"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




joi, 3 martie 2011

Rating imens făcut de preşedintele PRM, marţi seara, la Antena 3: „MINUTUL DE AUR” – 5,9 PUNCTE!

 

Ceilalţi invitaţi ai Gabrielei Vrânceanu au fost: Dan Şova, Bogdan Ciucă, Relu Fenechiu, Gabriel Berca şi György Frunda -Tribunul a făcut o serie de dezvăluiri incendiare, care au contribuit din plin la ridicarea cotei aceastei emisiuni. Românii au aflat că nedemnul lor preşedinte, care face eforturi disperate de a scăpa de o nouă suspendare, este un adevărat mafiot internaţional, implicat în traficul cu armament. Surse sigure anunţă că Traian Băsescu va fi chemat în SUA să depună mărturie în procesul traficantului rus Viktor Bout, deplasare din care nu se ştie dacă se va mai întoarce în ţară.
Există destule cazuri în care agenţi străini ai Washingtonului, ajunşi chiar şefi de state, au primit zeci de ani de puşcărie pe teritoriul american. Cazul fostului preşedinte panamez Manuel Noriega este notoriu în acest sens. Cei care ne-au trimis mesaje la ziar îi mulţumesc preşedintelui PRM pentru lupta sa neobosită cu Mafia şi corupţia din România, fiind convinşi că nu există forţă malefică în această ţară care să-i poată sta în faţă. Aflat în compania unor politicieni relativ corecţi, domnul Corneliu Vadim Tudor a fost ascultat cu atenţie, după cum, cu acelaşi interes, şi-a urmărit şi domnia-sa interlocutorii. A fost o emisiune vie, animată, iar schimbul de replici dintre europarlamentarul Vadim şi senatorul UDMR György Frunda a arătat că, dincolo de orice divergenţă de păreri, dialogul poate fi şi poate rămîne unul cordial şi chiar constructiv…

Explicaţie poză: Gabriela Vrânceanu este din ce în ce mai răpitoare…

miercuri, 2 martie 2011

Aseara la emisiunea "Stirea Zilei" !

Emisiunea poate fi urmarita aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-01_Mar-2011-Stirea_Zilei-10.html 

Am aflat de ce s-a amînat razia din Portul Constanţa: MIRCEA BĂSESCU AŞTEAPTĂ O NAVĂ CU 40.000 DE TONE DE PETROL

Incursiunea mascaţilor şi a procurorilor DNA la Vama Constanţa Port a fost amînată pentru a doua jumătate a lunii martie. Surse din DIICOT ne-au dezvăluit faptul că razia demonstrativă a echipei cinematografice a DNA la vama stăpînită de fraţii Băsescu a fost amînată, deşi erau finalizate chiar planurile operaţionale şi scenariul, evenimentul urmînd a se desfăşura chiar pe 1 martie, de Mărţişor. Amînarea s-a produs din ordinul direct al Chiorului, care, după ce a discutat cu fratele Mircea, i-a dat telefon lui Daniel Morar duminică seara şi i-a ordonat un scurt „La loc comanda”. Sursele noastre spun că amînarea operaţiunii, pentru a doua jumătate a lunii martie, a intervenit pentru că, în pofida tuturor eforturilor depuse de Mircea Băsescu, acesta nu a putut decala sosirea în Port, în această perioadă, a unei nave, care va descărca 40.000 de tone de ţiţei de contrabandă, în valoare de aproximativ 4,5 milioane de dolari. Marfa, care va fi pompată prin conducte către rafinăriile din Valea Prahovei, nu trebuie să se afle în depozitele Oil Terminal în momentul descinderii, existînd pericolul ca unul, sau mai mulţi, dintre cei ce urmează a fi reţinuţi să vorbească despre afacere, obligînd astfel extinderea descinderii şi spre contrabanda cu petrol. În acest context, pentru că vînzătorul ţiţeiului (un intermediar libanez) nu a vrut să amîne livrarea, fraţii Băsescu au decis decalarea producerii show-ului televizat, la a cărui regie se lucrează de circa o lună de zile. Operaţiunea de contrabandă este ţinută în cel mai mare secret cu putinţă, la această oră neştiindu-se nici măcar data la care nava va trebui să ancoreze, denumirea ei, sau măcar pavilionul sub care navighează.

Aceste date de identificare trebuiau menţionate deja în documentele de la Port Control, pentru a i se pregăti formalităţile de acostare, dar se pare că ele sînt ştiute doar de o mînă de oameni de încredere ai lui Mircea Băsescu. Conform surselor noastre, situaţia este atît de tensionată în rîndurile funcţionarilor din Portul Constanţa, încît, începînd de la vameşi, Poliţie de Frontieră sau autorităţi vamale, toţi se feresc ca dracul de tămîie, indiferent de unde vine ordinul. Nici măcar un portbagaj de autoturism nu mai intră sau nu mai iese din port necontrolat. Tensiunea care domneşte în Portul Constanţa, precum şi excesul de zel al funcţionarilor îi deranjează teribil pe contrabandişti, inclusiv pe cei care cotizează lunar la Mircea Băsescu. Acesta a început să fie ameninţat de contrabandişti că, în cazul în care „nebunia nu ia repede sfîrşit”, nu vor mai cotiza nimic pentru protecţie. Prins între descinderile de operetă ale DNA ordonate de Piratul Chior şi presiunea contrabandiştilor, ale căror afaceri de milioane de euro sînt parţial stopate, se pare că Mircea Băsescu este în cel mai dramatic moment al vieţii sale.

