacă se primesc bani pentru investiţii. Eu una mă las păgubaşă dacă nu fac nimic în mandatul acesta. Plec de la primărie", a declarat Monica Amanci, primarul comunei Albeşti. Un alt primar PSD aflat la primul mandat este cel al comunei Ivăneşti, Vasile Novac. Acesta susţine că este dispus să trădeze formaţiunea politică pe listele căreia a cîştigat alegerile din 2008 cu condiţia să primească bani pentru investiţii de la PDL: "Eu am avut mai multe discuţii cu cei de la PDL pe această temă. Dacă îmi dau banii, eu nu spun nu. Sînt deschis la o colaborare cu ei, în schimbul investiţiilor. Oamenii din comună fac ce le spune primarul şi votează cu cine le spune primarul. Mai mult, eu sînt supărat pe cei de la Consiliul Judeţean pentru faptul că în 2010 nu mi-au dat bani. Au ştiut doar să îmi ia. Era vorba de sume care se cuveneau comunei în urma echilibrărilor bugetare. Ivăneştiul a fost dat deoparte de Consiliul Judeţean. Au trecut doi ani de mandat şi eu nu am făcut nimic în comună. Nu am ce să le spun oamenilor în viitoarea campanie. Nu mai candidez dacă nu am investiţii. De aceea spun că sînt deschis la o colaborare". Au existat şi edili cărora le-a fost ruşine să spună că au participat la întîlnirea cu Dan Marian. Paula Hultoană, primarul comunei Zorleni, ne-a închis telefonul în nas în momentul în care am întrebat de adunarea cu pricina. Asta în condiţiile în care colegii domniei sale au recunoscut că ea a răspuns "prezent" la chemarea lui Marian.

Fonduri europene, nu banii PDL

Banii pentru proiectele pe Măsura 322 provin de la Uniunea Europenă, nu din bugetul PDL şi nici din vreun fond guvernamental aflat la dispoziţia acestui partid. În aceeaşi ordine de idei, PDL nu-şi poate asuma meritele obţinerii acestor bani pentru investiţii. În atare condiţii, schema lui Dan Marian, care promite primarilor bani care nu vin de la guvernul democrat liberal ci de la Uniunea Europeană, nu pare decît o tactică ieftină de şantaj ordinar. De asemenea, este curios şi faptul că Dan Marian i-a chemat pe primarii din judeţ la o şedinţă pe tema fondurilor europene într-o crîşmă. Faptul că primarii ar fi semnat angajamente cu PDL în schimbul unor viitoare finanţări a fost confirmat şi de edilii liberali care au răspuns chemării lui Dan Marian. "Eu am fost la acea întîlnire pentru că s-au dus mai mulţi primari. Şi mie mi s-a părut anormal că ne cheamă la un restaurant să discutăm probleme de administraţie. Cei care au venit cu proiecte am auzit că au fost puşi să semneze angajamente. Eu nu m-am dus cu niciun proiect şi ca atare nu am semnat nimic", a declarat Jenică Panica, primarul oraşului Murgeni. Deşi multe voci confirmă că la întîlnirea de la restaurantul cu pricina s-au discutat probleme legate strict de ordin politic, Dan Marian susţine că evenimentul a fost organizat din considerente care ţin doar de administraţia publică. "Eu doresc să se facă investiţii în acest judeţ şi nu consider că am şantajat pe nimeni cu nimic. Au fost chemaţi acolo primari de la topate partidele. Am adus un specialist în proiecte euroepe, care să le explice ce fonduri pot atrage în comunităţile lor", a spus Dan Marian, care a negat vehement că i-ar fi pus pe primari să semneze angajamentele privind candidatura din partea PDL.

Plîngere Penală pentru şantaj

Liderul social-democraţilor vasluieni, Dumitru Buzatu, susţine că nu se teme de o posibilă trădare a unor primari PSD şi că aceştia nu vor ceda şantajului pe care Dan Marian îl practică: "Nu urmăresc întîlnirile clandestine ale deputatului Dan Marian, recunoscut pentru potlogăriile sale, dar dacă este aşa cum se spune, înseamnă că a progresat foarte mult pe calea infracţiunilor, ceea ce nu m-ar mira deloc, în condiţiile în care a ajuns să şantajeze un număr atît de mare de primari. Primarii trebuie să facă orice pentru a obţine minimul de fonduri pentru a-şi desfăşura activitatea. Eu nu cred că va pleca vreun primar. Cred că îl vor păcăli pe Dan Marian. Acesta, de altfel, se va alege cu o Plîngere Penală pentru şantaj".
Preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Vasile Mihalachi, este de părere că supărarea primarilor în ceea ce priveşte banii primiţi de comune de la judeţ nu este îndreptăţită: "Eu nu pot fi acuzat că am avut bani şi că nu am dat. Fondurile pe care le-am avut la dispoziţie, le-am împărţit. Au fost bani puţini, dar asta nu este vina mea. Dacă noi nu primim bani, nu avem de unde să dăm la primari. Fiecare e liber să facă ce vrea. Eu totuşi spun că nu va trăda nimeni de la PSD şi că aceste manevre ale lui Dan Marian nu vor avea niciun rezultat favorabil lui. El trebuie să înţeleagă că banii de la UE nu sînt capital electoral. Ce vor spune forurile europene cînd vor afla de o asemenea practică? Nu cred că va fi bine pentru România. Este un şantaj golănesc". La sfîrşitul acestei săptămîni, la Vaslui este aşteptat liderul central al PSD, Victor Ponta, care va participa la "Liga aleşilor locali". Multe voci susţin că primarii care ar fi semnat pentru PDL nu vor veni la întîlnire. Surse din interiorul partidului susţin că sînt posibile o serie de sancţiuni pentru primarii trădători.

Parlamentarii Opoziţiei nu au nici o utilitate

Parlamentarii vasluieni care provin de la partidele aflate în prezent în Opoziţie se plîng că nu pot face nimic pentru cetăţeni. Şi asta din cauză că nimeni nu îi bagă în seamă, după cum chiar ei recunosc. Senatoarea PSD Doina Silistru susţine că a avut o activitate intensă în Legislativul ţării, a propus legi, a luat cuvîntul în plen şi le-a adus la cunoştinţă guvernanţilor o parte din multele probleme ale judeţului Vaslui. Senatoarea vasluiană a avut 25 de luări de cuvînt în plen, 9 declaraţii politice, 11 interpelări şi 11 întrebări. Cînd vine vorba de rezultatul concret al acestei activităţi, aflăm că este egal cu zero. "Nu s-a rezolvat nimic din problemele expuse de mine. Nu sîntem băgaţi în seamă. Suntem parlamentari de la Opoziţie şi nimeni nu ne ascultă", a declarat Doina Silistru. Altfel spus, o armată de oameni este plătită cu bani grei din buzunarele cetăţenilor, dar fără rost. "De fiecare dată cînd merg în judeţ, aflu noi şi noi probleme. Oamenii sînt foarte săraci. La fel şi bugetele primăriilor. Se face o administraţie de subzistenţă. I-am adus personal la cunoştinţă premierului Emil Boc aceste probleme, dar nu s-a rezolvat nimic. Nu este normal ce se întîmplă, dar mai mult de atît nu putem face", susţine Doina Silistru. Ea mai spune că această situaţie poate fi schimbată dacă PSD s-ar alia cu PNL şi PC. "O colaborare mai strînsă a Opoziţiei ar schimba situaţia. Dacă ne-am uni forţele şi ar cădea guvernul, alta ar fi situaţia. Alianţa este într-adevăr o soluţie. Două forţe din opoziţie cîştigă mai mult decît una singură", a mai spus senatoarea PSD.

Explicaţie poză: Deputatul traseist Dan Marian, derbedeul portocaliu de la Vaslui...

