"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 5 februarie 2011

Monden si Paranormal


Secretul Marii Piramide (II)

Datele astronomice

Ocupînd Egiptul, englezii au măsurat Piramida, fireşte, cu măsurile lor de lungime. A fost o surprindere generală cînd s-a comunicat că o latură a bazei are 365 de coţi şi aproape un sfert, deci zilele dintr-un an cu fracţiunea de zi calculată atît de precis, că dacă s-ar fi ştiut aceasta, nu ar fi existat atîtea calendare prost alcătuite. Chiar egiptenii se necăjeau cu un calendar fără ziua bisectilă, ceea ce aducea o perturbare nemaipomenită. La răstimpuri, sărbătoarea secerişului cădea cînd Nilul se revărsa, iar slujba revărsării se oficia cînd Nilul era aproape secat! Faptul acesta constituie unul din argumentele că planul Piramidei nu a fost dezvăluit nici constructorilor lui, aşa cum scrie Apostolul Petru despre profeţi. Anumite considerente astronomice, deduse mai ales din stratul al 50-lea de blocuri, platoul constructiv spre care tind coridoarele ce arată mersul vremurilor, ne obligă să acceptăm noua ipoteză că templul acesta priveşte, am putea zice exclusiv, epoca noastră. Iarăşi anticipez, lucru ce poate nu convine începătorilor în studiul de faţă. Pentru a putea pătrunde tainele de ordin spiritual ale Marii Piramide, trebuie să pătrunzi mai întîi sutele de mici premize piramidice. Aşa se întîmplă şi în cunoaşterea Universului. Veritabilii savanţi sînt spiritualişti; ei se apropie cel mai mult de taina centrului de neatins al Creaţiunii, pentru că ei se delimitează prin studiu de conceptele informe ale masselor, care mişună la baza aşezărilor piramidice. Perimetrul bazei conţine, în degete piramidice, zilele şi fracţiunile de zi din 100 de ani. Această măsură e ca şi incia engleză sau ţolul, a 25-a parte din cot, avînd 25,426 mm. Cum se face că măsurile engleze sînt aproape identice cu ale Piramidei şi cu cele de la Templul din Ierusalim, neutilizate decît la aceste două clădiri enigmatice? Răspunsul necesită un lung capitol. Cotul utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea de măsură ideală, după cercetările geofizicienilor, căci este: AB = 365,242 coţi sacri = numărul de zile din anul solar; AEFB = 365,256 coţi sacri = numărul de zile din anul sideral; AbB = 365,259 coţi sacri = numărul de zile din anul anomalistic a zecea milioana parte din raza polară a Pămîntului, lungă de 6356,7 km.
Metrul nostru este dedus greşit dintr-un grad oarecare al meridianului, într-o vreme cînd nu se ştia că Pămîntul nu e un glob perfect. De aceea, el nu redă numeric proporţiile Universului, pe cînd, de exemplu, numărul de coţi al înălţimii verticale (232,52) arată, în primele 5 cifre, cîte raze polare terestre se cuprind între Soare şi Pămînt. Cei 147,803 m. ai înălţimii verticale a Piramidei nu exprimă decît milioanele de km. ai acestei distanţe, fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte spaţiul, timpul, materia, energia. Un miliard de piramide încap între planeta noastră şi astrul zilei, socotind depărtarea la data de 17 februarie, căci ea variază după anotimpuri. Distanţele celelalte se deduc din diversele nivele ale subsolului Marii Piramide. Aşadar, şi unitatea de măsură cosmografică e ascunsă în acest rezervor de date ştiinţifice.

Datele profetice

Suma celor două diagonale ale bazei e de 25.826,52 degete piramidice, tocmai anii din perioada numită de Platon „anul divin”, care este importantul ciclu al precesiunii echinocţiilor. În decurs de aproape 26 de milenii, punctul vernal parcurge cele 12 constelaţii zodiacale, în tot atîta timp, iar axa polilor descrie pe cer un larg rotocol. Stelele din preajma acestuia devin rînd pe rînd polare. Perimetrul stratului 50 al Piramidei, rezervat epocii noastre, prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor, măsoară tot 25.826,52 degete, cît anul precesional; pe cînd numărul zilelor dintr-un an îl dă de astă dată diagonala acestui strat. În pătratul mai mic se întîlnesc deci aceleaşi valori de la pătratul bazei, numai că intervertite. Anul zilelor omeneşti (365) este deci ascuns înăuntrul pătratului ce poartă chivotul, aşa cum sînt invizibile diagonalele bazei ce deţin secretul „anului divin”. Aici, sus, „plinirea vremii” divine e singură scoasă în evidenţă, ca şi cînd ar arăta că în cadrul ei, iar nu din socotelile strîmte, se întîmplă evenimentele actuale. Într-adevăr, chiar din războiul trecut, omenirea a păşit pe platforma celui de al 50-lea etaj al Piramidei, număr simbolic, ce arată mari înnoiri, fiind început de veac septimal în Biblie, adînc semnificativul an jubiliar ce revenea după fiecare 49 de ani. (Va urma)

============================================
Cuvintele - mesageri ai Istoriei (XII)
Robinet

Este un cuvînt luat de română din franceză, unde înseamnă acelaşi lucru. Istoria cuvîntului francez devine interesantă dacă observăm că în dicţionarele franţuzeşti este considerat un derivat de la Robin, care, în Evul Mediu era un nume dat oii. Robin era o formă familiară a lui Robert, în literatura veche franceză un termen denigrator ce desemna, mai ales, un ţăran cu pretenţii. N-ar fi singurul caz de folosire a unui nume propriu pentru denumirea unui animal: renard -  „vulpe” are la origine numele unui personaj dintr-o operă literară medievală, Roman de Renard (sfîrşitul Secolului XII -începutul Secolului XIII), de mare succes. Numele Renard este de origine germanică, Reginhart (la fel ca Robert).
Revenind la robinet, diminutiv al lui Robin -  „oaie”, a fost dat dispozitivului care era plasat pe ţeava unei canalizări, pentru că primele robinete aveau adesea forma unui cap de oaie. Nu este un caz izolat. În spaniolă, din motive similare, grifo - „robinet“ este numele unui animal mitologic, împrumutat din latină (gryphus), care 1-a luat din gr. gryps, grypos. La origine este obiceiul de a pune ca podoabe capete de persoane sau de animale la gurile de apă ale fîntînilor. În germană robinetului cu cep i se spune Hahn, care la origine înseamnă „cocoş“.

Acad. MARIUS SALA

===========================
Fenomene stranii

AMINTIREA VIEŢILOR ANTERIOARE (II)

Deoarece Ma-Thet încă trăia, au fost la ea s-o întrebe, iar femeia şi-a adus, într-adevăr, aminte de bani. Nu ştiu dacă tatăl copiilor i-a înapoiat cele 2 rupii. La vîrsta de 6 ani, băiatul geamăn mai mare, în trupul căruia intrase sufletul bărbatului Maung-San-Nyein, era un omuleţ rotofei, pe cînd fratele său era mai firav, cu o mină visătoare, ca de femeie. Mi-au povestit multe lucruri despre vieţile lor din trecut. Au spus că, după moarte, au trăit o vreme fără corp, rătăcind prin văzduh şi ascunzîndu-se în copaci şi asta din cauza păcatelor lor. După cîteva luni, s-au născut din nou, ca gemeni. „Altădată îmi aduceam aminte totul, a spus primul geamăn, dar acum nu-mi mai amintesc bine, ca şi cînd se şterge din cap“. Sînt mulţi copii ca aceştia, dar trebuie să-i căutăm, căci nimeni nu ni-i arată. Ca multe alte popoare, birmanezii au oroare să-şi vadă credinţele şi ideile ridiculizate. Ei ştiu din experienţă că străinul care se informează în legătură cu deprinderile şi tradiţiile lor îşi mărturiseşte superioritatea faţă de ei şi manifestă un soi de dispreţ, considerîndu-se mai inteligent Aşa că sînt rezervaţi. Dar, dacă au convingerea că daţi dovadă de toată înţelegerea şi-i trataţi cu respect şi curtoazie, vă vor spune ce gîndesc cu adevărat. Eu am constatat că-şi aminteau adesea de vieţile lor trecute, că încă de mici copii puteau spune cine au fost în viaţa de dinaintea celei actuale, amintindu-şi detalii din existenţele anterioare. Pe măsură ce creşteau, amintirile se estompau şi piereau cu totul. Aşadar, la mulţi copii asiatici, memoria rămînea vie şi nimeni nu se îndoia de asta (H. Fielding Hali - Sufletul unui popor). În urmă cu cîţiva ani am vizitat Roma pentru prima dată. În mai multe rînduri, în timp ce mă plimbam prin oraş, am avut impresia că recunoşteam multe locuri. Termele lui Caracalla, Via Apia, Catacombele Sf. Callist, Colosseumul - toate mi se păreau familiare. Motivul mi se părea evident: îmi reînnoiam cunoştinţele cu ceea ce văzusem în tablouri şi fotografii. Asta poate fi o explicaţie în ceea ce priveşte edificiile, dar nu şi în privinţa labirintului obscur din subteranele Catacombelor. Peste cîteva zile, m-am îndrep;at spre Tivoli. Am avut aceeaşi senzaţie, localitatea mi se părea familiară, ca şi cînd aş fi locuit în parohia ei. Printr-o avalanşă de cuvinte care-mi veneau spontan pe gură, am descris locul, aşa cum a fost odinioară. Cu toate acestea, nu citisem nimic despre Tivoli, nu văzusem gravuri, nu aflasem de existenţa sa decît cu cîteva zile înainte şi, totuşi, m-am trezit pe post de ghid şi istoric al unui grup de prieteni, care au ajuns la concluzia că studiasem expres locul şi împrejurimile. După asta, viziunea spiritului meu a început să pălească, aşa încît m-am oprit, ca un actor care şi-a uitat rolul, nemaiputînd spune altceva. Era ca şi cum un mozaic s-a prefăcut în ţăndări. Cu o altă ocazie, m-am aflat cu un amic în apropiere de Leatherhead, unde nu mai pusesem niciodată piciorul pînă atunci. Ţinutul îmi era complet străin, atît mie, cît şi prietenului meu. În timpul conversaţiei, acesta a făcut observaţia: „Se spune că există pe aici un vechi drum roman, dar nu am habar dacă pe partea asta sau pe cealaltă”. Am spus imediat: „Ştiu unde se află” şi i-am indicat drumul amicului meu, absolut convins că-1 voi găsi. Şi aşa s-a şi întîmplat; aveam senzaţia că am mai păşit cîndva pe acest drum, călare, îmbrăcat în armură. Asemenea episoade m-au determinat să vorbesc despre asta cu prietenii, iar majoritatea mi-au spus că au simţit aceleaşi senzaţii. La 3 mile jumătate vest de locul unde trăiesc, se află o fortăreaţă romană într-o stare aproape perfectă de conservare. Într-o zi, un cleric m-a rugat să-1 însoţesc, dorind să viziteze acele ruine. Mi-a spus că păstrează o amintire clară asupra faptului că a trăit acolo şi că a fost învestit cu o funcţie cu caracter sacerdotal pe vremea ocupaţiei romane. Ce m-a frapat a fost că a insistat să viziteze un turn care se prăbuşise fără a-şi pierde forma. Era acolo o gaură chiar în vîrf, a spus clericul, în care exista obiceiul să se fixeze un catarg; arcaşii se urcau pe el cu un soi de nacelă protejată de piele; de acolo îşi zăreau vrăjmaşii şi-i atacau. Am dat, într-adevăr, peste gaura indicată (revista „Forbes”). Un fenomen analog s-a produs cu Mery. Într-un articol biografic apărut în timpul vieţii sale în „Jurnalul literar” din 1864, autorul afirma că acest scriitor credea cu tărie că trăise deja de mai multe ori, că-şi aducea aminte cele mai mărunte împrejurări ale existenţelor sale precedente şi că le detalia cu asemenea certitudine, încît convingea pe toată lumea. (Va urma)
ALBERT de ROCHAS