Vadim îi face cadou lui Băsescu un mărţişor cu cătuşe

Corneliu Vadim Tudor le-a arătat jurnaliştilor un mărţişor cu o pereche de cătuşe, spunînd că îl va face cadou preşedintelui Traian Băsescu.Procurorii Parchetului instanţei supreme îl cercetează pe liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, pentru ultraj şi nerespectarea unei hotărîri judecătoreşti privind evacuarea sediului Partidului România Mare din Strada Emile Zola. Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, a declarat, luni, că avocatul său a trimis la CSM şi Senat o înregistrare din care reiese că procurorul care-l anchetează ştie că este nevinovat de acuzaţiile care i se aduc în cazul evacuării sediului partidului, dar continuă ancheta „în mod abuziv“. Potrivit Mediafax, Vadim s-a prezentat la Parchetul instanţei supreme însoţit de avocatul său, Mariana Ştefan, în Dosarul privind evacuarea sediului partidului din Strada Emile Zola, în care este acuzat de ultraj şi nerespectarea unor hotărîri judecătoreşti. Acesta a rămas însă în faţa sediului Parchetului, unde a aşteptat aproximativ 30 de minute, pînă a ieşit avocatul Mariana Ştefan.

Înregistrări cu „remarci politice“

El a declarat, la intrarea în sediul Parchetului instanţei supreme, că procurorul Daniela Anton a fost înregistrat de către avocata Mariana Ştefan la una din audierile anterioare, din care rezultă că magistratul ar fi rău intenţionat şi că a făcut „remarci politice“ în ancheta privind evacuarea sediului PRM. El a precizat că va depune o „cerere de recuzare“ a procurorului Daniela Anton, pe care o acuză de abuz în serviciu şi cercetare abuzivă. Preşedintele PRM a menţionat că avocatul Mariana Ştefan l-a înregistrat pe procuror din proprie iniţiativă, fără ca el să aibă cunoştinţă de faptul că aceasta urma să-l înregistreze pe magistrat cu telefonul mobil. Avocatul a spus că a transmis cópii ale acelei înregistrări procurorului şef Marius Iacob, superiorul procurorului Daniela Anton, Consiliului Superior al Magistraturii şi Senatului. Mariana Ştefan a arătat că din înregistrare reiese faptul că procurorul ştie că liderul PRM este nevinovat de acuzaţiile ce i se aduc, dar că totuşi continuă ancheta în mod abuziv şi că face remarci politice. Ea a spus că, la un moment dat, liderul PRM i-ar fi spus procurorului: „Doamnă, muncesc“, moment în care magistratul i-ar fi replicat: „Da, lăsaţi, am văzut la televizor cît munciţi“. Evacuarea sediului în care funcţonează PRM a început în dimineaţa zilei de 4 ianuarie, în prezenţa executorului judecătoresc Paula Daniela Şomâldoc, şi s-a încheiat în cursul nopţii. Executorul judecătoresc a venit atunci însoţit de poliţişti la imobilul din Strada Emile Zola, unde erau prezenţi aproximativ 20 de membri PRM, în frunte cu liderii partidului, Corneliu Vadim Tudor, Marius Marinescu şi Codrin Ştefănescu. Şomâldoc le-a cerut celor prezenţi să părăsească sediul. În replică, Vadim Tudor i-a cerut să nu antreneze Poliţia şi Jandarmeria într-o „acţiune ilegală“. El a ameninţat-o că o va da în judecată. Atît Vadim Tudor, cît şi avocatul PRM au susţinut că nu există o hotărîre judecătorească definitivă în baza căreia executorul să poată face evacuarea. Liderul PRM le-a adresat injurii executorului judecătoresc şi poliţiştilor. De asemenea, el a aruncat apă dintr-un pahar spre executorul judecătoresc. Stiri rol.ro

Acesta e începutul sfîrşitului pentru Piaza Rea a României, AMERICANII AU DESCOPERIT CONTURILE BANCARE PE CARE TRAIAN BĂSESCU LE ARE ÎN SUA!

Anchetatorii FBI vor o nouă discuţie privată cu Traian Băsescu. Conform unor surse din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, directorul FBI pentru relaţii internaţionale, Sean Joyce, vrea ca Traian Băsescu să îl primească în cursul celei de-a doua jumătăţi a lunii martie într-o audienţă privată. Subiectul discuţiei îl vor constitui, de această dată, mai multe conturi bancare descoperite de anchetatorii de peste Ocean în bănci americane pe numele lui Traian Băsescu şi care sînt considerate suspecte. Chiriaşul de la Cotroceni a fost înştiinţat de aceasta chiar de ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gittenstein, care l-a contactat telefonic marţi dimineaţă, în jurul orelor 10,30. La scurt timp după această veste, Traian Băsescu a intrat mai bine de două ore într-o discuţie secretă cu Florian Coldea, pe care l-a convocat de urgenţă în biroul prezidenţial. Nu există informaţii despre felul în care a decurs discuţia dintre cei doi mafioţi, dar noi am aflat că, pînă la sfîrşitul săptămînii, Băsescu va trebui să transmită ambasadorului american o propunere de dată în care îl poate primi pe Sean Joyce. Revenim.