Ziarul TRICOLORUL, nr 2069 / 21.01.2011

Pentru împrospătarea memoriei - INAPT PENTRU POLITICĂ

INAPT PENTRU POLITICĂ


- nu ştiu să mint, nu ştiu să fur, nu ştiu să mă prefac, nu ştiu să trădez -

Asist şi eu, ca toată lumea, la batjocura aranjamentelor politice din această ultimă vară a secolului XX. Stau pe margine, privesc, ascult şi nu-mi vine să cred că e adevărat ceea ce se întîmplă. În fiecare zi este înjunghiat bunul-simţ, în public. În fiecare seară, posturile de Televiziune ne prezintă, ca fiind evenimente cardinale, tot felul de alianţe care se fac şi se desfac, dublate de sondaje de opinie scoase din burtă, de o neruşinare strigătoare la cer. Caut în Istorie să văd dacă a mai existat, vreodată, o asemenea fierbere, astfel de combinaţii de partide, preocupate numai de ele însele, nicidecum de soarta ţării. În a doua jumătate a veacului trecut erau două partide, mari şi late: liberalii (roşii) şi conservatorii (albii). Apoi, încet-încet, au apărut şi altele, de factură socialistă, în special. Începînd cu anul 1928, timp de 10 ani, scena politică a fost dominată de liberali şi ţărănişti. Aceştia n-au guvernat niciodată împreună, fiindcă aşa ceva ar fi însemnat o negare a doctrinei lor, a însăşi raţiunii de a exista a fiecăruia. Ar fi fost la fel de aberant ca un „mariaj“ între democraţii şi republicanii din SUA. Apoi, a venit războiul, care i-a potolit pe toţi. Imediat după război, şi ţărăniştii, şi liberalii, care îl trădaseră, „la vîrf“, pe Mareşalul Antonescu, au încercat iar să scoată capul, să agite din nou societatea românească, să o bage în trepidaţiile nebune ale scandalurilor interminabile, adică să facă ceea ce ştiau ei mai bine. Totul de la înălţimea unei autorităţi morale inventate de ei, fiindcă n-aveau absolut nici o legătură cu patrioţii de la 1848, 1859 şi 1877. Un Mihail Kogălniceanu nu s-ar fi pretat niciodată la astfel de mîrşăvii. Nici C. A. Rosetti, sau Ion C. Brătianu, sau Titu Maiorescu, sau Vasile Lucaciu. Abandonaţi, ba chiar vînduţi de anglo-americani, liberalii şi ţărăniştii au simţit, pe pielea lor, ce înseamnă geo-politica: România intrase în sfera de dominaţie a Rusiei Sovietice. Accident istoric major, ca o prăbuşire aviatică din care abia dacă scapă cîteva suflete. Eram prea mic să pricep, atunci, ce se petrece. Dar părinţii mei vorbeau, seara, la săraca noastră cină, şi, treptat, aveam să înţeleg. Tata era veteran de război, fusese rănit la Odessa. Mama era o naţionalistă înflăcărată, mereu ne spunea că Basarabia şi Bucovina sînt pămînturi româneşti. Am crezut şi atunci, cred şi astăzi, că ocupaţia sovietică a reprezentat o catastrofă pentru Poporul Român. Dar care ocupaţie a fost, de-a lungul Istoriei, altceva? Niciodată n-am să-i pot înţelege pe Petru Groza, Gheorghiu-Dej şi alţii (care erau oameni foarte inteligenţi) de ce au tolerat să zacă în temniţe oameni de mare valoare, ca poeţii creştini Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, ca istoricii Gh. Brătianu, C. C. Giurescu, Vasile Netea, ca politicienii Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi atîţia alţii. De ce au trebuit oamenii să-şi facă atîta rău, unii altora? La toate acestea se adăugau deportările tragice ale românilor din Basarabia şi Bucovina, veritabilă crimă împotriva umanităţii. Totuşi, viaţa a mers înainte. Românii au născut copii, au muncit, şi-au făcut case şi gospodării, pe scurt – au supravieţuit. Iar, începînd cu anul 1958, cînd au fost scoase trupele sovietice din ţară, se poate vorbi şi de o recăpătare a demnităţii la nivel de stat. Am crescut, fără voia mea, în acel regim. Am dus-o destul de rău, spre deosebire de imensa majoritate a acelora care şi-au descoperit, recent, vocaţie de dizidenţi. Dar am învăţat carte, am făcut sport, ca să mă dezvolt armonios, am fost educat în spiritul iubirii de ţară, al muncii, al cinstei. Am deprins toate aceste valori şi de la părinţi, şi de la dascăli, dar şi de la spiritul mahalalei noastre, al cartierului muncitoresc unde trăiam, populat de oameni cu frica lui Dumnezeu, unde femeile nici măcar o pasăre nu tăiau, ne rugau pe noi, copiii, care eram neprihăniţi şi ni se ierta păcatul. În imensa lor majoritate, aşa au crescut oamenii în regimul socialist. Ne ştiam apăraţi de Lege. Puteam merge ziua şi noaptea pe străzi, fără să ne atace nimeni. Existau fărădelegi şi atunci, dar erau pedepsite exemplar. La nivelul conducerii de partid şi de stat, frica păzea pepenii, aşa că rareori vedeai pe cîte unul că-şi mănîncă omenia sau, ferească Sfîntul, că depune bani în bănci străine. Demnitarii comunişti erau flancaţi de Serviciul de Cadre al CC al PMR (ulterior CC al PCR), de Securitate, de tot felul de comisii de control, uneori chiar de şoferi sau de menajere, care raportau cam tot ce se petrecea în acele case care nici măcar nu erau ale lor, ca dovadă că nu le-au lăsat moştenire la rubedenii, nici nu le-au dus cu ei în pămînt. Zilele trecute, am publicat în revista „Politica“ o informaţie rarissimă, despre sfîrşitul lui Gheorghiu-Dej: cu numai o săptămînă înainte de a intra în agonie, în primăvara lui 1965, acesta le-a chemat la el pe cele 5 gărzi care-l păzeau, i-a aşezat pe acei oameni tineri pe scaune, în semicerc, şi i-a invitat să scoată limba; după cîteva ezitări (fireşti, pentru că era ceva fără precedent), securiştii au executat ordinul. „Vedeţi? – le-a spus Dej, după ce s-a uitat, pe rînd, în gura fiecăruia. În timp ce voi aveţi limba normală, a mea a devenit moale ca o cîrpă. Înseamnă că m-au iradiat şi nu mai am scăpare.“ Tocmai se înapoiase din Polonia, unde avusese – pe tema Tratatului de la Varşovia şi a manevrelor militare comune – o ceartă de proporţii cu Leonid Brejnev (Hruşciov fusese debarcat de 1 an) şi cu Wladislaw Gomulka. Apoi, Dej a murit. Avea numai 64 de ani, vîrstă relativ tînără. Pe Dej l-a ucis Brejnev. Pe Ceauşescu l-a ucis Gorbaciov. Acestea sînt fapte reale, istorice, care nu se pot contesta. A venit decembrie 1989. Personal, mie nu-mi place deloc ce s-a întîmplat. De ce? Pentru că totul s-a făcut anapoda, cu picioarele, iar amestecul străin a fost de o brutalitate strigătoare la cer. Atunci cînd dai drumul unui întreg arsenal militar, să macine la moara morţii, totul devine posibil şi panica e regina Cetăţii. E ca şi cum atunci, în decembrie 1989, nişte moaşe nepricepute au adus pe lume un copil, dar, din greşeală, l-au scos cu forcepsul, de cap, şi nefericitul a ieşit handicapat. În primii 4-5 ani, boala lui nu s-a prea observat, dar, cu timpul, cînd a început să vorbească, să meargă, să pună mîna pe lucruri – aveam, cu toţii, să ne dăm seama că e vorba de un monstru. Iar el se face, de la an la an, mai rău, mai distrugător. I-aş sfătui pe cei care tot trîmbiţează că e mai bine acum ca înainte, că e libertate, că avem democraţie, că se poate voiaja în străinătate şi ţara se integrează în tot felul de structuri – să aibă minima decenţă de a spune că LOR le este mai bine, că EI au libertate, că EI şi FAMILIILE LOR circulă, în voie, pe toate meridianele lumii. Inegalitatea e prea mare. Sfidarea a devenit insuportabilă. O asemenea societate nu se mai poate numi creştină, ci satanistă. „Spuma murdară a Revoluţiei“ (Heinrich Mann) nu se mai satură, lăcomia ei este patologică şi nenoroceşte un Popor întreg. În absolut toate domeniile – Economie, Armată, Justiţie, Învăţămînt, Sănătate, Turism, Ştiinţă, Cultură – ceea ce ei numesc Reformă a eşuat lamentabil. Numai Jaful le-a reuşit de minune. În martie 1994, mă aflam într-o vizită senatorială la Cairo. Atunci, l-am cunoscut pe tînărul ambasador Radu Onofrei, arabist de profesie, protejat al altcuiva specializat în limba arabă, Mioara Roman. Din vorbă în vorbă, am ajuns şi la nenorocirile care se petreceau în ţară. „Domnule senator – mi-a spus, atunci, ambasadorul nostru – dacă România se va reîntoarce la regimul care a fost înainte de 1989, eu vă dau o puşcă şi vă rog să mă împuşcaţi!“ Am fost uimit de vehemenţa acestui om, improprie pentru un diplomat, mai ales că personajul e din specia delicaţilor. Culmea este că, tocmai atunci, în acele zile, Egiptul era zguduit de împuşcături şi explozii provocate de grupuri de terorişti (ziceau autorităţile), care făceau victime, în special, printre turiştii străini. Nu mai ţin minte cine avea să mă lămurească despre ce se petrece: „Aceştia nu sînt nişte terorişti, ci intelectuali patrioţi, care nu mai suportă mizeria cruntă a populaţiei şi au ales această cale de a îndepărta turiştii occidentali, de a atrage atenţia că Egiptul se scufundă“. Pînă la urmă, ca un adevărat urmaş de faraon, preşedintele Hosni Mubarak i-a lichidat pe toţi oponenţii săi. Fără milă. Cu sînge rece. Aşa cum se întîmplă în Orient. Acum, în Egipt e „pace sub măslini“. Dar e şi mare sărăcie, asta nu se poate contesta. Există cartiere şi aşezări întregi, din pămînt şi paie, care par teleportate din Antichitate. Nu din Antichitatea Piramidelor şi a Bibliotecii din Alexandria – ci din aceea abia desprinsă din preistorie. Am văzut, de la înălţimea hotelului luxos unde eram cazaţi, bărci care pluteau pe Nil de zeci de ani, cu familii care nici nu coborau pe ţărm, doar bărbatul se ducea, din cînd în cînd, să-şi vîndă peştele prins şi să cumpere cîte o lipie. Şi în Egipt, ca şi în Turcia şi prin alte ţări cu o glazură de bunăstare, există cca 100.000 de familii care au de toate – şi restul de milioane de familii sînt sărace, disperate. Aceasta e realitatea. Şi în situaţia asta a ajuns şi România. Aveam să-l revăd pe Radu Onofrei la Sala de Marmură a Senatului României, în urmă cu cîţiva ani. Îi ceruse lui Emil Constantinescu, instalat la Putere, să-l mute într-o ţară mai „bună“, aşa că fusese nominalizat pentru funcţia de ambasador la Londra. De ce lui Emil Constantinescu? Pentru că îl cunoscuse, ca şi pe mine, la Cairo, tot prin 1994, iar un diplomat abil ştie să se facă şi util. Atunci i-am dat votul meu, în calitate de membru al Comisiei de Politică Externă a Senatului. Aveam să mă întîlnesc, din nou, cu tînărul diplomat în noiembrie 1999, la meciul de fotbal West Ham United – Steaua Bucureşti. Efuziunea revederii a fost reciprocă. Nu ascund că-l preţuiesc pe Radu Onofrei, pentru seriozitatea lui, pentru osîrdia de a învăţa cît mai multe limbi. Dar nu-mi poate ieşi din minte propunerea lui, aproape sinucigaşă. Actualmente există cîteva mii de români, pe an, care se sinucid exact din alt motiv decît cel pentru care ar fi vrut ambasadorul să moară: pentru că nu mai este ca înainte de decembrie 1989. Indiferent ce scuze şi speculaţii mentale ar face unii (atunci magazinele erau goale, acum sînt pline, de pildă), realitatea este una singură, incontestabilă: populaţia trăieşte de cîteva ori mai prost decît înainte de decembrie 1989. Iar România a fost sărăcită în mod deliberat. NU se doreşte ca ţara să-şi revină. Îmi vine în minte un singur exemplu, din cîteva mii: în aprilie 2000, i-am propus noului premier, Mugur Isărescu, salvarea celor 130.000 de oameni care trăiesc în Valea Jiului, prin acordarea a cîte 50 de hectare de păduri pentru fiecare din cele 6 mine mari din zonă. Asta ar fi însemnat 300 de hectare – o cantitate infimă din totalul de 55.000 de hectare cît însumează Masivul Retezat şi Masivul Parîng-Straja. Toate problemele Văii Jiului s-ar fi rezolvat, în cîteva săptămîni, ca prin farmec, prin această soluţie. I-am argumentat lui Mugur Isărescu, de-a lungul a 3-4 întîlniri, că Legea permite, că minerii s-ar organiza în forme corporatiste, că ar înflori tot felul de industrii şi ocupaţii. Era încîntat! A promis că va analiza propunerea şi că nu vede ce l-ar împiedica să o transpună în viaţă. De atunci pînă acum au trecut 4 luni. Nici un răspuns. Nici o mişcare. Iar minerii se sting pe capete, ori ameninţă cu auto-incendierea, unii au luat, din nou, calea Bucureştilor. În noaptea de 24 spre 25 iulie, minerii de la Brad s-au baricadat în subteran. Pretutindeni, situaţia devine apocaliptică. Şi ar fi fost atît de uşor să li se atribuie minerilor cîţiva stînjeni de pădure, din nişte imensităţi care putrezesc şi cad, efectiv, pe gura minelor părăsite. Răspunsul e unul singur: NU se doreşte rezolvarea problemei minerilor, ei sînt folosiţi de forţele străine care ne guvernează, în chip de cobai ai unor experimente sociale. La fel ca negrii din cartierele americane Bronx şi Harlem; numai 2 săptămîni i-ar trebui civilizaţiei supersonice a SUA să cureţe păduchelniţele alea, să le deratizeze, să-i spele şi să-i îmbrace pe vagabonzi după ultima modă, să le asigure asistenţă socială permanentă, spectacole, serbări populare etc. Dar NU se vrea asta! Închise în propria lor crustă de mizerie, aceste comunităţi au rolul sperietorilor de ciori de pe cîmp, adică sînt un avertisment pentru cetăţenii SUA, dacă nu-şi văd de treabă pot ajunge şi ei aşa. „America totalitară“ – vorba titlului unei cărţi – lucrează inteligent pe scoarţa cerebrală a cetăţenilor săi. Aşa şi cu Valea Jiului. Aşa şi cu minele de aur de la Brad. Aşa şi cu alte zone ale României. Totul se înscrie într-un plan diabolic, de ruinare a unei ţări care a îndrăznit să se gîndească, pînă nu demult, că ar putea să se descurce şi singură, că ar putea fi independentă. Niciodată n-a fost mai valabilă gluma aceea cu U.S.A., care înseamnă Uniunea Sovietică Ailaltă. America nu suportă să fie contrazisă. America nu acceptă să ia cineva vreo iniţiativă fără acordul ei. Nu contează că, la nevoie, o ţară întreagă poate fi trecută prin foc şi sabie (Irakul, Iugoslavia), important este ca lumea să ştie de frica Americii. Iar America să ştie de frica Israelului, asta nici nu se mai discută. Am avut, zilele trecute, o senzaţie de vomă, văzînd cum un fiu al lui Israel ameninţă, pe faţă, Poporul Român. E vorba de o emisiune difuzată la TELE 7 abc (post pe care, de altfel, îl preţuiesc, deşi în ultima vreme a început să se vorbească sufocant de mult). Invitaţii – 2 reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, de o parte, şi 2 şarlatani, de cealaltă parte. Şi, cum numele celor şterşi, sau mediocri, nu se prea reţin, am să comunic numele şarlatanilor: Liviu Mandler şi Matei Brătianu. Primul a fost paraşutat din Israel să preia ceea ce a mai rămas din comorile Băncii Dacia Felix. Al doilea a primit, acum cîtva timp, vreo 4 miliarde de lei pentru a atrage Blocul Naţional Sindical în tentativa de a se da onorabilitate matrapazlîcurilor lui Mandler. L-am studiat cu atenţie pe evreu: tipul clasic al mercenarului fără ţară şi fără Dumnezeu, agresiv, certăreţ, obraznic, bălăngănind un cap de mistreţ umplut cu jir, frunte mică, guşi duble şi tremurînd ca piftia, urechi clăpăuge, mîini de cange rapace. El n-are un chior în buzunar, dar rulează, pe gură, miliarde de dolari. Ceea ce mi-a provocat voma a fost însă ameninţarea, făţişă, pe care aventurierul a lansat-o: Israelul are nu numai pîrghii financiare să forţeze România, ci şi… politice! Asta a zis, în linii mari. Adică, nu-i bagă lui BNR-ul cîteva zeci de milioane de dolari, ca să revigoreze o bancă spartă, atunci ne putem aştepta la sancţiuni politice la nivel de stat! Nu credeam să asist vreodată, pe un post de Televiziune din România, la o asemenea demonstraţie de tupeu mitocănesc şi, la urma urmei, de şantaj! Cine l-a pripăşit pe nenorocitul ăsta de Mandler pe meleaguri româneşti? Cine i-a dat pe mînă Banca Dacia Felix? Cine îl invită la emisiuni televizate, unde are neobrăzarea să ameninţe un Popor întreg? Cum cine? Copilul handicapat născut în decembrie 1989. Adică „democraţia“ noastră, cel mai odios instrument de tortură a Poporului Român. Şi ca acest Mandler sînt foarte mulţi, adevărate colonii de şobolani care mişună printre picioarele românilor, pentru a fura ce se mai poate fura. Din păcate, reprezentanţii BNR au fost foarte slabi, răspunsurile lor fiind palide. De ce? Pentru că ei înşişi se fac vinovaţi de prăbuşirea sistemului bancar românesc, în frunte cu cel care le-a fost guvernator, 9 ani de zile, Mugur Isărescu.