Ziarul TRICOLORUL, nr 2082 - 05.02.2011

PRM, PESTE TOT - PRM Suceava vrea vot obligatoriu


„Numărul mare de electori implicaţi va elimina şi dubiile legate de fraudarea alegerilor”, crede preşedintele Gheorghe Acatrinei.

Preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a Partidului România Mare, Gheorghe Acatrinei, se manifestă pentru introducerea obligaţiei prezentării la urne. Acatrinei a declarat, într-o Conferinţă de Presă, că măsura este menită să garanteze reprezentarea tuturor cetăţenilor României şi creşterea responsabilităţii aleşilor. „Fiecare cetăţean al României cu drept de vot ar trebui obligat prin Lege să se prezinte la urne. Astfel, nimeni nu va mai putea comenta că aleşii nu îi reprezintă, pentru că nu le-au dat acestora votul. Pe de altă parte,  cei care vor fi aleşi, vor avea în spate mai multe voturi, dar şi o mai mare responsabilitate”, spune liderul sucevean al PRM, adăugînd că numărul mare de electori implicaţi va elimina şi dubiile legate de fraudarea alegerilor. Acatrinei mai cere ca în ziua, în ziua scrutinului, alegătorii să-şi exprime opţiunile la secţiile de votare din localitatea de domiciliu, „în aşa fel încît să nu mai fie posibil turismul electoral”. De asemenea, la persoanele nedeplasabile în locurile special destinate, se va merge cu urne mobile însoţite de delegaţi ai secţiei de votare. De asemenea, ex-senatorul PRM de Suceava crede că este de dorit ca învingătorii în alegeri să fie declaraţi candidaţii care obţin, în mod obligatoriu, cel puţin 50%+1 din sufragiile cetăţenilor cu drept de vot. „Nu ar trebui să poată vorbi în numele întregului electorat cineva care a obţinut un procentaj mai mic. Această modalitate, cu peste 50% din sufragii,este întîlnită în statele moderne şi dă rezultate. În România avem amintiri foarte urîte din acest punct de vedere, chiar preşedintele Traian Băsescu fiind ales cu un procentaj îndoielnic şi nereprezentativ la nivel naţional. De asemenea, Adriean Videanu ajuns primarul unei mari Capitale a Europei cu doar puţin peste o zecime din numărul bucureştenilor prezenţi la urne”, a conchis Gheorghe Acatrinei, solicitînd reglementarea prin Lege a aspectelor semnalate. (VIA)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2082 - 05.02.2011

Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (III)


După mai multe demersuri, o adresă a Ministerului Apărării Naţionale (MApN) din 30 septembrie 2004, trimisă Judecătoriei Sectorului 2 ca răspuns la cererea instanţei care avea pe rol Dosarul nr. 1949/2004 (Băsescu versus Ciuvică), avea să provoace noi valuri de acuzaţii
şi dezminţiri cu privire la colaborarea „părţii vătămate“. Adresa afirma  că „Băsescu Traian a fost colaborator al organelor de Contrainformaţii militare, pe timpul cît era elev al Institutului de Marină, avînd Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973“

Războiul declaraţiilor

Întrebat de ziariştii prezenţi la eveniment ce părere are despre audierea şi solicitarea lui Emil Constantinescu, acesta a declarat: „Se duce să încălzească aceeaşi ciorbă, cu aceleaşi documente cu care Mugur Ciuvică a pierdut procesul cu mine (...). S-a dus să le mai prezinte o dată la CNSAS. Onişoru poate confirma“. Onişoru a confirmat pe loc, cu slugărnicie, „deci, subiectul este închis“, iar Traian Băsescu a reiterat mai vechile sale afirmaţii, căutînd să arate că o relaţie a sa cu Securitatea intra în cutuma profesiei: „Doar un copil ar spune că a navigat şi n-a văzut ofiţeri de Securitate. Nu avea nimeni control unde ajung rapoartele unui comandant de navă sau rapoartele pe care le făceam de la Anvers către armator. Sînt probleme care, probabil, în sistemul anterior, aveau o trimitere directă şi către organele de Securitate ale Statului“. Presa continua însă să comenteze subiectul, considerîndu-se că arhivele rămîn zăvorîte atunci cînd vine vorba de vreun dosar pe numele lui Traian Băsescu. Intervenind în această chestiune, fără să fie clar de ce instituţia servea interesul persoanei, la 11 aprilie 2006, Administraţia Prezidenţială a emis un Comunicat, în care se spunea că „preşedintele României, Traian Băsescu, cere public SRI, SIE, MApN, Arhivelor Naţionale, deţinătorilor arhivelor CC al PCR, tuturor instituţiilor care deţin documente privind pretinsele legături cu Securitatea din timpul regimului comunist, să le pună la dispoziţia CNSAS, pentru a putea fi evaluate şi elucidate acuzaţiile privind o presupusă colaborare a şefului Statului cu Securitatea. Preşedintele Traian Băsescu afirmă în mod categoric că nu a semnat niciodată un angajament cu Securitatea, că nu a colaborat niciodată cu Securitatea ca Poliţie politică şi nu a desfăşurat niciodată activităţi în slujba acesteia. Preşedintele Traian Băsescu considera că acuzaţiile care i se aduc în acest sens nu au nici un fundament real, fiind făcute în baza unor aprecieri nesusţinute de acte sau documente semnate sau generate de Traian Băsescu“. În cursul verii, polemica a continuat. În plină caniculă, pe 15 august 2006, Traian Băsescu insista asupra faptului că nu are nimic de ascuns, susţinînd că numai cu o zi în urmă l-a contactat telefonic pe unul dintre proprietarii ultimei nave comandate, petrolierul „Biruinţa“, pentru a da dispoziţie comandantului să caute în arhivă rapoartele pe care le-a făcut: „Sper că aceste rapoarte vor fi găsite, pentru că toate rapoartele înaintate companiei aveau o copie care se oprea la bord“. Rapoartele nu au fost găsite - sau, cel puţin, presa nu a mai aflat, de atunci încolo, nimic în legătură cu ele. Cu acelaşi prilej, Băsescu a mai spus: „Nu am avut nici un angajament semnat cu Securitatea, nu am avut niciodată informaţii date ofiţerului de Securitate în scris sau note informative despre cineva. Ceea ce eu am făcut este să fac raportul de voiaj pe care îl face orice comandant de navă şi să îl predau armatorului companiei de navigaţie. Nu am cerut nimănui să ascundă vreun dosar referitor la mine“. În 2006 se vorbea, tot mai des, despre existenţa unui dosar de colaborare, care ar fi fost distrus în împrejurări încă neclare. În 22 august 2006, referitor la un asemenea act care să ateste o atare procedură, eventual un proces-verbal de distrugere a Dosarului Băsescu, Cătălin Harnagea declara că procedura se consemna şi într-un document, „dacă ea s-a produs, ar trebui să se găsească la Serviciul Român de Informaţii“, căci „ar fi fost normal să se păstreze. Cînd se distrugea, erau foarte precişi. Trebuia să existe o dovadă că a distrus Dosarul X, Y sau Z, ca să nu fie niciodată tras la răspundere că nu l-ar fi distrus. Exista o precizie în inventariere foarte, foarte exactă“. Fără îndoială, afirmaţia fostului şef al Serviciului de Informaţii Externe avea să-i pună pe jar pe oficialii SRI, care răspunseseră cu atîta siguranţă, atît CNSAS-ului, cît şi Judecătoriei Sectorului 2, că la ei nu se găseşte nimic. Căci, după cum corect sesizase Harnagea, la Securitate chiar şi nimicul era inventariat. Cum se va vedea, de la declaraţia lui Harnagea şi pînă la „răzgîndirea“ SRI-ului a durat mai puţin de o lună.