http://tricolorul.wordpress.com/2011/03/02/acesta-e-inceputul-sfirsitului-pentru-piaza-rea-a-romaniei-americanii-au-descoperit-conturile-bancare-pe-care-traian-basescu-le-are-in-sua/

CÎND SE BAT ROMÂNII, CÎŞTIGĂ UNGURII

Doamne, ce odios este să te faci preş la picioarele străinilor! Teoretic, maghiarii din România sînt cetăţeni români, dar după felul cum acţionează liderii lor, în interesul altui stat, sînt mai degrabă străini. Nu concep lucru mai înjositor decît ca, român fiind, să te umileşti în faţa acestora. De aceea nici unul dintre cei care se zbat astăzi fie să se menţină, fie să acceadă la Putere în România nu ar trebui lăsat să o facă, pentru că nu merită. De ce? Fiindcă este inimaginabil ce se întîmplă astăzi în România, atît dintr-o parte a eşichierului politic, cît şi din cealălaltă. Stai şi te uiţi cu uimire la televizor şi constaţi cum atît cei aflaţi temporar în fruntea ţării, cît şi cei care pretind că vor fi, şi mă refer aici la PSD şi PNL, se gudură pe lîngă cel mai mare duşman al Poporului Român.

Care nu urmăreşte altceva decît dezintegrarea ţării, duşman care de atîtea ori a făcut victime în rîndul românilor şi complotează zilnic, la ordinul Budapestei, cum să fure cît mai mult din bogăţiile aceste ţări, pentru ca, în final, să-şi realizeze visul de totdeauna, acela de a rupe Transilvania de România. Ca ofiţer de informaţii m-am izbit de problema maghiară şi înainte de 1989, aşa că pot susţine fără putinţă de tăgadă că toţi aceşti lideri ai UDMR-ului sînt, într-un fel sau altul, în slujba Budapestei şi că au acţionat şi acţionează în permanenţă împotriva intereselor româneşti. Deşi trăiesc foarte bine în România, au afaceri prospere, cooperează foarte bine în acest sens cu firme din Ungaria, ba chiar sînt susţinuţi financiar de Budapesta, sînt la guvernare şi în Parlament de mai bine de 18 ani – nu renunţă cu nici un chip la acţiunile lor ostile faţă de România şi de Poporul Român. Rămîi perplex cînd vezi halul în care se umilesc conducătorii partidelor parlamentare, cum au dat fuga să le ridice osanale la congresul de la Oradea, ascultînd fără pic de jenă cum pe pămînt românesc li se cîntă imnul maghiar, pentru ca abia apoi, mai degrabă ca un fel de acoperire, să asculte şi imnul românesc. Avînd în vedere că liderii UDMR se pretind a fi civilizaţi şi diplomaţi, ar fi trebuit ca măcar să ţină cont de dreptul majorităţii româneşti de a fi respectată sau, cel puţin, de a nu fi sfidată în propria ţară şi să evite ceea ce unii consideră a fi doar o gafă de protocol, alţii de politeţe elementară. Şi încă ar fi bine, dacă nu ar fi, în realitate, cu mult mai mult. Ca urmare, nu poţi să nu te gîndeşti că au premeditat-o, ca să demonstreze ce fel de preş e partidul de guvernămînt, încît maghiarii îşi permit să-l calce în picioare. De fapt, la acest congres au arătat întregii lumi că îşi permit orice, iar satisfacţia de pe feţele liderilor maghiari a dovedit-o. Iar în loc să-i fi admonestat imediat pentru violarea Constituţiei, aşa-zişii lideri români de partide prezenţi în sală s-au rugat de duşmanii ţării, unii ca să rămînă la Putere, ceilalţi ca să plece de la Putere. Şi, ca să fie tacîmul complet, mediatizarea a întrecut orice aşteptări. Mai toate posturile de televiziune au transmis non-stop informaţii legate de desfăşurarea lucrărilor acestui congres, mai abitir decît transmitea Televiziunea Română înainte de 1989 de la conferinţele sau congresele Partidului Comunist Român, la care lua cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cînd este vorba de un eveniment al unui partid naţional cum este Partidul România Mare, nu prinzi picior de presar, pe cînd de la evenimentele UDMR-ului sînt nelipsiţi, nu-i aşa, doar ei se află la putere şi asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de patru guvernări.

În tot acest răstimp, ungurii au reuşit să facă ce au vrut cu oricare dintre cei aflaţi la Putere în etapa respectivă, fie că s-au numit CDR, PDSR, PNL, PDL, şi cine o vrea şi-o mai putea. Totul s-a bazat pe şantaj. Vreţi să vă susţinem la Putere, da? Atunci ne daţi ministerul X sau Y, acolo unde, bineînţeles, avem interese, sau promovaţi-ne următoarele proiecte de lege, ca să avem şi noi avantaje pentru populaţia maghiară. Daţi-ne învăţămînt în limba maghiară, ca să fim mai aproape de legalizarea celei de-a doua limbi oficiale în România sau, mai nou, aprobaţi-ne statutul minorităţilor, pentru că altfel trecem în tabăra adversă etc., etc., etc… Ale cui interese le promovează această formaţiune constituită pe criterii etnice şi, deci, neconstituţională, prin politica sa de colaboraţionism inversat cu guvernul antinaţional Boc? Un răspuns bazat pe realităţi, nu pe supoziţii, trebuie să se întemeieze pe rezultatele, reale, ale actualei guvernări susţinută de UDMR. Iată care sînt acestea:

- Prăbuşirea nivelului de trai al propriului popor;
- Ruinarea relaţiilor internaţionale ale României cu motoarele Uniunii Europene, Germania şi Franţa, dar şi cu Rusia şi China;
- Plecarea investitorilor străini din România şi transferarea afacerilor respective către state vecine, cum ar fi Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria;
- Ratarea aderării la spaţiul Schengen;
- Îndatorarea înrobitoare la FMI, care ne obligă la o formă de vasalitate nu numai umilitoare, ci şi distructivă din punctul de vedere al politicilor economice şi sociale.
UDMR-ul, în schimb, nu şi-a tocit degeaba coatele pe băncile Parlamentului şi nici prin ministerele pe care şi le-a adjudecat. A obţinut cam tot ce a urmărit:
- Accesul nemijlocit la informaţiile de interes strategic pentru România, dar şi posibilitatea influenţării acestora, prin participarea directă la guvernare;
- Adoptarea noii Legi a Educaţiei.

În mod firesc, se impune întrebarea: cui prodest? Orice om onest şi capabil de a face o minimă coroborare a datelor de mai sus şi a identifica numitorul lor comun înţelege că singurele interese pe care le-a apărat şi le va apăra vreodată UDMR-ul sînt ale unei alte naţiuni decît cea română şi pe care, în mod absolut normal, nu o interesează populaţia acestei ţări. Este evident că o Românie dezvoltată, bine integrată în UE, ar fi infinit mai greu de destructurat pe criterii etnice decît o Românie slăbită, paria Europei, pe care marile forţe ale acesteia o preferă mai degrabă exclusă din clubul lor de elită, decît să fie obligate să-şi întoarcă privirea cu repulsie ori de cîte ori li se încurcă printre picioare, cerşind ba una, ba alta. Doar l-am văzut cu toţii pe Traian Băsescu cum umbla aiurea, nebăgat în seamă, printre cei care, teroretic, îi sînt omologi la întrunirile la nivel înalt ale UE. Să nu uităm că, într-una dintre primele sale declaraţii de după preluarea de către Ungaria a preşedinţiei UE, ministrul de Externe de la Budapesta a afirmat că integrarea României în Schengen va fi amînată. Faptul că, ulterior, s-a revenit asupra acestei declaraţii nu indică nicidecum o încercare de corectare a unei pripeli nevinovate, ci doar o tentativă de camuflare tardivă a jubilaţiei din partea „bunilor” noştri vecini.

De aceea nu poţi să nu fii şocat de faptul că guvernanţi ai României, care se pretind cinstiţi şi patrioţi, sînt gata să înghită atîta umilinţă şi să accepte şantaje incalificabile dinspre UDMR doar pentru a fi la Putere. „Motivaţia” lor ar putea fi explicată prin nivelul de delegare „democratică” a conducerii României în Regimul Băsescu: nu doar că o majoritate de 75%, din punctul de vedere al modului de percepere a viitorului (conform celor mai recente sondaje), este condusă de o minoritate de 25%, dar, la rîndul ei, această minoritate (PDL+UNPR+UDMR+alte minorităţi) este şi ea condusă, prin şantaj, de o sub-minoritate, de data aceasta etnică (UDMR), de 5% sau poate chiar mai puţin. Dezamăgitoare şi, deopotrivă, dezgustătoare este prestaţia liderilor partidelor parlamentare, de la dreapta la stînga, plus mesagerul preşedintelui Băsescu, care s-au întrecut în a elogia Uniunea şi în a-i cere prietenia. Să te baţi cu alt semen al tău pe ajutorul ungurilor, numai şi numai ca să rămîi sau să revii la Putere, este de condamnat din toate punctele de vedere. Cînd ştii foate bine ce sacrificii imense au făcut de-a lungul vremii românii ca să scape de sub jugul unguresc, este aberant să te aliezi cu duşmanul ţării pentru a-ţi elimina semenul tău. „Ideea de a colabora pe plan local cu UDMR în judeţele unde Uniunea are o prezenţă semnificativă – şi nu este vorba doar de Satu Mare, ci şi de Cluj, Arad, Timiş, Mureş – din punctul nostru de vedere este perfect posibilă, fezabilă şi de dorit”, a declarat, într-o Conferinţă de Presă, preşedintele PSD, Victor Ponta. Liderul PSD a afirmat, de asemenea, că în judeţul Mureş USL va acţiona astfel încît candidatul PDL să nu mai rămînă singur în faţa celui de la UDMR.„De altfel, cred că într-o zonă, poate cea mai sensibilă din acest punct de vedere, la Tîrgu Mureş – şi am anunţat asta în numele USL – ideea de a nu mai avea candidat ca să rămînă candidatul PDL singur în faţa celui de la UDMR nu mai există”, a spus Victor Ponta. UDMR nu are decît de cîştigat în situaţia actuală. Tot ceea ce are de făcut este să-şi fructifice poziţia, să maximizeze profitul politic. De la PDL, de exemplu, mai poate încă obţine Statutul Minorităţilor. Oricum ai lua-o, UDMR este acum cea mai iubită şi dorită formaţiune politică din România, din moment ce toţi ar vrea-o aliată la guvernare. O performanţă absolut extraordinară, care răsplăteşte decizia Uniunii de a-şi promova interesele pe cale parlamentară, rezistînd tendinţelor radicale, promovate din interior sau din afară, chiar din afara ţării! Concluzia este mai mult decît evidentă: cînd Românii se bat între ei, ungurii cîştigă! Şi voi vreţi, mă, să reveniţi la Putere la viitoarele alegeri? Doamne fereşte!