Astăzi, Mugur Isărescu e propulsat spre Preşedinţia României. Parcă asistăm la o joacă de copii oligofreni: care izbuteşte să aplaude fără să dea pe lîngă, primeşte o prăjitură. Aşa după cum se ştie, Emil Constantinescu a recunoscut, oficial, ceea ce noi spunem de cîţiva ani: e un cadavru politic. Rămîn la opinia mea, exprimată la cîteva minute după anunţul (teatral şi prost jucat) al chiriaşului de la Palatul Cotroceni, şi anume că el a primit sugestia din străinătate, mai exact de la Casa Albă. Aceeaşi opinie cu privire la amestecul străin în această decizie o are şi Virgil Măgureanu, ca semn că, probabil, numai noi doi avem (deocamdată) surse de informare atît de bune. Logica ne cere să gîndim că un om care a fost capabil să calce pe cadavre pentru a accede la Putere, nu o părăseşte atît de uşor, cu una, cu două, numai pentru că l-ar fi lăsat nervii, sau ar fi fost zgîlţîit de frisoanele unui acces de nobleţe sufletească. Emil Constantinescu este un animal de pradă. Simţurile lui sînt intacte. În răgazul de 2 zile – de sîmbătă pînă luni – el a cîntărit bine avantajele şi dezavantajele, a întors situaţia pe toate părţile şi, pînă la urmă, le-a combinat de aşa manieră, încît să pară tot el învingător moral. Aici, mai mult decît „Efectul Hagi“ („mă retrag, dar, după cîteva luni, o să mă roage o ţară întreagă să revin“) a acţionat „Efectul Elţîn“ („mă retrag, dar instalez în locul meu pe cineva care să-mi păstreze toate privilegiile şi să nu mă bage la puşcărie“). Iar cel ales a fost Mugur Isărescu. Personaj prea finuţ şi prea modest intelectual pentru a conduce o ţară, Mugur Isărescu a dovedit că n-are sînge-n puţă, cum se zice pe la noi, de parcă s-ar fi hrănit toată viaţa cu peştişorul pirpiriu numit gingirică. Niciodată România n-a fost condusă de un contabil. Dar nici de un geolog. Trăim vremea marilor uimiri. Ce ne facem, însă, că pe Mugur Isărescu nu-l vrea lumea ca preşedinte? Arată acest filfizon spilcuit a om capabil să dea piept cu furtuna? Ce le va vorbi el românilor, în discursul inaugural? Cum e cu rata de schimb şi cu arieratele? Hai să mergem la culcare, fraţilor! Dar, scenariul conceput în exterior merge înainte. Intuind el bine că Mugur Isărescu e Jumătate-De-Iepure-Şchiop (din basmele copilăriei), Guvernul Mondial i-a lipit, cu letconul, o altă jumătate, doar-doar, împreună, vor face un om întreg. E vorba de Theodor Stolojan. Amîndoi siamezii au fost şi au rămas nişte băieţi de mingi ai marii finanţe mondiale. Amîndoi sînt două caricaturi de politicieni, habar n-au de Istoria României, de tratatele ei diplomatice, de tradiţiile şi idealurile acestui Popor. Uitaţi-vă la limbajul lor: arid, sărăcăcios, de socotitor de CAP peste care a dat o bursă occidentală, dar el tot cu seminţele în buzunar umblă, 2 lei bascula. În ultima săptămînă, ţara întreagă a urmărit cu scîrbă spectacolul degradant al impunerii acestor două păpuşi de cîrpă: emisiuni televizate, reportaje şi anchete în presa plătită de Palatul Cotroceni (cum este campania iniţiată de „Evenimentul zilei“, menită nu să sondeze publicul, ci să dea direcţia!), sondaje gen INSOMAR – o ruşine inimaginabilă, o făcătură scoasă din burtă, realizată chiar în noaptea de 17 spre 18 iulie, deci la cîteva ore după anunţul de retragere făcut de Emil Constantinescu, o balegă trîntită pe masa românilor, din care trebuia să reiasă că Mugur Isărescu a fost acceptat, brusc (într-o noapte!), ca preşedinte de 18,5% dintre români, iar Theodor Stolojan de 16,2%, nici nu se mai discută, faceţi loc, faceţi loc, gaşca e pe primul loc! Aflu din presă („Jurnalul Naţional“, „Azi“) că INSOMAR e patronat de omul de afaceri Sorin Vântu, ceea ce clarifică totul: uriaşa potlogărie a sondajului e răsplata acestuia pentru că actuala Putere a închis ochii faţă de implicarea sa în frauda de la FNI. Îl sfătuiesc pe Sorin Vântu să-şi vadă de treaba lui şi să nu mai trăiască în iluzia bolnavă că aranjează el destinul României şi că face jocuri la scară planetară, fiindcă s-ar putea să piardă totul. Acum s-a depăşit orice măsură şi eu, unul, voi ţine minte batjocura asta! Eu ştiu că aşa-zisul sondaj e scos din maţele putrede ale godacului grăsun Bogdan Teodorescu, în biroul lui de la ziarul „Curentul“, dar totul s-a făcut cu acordul lui Sorin Vântu. Ca unul care a candidat la Preşedinţie, ştiu ce greu, uneori infernal, este să-ţi sporeşti zestrea cu 2-3 procente, aşa că să nu-mi spună mie nimeni că Lolek şi Bolek, extraşi din joben ca doi iepuroi, au adunat, dintr-un foc, 45% din preferinţele electoratului! Aşa ceva este o mîrşăvie fără margini şi, dacă ar avea vreo urmă de ruşine în obraz, atît Isărescu, cît şi Stolojan ar refuza să participe la această mascaradă stupidă. Aici nu e ca la tabla înmulţirii, domnilor! Se pare, însă, că ruşinea e o floare rară pentru cei doi contabili cu mînecuţe negre, Tanda şi Manda, Tusea şi Junghiul. Nu numai că ei se lasă gîdilaţi, în mod plăcut, în locul pe unde găina face ouă, dar uite-i cum dau ochii peste cap, uite-i cum se lasă rugaţi şi curtaţi, ca fetele mari la măritat! Desigur, „Comedia erorilor“ trebuie jucată pînă la capăt. Iar Poporul Român e blestemat să bea, pînă la fund, paharul cu otravă. Nu îndrăzneşte nimeni să apară pe un post de Televiziune şi să afirme că şi Isărescu, şi Stolojan sînt doi dintre cei mai mari răufăcători ai economiei naţionale – cu aerul lor paşnic, aşezat, finuţ, ei au fost uneltele prin care a început demolarea, din temelii, a industriei, agriculturii, finanţelor ţării. Aşa-zisele succese economice ale lui Isărescu, de 7 luni de cînd ocupă fotoliul pe care au stat Iorga, Brătianu, Averescu şi Maniu, sînt, de fapt, nişte explozii catastrofale ale preţurilor, care au dus pe noi culmi GENOCIDUL practicat de actuala Putere. Toată „păsăreasca“ financiară pe care o vorbeşte acest dandy de Vîlcea este o escrocherie jenantă, o salbă de baloane de săpun care se sparg la primul contact cu lumea reală. Lozinca scandată de demonstranţi – „Mugur, Mugur, Mugurel/ ai făcut din leu căţel“ – nu era o glumă, de gen „bîza“, pentru oameni care n-au cu ce să-şi omoare timpul. Iar eu n-am semnat Declaraţia Politică pentru Bruxelles ca să-i fac trambulină prezidenţială unui „yes-man“, care, dacă i s-ar cere mîine să aducă dolarul la 50.000 de lei, ar face-o fără să clipească. Destul! Acum asistăm la desăvîrşirea statutului de colonie al României. Doi popîndăi fierţi sînt impuşi, peste capul populaţiei, în cele mai înalte dregătorii. Întîi li s-a căutat cîte o funcţie, pe măsura gradului lor masonic. Pe urmă li s-a căutat şi o alianţă de partide, care să confere garanţia unui joc democratic în toată regula. Pînă acum, Mugur Isărescu se mulţumea doar să i se păstreze postul de guvernator al BNR (mină de aur, incontestabil!). Acum, şi-a depăşit net condiţia şi se visează pe jilţul lui Mihai Viteazul. Zi de zi, presa ticăloşită ne intoxică, în neştire, cu această pereche de cremvurşti, Stolojan-Isărescu, ca fiind providenţială pentru România. N-au putut salva ei ţara separat (1991-1992 şi, respectiv, 1999-2000), dar, musai, o vor salva împreună! De la ce s-o salveze? De la dezastrul organizat tot de ei şi de stăpînii lor! Noroc cu actorul tragi-comic Emil Constantinescu, care ne face să plîngem cu un ochi şi să rîdem cu altul. A doua zi după sceneta cu demisia, el s-a prefăcut că măreşte pensiile tuturor ţăranilor şi orăşenilor (ce farsă sinistră!), dar a deschis şi porţile Palatului Cotroceni, pentru a se serba pe sine (?!), cu prilejul unui sfînt de care n-a auzit nici măcar Călugărul Vasile – Sf. Emilian. Aşteptăm ca, în curînd, să fie celebraţi, cu tot fastul acestei epoci de decadenţă, şi ceilalţi membri ai camarilei: Sfîntul Degeratu, Sfînta Zoe Petre, Sfîntul Nini Săpunaru, Sfînta Sandra Pralong. Apoi „mortul viu din lada goală de sub scara fără trepte“ şi-a luat zborul spre zări mai calde. Acum, ţapul se dă huţa-huţa cu hotelul, în Me-me-mexic, unde petrece un voiaj de plăcere alături de nevastă, fiică, ginere şi alte rubedenii. Pe banii cui? Ai unui Popor înfometat. Atîta inconştienţă nu credeam că zace într-un om, fie el şi animal de pradă. Bine, oricum, că nu s-a dus în Be-be-belgia.