Apărat de Guşă şi Măgureanu

Pînă atunci, în stilul său caracteristic, al intervenţiilor telefonice în direct la dezbateri televizate, pe 31 august 2006, Traian Băsescu declara la emisiunea „Oamenii Realităţii“, difuzată de Realitatea TV, că nu a fost informator sau colaborator al Securităţii, că nu a comis acte de poliţie politică în timpul regimului comunist şi că toate rapoartele scrise în perioadele cît a fost căpitan de vas şi reprezentant la Anvers au fost exclusiv de natură profesională: „În calitatea de comandant de navă, de secund al navelor petroliere pe care am făcut serviciu, am făcut zeci, sute, probabil mii de rapoarte. Erau rapoartele pe care le fac şi un comandant român, şi unul suedez, şi unul britanic (...). Prin natura funcţiilor pe care le-am îndeplinit în timpul comunismului, dacă aş spune că n-am văzut ofiţer de Securitate, aş fi cel puţin caraghios. Mi-am făcut serviciul, mi-am depus rapoartele la compania de navigaţie la sosire şi tot timpul am susţinut că am avut impresia, datorită tipului de nave pe care am lucrat, că acestea au fost sub atenţia organelor de Securitate, a uneia din direcţiile economice, ceva de genul acesta (...). Nu veţi găsi rapoarte adresate Securităţii de căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu, de studentul Băsescu, de ofiţerul Băsescu“. La sfîrşitul verii, lui Traian Băsescu i-au sărit public în apărare Cosmin Guşă şi Virgil Măgureanu. Primul, cu un rol important în campania electorală pentru alegerea lui Băsescu ca preşedinte, se distanţase de acesta, între cei doi relaţiile fiind, public, tensionate. Dar Guşă a relatat, chiar şi în asemenea împrejurări, o discuţie privată pe care a avut-o cu şeful statului înainte de 2004. Traian Băsescu şi-ar fi dat cuvîntul de onoare faţă de el că nu a colaborat cu Securitatea. „Mi-a spus: am fost ofiţer, am avut treabă cu nava, am fost la Anvers, sigur că am avut o anumită treabă cu Securitatea, dar nu am fost informator“, susţinea Cosmin Guşă. Virgil Măgureanu, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, a declarat la rîndul său într-un interviu că atît notele pe care Băsescu le întocmise la Anvers, cît şi cele în calitate de inspector-şef al navigaţiei civile erau „în mod sigur, pe fişa postului, erau obligatorii (...), era o funcţie proeminentă şi a face informări, sinteze sau ştiu eu cum s-o mai fi numind (...), note de serviciu către respectiva Securitate... era o chestiune care revenea în mod normal, obişnuit“ („Ziua“, 2 septembrie 2006). Şi, cum e firesc, noi trebuie să înţelegem, din spusele domnului Măgureanu, că acestea nu pot fi asociate unei „colaborări“ cu Securitatea, în sensul incriminant şi dezonorant al termenului.

Cu nervii întinşi

Apogeul asaltului umbrelor trecutului asupra lui Traian Băsescu s-a petrecut în toamna anului 2006, cînd CNSAS pregătea verdictul în legătură cu el, în urma reverificărilor – solicitate public şi obligatorii prin lege – pentru preşedintele României. Traian Băsescu părea că nu mai are linişte şi a început să-şi contrazică propriile declaraţii din trecut. După obiceiul său, în 5 septembrie 2006, preşedintele a intervenit telefonic în emisiunea „Sinteza zilei“, de pe Antena 3, care avea ca subiect legăturile sale cu fosta Securitate. De astă dată, intervenţia sa, una antologică, a monopolizat practic emisiunea pe durata a jumătate de oră. „Pot să vă garantez că eu nu ştiu că am un Dosar la Securitate. Pot să vă garantez – şi gîndiţi-vă că, la vînzoleala care e în Servicii acum, s-ar afla – că nu am dat nici o dispoziţie să fie distrus vreun Dosar al meu. Eu habar n-am dacă a fost un Dosar, dacă a fost distrus cîndva, în ’79, (sau) în ’89“. Traian Băsescu a mai declarat că, ştiind că Dosarele sînt microfilmate, nu ar da astfel de asigurări dacă nu ar fi adevărate şi că, aşa cum nu a fost colaborator, nu poate avea nici dosar de urmărit de Securitate, pentru că „pe un comandant de navă nu-l puteai urmări pe Mare“. Cu toate că pretindea că aşa stau lucrurile în trecutul său, Băsescu mărturisea că i-a întrebat personal pe şefii Serviciilor de Informaţii dacă exista vreun Dosar al său, iar aceştia l-au asigurat că nu, mai puţin Direcţia de Informaţii a Armatei, care a fost întrebată doar dacă a cerut la CNSAS date despre Băsescu, iar răspunsul a fost „Nu“. Susţinerile sale de la Antena 3 contraziceau flagrant ce spusese Traian Băsescu în anul 1998, cînd afirma, aproape cu mîndrie, că Dosarul lui de la Securitate nu poate apărea într-un ziar, deoarece, lucrînd 12 ani în străinătate, ar trebui „adus cu camionul“. Cu aceeaşi ocazie a lungii sale intervenţii în direct la Antena 3, a mai recunoscut că avizele de navigaţie erau date de Securitate şi că el însuşi a avut o perioadă de 6 luni fără acest aviz. Traian Băsescu s-a contrazis de mai multe ori pe parcursul intervenţiei sale de o jumătate de oră. Iniţial, declara că „nu am făcut niciodată vreo informare despre vreun coleg“, dar, întrebat de rapoartele pe care le dădea în calitate de comandant de navă, a recunoscut că a dat „armatorului“ (NAVROM – n.n.) informări despre marinari care consumau alcool sau despre marinari care au rămas în străinătate, declarîndu-i „dezertaţi de la bord“. Despre marinarii care se îmbătau, Traian Băsescu a declarat că le tăia din salariu şi îi trimitea acasă. Întrebat dacă trebuia să explice acest lucru în „rapoartele de călătorie“, Băsescu a declarat: „Cum să nu scriu, dacă i-am trimis acasă?“. Referitor la cei care fugeau de pe navă şi rămîneau în străinătate, Băsescu a declarat: „Pur şi simplu informai armatorul că ţi-au dezertat 2 oameni din echipaj, şi cu asta, basta, ce să-i faci?“. Afirmaţia contrazicea, din nou, o altă declaraţie anterioară, din 8 octombrie 2004, în care, întrebat fiind dacă a „turnat“ pe cineva, a răspuns categoric: „Exclus. Şi vă asigur că, dacă exista un astfel de document, era în presă de mult. Este exclus. N-am făcut aşa ceva“.

Dincolo de toate aceste declaraţii, contradictorii sau confuze, un fapt e cert (în ceea ce-l priveşte, rareori Traian Băsescu a declarat de două ori acelaşi lucru în legătură cu acest subiect al relaţiilor sale cu Securitatea): că a colaborat. Excepţie face numai insistenţa cu care a susţinut că aceste relaţii au fost fireşti în lumea în care el a trăit. Dar lumea sa de atunci, a unui căpitan de vas, şef de reprezentanţă comercială în Occident şi milionar al Epocii de aur, rămîne încă, în multe zone ale ei, învăluită în tăcere şi umbră. 

(Sfîrşit)

MARIUS OPREA

Ziarul TRICOLORUL, nr 2082 - 05.02.2011

Naţionalizarea democraţiei


Păi, cum să nu fie Emil Boc cel mai curajos premier?! Cel puţin pentru ea... Că doar semnează şi contrasemnează fără să crîcnească actele ce-i dau ei puteri nemaivăzute. şi cum să nu fie Traian Băsescu (tot pentru ea, desigur!) cel mai democratic preşedinte?! Că doar închide ochii la excesul de putere ce i se aşează ei la picioare...