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

marți, 1 martie 2011

Săptămîna pe scurt

• Cronica unei morţi anunţate: Congresul UDMR a avut loc în Sîmbăta Morţilor * Sinucidere în grup: Emil Boc, Crin Antonescu, Victor Ponta * Comici vestiţi ai ecranului: Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu * Sorin Oprescu o face babă pe Elena Udrea * „Tricolorul“ a ajuns la nr. 2.100


* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Ceea ce s-a întîmplat sîmbătă, în oraşul românesc – subliniem, românesc – Oradea a întors pe dos stomacul unei ţări întregi. Era dovada unei realităţi cumplite: societatea românească a anului 2011 a regresat, a dat în marşarier, fiind mai urîtă şi mai vulnerabilă decît cea a anului 1990. Totul, dar absolut totul a mers din rău în mai rău. La cel de-al X-lea Congres al bandei de răufăcători de la UDMR s-au dus în genunchi, să pupe papucul hoardei asiatice, aşa-zisul prim-ministru al României (cu nume şi figură mongoloidă) şi auto-intitulaţii şefi de partide de Opoziţie, indivizi care nu au nici cea mai elementară ruşine. Lipsea, însă, ţăranul român Mihăilă Cofariu, pe care l-au mutilat, pe viaţă, asasinii horthyşti. Ce spectacol dezgustător! Ce sinucidere colectivă! Ar trebui luaţi cu pietre toţi ticăloşii care i-au lins pe bozgori în fund, în speranţa unor voturi care să-i ridice pe ei în prepeleacul Puterii. Dar, vorba românului: orice rău e spre bine. Da, da, e bine ce s-a întîmplat. Acum s-a ales, definitiv, grîul de neghină, şi lumea a priceput ce-i în guşa impostorilor cocoţaţi în fruntea PNL şi PSD. Ar fi făcut Ionel Brătianu o asemenea porcărie? Dar social-democraţii, care au votat, la Alba Iulia, în 1918, pentru desprinderea Ardealului de Ungaria şi revenirea sa la Patria-Mamă? Ce căutaţi, mă, la conducerea unor partide care au făcut ceva, de-a lungul ultimului secol, pentru ţara asta? Nu ştiţi ce vor ungurii? Nu cunoaşteţi pentru ce luptă ei, prin program şi statut, ca şi prin toate uneltirile lor, din decembrie 1989 şi pînă acum? Nu vi s-au tăiat picioarele alea de moluşte nevertebrate, atunci cînd v-aţi ridicat de pe scaune, la intonarea Imnului Ungariei? Ce cîntec religios? Care cîntec religios? Asta-i viclenia proverbială a urmaşilor lui Attila, ca să-i îmbrobodească pe proşti. Indiferent ce aţi face de acum încolo, v-aţi dat arama pe faţă. La pigmeul Boc n-avem nici o pretenţie: i-a spart ta-su ouă clocite-n cap, îi toarnă şi Vereştoy un castron cu gulaş fierbinte pe gît – el stă, năpîrstocul, care-i problema? Dar voi? Aţi luat muie de la unguri, în direct şi la oră de vîrf. Puteţi să invocaţi voi orice pretext, de genul „E mai bine să-i ţinem pe unguri în Parlament decît să iasă în stradă“ (Titus Corlăţean, alt popo-rean) că nu ţine figura. Ei tot la autonomie se gîndesc, tot la epurarea etnică, tot la înjghebarea unei mici Ungarii în inima României. Nu mai aveţi pe unde să scoateţi cămaşa (decît, poate, aia de noapte, în care vă travestiţi uneori). Meciul ăsta cu Traian Băsescu l-aţi pierdut. E 1-0 pentru Chiorul, el a fost mai şmecher, ştia cine iese şef de bandă şi s-a cărat în Kuweit, ca să-şi transfere cîteva zeci de milioane de dolari din Liban. E hoţ, cheliosul, v-a avut la pielea goală. Ehei, o să curgă multe rîuri de cerneală pe tema asta, uslaşilor mici şi căcăcioşi! * Am găsit un aforism excelent al lui Montesquieu, valabil şi acum, după mai bine de 250 de ani: „Cu cît cresc taxele vamale, cu atît se măreşte contrabanda“. * După Epoca de Aur, am ajuns să trăim în Epoca de Cacao, adică a cacofoniilor. Valuri-valuri se revarsă, zilnic, de pe ecranele televizoarelor în casele românilor. Priviţi, bunăoară, una debitată de o crainică, la emisiunea de sport a Antenei 3, de duminică seara: „S-ar strica campionatul“. * Aceeaşi fetişcană a zis, la un moment dat, despre meciul de fotbal Universitatea Cluj – FC Braşov: „Niculescu putea ţine toate punctele în Ardeal“. Păi sigur că da, Braşovul fiind în Moldova, sau în Dobrogea. Dincolo de caraghiozlîcul situaţiei, această gafă demonstrează cît de slab pregătiţi sînt cei mai mulţi tineri pripăşiţi în presă. * Totuşi, ce pretenţii să