În paralel, alte structuri de Putere, susţinute tot de Mafia Transnaţională, ronţăie ca termitele. Am să dau un singur exemplu, din cîteva mii: sîmbătă seara (22 iulie 2000), în vreme ce Petre Roman petrecea pe marginea unei piscine, pe Litoral, în direct, la PRO TV (cu tot familionul, cu tortul preferat, coşuri cu trandafiri, echipe de aplaudaci, care juisau cînd odrasla de kominternist a anunţat că va candida la Preşedinţia României!) – subalternul lui pe linie de partid, Traian Băsescu, îi evacua, în forţă, pe nişte amărîţi de chioşcari şi buticari, care, culmea, aveau acte în regulă, dar nu „cotizaseră“ la el, la Matrozul Chior, păi unde ne trezim aici? Acest Băsescu nu construieşte, ci demolează. El nu creează locuri de muncă, ci le desfiinţează. Iar presa ticăloşită îi ţine isonul: „Pîinea chioşcarului cu icre negre la masă“, îşi intitulează un oarecare Eliade Bălan denunţul din „România liberă“. Aşa icre negre să le stea lor în gît, mafioţilor conduşi de traficantul de maşini P. M. Băcanu! Şi astfel zeci de mii de bucureşteni sînt azvîrliţi în ghearele disperării, fiindcă aşa vrea un derbedeu pe nume Băsescu, care a jefuit toate domeniile pe unde a trecut (aviaţie, flotă, transportul feroviar etc.). E drept asta, domnilor din Occident care îi ţineţi în braţe pe bandiţii ăştia?

Şi iată cum se scîrbeşte românul de politică! Dacă pînă acum absenteismul era de 40%, de acum înainte va fi de 50-60%. La ce să mai vină lumea la urne? Să-i aleagă pe unii, deşi, în final, vor ieşi tot cei care trebuie? Şi dacă va fi impus acest tandem mortuar, Isărescu-Stolojan, îi va fi României mai bine? Nici pomeneală. Totul va merge din rău în mai rău, pentru că aşa a fost trasat destinul României, de ţară ortodoxă, care îndrăzneşte să fie prea mare în raport cu protectoratele liliputane nou-create. Avem de-a face cu o criză gravă de sistem. Acest tip de „democraţie“ e mai rău ca anarhia, e, pur şi simplu, moarte. Da, da, România moare, dispare, uite-o cum se duce! Numai o mare revoltă populară o mai poate salva. Tot mai multă lume se întreabă: să ne vină lumina (pentru prima oară cu adevărat) de la Răsărit? Este evident că, o dată cu instalarea lui Vladimir Putin la Kremlin, vor avea loc mutaţii profunde în această zonă a lumii. La Bucureşti – ca şi la Moscova, ca pretutindeni unde suflă crivăţul devastator al „globalizării“ – este nevoie de o mînă de fier. Altminteri, dezastrul social care se prefigurează la orizont va afecta, grav, însăşi liniştea Occidentului. Agonia Regimului Constantinescu va face victime cu nemiluita, o să vedeţi val de arestări şi desfiinţări de partide! Nefericitul de la Plătăreşti este un om instabil psihic, ca să nu zic chiar dement, şi am trista satisfacţie de a constata că şi alţii au ajuns la vorba mea. Adevăratele răfuieli ale lui Emil Constantinescu abia acum se vor produce, aducînd societatea românească la paroxism. Emil Constantinescu, acest autostopist al Istoriei! Fiecare maşină care l-a luat, fie a făcut pană, fie a luat foc. Individul nu ştie decît să adune avere şi să se răzbune. Abia acum începe teroarea. În paralel, se vor căra, pe deşelate, afară din ţară, averi colosale. Cine-i controlează pe ei? Guvernanţii fură, cot la cot, cu Mafia. Iar Poporul Român doarme. El aşteaptă să facă Vadim o minune. Numai că Vadim nu e Dumnezeu - mai mult decît să demaşte, să aducă dovezi, să tragă alarma, el nu poate să facă. Şi aşa sînt vînat, şi tîrît prin tribunale, şi ameninţat cu moartea. Recent, în vacanţă fiind, s-a apropiat un om de mine, pe plaja Mării, şi mi-a spus: „De ce nu promiteţi şi dvs., ca ei? Încercaţi să vă prefaceţi, pînă luaţi Puterea!“ Am tăcut. Ce mi-era mie cald, dar să vedeţi ce ape m-au trecut! Dacă asta vor românii de la mine, atunci mai bine să ne despărţim de pe acum. Reperele mele morale sînt cu totul altele. Ele sînt cîţiva dintre pilaştrii Pantheonului Naţional: Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, Mareşalul Antonescu. Nu ştiu să mint, nu ştiu să fur, nu ştiu să mă prefac, nu ştiu să trădez. Vai, cît de anacronic sînt! Şi inapt pentru acest fel de politică! Dacă Dumnezeu are un plan cu mine, va veni şi ziua mea. Dacă nu, degeaba m-aş frămînta, adio şi-un praz verde. Nu-mi doresc Puterea cu orice preţ. Spre deosebire de alţi lideri politici, eu chiar am ce să fac, trebuie să-mi desăvîrşesc opera literară şi doctrinară. Dar mi-e o milă sfîşietoare de Poporul Român, adus într-un hal de slăbiciune şi de ticăloşire fără precedent în întreaga lui Istorie. Tare mă tem că, în curînd, vulturul din Stema de Stat va fi înlocuit de o cioară jumulită… E bine asta, fraţilor? Nu mai aveţi nici un strop de demnitate? Nu vă gîndiţi măcar la copiii voştri? Atunci pieriţi din ochii mei, să nu vă mai aud că vă plîngeţi!

CORNELIU VADIM TUDOR,

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 iulie 2000)

http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=11033&format=html

Ziarul TRICOLORUL, nr 2069 / 21.01.2011

ROMÂNI, TREZIŢI-VĂ !

În ziarul „Timpul” din 4 ianuarie 1881, genialul Mihai Eminescu scria următoarele: „Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică redobîndirea echilibrului pierdut şi ca să le combatem cu curaj şi stăruinţă.” După 21 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru tot mai mulţi români devin din ce în ce mai clare şi vizibile principalele obiective urmărite de alogenii care au pus mâna pe România şi se află la conducerea ei, respectiv: Holocaustul împotriva Poporului Român; ştergerea României de pe harta Europei; jefuirea Avuţiei Naţionale; realizarea proiectului „Israel în România”. Holocaustul împotriva Poporului Român se desfăşoară pe multiple planuri, într-un ritm din ce în ce mai rapid şi urmăreşte exterminarea a cel puţin 10 milioane de români, în special a celor în vîrstă, a celor bolnavi şi a copiilor. Asasinii Poporului Român şi regimurile criminale, de exterminare în massă, pe care le-au impus la Bucureşti în urma fraudării alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, au constatat că nu mai pot ascunde adevărul în legătură cu Istoria românilor, urmaşi ai Poporului Primordial, ai geto-dacilor din Dacia Mare, care au avut cea mai veche civilizaţie şi scriere de pe Pămînt şi care sînt strămoşii popoarelor europene şi ai celor din Orientul Apropiat. Acest adevăr se regăseşte în Biblie şi este confirmat de numeroasele descoperiri arheologice, de cărţile istoricilor din Antichitate şi din Mileniul II, de numeroasele dovezi din Arhiva Vaticanului şi de lucrările scrise ale multor universităţi şi academii din ţări europene şi din S.U.A. Cei care s-au aflat la conducerea României, în ultimii 21 de ani, dar mai ales stăpînii lor din străinătate au ajuns la concluzia că ar putea fi ascuns adevărul istoric doar printr-un Holocaust împotriva Poporului Român, urmat de „mutarea” statului Israel în Ardeal, în Grădina Domnului. În Holocaustul împotriva Poporului Român s-au parcurs următoarele etape:


1) Otrăvirea cetăţenilor români cu aditivi alimentari cancerigeni, începînd cu anul 1990, care sînt introduşi în pîine şi produse de panificaţie, carne şi preparate din carne, dulciuri, băuturi alcoolice şi băuturi răcoritoare. România este singura ţară din lume unde autorităţile permit otrăvirea populaţiei cu aditivi alimentari cancerigeni. Urmarea? În România se înregistrează cele mai multe cazuri de bolnavi de cancer din Europa! Cu toate acestea, în 21 de ani, Statul Român nu a construit nici un spital de paliaţie.

2) Iodarea populaţiei, ca urmare a unei Hotărîri din anul 2002 a Guvernului Năstase, prin obligarea cetăţenilor să consume sare iodată. Efectul l-a constituit o nouă explozie a cazurilor de cancer şi o creştere a numărului deceselor.

3) Cea mai mare scădere demografică a Poporului Român în timp de pace, mult mai mare decît în timpul celui de al II-lea război mondial. Românii sînt omorîţi cu zile, mai ales bătrînii şi copiii. Pentru a scădea şi mai mult natalitatea, alogenii au adus în timpul Regimurilor Băsescu-Tăriceanu şi Băsescu-Boc şi au administrat la zeci de mii de eleve din clasele a III-a pînă la a VIII-a aşa-zisul vaccin împotriva cancerului de col uterin, al cărui efect sigur este sterilitatea. Milioane de pensionari şi alţi cetăţeni săraci sînt supuşi la un proces de exterminare rapidă prin tăierea pensiilor, a ajutoarelor sociale, prin scumpirea şi neasigurarea medicamentelor, prin eliminarea a zeci de mii de paturi din spitale, urmată de închiderea spitalelor şi a dispensarelor medicale. Regimul Băsescu-Boc şi ministrul jurist ungur al Sănătăţii îi alungă pe medici şi pe asistentele medicale din România. În timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu a fost redusă speranţa de viaţă a românilor cu 10 ani, aceasta devenind cea mai mică din Europa.

4) Au fost desfiinţate peste 5 milioane de locuri de muncă şi au fost alungaţi din România peste 4 milioane de cetăţeni, în special tineri. Disponibilizările sînt programate şi se continuă. Urmează modificarea Codului muncii în favoarea străinilor care să-i poată angaja şi să-i poată trata pe români ca pe nişte sclavi în propria lor ţară. Preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc V susţin şi grăbesc această înrobire a românilor. În paralel, se acţionează pentru impozitarea cu 400 de lei noi a fiecărui hectar de teren agricol necultivat, urmărindu-se vînzarea rapidă la străini a încă 3-4 milioane hectare aflate în proprietatea cetăţenilor în vîrstă şi sărăciţi de Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Această deposedare de pămînt a românilor este mult mai gravă şi mai periculoasă, prin consecinţe, decît colectivizarea forţată făcută de comunişti. Acelaşi Regim Băsescu-Boc nu are voie să-i impoziteze pe cei care s-au privatizat, au închis fabricile şi le-au tăiat în bucăţi ca să nu mai producă. Guvernul Boc V nu are voie să impoziteze terenurile neproductive ale zecilor de mii de societăţi comerciale privatizate şi apoi lichidate.

5) Au fost lichidate Industria, Agricultura, Transporturile, Armata, Cercetarea ştiinţifică şi s-a lovit puternic în Educaţie, Cultură şi Biserică.