Cît trebuie să sufere Emil Boc! Un premier pus în situaţia de a semna acte ce-i dau unui subordonat de al său puteri mai mari decît a avut el vreodată. Mai mari chiar şi decît cele visate pe ascuns departe de vigilenţa stăpînului. Desigur, nu este vorba de orice subordonat şi tocmai aici este dezlegarea atitudinii placide afişate de premier. Şi totuşi, cît de umilit trebuie să se simtă văzînd cum hrăneşte cu propra-i mînă pofta de putere a duduii Udrea?! Dar voia stăpînului nu se discută şi, chiar dacă este penibil ca el, premier în funcţie, să semneze acte ce-i conferă Elenei Udrea puteri în faţa cărora va trebui să se plece, Emil Boc acceptă această înjosire. Se umileşte semnînd acte ce pregătesc „întronarea” duduii Udrea nu doar peste funcţia lui, ci şi peste a altor miniştri, ba chiar peste instituţii din afara sferei sale. După ce i s-a dat cel de-al doilea minister, Elena Udrea chiar a început să se simtă un posibil premier. Aşa că nu s-a mai oprit din a cere „dezlegări” de la Cotroceni. Ea vrea totul! Dar cum nu poate înfăşca şi alte instituţii chiar pe faţă, i s-a potrivit un act legislativ pe măsura tupeului de care dă dovadă. Acest „el comandante” cu fustă a primit cîte o „abilitate” din sfera mai multor instituţii ale statutului, care nu numai că îi conferă un statut şi mai diabolic în felul de împărţire al foloaselor (şi de înghenuchiere a răzvrătiţilor din partid), ci duce şi la accentuarea decredibilizării unor instituţii aduse în pragul non-sensului existenţei lor prin felul în care funcţiile le-au fost transerate ministrului-instituţie. Dar mai contează oare procesul de erodare a instituţiilor statului, cînd este vorba de şansa impunerii unui lider? Peste partid, peste ţară. Un lider care, după ce şi-a făcut mîna prin Partidul Democrat-Liberal, filială după filială, îşi „marchează” acum noi şi noi teritorii. Peste umărul multor bărbaţi din propriul partid, dar şi peste umărul multor altor „bărbaţi” ai politicii. Acestui personaj, care vorbeşte cu lejeritate despre naţionalizări, dar nu în sensul restituirii averii către popor, ci doar pentru a transfera felii la care să roadă fără a ridica privirea oamenii din partidul pe care îl controlează, i s-a pus la picioare o Ordonanţă de Urgenţă prin care, în urma deturnării funcţiilor Parlamentului ori chiar ale Guvernului, devine ea însăşi o instituţie. 

Astfel, printr-o Ordonanţă ce vizează modificarea Legii de amenajare a teritoriului şi urbanismul, ministrul Elena Udrea este impus ca decident suprem pentru orice proiect de investiţii de pe teritoriul României, primind atribuţii precum „identificarea, delimitarea şi stabilirea zonelor cu valoare remarcabilă” (peisageră, arhitecturală sau de patrimoniu), atribuţii care pînă acum intrau în competenţa altor ministere, „identificarea rezervaţiilor cu regim de biosferă”, atribut pînă mai ieri al Guvernului, trasarea siturilor de valoare internaţională, de care se ocupa Parlamentul, desemnarea altor situri de valoare naţionale ce intrau în sfera Ministerului Culturii ori a Ministerul Mediului sau a autorităţilor locale pentru siturile de importanţă mai mică. În fapt, Elena Udrea va putea decide discreţionar dacă o anumită zonă este suficient de importantă pentru a deveni rezervaţie naturală sau zonă construibilă. Dacă va putea fi descărcată arheologic, inclusiv pentru a se trece la defrişări sau exploatări miniere, trasarea grabnică a destinului Roşiei Montane ca zonă de exploatare fiind una din priorităţile Puterii.
 Un nou rol în care Elena Udrea a intrat încă înainte de a-i fi încredinţat oficial, i-a permis să iasă în public pentru a lansa un şantaj la adresa investitorilor de pe piaţa hotelieră. Aceia care deţin structuri de cazare „nefolosite în scop turistic” şi pe care, dacă nu le vor vinde altor investitori (evident, cei desemnaţi de „ciuma portocalie“), statul îi va putea expropria la preţul dictat de autorităţi. O naţionalizare, chiar şi una cu perdeaua trasă de „el comandante”, rămîne un concept ce ar da fiori oricărui oficial al UE. Dar pe care ministrul Elena Udrea nu se teme să-l reclame în gura mare, avertizînd că „ar trebui să se naţionalizeze structurile care se află în proprietatea unora”.
Curat democraţie!

CEZAR A. MIHALACHE

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2082 - 05.02.2011

Arestările masive şi fără precedent, de la Vamă, au un singur scop: ŞANTAJISTUL TRAIAN BĂSESCU ÎNCEARCĂ SĂ-I SPERIE PE „DIZIDENŢII” VASILE BLAGA ŞI SORIN FRUNZĂVERDE!



Spectacolul organizat de DNA şi DIICOT prin arestarea tuturor salariaţilor din Vama Siret este rezultatul unor probe pe care procurorii le ţineau la sertar de mai bine de 3 ani de zile, dar aşteptau momentul în care acestea vor fi de folos pentru executarea unei comenzi politice. Surse din cadrul Serviciilor Secrete ne-au dezvăluit că actualul show mediatic are două scopuri bine determinate. Primul este acela de a convinge Uniunea Europeană că graniţele României sînt sigure şi orice act de corupţie este aspru sancţionat. Al doilea motiv pentru care a fost declanşat spectacolul televizat este acela că îi serveşte direct lui Traian Băsescu, care vrea să-l sperie pe Vasile Blaga, întrucît Buldogul a început să mîrîie, organizînd în cadrul PDL un grup de rezistenţă menit să scoată partidul de sub influenţa Chiriaşului de la Cotroceni. Am aflat că, în cazul în care fostul ministru de Interne va rămîne pe poziţie, Traian Băsescu va ordona, în scurt timp, încă o astfel de operaţiune pe graniţa de Vest a României, în urma căreia vor fi arestate toate persoanele controlate de Vasile Blaga şi Sorin Frunzăverde în traficul cu ţigări. De altfel, atît Traian Băsescu, cît şi Vasile Blaga, se ameninţă reciproc la telefon şi se înjură ca la uşa cortului. Nimeni nu l-a putut contacta sau găsi pe Vasile Blaga, toată ziua de joi. Într-o convorbire telefonică avută joi seara, în jurul orelor 21, Buldogul şi Chiorul s-au certat cu spume. Sursele noastre spun că Traian Băsescu l-a sunat pe Vasile Blaga, pentru a vedea dacă acesta a revenit la sentimente mai bune, după ce se consumase acţiunea de la Vama Siret. Discuţia a degenerat repede, cei doi ameninţîndu-se unul pe altul, iar în final Băsescu i-a spus lui Blaga: „Atunci lasă, că am eu grijă de voi! O să vă călăresc pînă o să vă săturaţi!“. Acest val de arestări – cca. 80 de oameni – este cel mai mare din Istoria modernă a României, după încarcerările din anii stalinismului şi hei-rupurile din decembrie 1989, iar el demonstrează că paranoia lui Băsescu a depăşit orice măsură. Alte surse, apropiate lui Sorin Frunzăverde, partener de afaceri al lui Vasile Blaga, ne-au comunicat că fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin cunoştea de ceva timp intenţiile lui Quasimodo. Astfel, încă de săptămîna trecută, grupurile de contrabandişti de ţigări de pe vama sîrbo-română, care plătesc taxe de protecţie cuplului Blaga – Frunzăverde, au încetat orice activitate. Probabil pasul a fost făcut la indicaţiile lui Sorin Frunzăverde, care avea informaţii despre ce se va întîmpla, dar nu ştia unde va lovi prima dată furia Chiorului. Aceleaşi surse ne-au comunicat că Frunzăverde a plecat joi după-amiază, de urgenţă, în Franţa, deplasare efectuată precipitat şi neprogramat. Conform informaţiilor noastre, Sorin Frunzăverde s-a dus la Paris pentru a avea o discuţie urgentă cu unul dintre cei mai influenţi oameni din cadrul Partidului Popular European, mare finanţator al dreptei europene. Ni s-a mai spus că Frunzăverde vrea sprijinul acestuia pentru a se pune la adăpost de urgia declanşată de Pazvante Chiorul, căruia liderii PPE îi pot sugera anumite lucruri. Revenim.


Explicaţie poză: Vasile Blaga şi Sorin Frunzăverde îşi arată colţii, iar Piratul Traian Băsescu le arată cătuşele.

Un portret mai puţin cunoscut al iubitului Prinţ al Unirii

Bucureşti, 28 februarie 1859
 
Principele Cuza, în vîrstă de 38 de ani, este înalt, zvelt, blond, cu ochi luminoşi şi privire hotărîtă, cu maniere alese şi cu un fel de a fi spiritual, original, agreabil, deşi mai tot timpul serios.
Este un soldat minunat, care poartă cu graţie uniforma şi vorbeşte cu multă acurateţe italiana şi franceza.

Face asupra tuturor o impresie excelentă; este sincer în conversaţie şi nu ascunde de fel dificultăţile poziţiei sale…

Este un om al ordinei şi plin de energie, aşa cum o dovedesc cu prisosinţă funcţiile sale anterioare…

El declară în mod deliberat celor ce vor să-l asculte că nu doreşte decît independenţa ţării sale. Acest lucru mi l-a spus cu acea sinceritate care îl caracterizează: „Domnule consul, nu poate fi stăvilit elanul unei naţiuni, cînd această naţiune este modernă, cînd ea reclamă un drept şi cînd este bineintenţionată; pînă acum ţara a suferit destul…, aceasta trebuie să ia sfîrşit – Marile Puteri în adînca lor înţelepciune vor sfîrşi prin a înţelege şi aprecia nefericita noastră situaţie“.

JACQUES POUMAY,
Consulul general al Belgiei la Bucureşti

Încă o şpagă încasată de Adriean Videanu: 20.000.000 de euro…

Pe Litoralul Mării Negre se construieşte un dig de protecţie în valoare de 1 miliard de euro. Probabil e vorba de o lucrare necesară viitoarei linii de centură. Costul este extrem de mare! Contractul a fost făcut pe timpul lui Adriean Videanu, despre care se comentează că ar fi primit 20 de milioane de euro. Traian Băsescu a aflat şi i-a recomandat să-şi dea demisia. Acesta este motivul pentru care Adriean Videanu a demisionat şi se aude că va deveni un posibil „candidat DNA.