avem de la nişte adolescenţi, cînd ditamai „profesorii“ şi „filozofii“ dau cu mucii-n fasole ori de cîte ori apar în public? E cazul cuplului comic-fantezist Andrei Pleşu – Gabriel Liiceanu. Exact într-o vreme în care criza îşi agită, ameninţătoare, coasa şi peste turla Televiziunii Publice, acestor fripturişti li s-a făcut o rubrică, pe post de Album Duminical (Tudor Vornicu), dar nu gratis, ci contra mai multor mii de euro de căciulă. Bani publici, recoltaţi din taxa impusă românilor. Ce-au mai făcut cei doi distinşi băşinoşi? Au dat, efectiv, un „regal“ (gen Curtea Regelui Cioabă, cum ar veni). Am aflat, astfel, cum l-a cunoscut Gabriel Liiceanu pe Constantin Noica: venise la un profesor al lui, iar în vestibul l-a surprins pe gînditorul de la Păltiniş punîndu-şi un… galoş! Imediat, partenerul lui de fleică-n sînge, Andrei Pleşu, a dezvoltat „Teoria galoşului la Noica“. După care, Monstrul cu Barbă (şi-a vopsit sprîncenele) a zis că ,,Poporul Român are multe secreţii”. Ce i-a prilejuit lui această concluzie adîncă? Mărturisirea lui Liiceanu, că unii i-au scuipat, lui, maşina pe stradă. Şi ce maşină! Toţi trei paraziţii minoritari (Liiceanu, Pleşu, Patapievici) au limuzine. De unde atîţia bani mă, hoţilor? Din broşurelele voastre, care nu se vînd? Pe urmă, de la „Teoria galoşului“, Andrei Pleşu a făcut un salt metafizic, făcînd „Teoria bobîrnacului“. Şi uite-aşa, emisiunea devenea din ce în ce mai palpitantă. La un moment dat, cei doi puradei bătrîni erau cît pe-aci să se ia la harţă pe tema existenţială: care dintre ei e mai noician? Mişto cuvînt: noician. Îl evocă pe Cian-Kai-Şi. Dar ne duce cu gîndul şi la văduva lui Mao, Cian-Cin. Bine că ei făcuseră treişpe-paişpe pe lîngă Noica, fiindcă nu ştim ce-ar fi ieşit dacă frecau ţiparul prin preajma altor filozofi: Al. Boboc (bobocian), Gh. Cazan (cazanian), Pişcoci, de la Paris (pişcocian), Cotoi, de la PDL (cotoian), Cocoş, de la curul nevesti-sii (cocoşian), Zăpîrţan (zăpîrţanian), Burtică (burtician), Marko Bela (markobelit) etc. De la un minut la altul, audienţa creştea vertiginos. Nu la TVR, ci la celelalte posturi. În stilul lui de uncheş sfătos, Liicheanu a povestit ceva care, neîndoielnic, ar trebui ecranizat, pus pe muzică, făcut balet: odată, el a fost cu bătrînul Noica în deal la Pucioasa, timp de 3 ore, după care a dormit buştean tot 3 ore. Exact 3 ore. Ca să vezi! Aşa de mult l-a consumat dialogul cu celebrul purtător de bască. Revenindu-şi, cu greu, din atmosfera paseistă, autorul capodoperei „Apel către neamurile mele“ a interpretat, pe urmă, un rol, în sensul că unii oameni vorbeşte (sic!) banalităţi: „Ai văzut, cînd am trecut strada, tocmai trecea un căţel?!“. Da, şi? Să-l pupi sub coadă! Trecea strada căţelul, avea o treabă, de ce trebuie să te rîzi de el la tembelizor? Însă, şuvoiul amintirilor nu mai putea fi stăvilit. Acelaşi Liiceanu, depozitar al celor mai profunde crîmpeie din dialogurile platoniciene cu purtătorul de galoşi şi de bască, a evocat o scenă zguduitoare – taman ieşeau ei doi, Liiceanu şi Noica, din cabană, şi o femeie cu un copil de mînă l-a abordat pe filozof: „Uitaţi, Gigel vrea să vă întrebe ce este un filozof!“. Atunci, nici una, nici două, Noica şi-a scos basca de pe cap, i-a pus-o femeii pe gură, i-a răsucit mîinile la spate şi a fugit cu ea în creierii munţilor, ca Tarzan cu Jane, unde a violat-o sălbatic, după care s-a haiducit, în timp ce copilul şi-a tras un ciorap negru pe faţă şi a jefuit cabana. Ei, bine, aşa ar fi trebuit să continue Li Min Cian (pianist chinez) dacă avea talent de povestitor şi dorea, cu adevărat, să salveze TVR de la faliment. Dar nu, el n-are har: întîi aţîţă omul, îl provoacă, după care scoate nişte flatulaţii pe traseul obraji-buze, care n-au cum să ne amuze. Am observat că numele ăsta, Gigel, revine ca un leit-motiv în „operele“ celor doi reputaţi pîrţîiţi, Pleşu şi Liiceanu. Un moment de evlavie din această emisiune l-a constituit amintirea lui Andrei Pleşu, de la cantină, cînd Constantin Noica, între doi dumicaţi, şi-a luat medicamentele şi l-a întrebat: „Cum ştie fiecare pastilă la ce organ să ajungă?