6) Prin încălcarea Constituţiei, la comandă externă, s-a acţionat pentru scăderea continuă a nivelului de trai al populaţiei. Cu toate că în România se înregistrază cele mai mici niveluri medii ale salariilor şi pensiilor din Europa, acestea au fost reduse şi în anul 2010, sub pretextul crizei internaţionale. Dar, în acelaşi an 2010, în toate ţările din Uniunea Europeană, inclusiv în Grecia şi Irlanda, grav afectate de criză, salariile şi pensiile au crescut. După tăierile de 30-60% din veniturile bugetarilor, din ajutoarele sociale şi din pensii, a venit rîndul pensionarilor militari, cărora, în luna ianuarie 2011, Regimul Băsescu-Boc le-a luat 20-90% din pensii, după recalculări. După ce la intrarea României în N.A.T.O. s-au desfiinţat numeroase mari unităţi şi unităţi militare şi au fost disponibilizaţi şi pensionaţi anticipat zeci de mii de militari, acum Regimul Băsescu-Boc le-a tăiat substanţial din pensie, sub pretextul că nu au vechime completă, respectiv le reproşează că nu au muncit în... unităţile militare desfiinţate! Umilirea militarilor şi a elitei Armatei Române este fără precedent. Guvernul Boc V a îndrăznit şi a reuşit să subtilizeze statutul de militar la aproape 100.000 de pensionari din Armată, Poliţie, S.R.I., S.P.P. şi S.T.S. Stăpînii străini ai României, împreună cu slugile lor umile de la Bucureşti, au testat, din nou, reacţia populaţiei împotriva Holocaustului, de data aceasta a militarilor, pensionari şi activi, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi din Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.) şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (S.T.S.). Deocamdată, se organizează şi reacţionează pensionarii militari nemulţumiţi de tăierile ilegale din dreptul lor de proprietate. Militarii activi trebuie să conştientizeze că şi ei vor avea parte de pensiile de mizerie din ianuarie 2011. În timp ce opinia publică românească este preocupată de tăierea pensiilor la militari, Regimul Băsescu-Boc pregăteşte un nou val de privatizări, împreună cu komisarii de la F.M.I., respectiv să fie date la străini, aproape gratuit, hidrocentralele din România, C.E.C.-ul, C.F.R.-ul şi o nouă parte din Romgaz.

7) Jefuirea Avuţiei Naţionale s-a desfăşurat şi continuă pe baza unui program întocmit de stăpînii externi ai României şi pus în aplicare de numeroşi alogeni, împreună cu slugile lor şi trădătorii români care s-au vândut pentru 30 de dolari, sau euro, ori forinţi. Singurele partide politice care s-au opus la jefuirea bogăţiilor naturale şi la vînzarea pămîntului românesc la străini au fost Partidul Unităţii Naţionale Române (P.U.N.R.) şi Partidul România Mare (P.R.M.). Toate celelalte partide politice, împreună cu U.D.M.R., au colaborat cu stăpînii străini ai României şi au respectat ordinele acestora privind privatizările, terapia de şoc, înstrăinarea bogăţiilor naturale, nesfîrşitele reforme şi îndatorarea externă. Uriaşa bogăţie a PETROM, împreună cu zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale din România, cele de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, precum şi puţurile de exploatare din Kazahstan au fost date gratuit şi pînă la epuizarea lor la poporul austriac, prin firma de stat O.M.V. Contractul de privatizare şi proiectul de Lege privind privatizarea PETROM au fost puse la cale, la cererea F.M.I. şi a Băncii Mondiale, acceptată de negociatorul şef, ministrul Transporturilor de atunci, Traian Băsescu, de către Regimul Iliescu-Năstase, în anul 2004. Legea de privatizarea a PETROM, Legea nr.555/2004, a fost votată în Parlament de senatorii şi deputaţii P.D.S.R, P.N.L., P.D., P.C. şi U.D.M.R. Singurii parlamentari care au votat împotriva acestei legi au fost cei ai Partidului România Mare. Poporul Român a fost jefuit prin privatizarea PETROM de peste 500 miliarde euro, la care se adaugă alt furt la adresa cetăţenilor, prin majorarea artificială a preţului carburanţilor. Cei mai săraci cetăţeni ai Europei, românii, găsesc la staţiile de produse petroliere carburanţii la cele mai mari preţuri de pe bătrînul continent. Guvernul Tăriceanu I (P.N.L., P.D., P.C. şi U.D.M.R.) a renunţat la acţiunea de aur deţinută la PETROM şi, ca urmare, Statul Român nu mai are nici o pîrghie de control asupra preţurilor practicate la carburanţi. Pe cale de consecinţă, preţurile la carburanţi vor creşte de la 5 la 6 lei/litru în anul 2011, cu toate nemulţumirile şi protestele conducătorilor auto. Scumpirea carburanţilor va conduce la o nouă creştere a preţurilor în România şi la sărăcirea accentuată a populaţiei. Cetăţenii trebuie să ştie că, în baza contractului şi a Legii de privatizare a PETROM, pînă în anul 2014 Statul Român s-a angajat să nu intervină în domeniul preţurilor practicate la carburanţi şi nici să reducă profiturile uriaşe obţinute de firma O.M.V. Această firmă vinde în Austria (ţară care nu are zăcăminte de ţiţei) carburanţii la preţuri mai mici decît în România. Jefuirea zăcămintelor de ţiţei şi gaze naturale ale Poporului Român s-a făcut cu sprijinul efectiv al P.D.S.R., P.N.L., P.D., P.C. şi U.D.M.R. şi deputaţilor aparţinînd minorităţilor naţionale. Datorită vinei şi complicităţii lor la situaţia actuală din România, partidele politice care au fost la guvernare, împreună cu U.D.M.R., nu pot cere populaţiei nemulţumite să iasă în stradă şi, în mod democratic, fără violenţă, să contribuie la alungarea de la Putere a Regimului Băsescu-Isărescu-Boc. Pînă şi tunisienii au ieşit în stradă din cauza sărăciei şi a minciunilor politicienilor, reuşind să-l alunge din ţară pe preşedinte şi să scape de dictatură. În ţara noastră, de 21 de ani, toate regimurile au practicat ca politică de stat dezbinarea românilor şi diversiunea. Un exemplu recent de diversiune, din 18 ianuarie a.c., îl constituie iniţiativa preşedintelui Băsescu de a se acorda din Bugetul de Stat suma de 50.000 de lei pentru fiecare candidat la alegerile locale şi parlamentare din anul 2012. Dacă vor fi 15 milioane de candidaţi la alegerile locale şi alţi 10 milioane la alegerile parlamentare, înseamnă că, numai pentru indemnizaţia de participare la alegeri, trebuie alocate circa 290 miliarde euro, adică Bugetul României pe 6-7 ani. Dar cum vor arăta buletinele de vot? Cu această nouă diversiune, preşedintele Băsescu a căutat să abată atenţia românilor de la tăierea pensiilor militarilor şi de la protestele acestora. Este evident că Regimul Băsescu-Isărescu-Boc acţionează, la comandă străină şi sub controlul komisarilor de la F.M.I., împotriva românilor şi a României! Dictatura Regimului Băsescu-Boc o întrece pe aceea din regimul comunist. Guvernul Boc V legiferează în locul Parlamentului, adoptă numeroase Ordonanţe de Urgenţă neconstituţionale, refuză să respecte hotărîri judecătoreşti irevocabile şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Treziţi-vă, români, pînă nu este prea tîrziu!

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=11028&format=html

Ziarul TRICOLORUL, nr 2069 - 21.01.2011

miercuri, 19 ianuarie 2011

Avuţia naţională să fie redată poporului!

 
Protestul celor determinaţi să plătească benzina cu monezi sau să nu alimenteze în aceste 3 zile cu carburant este… înduioşător. Şi mai este şi rezultatul unui proverb tipic românesc: „Capul face, capul trage”. Este adevărat, multe dintre resursele naturale ale Ţării au fost înstrăinăte pe şest, prin contracte frauduloase şi Ordonanţe Guvernamentale de care marea majoritatea a românilor nu a avut habar sau a aflat cînd nu se mai putea repara nimic. Tot aşa de adevărat este şi faptul că PRM, prin cele două publicaţii curajoase, „Tricolorul” şi „România Mare” (cenzurate, zilele acestea, de Puterea portocalie), a denunţat, la momentul potrivit, atentatele numeroase la securitatea energetică şi alimentară a Poporului Român. 
Atîta timp cît a fost în Parlament, Partidul România Mare s-a opus, fără dubii, clar şi răspicat, tuturor samavolniciilor care au dus la subminarea economiei naţionale. Acesta este adevăratul motiv pentru care a fost socotit incomod şi nu a fost luat partener de guvernare: ca nu cumva să intre în posesia unor acte incriminatoare pentru partidele care s-au rotit la Putere în ultimii 20 de ani şi care, în mod inconştient, cred că vor scăpa basma curată în faţa românilor, care constată (cam în al doisprezecelea ceas) că au fost vînduţi ca sclavi altor naţiuni, fără ca măcar să fie informaţi, darămite consultaţi. Si tot acesta a fost si motivul pentru care PRM a fost înlăturat prin fraudă din Parlament, este supus în mod repetat unui embargo mediatic dirijat de Puterea de azi, dar şi de ieri, este victima sondajelor de opinie mincinoase, a fost evacuat abuziv din sediu, site-urile publicaţiilor sale sînt sabotate pe Internet, iar liderului său i se înscenează tot felul de procese politice. Ne întrebăm: ce mai urmează? 
Pentru că nucleul dur al electoratului nostru are un profil aparte şi nu va migra, precum oaia ratacită, nici la stînga, nici la dreapta spectrului politic, cu atît mai mult cu cît s-a dovedit că şi stînga, şi dreapta au fost terfelite şi aruncate în derizoriu de politicienii de ocazie post-decembrişti. Revenind la subiect, nu este rău că protestul de la benzinării a creat dezbateri în spaţiul public şi pune sub semnul întrebării legitimitatea înstrăinării Petrom şi a altor resurse naturale din avuţia Poporului Român. Întrebarea care se pune este: unde erau protestatarii şi jurnaliştii deveniţi vocali, peste noapte, asupra subiectului, cînd s-a produs actul de hoţie ,în sine, la care PRM a fost singurul partid care s-a opus? Unde erau, cînd PRM a introdus în Parlament proiectul de Lege prin care contractul trebuia renegociat şi această avuţie, vitală pentru toţi cetăţenii Ţării noastre, trebuia retrocedată Statului Român? 
Grecii, francezii, germanii, englezii, ungurii ies în stradă fie şi numai cînd află de intenţia guvernelor lor de a acţiona împotriva a ceea ce consideră interes personal sau naţional. Noi, românii, acţionăm timid şi cu mult după ce faptul s-a consumat, iar de tragerea la răspundere a vinovaţilor nu suflă nimeni  nici o vorbuliţă! Dar, cum s-ar putea întîmpla, practic, aşa ceva? Partidele care au condus Ţara spre dezastru şi care nu se lasă plecate pînă nu-şi desăvîrşesc mizerabilul demers au fost lăsate în continuare în Parlament, iar unicul partid care s-a opus, PRM, a fost sancţionat. Deşi fraudele elctorale sînt cunoscute şi îmbracă proporţii colosale, trebuie să recunoaştem că, fără nepăsarea celor care nu se duc la vot şi fără lipsa de conştiinţă a celor care se lasă cumpăraţi cu o găleată roşie, albastră sau portocalie, actualul Parlament ar arăta cu totul altfel. Ca să nu mai amintim de mentalitatea păguboasă cum că Mafia trebuie avertizată cu aluzii, ironii şi batere uşoară a obrazului. Căci nu numai protestul monezilor de la benzinării, ci şi penibilele apeluri către instituţii ale Statului – cum ar fi Guvernul, Consiliul Concurenţei, Ministerul Economiei sau ANAF – nu fac decît să ne stîrnească rîsul. Unul amar, desigur. Parte din instituţiile amintite, forme fără fond, importate pentru mimarea democraţiei, sînt formate din clienţi şi prieteni politici, cărora li s-a oferit o slujbă grasă la stat, ca să taie frunză la cîini. Consiliul Concurenţei începuse de acum 6 ani o „anchetă”. 
Doi inspectori ai ANAF au trecut prin momente grele cînd au „îndrăznit” să descopere la Petrom o fraudă de 7 milioane de euro. Ne bucurăm, însă, că informaţia a scăpat în presă, iar ei au scăpat cu viaţă. Finalitatea acestor demersuri, controale şi anchete este egală cu zero, iar funcţionarii statului, bine remuneraţi din bani publici, nu vor risca nici măcar o secundă bunăstarea lor şi a familiilor lor sau, în unele cazuri, chiar viaţa în lupta cu Mafia. Un ministru plin de tupeu şi suficienţă spunea zilele trecute că aşa e economia de piaţă, cererea şi oferta şi la revedere, concetăţeni! Nu avem spaţiul necesar să răspundem că românii habar nu aveau ce înseamnă economia de piaţă cînd, in 1989, au fost instigaţi să strige, fără a fi puşi în temă, „Jos comunismul!”. 
Ei n-aveau habar, dar reprezentanţii Mafiei din interior şi exterior ştiau ce trebuia făcut. Nici prin cap nu le trecea românilor, dornici de libertate de exprimare, de asociere şi de multe alte drepturi democratice, că Ţara va fi tîlhărită de Mafii transnaţionale, care, desigur, nu acţionează singure, ci, întotdeauna, cu ajutorul trădătorilor din interior. Distribuţia şi comercializarea produselor şi serviciilor absolut necesare omului modern sînt controlate de Mafii specializate, deghizate în companii transnaţionale. Ale petrolului, medicamentelor, alimentelor de primă necesitate, asigurărilor, transporturilor şi telecomunicaţiilor etc. Statul Român, condus de reprezentanţi responsabili (nu de ai Mafiilor locale sau internaţionale), ar trebui să controleze preţul acestor bunuri, de care depinde viaţa cetăţenilor săi, la propriu. Numai că pentru schimbări atît de radicale nu este suficientă voinţa politică a lui X sau Y. Este nevoie de voinţa şi acţiunea întregii Naţiuni!