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/04/inca-o-spaga-incasata-de-adriean-videanu-20-000-000-de-euro/

Medicii oncologi din Anvers i-au recomandat lui Băsescu să se interneze, de urgenţă…

Vineri, începînd cu orele 14, Traian Băsescu a efectuat o consultaţie la clinica oncologică din Anvers, unde medicii conduşi de prof. dr. Christian Picard au analizat evoluţia cancerului său, de la ultima vizită făcută la acest spital, în noiembrie 2010. Pacientul Naţional avea cu el şi tomografiile realizate la precedenta deplasare, de la Strasbourg. Sursele noastre spun că, la clinică, Băsescu a fost însoţit doar de un medic SPP, de şeful de obiectiv pe post de şofer, precum şi de nelipsitul Aliodor Manolea. Nu există informaţii despre cele întîmplate la clinică, unde s-a stat aproximativ o oră, dar în rîndurile SPP-iştilor care l-au însoţit pe nebun se vorbeşte despre faptul că medicii belgieni l-au avertizat foarte serios asupra necesităţii internării, de urgenţă, într-o clinică neurologică, pentru că evoluţia tumorii canceroase, plasată la nivelul lobului drept al creierului, a avansat. Momentan, Chiorul nici nu vrea să audă de aşa ceva. Dincolo de vizita medicală, singurele activităţi notabile ale Chiorului au fost două întîlniri bilaterale, de circa 30 de minute fiecare, pe care le avea aranjate cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi cu comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, cînd el a încercat un lobby pentru admiterea României în Spaţiul Schengen, la termen, în martie, măcar cu vămile aeroportuare. Nici unul dintre oficialii europeni nu i-a dat un răspuns concret, favorabil, cu privire la această rugăminte, ambii răspunzîndu-i cu stereotipiile consacrate, de tipul „voi face tot ce îmi stă în putinţă” etc.

http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/04/medicii-oncologi-din-anvers-i-au-recomandat-lui-basescu-sa-se-interneze-de-urgenta/ 

S.M.S. TRIMIS DE LIDERUL P.R.M. LUI SORIN OPRESCU

Domnule primar general Sorin Oprescu, am plăcerea să te anunţ că ai intrat, pentru a doua oară, în Cartea Recordurilor: după „Cel mai lung cîrnat din lume“ ai făcut şi „Cel mai lung trombon din lume“. Fiindcă mă tromboneşti de exact o lună, promiţînd că vei găsi un sediu pentru PRM (partid membru al Parlamentului European), evacuat în miezul iernii de Mafia Imobiliară patronată de tripleta de infractori Traian Băsescu – Adriean Videanu – Elena Udrea. Regretatul dumitale tată nu ar fi deloc mîndru de acest comportament nedemn.


VADIM TUDOR
4 febr. 2011

NEWS ALERT: Traian Băsescu se teme că F.B.I. ar putea să-i blocheze conturile din Bruxelles

Înainte a de efectua orice program oficial, în cadrul vizitei pe care a făcut-o vineri la Bruxelles, Traian Băsescu a fost, în jurul orelor 10, la sucursala locală a Băncii Credit Lyonnais. Aici, a avut, circa 30 de minute, o întrevedere între patru ochi (de fapt, trei!) cu o persoană din conducerea băncii. Surse din preajma Chiorului spun că motivul vizitei îl constituie faptul că Băsescu doreşte garanţii din partea băncii că datele sale de cont, unde a adunat o sumă impresionantă de bani, nu vor fi divulgate FBI-iului, care a declanşat o anchetă discretă cu privire la averea lui. Aşa-zisul preşedinte al României e suspectat că a cîştigat-o din afaceri cu armament, vîndut unor puteri şi facţiuni militare ostile politicii SUA, atît columbiene, cît şi libaneze şi palestiniene. Zvonurile din anturajul prezidenţial spun că, în cazul în care Traian Băsescu nu va fi convins că banca respectivă nu va rezista anchetei FBI, este decis să mute conturile în anumite bănci din Japonia, cu care colaborează încă de pe vremea în care era doar comandant de navă.

 http://tricolorul.wordpress.com/2011/02/04/news-alert-traian-basescu-se-teme-ca-f-b-i-ar-putea-sa-i-blocheze-conturile-din-bruxelles/

REGIMURILE ANTI – TOT CE-I ROMÂNESC

După lovitura de Stat din decembrie 1989, la conducerea României au fost instalate Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, susţinute de partidele politice şi de U.D.M.R., care au ajuns la Putere în toate combinaţiile ordonate de către forţele oculte din străinătate, care le tutelează. După marea dezinformare a cetăţenilor români din decembrie 1989, s-au ţinut lanţ manipulările de toate felurile şi în toate domeniile împotriva Poporului Român şi a României. Apare firesc întrebarea: de ce s-a recurs la o mulţime de manipulări şi cu ce scop? Răspunsul s-ar putea să-i şocheze, încă, pe mulţi români. Stăpînii străini ai României, de după anul 1989, împreună cu regimurile politice obediente pe care le-au instalat la Bucureşti, au acţionat pentru atingerea următoarelor obiective:

1) Holocaustul împotriva Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial, al geto-dacilor, adevăratul Popor Ales lăsat de Bunul Dumnezeu în Grădina Maicii Domnului, în Ţara Havila (Valahia) despre care s-a scris în Biblie, în Geneza, Întîia carte a lui Moise;
2) Ştergerea României de pe harta Europei;
3) Jefuirea Avuţiei Naţionale şi transformarea ţării într-o colonie;
4) Realizarea proiectului „Israel în România”.

Din tactica şi strategia stăpînilor străini şi Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu pentru atingerea acestor obiective nu au lipsit: dezbinarea românilor; sărăcirea şi umilirea lor; desfiinţarea a peste 5 milioane locuri de muncă; alungarea românilor din România; genocidul; manipularea cetăţenilor români. În fruntea partidelor politice care s-au aflat la Putere în ultimii 21 de ani, fie singure, fie în diverse combinaţii sau alianţe, convenţii ori coaliţii au ajuns, de regulă, lideri racolaţi şi obedienţi, bolnavi de putere şi avere. Parafrazîndu-l pe Dan Puric, am constatat că cei mai mulţi dintre liderii partidelor politice care s-au aflat la guvernare împreună cu U.D.M.R. nu s-au săturat şi nu se satură de furat sperînd să devină cei mai bogaţi din cimitir. Pentru atingerea obiectivelor impuse de forţele oculte din străinătate, regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au acţionat la comandă străină împotriva a tot ce-i românesc. Celor care au organizat, finanţat şi realizat lovitura de stat din decembrie 1989 din România le-a fost mult mai uşor să-i manipuleze pe cetăţenii români pentru atingerea celor patru obiective majore. În timpul Regimurilor Iliescu şi Constantinescu, „ceaţa politică” nu a permis să fie văzute clar obiectivele anti-româneşti. În timpul regimurilor Băsescu-Isărescu-Tăriceanu-Boc s-a risipit „ceaţa politică” şi românii au constatat că acesta este anti-tot ce-i românesc: Anti-Poporul Român, pe care l-a supus la un Holocaust; Anti-România; Anti-Români, Anti-Interesul Naţional; Anti-Naţiune; Anti-Unitatea Poporului Român; Anti-Pămîntul Românesc din vatra strămoşească multimilenară; Anti-Limba Română; Anti-Drapelul Naţional; anti-bogăţiile naturale; anti-cunoaşterea trecutului de circa 10.000 de ani al geto-dacilor, strămoşii noştri şi ai popoarelor europene; anti-tradiţiile strămoşeşti; anti-satul românesc; anti-trecut; anti-viitor; anti-adevăr; anti-Eminescu; anti-demnitate; anti-Parlament; anti-Constituţie; anti-lege; anti-partidele politice patriotice; anti-conştiinţă naţională; anti-muncă; anti-investiţii; anti-muncitori; anti-ţărani; anti-dascăli; anti-medici; anti-cercetători; anti-militari; anti-preoţi; anti-funcţionari publici; anti-poliţişti; anti-pensionari; anti-mame; anti-copii; anti-persoane cu handicap; anti-Educaţie; anti-Sănătate; anti-Cultură; anti-Biserica Ortodoxă Română; anti-Justiţie; anti-Familie; anti-nivel de trai; anti-speranţă de viaţă; anti-natalitate; anti-ajutoare sociale; anti-dezvoltare economică; anti-alegeri corecte, libere şi democrate; anti-sistem bancar românesc; anti-monopol de stat în domenii strategice; anti-acţiunea de aur; anti-Industrie; anti-Agricultură; anti-Transporturi; anti-Comerţ; anti-Apărare Naţională; anti-Interne; anti-Finanţe; anti-Mediu; anti-Turism; anti-Tineret şi Sport; anti-I.M.M.-uri; anti-şcoli; anti-spitale; anti-judeţe; anti-sectoare ale Capitalei; anti-autostrăzi; anti-referendumuri naţionale pe teme majore; anti-transparenţă în contractele de privatizare a Petrom, Sidex Galaţi, Alro Slatina, Banca Comercială Română (B.C.R.); anti-transparenţă în contractele de concesionare şi exploatare a bogăţiilor naturale, inclusiv pentru cel mai mare şi valoros zăcămînt din lume, cel de la Roşia Montană; anti-contracte colective de muncă; anti-subvenţii; anti-creditarea la dobînzi mici a agenţilor economici şi a populaţiei; anti-accesarea fondurilor europene nerambursabile; anti-alimentaţie sănătoasă; anti-schimbarea eternului guvernator al Băncii Naţionale, pus acolo de către Comisia Trilaterală etc. Este evident că Regimul Băsescu-Isărescu-Boc urăşte Poporul Român şi susţine, pe toate planurile , Holocaustul împotriva românilor ! Vom menţiona cîteva dintre acţiunile anti-româneşti recente şi cele aflate pe agenda de lucru a Regimului Băsescu-Isărescu-Boc:

1) Loviturile date Armatei Române prin degradarea militarilor în rezervă şi retragere, precum şi prin tăierea pensiilor acestora. Acelora care au slujit sub drapel în Armata Română le-au fost furate gradele militare de către guvernanţi şi ei au fost transformaţi în asistaţi sociali, cu pensii diminuate cu 20-90%. După ce Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au blocat aplicarea unei hotărîri ilegale a Guvernului Boc V, acesta a dat o nouă ordonanţă de urgenţă neconstituţională, prin care se insistă pe recalcularea pensiilor militarilor pînă la sfîrşitul anului 2011. Harababura este totală, militarii sînt batjocoriţi de acest regim şi mulţi dintre ei au murit cu zile după ce au primit taloanele de pensii cu drepturile tăiate arbitrar. Acţiunile de protest ale militarilor, bine organizate, nu au modificat atitudinea Regimului Băsescu-Isărescu-Boc faţă de Armata Română. Ca urmare, zeci de mii de militari pensionari s-au adresat instanţelor de judecată.