“. Păi, dacă numai întrebarea asta ieşea din capul maestrului şi e suficient ca el să stea, cu cinste, alături de Platon, Aristotel, Kant, Hegel şi ceilalţi filozofi! Chiar aşa, cum ştie? Dar puţa cum ştie să facă copii? Grele întrebări, rămase, din păcate, fără răspuns. Venise rîndul lui Pleşu la serviciu (în ţurcă se zice „bătac“). Cu aerul lui de pitic somnoros, cel care dansa în chiloţi tetra, sub clar de Lună, prin poienile de la Tescani, luptîndu-se cu dictatura, a depănat nişte amintiri de era să cădem de pe scaun. Noroc că stăteam în pat. Cică odată, demult, el a fost internat într-un spital, unde l-a cunoscut pe un contabil din Tecuci, care l-a umplut de muci – adică de respect. Ce om! Ce gînditor! Ni-l şi imaginăm pe Monstrul cu Barbă în izmene, sau în pijama, ori în halat şi papuci de spital, cu gîtul lui înţepenit într-o huznă, filozofînd cu contabilul din Tecuci, făcîndu-i capul calendar cu Gigel şi Costel. A urmat o referire gastronomică, semn că umflatului poţi să-i fluturi şi-un tramvai, el tot la haleală se gîndeşte: „Sînt cei care dau sosul vieţii tale“. Aha, prin urmare, viaţa, pentru ăsta, e o mîncare! Nici una, nici două, Piticul Somnorilă a sărit la gîtul unei moderatoare de Televiziune, despre care a scris el, probabil, în „Adevărul“, că e pusă pe harţă de parcă ar avea sub pupitru o tigaie (tot obsesia mîncării, vedeţi cum îl trădează subconştientul?). „Te întrebi cînd începe caftul“ – trage el vîntul unei concluzii. Noi bănuim că el se referea la Dana Grecu, care, într-adevăr, se înfige în beregata unor invitaţi, dar cînd aceştia sînt Edmond Tălmăceanu, Daniel Oajdea, Gelu Vişan şi Călin Murg – atunci ea face foarte bine ceea ce face şi ar fi păcat să le dea cu tigaia-n cap; ce Dumnezeu, e o doamnă, a fost şi la dansuri, ajunge să-i altoiască, na-na-na, cu poşeta. Şi emisiunea de duminică a dat pe-afară, ca o vidanjă, de cacofonii. Pentru simplul motiv că cei doi impostori, Pleşu şi Liiceanu, habar n-au de limba română şi trăiesc cu rahatu-n gură, aidoma altui ţigan, George Roncea, de la fiţuica neigienică „Curentul“. Am reţinut cîteva (a zecea parte). Gabriel Liiceanu: „Adică care“; „Cînd mînca ciorba“; „Ca cineva“. Andrei Pleşu: „Întîlnirea cu Constantin Noica care“; „Ca cel care“; „Ca cele“ ş.a.m.d. Hotărît lucru, asta-i cea mai comică emisiune a TVR! Ar fi păcat să se renunţe la ea. Cele două hahalere cu pretenţii de filozofi vor rămîne în Istoria acestor ani ca Stan şi Bran, sau Lolek şi Bolek. Habar n-au ei cum şi-au făcut ţăndări aura de autoritate pe care le-o desenaseră nişte snobi: lăsaţi singuri, timp de 50 de minute, să se exprime, ei fac dovada că sînt la nivelul lui Bercea Mondialul. * Sorin Oprescu a fost acuzat de Elena Udrea că nu face altceva decît să taie panglici. Replica acestuia a fost mai mult de doctor decît de primar: „Cîte babe, atîtea furuncule“. Ce-i drept, Paraşuta din Pleşcoi încă nu e babă (are 38 de ani), da’ furunculoasă e, ce-i al ei e pus deoparte. Altceva am reţinut noi: luîndu-se de iubirea vieţii lui Băsescu, Oprescu şi l-a făcut pe-ăsta duşman pe veci! O să vedeţi cum îl va urmări răzbunarea sifiliticului.
* Florin Cioabă îi ia apărarea rubedeniei fraţilor Băsescu: „Bercea Mondialul este un om liniştit“. Bineînţeles, bagă cuţitul în linişte, uşooor.
* Astroloaga ziarului „Libertatea“, Elena Bunescu, a nimerit-o, în numărul de sîmbătă al publicaţiei. Titlul rubricii: „SCORPIONII îşi rezolvă problemele financiare“. Cine-i scorpion? Traian Băsescu. Ce-a făcut el vineri şi sîmbătă? A fost în Kuweit, unde şi-a mutat banii depuşi în conturile din Liban, pentru a nu-i fi blocaţi de ancheta FBI. * Am pomenit de cocalarul George Roncea. Băiatul e nebun de legat, îi place mirosul de rahat. Practic, nu e „articol“ al acestui specimen negru (rareori am văzut om mai negru ca ăsta, de teapa lui Idi Amin!) în care să nu se pomenească de fecale. Priviţi titlul ultimului produs al acestui primitiv: „«Cotidianul» lui Nistorescu a ajuns scato-supapa lui Vîntu“. Ce-i asta mă, tîmpitule? Altceva mai ştii? Dar „Curentul“ vostru jegos scato-supapa cui e? A lui Băsescu.