RUXANDRA LUNGU

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2066 - 18.01.2011

A încetat din viaţă cîntăreţul folk Cristian Paţurcă

Marţi, 18 ianuarie, a încetat din viaţă, la numai 46 de ani, cîntăreţul folk Cristian Paţurcă, autorul „Imnului golanilor“. A dus-o greu, mulţi i-au promis ajutorul, dar, pînă la urmă, nimeni nu l-a băgat în seamă. Singurul care a fost impresionat de soarta lui, aşa cum a făcut-o cu mulţi alţii, este liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, care a vorbit cu directoarea Sanatoriului TBC de la Buşteni pentru ca acest om talentat să fie internat acolo. Cît a stat acolo, preşedintele Filialei Prahova a partidului, dr. Constantin Găucan, s-a interesat permanent de starea lui de sănătate. După ce a fost dat afară din casă, în anul 2008, vicepreşedinţii PRM Marius Marinescu şi Codrin Ştefănescu l-au mutat într-o garsonieră, plătindu-i chiria pentru un an de zile. Dumnezeu să-l ierte.

Ziarul TRICOLRUL, nr 2067 / 19.01.2011

Pentru împrospătarea memoriei - ALEGERILE DIN BASARABIA AU FOST CÎŞTIGATE DE RIBBENTROP ŞI MOLOTOV

Povară grea ne-a mai lăsat Istoria! Dacă în perioada interbelică n-ar fi domnit atîta iresponsabilitate, la cele mai înalte niveluri, dacă nu s-ar fi săvîrşit atîtea fraude în Armată, dacă am fi suprimat din vreme coloana a V-a kominternistă şi calul troian unguresc - cu siguranţă că dramaticul an 1940 nu ne-ar fi găsit aşa descoperiţi. Nu-mi amintesc să fi existat vreun stat naţional care să fi pierdut în numai 4 luni 4 teritorii ale sale, aşa cum s-a petrecut cu România în 1940: Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania de Nord-Vest şi Cadrilaterul. Raportate la această tragedie, politica partidelor istorice care s-au tot succedat şi alternat la guvernare în perioada 1930-1938, precum şi politica lui Carol al II-lea, ne apar în toată falimentarea şi hidoşenia lor. Nu v-aţi învrednicit să ţineţi ţara în hotarele ei fireşti, domnilor, iar pe mîna voastră suferă, de o jumătate de veac, vreo trei generaţii de români, adică milioane şi milioane de suflete. Orice ar replica aceia care maimuţăresc azi firmele ţărăniste şi liberale, justeţea unei politici se vede în efectele ei în timp. Ori, efectele au fost şi au rămas catastrofale. Unul dintre aceste efecte este pierderea Basarabiei. Crimele comise de Stalin acolo sînt monstruoase. Şi nu mă refer numai la asasinatele şi deportările din acea epocă, ci şi la inocularea viruşilor sovietici, de la om la om, de la familie la familie, de la stradă la stradă. Atrăgeam atenţia într-o cuvîntare rostită la Senat (pentru care dl. Ion Predescu de la F.S.N. încă nu m-a chemat la Comisia de Disciplină, dar mai are timp) că puştanii care învăţau carte în anii ’40 şi ’50 după abecedarele sovietice, în care erau studiaţi Lenin, Stalin, Voroşilov, Molotov, Kalinin, Ceapaev şi alţi criminali - sînt maturii de azi, care fac politică activă sau care votează, încerc să-i înţeleg, omeneşte vorbind. Ei aşa au apucat să crească, ani de-a rîndul li s-a vîrît în cap capitolul „Ruskii haractir“ din romanul „Soarta unui om“ de Boris Polevoi, sau viaţa Zoiei Kosmodemianskaia, ani de zile au văzut pelicula MOSFILM şi au tremurat de emoţie la competiţiile sportive ale marii Uniuni Sovietice, în fine, ani de zile li s-a tot demonstrat că poporul moldovean şi limba moldovenească sînt cu totul şi cu totul altceva decît Poporul Român şi limba românească, românii fiind tovarăşii lor de lagăr socialist, pe care i-au eliberat şi i-au civilizat, desigur, dar să vedeţi, rebiata, că pînă nu demult acolo domnea un regim burghezo-moşieresc nemilos, care timp de 20 de ani a furat Moldova de la sînul maicii sale, patria şi lumina tuturor noroadelor, U.R.S.S. Încercaţi să smulgeţi reperele de mai sus din ţesătura vieţii acestor români şi pînza se va rupe. Pentru că le luaţi ce au ei mai sfînt pe lume: copilăria! „Există un timp pentru toate“, spune Ecleziastul, iar timpul poveştilor, legendelor la gura sobei, care înaripează imaginaţia şi modelează caractere, numai acela poate fi, în primii 10-15 ani de viaţă. Şi iată cum Stalin cucereşte şi domină popoare chiar şi după moartea lui.


Sincer să fiu, nu-mi făceam mari iluzii cu privire la alegerile din Republica Moldova. Aş enumera doar cîteva dintre condiţiile obiective şi subiective care au dus la durerosul eşec al forţelor unioniste:


1) Marile cantităţi de mîl lăsate de refluxul Imperiului Sovietic, în instituţii, în conştiinţe.


2) Schimbarea, de-a lungul deceniilor, a raporturilor, demografice, ceea ce a dus la anomalia de a întîlni sute de mii de români prin vastitatea temniţei popoarelor, din Caucaz pînă în Siberia şi, totodată, de a înregistra ruşi, cazaci şi găgăuţi pe teritoriul românesc.


3) Eşecul alarmant al aşa-zişelor reforme de tip occidental, atît în Basarabia, cît şi în România.


4) Sloganurile încrîncenate, anticomuniste, ale Frontului Popular Creştin Democrat, condus de dl. Iurie Roşca, lozinci artificiale, care i-au speriat pe mulţi alegători, tot astfel după cum şi în România, alţi creştini şi democraţi (ţărăniştii) i-au înspăimintat pe alegători; aici, de fapt, se poate vorbi de falimentul total al politicii americane în Europa răsăriteană, fiindcă nici un om cu judecată sănătoasă nu va accepta schimbări radicale de 180 de grade, care să le arate că toată viaţa lor a fost pînă atunci un gunoi, că ţara lor n-a fost în stare de nimic şi a produs mormane de fiare vechi, noroc cu nişte agenţi C.I.A. şi cîteva cozi de topor dizidente care ne vor învăţa pe toţi mersul biped şi alfabetul.


5) Eterna sfîşiere şi lupta fratricidă între români precum şi orgoliile bolnave ale unor politicieni ca Mircea Snegur şi Piotr Lucinschi de a fi primii în raionul lor, iar nu figuri de linia a doua sau a treia într-o Românie Unită.


6) Lipsa unui program strategic de integrare a Basarabiei, pe multiple planuri, pe care Guvernul României, indiferent cine l-ar fi condus după decembrie 1989, ar fi trebuit să-1 elaboreze si să-1 aplice cu toată seriozitatea. Podurile de Flori ale d-lul Victor Crăciun şi ale preaiubiţilor noştri poeţi erau minunate, expresii ale inimilor descătuşate de apele primăverii, dar ele trebuiau dublate de poduri de burse pentru elevi şi studenţi, de poduri de ziare şi cărţi, de poduri de ajutoare pe toate planurile şi de susţinere internaţională a tinerei republici; n-a fost să fie aşa, principalele publicaţii unioniste conduse de marii poeţi Leonida Lari, Dumitru Matcovschi şi Nicolae Dabija de-abia mai pîlpîiau, n-aveau bani de hîrtie şi de salarii, l-am rugat personal pe preşedintele Ion Iliescu, în cadrul unei recepţii de la Cercul Militar Naţional, să se implice pe faţă, să întreprindă ceva pentru dirijarea ajutoarelor către forţele unioniste, împiedicînd livrarea lor haotică, de parcă ar fi fost pachete paraşutate din avion în Somalia sau Bosnia; unul dintre liderii Partidului Republican, criticul literar Gh. Maziliu, şi-a exprimat public nemulţumirea pentru că „România n-a elaborat un plan strategie de colaborare cu Republica Moldova“ (conform ziarului „Observatorul de Chişinău“ din 8 febr. 1994).


7) Pe românii noştri dragi de peste Prut i-a mai speriat şi ţiganiada vieţii social-politice şi economice din România; la ce unire să vină ei, cu cine să trăiască în aceeaşi casă, cu fosile care vor să-1 aducă în fruntea ţării pe un personaj sinistru, care i-a vîndut la ruşi în 23 august 1944, cu dezechilibraţi ca Vasile Popovici, Alexandru Popovici, Valentin Gabrielescu, Ion Cristoiu, Aristide Dragomir, cu infractori dovediţi ca Petre Roman (odraslă de general sovietic!), Traian Băsescu, Adrian Severin, Triţă Făniţă, Nicolae Dide, P.M. Băcanu, Gh. Florică şi Niculae Spiroiu, care, fanfaron cum îl ştie toată lumea, se lăuda la beţie că a topit tancurile Armatei a 14-a în vreme ce, iată, avioanele noastre militare cad ca muştele, necontenit? Ce unire să facă oamenii aceia scăpaţi din ocna întunecată a Moscovei cu o Românie condusă de un preşedinte ce n-are altceva mai bun de făcut decît să vîneze statuile Mareşalului Antonescu, adică ale Martirului care i-a înfruntat pe ruşi şi a eliberat Basarabia?; cum să vină ei cu braţele deschise spre noi cînd, aşa după cum îmi mărturisea Dumitru Matcovschi, au văzut la Televiziunea Română cum s-au inversat ciclurile agrare, statornicite de milenii, adică pe fondul vieţii noastre ANARHICE s-au recoltat strugurii înaintea grîului, pe care i-a apucat bruma lui octombrie pe cîmpii?; către ce comuniune să se îndrepte bucuroşi aceşti fraţi ai noştri cînd, la obrăznicia rusească şi găgăuză, s-ar adăuga şi neruşinarea ungurească, de care pe ei, cel puţin pînă acum, i-a ferit Dumnezeu, dar care nouă ne face zile negre, pe fondul pasivităţii condamnabile a Puterii şi în temeiul cîrdăşiei iresponsabile a Opoziţiei, aliată cu organizaţia teroristă U.D.M.R.? Chiar aşa, nu văd nici o diferenţă între U.D.M.R. şi Republica-fantomă a lui Smirnov; de ce ne-ar crede pe cuvînt românii de peste Prut cînd şi în Basarabia, şi în România sînt vînaţi sistematic marii militanţi ai spiritului unionist Leonida Lari, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Mircea Muşat, Ion Gheorghe, George Alboiu, Gabriel Iuga, Iosif Constantin Drăgan, Paul Everac, Marin Sorescu, Sergiu Nicolaescu, Ileana Vulpescu, Romulus Vulpescu, Mircea Druc, Gheorghe Funar, Gheorghe Buzatu şi, iată, acei canari de geniu, care s-au şi prăpădit, Doina şi Ion Aldea Teodorovici?