2) Deposedarea românilor de teritoriul lor naţional continuă. La comandă străină, Regimurile Iliescu-Constantinescu-Băsescu au făcut praf şi pulbere Agricultura românească: au lichidat fermele agricole din unităţile de stat şi cooperatiste; au distrus complexele zootehnice şi sistemul naţional de irigaţii; au închis fabricile de tractoare şi maşini agricole; au decimat efectivele de animale; au înmormîntat staţiunile de cercetări agricole şi fabricile din industria alimentară; au permis şi încurajat vînzarea pămîntului strămoşesc la străini. În Israel, pentru vînzarea pămîntului la străini se aplică pedeapsa capitală. La noi, Regimul Băsescu-Isărescu-Boc şi ministrul trădător de la Agricultură grăbesc Holocaustul împotriva Poporului Român prin vînzarea la străini a încă 4 milioane hectare de teren agricol nelucrat. Guvernul Boc V (P.D.L, U.D.M.R. şi U.N.P.R.) vrea să-i oblige pe proprietarii români de pămînt să plătească un impozit de 400 lei pe hectar de teren necultivat. Timp de 21 de ani, Regimurile Iliescu-Constantinescu-Băsescu au acţionat împotriva ţăranilor şi fermierilor români. După ce i-au adus la sapă de lemn, acum îi constrîng să vîndă la străini milioane de hectare de teren agricol. Între timp, se conturează o criză alimentară, foametea face ravagii în România şi preţurile alimentelor cresc din nou, cu 5-30%.

3) Guvernul Boc V a primit ordin de la komisarii Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.) să privatizeze C.E.C. Bank după modelul Băncii Comerciale Române (B.C.R.). Regimurile Iliescu-Constantinescu-Băsescu, la comandă străină, au lichidat aproape în totalitate (circa 95%) sistemul bancar românesc, moştenit de la Poporul Român, care l-a creat pînă în anul 1989. Se ştie că privatizarea B.C.R. a fost un jaf uriaş. Practic, B.C.R. a fost dată la o băncuţă din Austria, Erstebank, pentru suma de 3,75 miliarde euro, din care Statul Român a încasat numai 2,25 miliarde euro. Diferenţa de 1,5 miliarde euro au încasat-o, frăţeşte, o bancă americană şi una vest-europeană. Prin contractul de privatizare şi legea promulgată de preşedintele Băsescu s-a precizat că Poporul Român va plăti la Erstebank, în cel mult 10 ani, suma de 3,75 miliarde euro, reprezentînd „găuri negre“ care provin din fuziunea B.C.R. cu Bancorex. Deci, B.C.R. s-a dat gratis şi contribuabili români mai plătesc încă 1,5 miliarde euro. Tentativa Regimului Băsescu-Tăriceanu de a privatiza C.E.C.-ul a fost blocată în Parlament, în mandatul 2004-2008, de către reprezentanţii Partidului România Mare. Acum, partidele din Opoziţie – P.S.D., P.N.L. şi P.C. – nu se opun la jefuirea ultimei bănci româneşti.

4) Se pregătesc privatizarea rapidă a Romgaz şi majorarea preţului gazelor naturale. După jaful de peste 500 miliarde euro rezultat în urma privatizării la comandă străină a Petrom, în anul 2011 F.M.I. şi Banca Mondială au poruncit ca Regimul Băsescu-Boc să urgenteze înstrăinarea zăcămintelor de gaze naturale şi a averii Romgaz, precum şi liberalizarea preţului gazelor naturale, astfel încît Poporul Român să fie lipsit şi de această bogăţie. Partidele din Opoziţie – P.S.D., P.N.L. şi P.C. – nu au voie să se opună la privatizarea Romgaz şi respectă poziţia struţului. Între timp, în Marea Britanie preţul gazelor naturale, identic cu cel actual din România, nu se majorează, deşi nivelul de trai al britanicilor este ridicat, iar salariile şi pensiile sînt de peste 10 ori mai mari decît în ţara noastră.

5) La comandă străină şi fără aprobarea Poporului Român, dată prin Referendum Naţional, Regimul Băsescu-Boc acţionează pentru privatizarea rapidă a hidrocentralelor. În 21 de ani, nici un investitor străin nu a construit nici măcar o hidrocentrală în România, datorită costurilor foarte mari. Timp de două decenii, mafia gulerelor albe din domeniul energiei electrice a jefuit populaţia şi I.M.M.-urile fără ca Parchetul sau D.N.A. să se autosesizeze. Un lider marcant al P.D.L., prin firmele sale, exportă curent electric şi cîştigă, în locul Bugetului de Stat, peste 500 milioane euro anual. Acum, Guvernul Boc V a pus la cale vînzarea Hidrocentralei Porţile de Fier şi a salbelor de hidrocentrale construite de Poporul Român. Opoziţia din Parlament, formată din PSD, PNL şi PC, cu toate că s-a aliat, tace – probabil din lipsă de energie, sau a primit comanda “ciocu’ mic” pe tema privatizării hidrocentralelor.

6) Într-o nouă încercare de păcălire şi batjocorire a Poporului Român, Guvernul Boc V a comandat la o firmă clientelară, specializată în manipulare, un sondaj de opinie la care vor răspunde 15.000 de cetăţeni. Firma încasează 1,2 milioane lei noi. Cetăţenii au de răspuns la aproape 200 de întrebări. Fiecare repondent primeşte oficial de la Guvernul Boc V cîte 15 lei pentru răspunsurile la întrebări şi 100 lei, neoficial, de la reprezentanţii PDL pentru semnarea chestionarului, completat anticipat cu răspunsurile dorite de guvernanţi. După fraudarea fără jenă a alegerilor din anii 2008 şi 2009, acum cei de la Putere îi cumpără pe cetăţenii selecţionaţi pe sprînceană. Organizatorii acestei mascarade, numită sondaj de opinie plătit, au stabilit deja rezultatele finale, înainte de a începe distribuirea voluminoaselor chestionare. Stratagema cu sondajul Guvernului Boc V urmăreşte ocolirea unui Referendum Naţional, inclusiv pentru zăcămîntul de la Roşia Montană, de peste 100 miliarde euro.

După 21 de ani, Poporul Român a înţeles că schimbările, făcute la comandă străină, ale Regimurilor Iliescu şi Constantinescu, Iliescu şi Băsescu, precum şi toate combinaţiile dintre partidele politice cu U.D.M.R. au reprezentat, în fond, aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. Toate au dus politici anti-româneşti! Poporul Român are dreptul să afle răspunsul la întrebarea: de ce? De asemenea, Poporul Român are dreptul şi obligaţia să înlăture de la Putere, cît mai repede, Regimul Băsescu-Boc şi să-i arunce la lada de gunoi a Istoriei pe cei care au susţinut regimurile anti-tot ce-i românesc şi au facilitat Holocaustul împotriva românilor.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al PRM,
Preşedintele Filialei PRM Cluj


vineri, 4 februarie 2011

Monden si Paranormal


TRĂIM ÎNTR-O LUME ÎN CARE PORUMBEII DUC POŞTA, ALBINELE CAUTĂ MINE ANTIPERSONAL ŞI MUŞTELE MERG PE PLANETA MARTE (III)

Dispozitivul decide asupra rezultatului unei valori analogice memorate şi al unei intrări într-un proces asemănător cu funcţionarea unei sinapse a creierului. Prin combinarea mai multor astfel de dispozitive într-o reţea se poate ajunge la un prag de dezvoltare a unor sisteme de învăţare, pe bază de siliciu, dense şi de mică putere. Comportamentul unei sinapse neuronale este complex, de aceea cercetătorii admit că dispozitivul lor cu un singur tranzistor nu poate modela acest comportament. Biomimetica combină activitatea din multe discipline diferite. Biologii studiază structura insectelor mici pentru a determina cum li se mişcă aripile în timpul zborului şi cum se deplasează în toate părţile, în timp ce inginerii electronişti dezvoltă senzori şi elemente de acţionare minuscule, surse de alimentare şi celule solare mici, precum şi sisteme de comandă a motoarelor. Scopul iniţial este de a folosi tehnologii existente în comerţ şi de a integra tehnologii noi, pe măsură ce devin disponibile pe durata proiectului de cercetare. Una din soluţii se axează pe dezvoltarea elementelor de acţionare care să poată mişca picioarele şi aripile de mărimea celor existente la insecte. Ron Fearing, profesor (asociat) la Universitatea Berkeley din California, conduce una din echipele de proiectare biomimetică menite să construiască o insectă zburătoare micromecanică. „Am înregistrat unele progrese în ceea ce priveşte elementele de acţionare care utilizează activatoare piezoelectrice cu un singur cristal. Este o concepţie pe care şi alte echipe o urmează cu oarecare succes“. Fearing îşi bazează proiectul pe musca de carne, o muscă relativ mare, care oferă unele sugestii despre modul în care ar putea acţiona o muscă robotizată. „Noi studiem structura corpurilor insectelor, dar nu le putem copia; ele sînt prea complexe. Am simplificat proiectul, pentru a fi realizabil“, afirmă Fearing. Pînă în prezent, echipa lui Fearing a construit un model mare de aripi şi lucrează la dezvoltarea MEMS şi a activatoarelor care vor acţiona aripile. Sursa de alimentare va fi o celulă solară mică, suficient de uşoară pentru a realiza zborul cu motor. Aripile, construite din siliciu policristalin, vor avea aproximativ 2 centimetri de la un vîrf al aripii la celălalt. Echipa lui Fearing utilizează metode de calcul bazate pe elemente finite, combinate cu modele simplificate ale fluidelor, pentru a conduce proiectarea formei aripilor şi dispunerea elementelor de acţionare. Pentru a asigura verificarea experimentală a efectelor aerodinamice ale formei şi mişcării aripilor, se folosesc modele-machetă care utilizează acţionarea convenţională, precum cea de la bobinele difuzoarelor (în care un cîmp electric alternativ, ce parcurge bobina dispusă într-un cîmp magnetic permanent, produce deplasarea acesteia). Deoarece calculele aerodinamice sînt foarte complexe, echipa lui Fearing studiază şi drosofilele (muştele beţive) în zbor, „priponite“, pentru a acumula cunoştinţe legate de mecanismele utilizate de insecte. În ceea ce priveşte zborul cu motor, Fearing apreciază că, dacă sistemul de zbor robotizat poate genera 100 uW, această putere ar trebui să fie suficientă pentru a permite sistemului să zboare. Pentru controlul comportării şi stabilităţii, se vor utiliza un giroscop minuscul şi un sistem de sesizare optic rudimentar. Alte echipe utilizează, ca modele pentru roboţii lor zburători, păsări şi mamifere. Cercetători de la Universitatea Stanford, de exemplu, lucrează la un liliac robotizat zburător, în timp ce alţii studiază păsări colibri şi libelule. „Ne despart încă vreo cîţiva ani de un robot zburător care să funcţioneze“, notează Fearing. „Dar vom ajunge acolo şi, acolo, vor fi multe aplicaţii. Problema-cheie este să putem realiza aceşti roboţi foarte ieftin, să zicem cu 10 $ fiecare, ceea ce înseamnă că i-am putea folosi în număr mare şi am putea colecta informaţii de pe zone întinse“.
Pentagonului i-ar plăcea să deţină roboţi foarte mici, precum muştele, pentru culegerea informaţiilor de pe cîmpul de luptă. Chiar dacă inamicul foloseşte contramăsuri speciale de lovire a „muştelor“, posibilitatea de a lansa roiuri de astfel de dispozitive se va dovedi, în continuare, eficientă. Fearing preconizează utilizări şi în agricultură. Muştele robotizate ar putea culege informaţii referitoare la condiţiile de sol, dăunători şi alţi factori. De asemenea, ele ar putea fi utilizate pentru a monitoriza zone împotriva poluării, oferind un sistem de alarmare timpurie şi depistînd sursele de poluare. Există, de asemenea, aplicaţii potenţiale în domeniul explorării spaţiului. Planete precum Marte, care au o atmosferă rarefiată şi o gravitaţie scăzută, vor asigura muştelor robotizate o înălţare suficientă pentru a fi în măsură să exploreze zone întinse, fără riscuri umane, reducîndu-se totodată sarcinile utile din staţiile de explorare.
Şi n-am pomenit încă nimic de... nanorobotica genetică! (Sfîrşit)

General dr. EMIL STRĂINU

==============================


Dictatori de temut şi meseriile lor, dinainte să ajungă celebri! (IV)

Fidel Castro - avocat

Liderul politic al Cubei, Fidel Castro (n. 13 august 1926), a urmat Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Havana şi a practicat meseria de avocat între 1950 şi 1952, înainte să încerce prima lui lovitură de Stat, în 1953.

François „Papa Doc” Duvalier - medic

Înainte să se autoproclame preşedinte pe viaţă în Haiti, François „Papa Doc” Duvalier (14 aprilie 1917 - 21 aprilie 1971) a fost medic şi avocat. Duvalier a practicat medicina timp de 10 ani în Port-au-Prince, unde a vindecat numeroşi pacienţi devastaţi de boli tropicale. Din acea perioadă i se trage şi porecla afectuoasă „Papa Doc”. Încă din 1957, cînd a fost ales preşedinte, salvarea de vieţi a încetat să mai fie preocuparea lui, optînd, în schimb, pentru exterminarea tuturor celor care se opuneau regulilor impuse de el. (Sfîrşit)


============================================



Secretul Marii Piramide (I)

Toate popoarele, din cea mai veche Antichitate, au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos perfect, care făcea să se creadă că e coborîtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele 7 minuni ale lumii. Dacă celelalte 6 minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punînd şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm. Herodot scrie clar: Keops a fost înmormîntat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decît un coşciug gol, simbol al învierii, prezentînd şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecăruia dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea: „Singurul răspuns posibil pentru explicarea acestei coincidenţe nu poate fi decît că Dumnezeul lui Israel,care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide, şi pe Moise, profetul Său, şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!” Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decît figurile geometrice. Cînd triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborîrea pe pămînt a zeului solar. Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gîndirii însăşi degajată de spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pămînteşti o întrupare a nobilei limbi cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, „glasul Păstorului”, distins dintre zecile de mii de jargoane filozofic-religioase. Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul Piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului. Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizîndu-l în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupînd planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cîntăreşte la fel şi de o parte, şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris. Acest zeu, exceptînd miturile vulgare despre el, e un inexplicabil simbol al Mîntuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a Istoriei, „Cartea morţilor”, al cărui titlu în limba egipteană este „Exodul spre lumină”, ea fiind o călăuză religioasă filozofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osirică joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea, să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate. Vîrful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinînd seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice pînă la Polul Sud nu e decît apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice.

Cvadrantul Deltei Nilului

Marea Piramidă se află în centrul geometric şi în acelaşi timp la extremitatea sudică a cvadrantului. „Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar va fi un stîlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului” (Isaia 19:19-20a). Perimetrul bazei este a 120-a parte dintr-un grad al Ecuatorului. După calculele mele, latura răsăriteană (baza nu e un pătrat riguros, din motive astronomice) înmulţită cu 480 (4/3 din gradele cercului) dă lungimea unui grad de meridian, măsurat la latitudinea medie de 45°, al cărui minut este mila marină de 1.852 m. (Va urma)


============================================



Cuvintele - mesageri ai Istoriei (XI)

Pantalon(i)

A fost înregistrat pentru prima dată la 1825, la Dinicu Golescu, în Însemnare a călătoriei mele. La origine este numele unui sfînt, San Pantaleone (Pantaleone), din Secolul IV (martirizat în anul 303), ajuns simbolul Veneţiei. A devenit nume de botez frecvent la veneţieni şi, de aceea, era folosit de ceilalţi italieni ca poreclă pentru veneţieni. A fost dat ulterior unui personaj veneţian din comedia bufă italiană (commedia dell’arte), un bătrîn îndrăgostit, desfrînat, foarte zgîrcit, care purta pantaloni strîmţi. De aici vine fr. pantalon, care apare cu sensul actual la 1650. La început desemna ciorapii-pantalon asemănători cu cei purtaţi de Pantaleone, care erau la modă în timpul domniei Regelui Charles II. Franceza şi celelalte limbi europene au şi alte cuvinte care la origine au fost personaje din comedia italiană: arlechin şi paiaţă. Primul purta mască şi un costum mulat, pestriţ, foarte viu colorat, al doilea - îmbrăcat în haine făcute din pînză de saltea (it. pagliaccio - „paie proaste“). Cuvîntul românesc provine din fr. pantalon (după unele păreri şi din ngr. pantaloni). Este interesant şi derivatul pantalonadă -  „comedie burlescă în care apare personajul Pantaleone“, dar şi „dans burlesc“; a fost împrumutat din fr. pantalonnade, unde apare încă din 1597, cu sensul „mascaradă“. La noi apare la I.L. Caragiale: „Nimic nu l-a clintit din loc. Nici pantalonadele bufonilor şi arlechinilor, nici fluierăturile păcătoşilor“, fiind considerat de Dicţionarul Academiei un franţuzism.