8) În fine, starea de spirit din Basarabia a fost viciată grav, de aproape 3 ani încoace, de politica necinstită a „dublului standard“ aplicată de Occident: într-un fel a fost susţinută desprinderea Ţărilor Baltice din blocul sovietic, în alt fel s-au petrecut lucrurile cu Republica Moldova, care nu s-a bucurat de nici un fel de sprijin logistic major; observatorii străini trimişi la alegeri n-au putut culege decît roadele politicii naive a Occidentului; aşa după cum îmi spunea fostul premier Mircea Druc, care m-a vizitat recent la Senat, s-ar putea ca Zidul Berlinului să se mute în curînd pe Prut, la Ungheni, şi ar fi un păcat de moarte.


Avem tot timpul să tragem concluziile care se impun. Dacă, fireşte, vrem să privim realitatea în faţă: cei mai mari duşmani ai Unirii Basarabiei cu România sînt tocmai sărmanii români minţiţi, îndobitociţi, înfricoşaţi de propaganda bolşevică a atîtor amar de ani. Şi cu ei n-ai cum să te lupţi. Şi nici nu trebuie să te lupţi. Va trebui să aşteptăm, poate, creşterea unei noi generaţii de români, cu o altă mentalitate, conformă cu adevărurile fundamentale ale Istoriei. Pe aceşti copii, care cresc acum, trebuie să-i păzim de două pericole, vorba inimosului basarabean Pintilie Ţurcanu: „De Satana şi de Moş Martin din Siberia“. Va adera Republica Moldova la zona rublei? Va intra în CSI, forma cosmetizată a URSS-ului? Va fi schimbat Imnul de Stat: „Deşteaptă-te, române!“, aşa cum au declarat Mircea Snegur, Victor Puşcaşu, Dumitru Moţpan? Ce va păţi oare inimoasa deputată Lidia Istrate, care, la toate mitingurile desfăşurate lîngă statuia lui Lenin din Chişinău, striga: „Trăiască România Mare“?! Şi ce-a vrut să spună ministrul de Externe rus, Andrei Kozîrev, atunci cînd a declarat, cu figura lui angelică şi plină de enigme, că „tot spaţiul fostei URSS constituie zona de interese VITALE ale Rusiei“? Am înţeles din presa basarabeană, care îmi soseşte săptămînal acasă, că Societatea „Gazprom“ din Rusia i-a ameninţat pe cetăţenii Republicii Moldova, la 1 februarie, că le va tăia gazele. Deci, timp de 20 de ani de ocupaţie rusească în România, între 1944 şi 1964, ruşii au tot pompat pe gratis, în conductele de gaz şi petrol, dar nu din URSS spre România, ci din România spre URSS. Şi după ce ne-au vlăguit şi pe noi, şi pe basarabeni, acum ne şantajează cu închiderea robinetului! Ar fi cu totul regretabil dacă ameninţarea asta, făcută înainte de alegeri, ar fi putut influenţa votul unei populaţii înnebunite de lipsuri. După cîte ştiu eu, Unirea cea Mare şi Veşnică din 1918 nu a ţinut seama de nici un fel de conductă. Epopeea unui neam nu se închide şi se deschide, după program, la nici un robinet. Flacăra candelei sacre de la Mormîntul lui Ştefan cel Mare, aflat la Mînăstirea Putna, nu arde cu gaz metan, ci cu uleiul de oase al martirilor neamului.


Totuşi, alegerile din Basarabia au avut trei aspecte pozitive:

1) A fost ales ca parlamentar curajosul luptător Ilie Ilaşcu, care din condamnat la moarte a ajuns condamnat la eternitate;
2) Vedem acum măsura exactă a lucrurilor şi vom şti ce avem de făcut;
3) S-a demonstrat, dacă mai era nevoie, că Occidentul nu numai că nu ne ajută, dar îi menajează pe ruşi.


Fireşte, avem de-a face doar cu o etapă. Procesul de însănătoşire şi de recuperare a acelor străvechi pămînturi româneşti va fi de lungă durată. Mai ales că atît Rusia cît şi întregul ei spaţiu de iradiere se află într-un continuu proces de prefacere, într-o primejdioasă criză politică, socială, economică şi, nu în ultimul rînd, de identitate. S-ar putea ca peste un singur an, alegerile din acest februarie zgribulit să nu mai valoreze nimic.Cine ştie? Personal, eu sînt încrezător în viitor. Nu se poate ca minciuna, furtul şi ticăloşia să guverneze lumea. Acelea sînt teritorii româneşti şi va veni o vreme cînd Unirea tot o vom săvîrşi. E o chestiune de timp. Şi de maturizare a vieţii politice româneşti. Şi de ieşire grabnică din criză, pentu că în jugul sărăciei nu intră nimeni. Pînă una-alta, rezultatele scrutinului au dovedit că fraţii noştri de peste Prut preferă o sărăcie pe care măcar o cunosc, decît o sărăcie aventuristă, care îi înfricoşează. Închei, încercînd să privesc alegerile din Basarabia ca un medic: avem de-a face cu o radiografie precisă, cu un diagnostic exact, ori aşa ceva e un bun cîştigat. Să tragem învăţămintele care se impun. Nici un pact strîmb n-a durat în Istorie mai mult decît acordul de la 23 august 1939 dintre Ribbentrop şi Molotov, ca dovadă desfigurarea dureroasă a fizionomiei sociale şi demografice din Basarabia. Totuşi orice sacrilegiu are un sfîrşit. Dumnezeu e cu noi.


CORNELIU VADIM TUDOR (1994)


Ziarul TRICOLORUL, nr 2067 - 19.01.2011

ULTIMA ORĂ: VADIM: 40% - BĂSESCU: 4%

În intervalul 10-14 ianuarie, Departamentele de Analiză şi Sinteză ale Serviciilor Secrete au efectuat primul sondaj de opinie din 2011, la comanda şi pentru uzul Administraţiei Prezidenţiale. Datele metodologice au fost următoarele: Eşantion – 1.500 de persoane; Marja de eroare ± 3%. Metodă de lucru – interviu telefonic.
Iată întrebările şi rezultatele:

I. Dacă în ultima duminică a lunii martie ar avea loc alegeri parlamentare anticipate, cu ce partid aţi vota?

1) PSD: 35%; 2) PRM: 26%; 3) PNL: 22%; 4) PDL: 4%; 5) UDMR: 4%; 6) PP: 3%; 7) UNPR: 2%; 8) Nu ştiu; nu mă interesează: 4%.

II. Dacă în ultima duminică a lunii martie ar avea loc alegeri prezidenţiale anticipate, cu ce candidat aţi vota?

1) Corneliu Vadim Tudor: 40%; 2) Victor Ponta: 23%; 3) Crin Antonescu: 20%; 4) Adrian Năstase: 6%; 5) Traian Băsescu: 4%; 8) Dan Diaconescu: 3%; 9) Nu ştiu; nu mă interesează: 4%.

Aşa după cum se vede, noua prigoană politică împotriva PRM şi a Tribunului s-a întors, ca un bumerang, în capul muribundului Băsescu. Ar fi cazul să-şi înghită limba şi falsificatorii de Sondaje, care încearcă să-i mintă şi să-i fure pe români: Dan Voiculescu, Vasile Dâncu, S.O. Vântu şi alte haimanale îmbătrînite-n rele.


Ziarul TRICOLORUL, nr 2067 - 19.01.2011

Este România în război civil ?

Este incredibil ce s-a putut întîmpla luni, 17 ianuarie 2011, la Constanţa, cînd un ofiţer superior al Armetei Române, Vasile Teofil, locotenent-colonel în rezervă a fost, efectiv, brutalizat de către o şlahtă de mercenari deghizaţi în jandarmi, care aproape că l-au linşat pe acel om! Fără nici un motiv serios de a fi sacţionat cu atîta ură, după cum s-a putut vedea şi pe micile ecrane, ofiţerul respectiv a fost trîntit la pămînt, lovit şi vîrît cu forţa în duba Jandarmeriei, ca un infractor recidivist şi periculos. Nu este posibil aşa ceva într-o ţară care se pretinde a fi democratică, membră a Uniunii Europene! Jandarmii de la Constanţa s-au comportat asemenea unor brute demne de perioada colonială. Această descalificare vine şi pe fondul a ceea ce se întîmplă azi în România, caz unic în lume, de a se tăia în mod drastic şi nejustificat pensiile militare. Dacă în alte ţări europene poliţia intervine în forţă, asta se întîmplă numai atunci cînd sînt depăşite cu mult rigorile legii se aruncă cu pietre, cu cocteiluri Molotov, se sparg vitrine, se devastează magazine, dar în nici un caz împotriva unui cetăţean sau a mai multora, unde mai pui că aceştia sînt ofiţeri, care, practic, nu au ofensat pe nimeni, cu nimic. Sau, mai nou, acum dacă vrei să dai foc portretului unui personaj sinistru aflat temporar în fruntea statului şi care a nenorocit ţara şi poporul din care se trage prin măsuri aberante, eşti catalogat că atentezi la siguranţa naţională şi eşti bătut de forţele de represiune, cum se dovedesc a fi de la un timp încoace trupele de jandarmi?
În acest moment, Constituţia nu mai există, pentru că ea a fost încălcată grosolan de o Putere imorală şi ilegitimă, care atîrnă de un fir de păr, şi acela al unui trădător al hainei militare, un mincinos neruşinat, pe numele lui Gabriel Oprea. Conflictul de la Constanţa capătă şi alte conotaţii, foarte periculoase pentru o ţară aflată în pragul falimentului. Acesta poate reprezenta premizele declanşării unui război civil, care nu se ştie cum se va termina, iar finalul ar putea fi tragic pentru români şi ţara lor, şi anume: divizarea şi dispariţia ca neam. Dacă ne uităm puţin la definiţia dată acestui fenomen vom observa că ceea ce se întîmplă în aceste zile în fiecare oraş al ţării unde au loc proteste vehemente din partea militarilor şi ceea ce se va produce pe 24 ianuarie la Bucureşti seamănă din ce în ce mai pregnant cu un război civil. Acesta este definit ca un conflict armat, în care facţiunile aflate în dispută sînt segmente ale populaţiei aceleiaşi ţări. Asemenea tuturor războaielor, conflictul poate avea cauze religioase, etnice sau economice (distribuţia bunurilor între clasele sociale).
Unii istorici cataloghează revoltele populare ca fiind războaie civile, dacă acestea sînt însoţite de lupte armate între structuri militare. Altfel spus, o revoltă se transformă în război civil cînd facţiunile angajate în conflict dispun de forţe militare. Păi ce este acum în România, decît o confruntare de forţe militare, pentru că şi de o parte, şi de alta a baricadei sînt militari? Aşadar, aici s-a ajuns, ca în Ţara Românească, din cauza unor mişei, Armata să fie divizată, iar o bandă de lefegii bine hrăniţi şi remuneraţi este trimisă să-i stîlcească în bătaie pe fraţii lor mai mari, uitînd în acelaşi timp că nu peste puţin timp şi ei vor ajunge în aceeaşi situaţie şi ca vîrstă, şi ca pensie. Nu vă este ruşine mă, derbedeilor, să procedaţi într-o asemenea manieră? Nu vă gîndiţi măi, brutelor, că acel om are o vîrstă şi nu putea reprezenta un pericol social, care să vă impună o astfel de manifestare? Chiar aşa o educaţi proastă aveţi şi o inteligenţă primitivă? Nu v-aţi gîndit nici o clipă că acel ofiţer poate fi suferind şi putea să-i crape inima în piept, iar atunci aţi fi înfundat cu toţii puşcăria, pentru că sînteţi puşi să executaţi orbeşte ordinele aberante ele unor comandanţi vînduţi unui politruk trădător de Neam şi Ţară? După cum v-aţi comportat aţi uitat şi alt lucru, şi anume că cei care vă plătesc nu sînt cei care se află, vremelnic, la Putere, ci noi, cei mulţi şi necăjiţi. Dar nu vă plătim ca să ne umflaţi cocoaşele, ci ca să ne apăraţi. După acele scene de coşmar se impune o singură decizie: demisia derbedeilor, în frunte cu comandantul lor!


Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU


Ziarul TRICOLORUL, nr 2067 - 19.01.2011

marți, 18 ianuarie 2011

PREVIZIUNI ASTROLOGICE

  În articolul „PREVIZIUNI  La 100 de ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca „Tricolorul“, 15 octombrie 2010), la care ne vom referi în cele de urmează, arătam că acesta anticipase căderea şi moartea lui Nicolae Ceauşescu, dezintegrarea URSS precum şi evenimentele din decembrie 1989, pe care le denumeşte „Sărbătoarea deşartă a victoriei”, după care va începe o nouă luptă lungă, dar nesîngeroasă. Am aplicat principiul minimului (unul din principiile noi, introduse de mine în sinergetică, ultima ştiinţă de sinteză a secolului trecut, care, aşa după cum am mai arătat, mi-a fost încredinţată pentru studiu de către dr.fiz. Mihai Dorel Constantinescu din Rîmnicu Vîlcea şi ing. Mihai Diaconescu din Tîrgu Jiu, ambii la acea dată – 1989 - directori ai Centrelor de Calcul Electronic din judeţele respective). Acest principiu arată care este componenta esenţială ce îi este necesară unui fenomen, indiferent de domeniul de referinţă, în absenţa căruia acesta nu se poate  realiza. Aplicînd acest principiu la evenimentele din decembrie 1989, a rezultat că reuşita soluţiei civile necesită cel puţin prezenţa unei persoane din fosta conducere a României, neamestecate în ultimii ani în efectele Regimului Ceauşescu, dar de care să asculte Armata, organele Securităţii, organele Administraţiei de Stat centrale şi teritoriale. Adică: 
a) să aibă calităţi politice, să fie apt de a sintetiza în faţa cetăţenilor Ţării problemele momentului şi să poată creiona soluţiile de rezolvare a situaţiei; 
b) să fi parcurs în cariera sa activităţi administrative care să-l facă cunoscut nu numai la nivel naţional, dar şi la nivelul administraţiei locale; 
c) să nu fi fost angrenat în activităţi  politico-administrative centrale în momentul 22 decembrie 1989, care să-l fi compromis în vreun fel în faţa cetăţenilor Ţării; 
d) să fi fost în Bucureşti în acea perioadă.
Se detaşase net Ion Iliescu, cu o cultură superioară membrilor conducerii PCR şi oponent al lui Ceauşescu, mazilit de acesta la Timişoara, unde intelectualii de acolo îl apreciau ca fiind o oază într-o Sahară , mutat apoi ca prim-secretar PCR la Iaşi, unde a reuşit să transforme judeţul, prin acumularea apelor din zăpezi şi ploi în viroage barate, realizînd lucii de apă, într-o adevărată grădină,  devenit apoi ministru al Apelor, funcţie în care a vizitat toate judeţele Ţării şi, apoi, mazilit din nou la Editura Tehnică, nu i-a scăpat nici o reuniune ştiinţifică pentru a prezenta personal colecţiile de carte pe care le-a realizat. Acestea au fost etapele prin care, din aproape în aproape, a ajuns Ion Iliescu şef al Statului. Ce s-a întîmplat apoi, în mersul din rău în mai rău al României, care a ajuns astăzi, într-un salt peste timp, în pragul unei noi dictaturi dovedeşte un amestec de revoluţie şi Lovitură de Stat.
Şi iată că a apărut o altă personalitate în stare să încheie această luptă lungă, dar nesîngeroasă prezisă de Arsenie Boca, respectiv schimbarea foarte dificilă prezisă de Nostradamus în mesajul său dumnezeiesc. Într-o analogie perfectă în raport cu ce s-a întîmplat în 1989, Nostradamus îl vede pe dr. Corneliu Vadim Tudor ca succesor al lui Băsescu. Într-adevăr, singura personalitate care s-a opus vehement tuturor  vandalismelor care au nenorocit Ţara este dl. Corneliu Vadim Tudor. Patriot, neadmiţînd nici o abatere de la principiile corecte privind Naţiunea (de unde i s-a dat de către trădătorii de Ţară epitetul de extremist), credincios, om de înaltă cultură, sociolog şi istoric, doctor în Istorie şi doctorand în Teologie, autor a aproape 30 de cărţi de versuri, aforisme şi discursuri, membru a 4  academii străine, membru al Parlamentului European, domnia-sa se impune tot mai mult ca un om de înaltă autoritate morală şi ca un adevărat Titulescu al vremilor noastre, ca un luptător neînfricat pentru reîntregirea Ţării, de departe omul de cultură cel mai detaşat de orice alt pretendent la şefia Ţării.  Numai aşa se vor realiza şi prevestirile lui Nostradamus, confirmate  de domnia-sa la Conferinţa de Presă din 7 august 2009 privind modul în care va putea fi realipită Basarabia la România, precum şi avantajele unor relaţii de prietenie cu China, pe care numai dl. Corneliu Vadim Tudor şi PRM le pot realiza. Bine cunoscut tuturor cetăţenilor Ţării, care i-au fost şi îi sînt aproape în legătură cu evacuarea ilegală a partidului din sediul său central din Strada Emile Zola nr. 2, prin măsuri anunţate la televizor chiar de procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, (poate prima sa ieşire de acest gen pe sticlă, în timp ce marea fraudă privind adoptarea Legii Pensiilor, faţă de care au apărut deja proteste generale, făcută de cel de al treilea om în Stat în văzul lumii, a rămas nepenalizată).  
Şi acum, din nou, despre aplicarea principiului minimului. În sondajele de opinie, înainte de modificarea lor, Corneliu Vadim Tudor apare ca primul agreat de cetăţeni, la ultimul sondaj de anul trecut ajungînd deja la 38%. Dar aceste sondaje sînt făcute în mediul urban. În mediul rural cetăţenii sînt puşi în situaţia de a-şi exprima decizia oscilînd între găleţile portocalii şi adevăr. Credincioşi fiind, oamenilor de la ţară trebuie să li se atragă atenţia că venirea d-lui Corneliu Vadim Tudor ca preşedinte, în locul lui Traian Băsescu,  este o indicaţie dumnezeiască şi că abaterea de la ea constitue un păcat, o crimă împotriva Poporului Român. Acest avertisment dumnezeiesc trebuie respectat, întrucît, dacă forţele răului totuşi vor învinge, atunci înseamnă că peste 50% din locuitorii Ţării, credincioşi sau nu, au încălcat o poruncă divină, au făcut un păcat, o crimă la adresa Ţării şi a locuitorilor ei – şi nu avem dreptul să ne plîngem de cele ce vor urma. Rămîne în sarcina membrilor şi simpatizanţilor PRM să-i convingă pe cetăţenii cu care vin în contact să-i împiedice să facă un asemenea păcat.
Prof. univ. dr. ing. ALEXANDRU MĂRUŢĂ,
Laureat al Premiilor Academiei Române,
Decan de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2065 / 17.01.2011

La fel ca în fiecare an, de 15 ianuarie, la mormîntul lui Eminescu a fost depusă o coroană de flori cu Tricolor din partea preşedintelui PRM

În ziua Naşterii Poetului şi Doctrinarului Naţional, 15 ianuarie, la mormîntul lui Mihai Eminescu de la Cimitirul Bellu din Capitală a fost depusă o impresionantă coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea domnului Corneliu Vadim Tudor. Preşedintele PRM s-a recules, în aceeaşi zi, împreună cu familia, la locul în care îşi doarme somnul de veci cel mai mare poet român al tuturor timpurilor.
Îngenunchiaţi de criză şi de măsurile antiumane ale actualului regim totalitar Băsescu-Boc, numeroşi bucureşteni au mers sîmbătă la mormîntul lui Eminescu, într-un gest simbolic de veneraţie şi speranţă într-o lume mai bună pe aceste meleaguri cîntate de Luceafăr.
Din partea PRM, au fost prezenţi Mihaela Ionescu, fostă deputată, Adrian Popescu, vicepreşedinte, Adrian Marin, preşedintele Organizaţiei de Tineret România Mare.


 Ziarul TRICOLORUL, nr 2065 / 17.01.2011

Emil Constantinescu ratează decolarea !



Antologia pamfletului românesc

Cucuruz cu frunza-n sus
Ţapul zboară c-un Airbus
Taman, hăt, în Vietnam
Unde-i rost de-un nou bairam 
Căci Hanoiul, frăţioare
Pentru noi e-un Han mai mare
Şi doar acolo tresaltă
Franţuzeasca lui de baltă 
Pe cîmp putrezesc ştiulee
(Ţapul paşte prin turnee)
Foametea cuprinde Ţara
(Ţapu-l pupă pe Ciumara) 
N-au bătrînii spirt de frecţii
(Ţapul bea pe la recepţii)
Se-alege praful de toate
(Ţapul dă comunicate) 
Miliarde ne promite
Dar mîncăm răbdări prăjite
El şi Nadia-s plini de vicii
(Nouă ne cer sacrificii)
Frunză verde Trei Coceni
Pe pistă la Otopeni
Cine steagul îl ridică?
Trăienică Băşinică 
El se uită-mprăştiat
La pilotu-automat
El semnalizează stînga
Ţapu-şi freacă mătărînga 
El semnalizează centru
Lătrăii zic că sînt „Pentru“
Toţi sînt vinovaţi, mereu
Doar Piratul este zmeu 
Mucles! Pilotul dă bice
Dar nu poate să-1 ridice
Şi-o ia razna prin ridichi
Printre ciori şi potîrnichi 
Fiindcă hardughia-i plină
De fripturişti de duzină
Ţapul vrea să decoleze
N-are loc de căcăreze 
Vine-n cap şi cade-n coadă
De-i arde pe toţi la noadă
Larmă, spaimă, hărmălaie
(El se scarpină la c... .e) 
Roaba nu ia înălţime
Panică-n şobolănime
Airbus-ul 1-a cumpărat
Neulander cel pistruiat 
E-n stare de-asasinat
Ca să fie şef de stat
Avionul face-o tură
(Şuţii au spume la gură) 
Cade iar şi se ridică
(Hai noroc, Hopa Milică!)
Ce-aţi luat, mă, mii de bagaje
Prin şantaje-chiuretaje? 
Fiindcă nu era nevoie
Decît de biciul lui Zoe
Care dresează Guverne
Şi le sufocă cu perne 
Şi mai luaţi şi-un braţ de fîn
La cel şef de Stat Român
Să fie neapărat
Cît mai bine furajat 
Să creadă vulgul străin
Că a-nviat Ho şi Min!
Neică cu pingeaua groasă
Mai stai dracului pe-acasă 
Ce-ai cătat, mă, să valsezi
Cu studenţi vietnamezi?
Poporul moare de foame
Tu joci rişca-n avioane 
Lumea dîrdîie de frig
Tu dai găuri la covrig
Lumea n-are aragaz
Tu faci gropiţe-n obraz 
Apărat de Nicu Anghel
Ca Lenin de Troţki-Vranghel
Păzit ca un eunuc
De Moş Dejeu şi Babiuc 
Iar Poporul, în derivă
N-are grîu nici de colivă
Vrei să behăi franţuzeşte?
Fă summit cu Fraţii Peşte 
Ţapule, acest rateu
E semn de la Dumnezeu!

CORNELIU VADIM TUDOR
 21 noiembrie 1997

(Fragment din cartea „Pamflete - Opere Complete“, aflată în curs de apariţie la Editura Fundaţiei „România Mare“)

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2065 / 17.01.2011