Acad. MARIUS SALA



===========================================







Fenomene stranii

AMINTIREA VIEŢILOR ANTERIOARE (I)

Mai multe sfinte personaje din Nozaire au depus mărturie despre realitatea existenţelor succesive, Şcevk Hemyr afirmînd că păstrase memoria unora dintre stadiile anterioare trăite de el. Printre altele, el îşi aducea aminte că a fost fabricant de rogojini (cf. A. de Gobineau, Trei ani în Asia, între 1855-1858).
Marele Lama era un băieţandru de nici 8 ani, care i-a adresat cuvîntul doctorului Hendsold în limba sa maternă, germana, deşi doctorul era considerat un hindus de primă mînă. La una din întrebările puse de călător despre pluralitatea existenţelor, copilul a răspuns: „Sînteţi tentat să vă îndoiţi de adevărul etern al reîncarnării. Totuşi, este ceva mai evident decît una ca asta? Vă închipuiţi că neputinţa pe care o aveţi în a vă reaminti stadiile anterioare ale existenţei este o dovadă a imposibilităţii lor? Dar vă aduceţi aminte cumva de primii 2 ani din viaţa actuală? Şi, totuşi, aţi cunoscut o altă existenţă înaintea vieţii embrionare. Se află înăuntrul fiecăruia o cunoaştere intensivă, o conştiinţă a faptului că aţi existat dintotdeauna şi nu vă puteţi imagina o clipă că nu aţi fi putut exista sau un moment cînd nu veţi mai exista. Ceea ce numiţi moarte este o tranziţie, o trecere a fiinţei noastre de la un stadiu la altul şi astfel nu apare decît simpla conştiinţă că existaţi. Anumiţi oameni sînt striviţi de gîndul acesta, deoarece se agaţă cu ardoare de iluzia că vor întîlni, într-o zi, pe un alt tărîm mai bun, pe cei care le-au fost dragi. Dar tocmai această uitare a vieţilor trecute este o binefacere. Ce s-ar fi întîmplat dacă am fi fost împovăraţi cu amintirea vieţilor anterioare, a iluziilor, a speranţelor zadarnice, a nebuniilor, a crimelor? Oare cel mai de preţ panaceu al vechilor greci nu era fluviul Lethe, care ştergea amintirea trecutului?“ (extras din relatarea doctorului Heinrich Hendsold în urma vizitei la Marele Lama din Lhassa).
Birmanezii sînt de părere că mulţi copii îşi aduc aminte de vieţile lor anterioare. Pe măsură ce cresc, amintirile li se şterg iar ei uită, dar, cîtă vreme sînt mici, au memoria lucrurilor trecute foarte limpede. Am văzut eu însumi mulţi copii dintre aceştia. În urmă cu ceva vreme, s-au născut doi copii, un băiat şi o fată, într-un sat pe nume Okşitgon. Au venit pe lume în aceeaşi zi, în case învecinate, au crescut împreună, s-au jucat împreună şi au devenit iubiţi. S-au căsătorit şi au întemeiat o familie, cultivînd terenurile aride din jurul satului, pentru a putea trăi. Erau cunoscuţi pentru ataşamentul profund pe care-1 aveau unul pentru altul şi şi-au sfîrşit zilele aşa cum au trăit - împreună. Moartea i-a luat în aceeaşi zi, aşa că au fost îngropaţi împreună în afara satului, apoi lumea i-a uitat, căci timpul le şterge pe toate. Era chiar în anul după căderea lui Mandalay, iar Birrnania toată se răsculase. Ţara era plină de oameni înarmaţi, drumurile erau periculoase, iar nopţile se aprindeau de flăcările care cuprindeau cătunele. Triste vremuri pentru lumea paşnică! Mulţi oameni, părăsindu-şi locuinţele, se refugiau în locuri mai populate şi mai apropiate de centrele administrative. Okşitgon se afla în mijlocul unuia dintre districtele cel mai greu încercate de lupte, iar mare parte dintre locuitori au fugit, printre ei şi un bărbat pe nume Maung-Kan, împreună cu tînăra lui soţie. Cei doi s-au stabilit la Kabu. Nevasta lui Maung-Kan i-a dăruit doi fii gemeni, născuţi la Okşitgon cu puţin timp înainte de fuga cuplului. Unul se numea Maung-Gyi, adică Fratele-Băiat-Mare, iar celălalt, Maung-Nge, adică Fratele-Băiat-Mic. Copiii au crescut la Kabu şi au început să articuleze cuvintele. Părinţii au remarcat uluiţi că ei îşi spuneau unul altuia, cînd se jucau, nu Maung-Gyi şi Maung-Nge, ci Maung-San-Nyein şi Ma-Gyroin. Acest din urmă nume era de femeie, iar Maung-Kan şi soţia sa şi-au adus aminte că aceste două nume erau ale cuplului care a murit în Okşitgon pe vremea cînd li s-au născut cei doi fii gemeni. S-au gîndit atunci că sufletele celor doi răposaţi au intrat în corpul copiilor şi au pornit înspre Okşitgon ca să verifice. Gemenii au recunoscut totul în sat: drumurile, casele şi oamenii, pînă şi hainele cu care s-au îmbrăcat în viaţa anterioară. Nu mai era nici o îndoială. Unul dintre copii şi-a adus aminte că a împrumutat o dată 2 rupii de la o femeie pe nume Ma-Thet, fără ca soţul să fi ştiut, pe cînd era Ma-Gyroin, şi că această datorie nu fusese plătită. (Va urma)

ALBERT de ROCHAS


Ziarul TRICOLORUL, nr 2081 - 04.02.2011



Românii nu mai sînt la fel de patrioţi ca altădată


Românii nu îşi mai manifestă patriotismul la fel cum o făceau altădată, este de părere vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a Partidului România Mare, Vasile Cerlincă. Acesta a dat drept exemplu, într-o Conferinţă de Presă, modul în care sucevenii au înţeles să celebreze Ziua Unirii Principatelor Române, la 1859, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cerlincă – declarîndu-se patriot înrăit – a spus că a vrut să intre într-o horă în centrul urbei reşedinţă de judeţ, însă nu a avut cu cine. „De 24 ianuarie, o zi istorică, o spun cu regret în suflet, noi, românii, nu ne-am comportat deloc aşa cum ar fi fost de cuviinţă. Mă consider un naţionalist, un român adevărat. M-am dus în centrul Sucevei, unde am crezut că o să mă prind într-o horă cu sucevenii mei, să se dea mînă cu mînă, cei cu inima română. Am rămas dezamăgit, pentru că nu am văzut nici un fel de manifestare. Oamenii mergeau trişti pe stradă, iar în faţa Prefecturii miliarii manifestau împotriva tăierii pensiilor”, precizează viceliderul PRM Suceava, menţionînd că - avînd în vedere vremurile grele - mulţi dintre oameni poate că nici nu mai au puterea de a se bucura. Cerlincă îi îndeamnă, totuşi, pe suceveni ca la sărbătorile cu încărcătură istorică naţională să iasă în stradă şi să dea dovadă de patriotism. „Cum sînt sărbătorite Paştele şi Crăciunul, la fel ar trebui să fie sărbătorite şi marile evenimentele naţionale ale României”, a mai spus vicepreşedintele organizaţiei judeţene Suceava a Partidului România Mare, Vasile Cerlincă. (VIA)

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2081 - 04.02.2011

PRM, PESTE TOT

Miercuri, 2 februarie 2011, începînd cu orele 11, la sediul PRM din Municipiul Bistriţa, Str. Gh. Şincai nr.16, a avut loc Conferinţa de Presă săptămînală susţinută de preşedintele Filialei Judeţene, părintele Ioan Aurel Rus. A fost transmis un mesaj de condoleanţe Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului în legătură cu încetarea din viaţă a Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania. Preşedintele Filialei PRM a făcut o prezentare a situaţiei critice pe care o parcurg toţi românii, indiferent cu cine au votat. Creşterea preţului la gazele naturale impusă de FMI a deschis seria de acuze la adresa acestor asasini economici ai României. A fost prezentat apoi materialul domnului dr. Gheorghe Funar, secretar general al PRM, privind privatizarea frauduloasă a Petrom SA, cu o consecinţă nefastă a creşterii periodice şi nejustificate a preţului la carburanţi. A fost prezentată, de asemenea, presei intenţia politică de semnare a acordului de colaborare la nivel judeţean cu PSD. Un subiect deosebit de sensibil, foarte mediatizat, a fost cel al depolitizării Justiţiei; s-a reiterat ideea ca, în România, Curtea Constituţională să fie desfiinţată şi atribuţiile acesteia să fie preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nu a scăpat de critici nici acţiunea Jandarmeriei Române de achiziţionare nejustificată de armament, în vederea înăbuşirii mişcărilor de stradă (a revendicărilor populaţiei nemulţumite). Transferarea şi apoi transformarea unor spitale în Cămine de bătrîni nu aduc nici un beneficiu populaţiei, pentru că nu dispar funcţii bugetare, ci doar se modifică. Atît Căminele de bătrîni, cît şi cele de studenţi se pot organiza în unităţile militare dezafectate, care şi aşa cheltuiesc destule fonduri pentru conservare. A fost prezentat presei noul nostru coleg, înscris în PRM, fostul prefect prof. Gheorghe Pop, venit de la PC. Tot miercuri după-amiază, a avut loc şedinţa Biroului Executiv Judeţean. După aprobarea Ordinii de Zi, fiecare punct a fost dezbătut cu maximă seriozitate, cerîndu-se implicarea tuturor membrilor din Biroul Executiv Judeţean şi din Consiliul Judeţean al PRM Bistriţa-Năsăud în acţiunile politice ce vor avea loc în această perioadă. În final, au fost atenţionaţi colegii care repetat întîrzie de la şedinţele lunare sau vin pe sărite, precum şi cei cîţiva preşedinţi de filiale comunale care au uitat unde este sediul Filialei Judeţene, netrecînd pe aici de mult timp. Dl ing.Viorel Cotuţiu, în calitatea de prim-vicepreşedinte al Filialei Judeţene, a fost însărcinat să se ocupe de atenţionarea celor vizaţi. 
(A consemnat Melania Florea, purtător de cuvînt al Filialei Judeţene PRM Bistriţa-Năsăud)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2081 - 04.02.2011