* Zgubiliticele care dau anunţuri erotice la „Libertatea“ au început să facă şi literatură. Un anunţ nostim, bun ca reclamă la un Aprozar: „AM PIERSICUŢA DULCE, UMEDĂ, ZEMOASĂ… Vino s-o guşti“. Şi cînd colo, cine ştie ce murătură o fi. * Unul dintre cei mai netalentaţi „ziarişti“ din presa centrală e Cristian Câmpean, de la „România liberă“. Încercînd el să-l apere pe Gabriel Liiceanu, ridiculizat de celebrul polonez Adam Michnik, oligofrenul C.C. se leagă, aţi ghicit, de Vadim şi Adrian Păunescu! Iată fragmentul schizofrenic al acestui suflător în punga de aurolac: „În România, ex-comuniştii lui Iliescu au confiscat Revoluţia, i-au adus rapid în prim-planul vieţii publice pe Vadim Tudor şi Păunescu şi au adus minerii la Bucureşti pe post de falangă muncitorească, pentru a vîna intelectualii şi muncitorii anticomunişti“. Ăştia fiind care? Popa Ţeavă, Doru Braia, Liviu Vălenaş şi alţi turnători ai Securităţii, travestiţi în… dizidenţi. Aşa că să nu se mai mire nimeni că „România liberă“ a murit. * Nu mai iese la pensie bătrîna taximetristă Dorina Lazăr? Instalată în funcţia de directoare a Teatrului Odeon de primarul Capitalei, Traian Băsescu, în anul 2003, şi reconfirmată de Adriean Videanu, ciumăfaia asta a pus pe butuci, efectiv, acel teatru, dar nu vrea să se dea plecată, se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de scaun, ca de toaletă. Ce babă enervantă! Şi măcar de-ar fi fost ceva de capul ei, dar batoza n-a avut, niciodată, nimic în comun cu teatrul: Netalentată, Urîtă, Proastă (NUP).
* Presa internaţională ne anunţă că o echipă de cercetători anglo-americani ar fi descoperit „cel mai atletic dinozaur“. Aiurea! Cel mai atletic dinozaur se află aici, la noi: Nea Nelu, o veritabilă forţă a naturii, cu muşchi de oţel, moare toate gagicile după el. * Încă o gafă a foii „Adevărul“, unde face legea analfabetul Grigore Carti-Anus. Aici apare o poză cu Amza Pellea, fetiţa lui, Oana, şi soţia, în anul 1962 – dar alături se scrie că Oana Pellea are 48 de ani, deci ar fi născută în 1963. Care e adevărul? Poza din 1962 arată un copil de cca. 2 ani, care, evident, nu se putea naşte în… 1963! * Ratatul Mircea Marian încearcă, săptămînal, să fie băgat în seamă de tot mai puţinii cititori ai „Excrementului zilei“. Şi cheliosul ăsta cu barbă jegoasă se leagă de Tribun. Derbedeii de teapa acestui M.M. nu pot înţelege că Vadim a fost şi a rămas cel mai integru şi mai adevărat lider politic din Istoria modernă a României, iar un om ca el nu poate fi clintit de nişte căcăreze de ziar, produse de secături ca Tom Gallagher, Laurenţiu Mihu, Griguţă Carti-Anus. * Deşi încă e hărţuit de hingherii de la STS, dirijaţi de ţiganul puşcăriabil Marcel Opriş, ziarul „Tricolorul“ luptă în continuare. Eroic, fiindcă e o luptă inegală. N-are bani. E boicotat la difuzare. Filialele PRM fac extrem de puţine abonamente (dar emit tot felul de pretenţii). Şi, cu toate acestea, „Tricolorul“ a devenit cel mai bun cotidian din existenţa post-belică a României. Cine va studia Istoria presei române va aprecia cele peste 2.100 de numere ale „Tricolorului“, tipărite în cei 8 ani trecuţi pînă acum, ca pe o Mină de Aur. Cine se plînge că nu-l găseşte, e sfătuit să depună un mic efort şi să facă un abonament la Poştă, e ieftin ca braga, doar 2 lei exemplarul. Iată sumarul ultimelor numere. VINERI, 25 februarie: „NEWS ALERT. «Bestia Neagră» a tătarului Băsescu e «groparul» ungur al lui Ceauşescu!“; „ULTIMA ORĂ. Şpaga e recoltată (şi) de Elena Udrea, Gh. Seculici, Marius Spânu şi Gabriel Rogin“; „Motivul arestării şefului de vamă de la Ploieşti. Cornel Costea a închis «robinetul» şpăgii de 2.000.000 de euro pe săptămînă“; „Emil Boc îl sfidează, din nou, pe Traian Băsescu: «Nu demisionez!»“; „Arestările din Portul Constanţa încep după ce sînt puşi la adăpost oamenii fratelui Mircea“; „Fărădelege sub Kövesi“; „O gafă impardonabilă a lui Iosif Buble“; „România, piaţă de desfacere pentru vechiturile străine“ (editorial de Ruxandra Lungu); „Actorii din Oradea au fost segregaţi pe criterii etnice, iar Teatrul de Stat a fost desfiinţat, pentru a fi preluat de UDMR. Ziariştii locali întreabă SRI: cît se întinde coarda?“ (Florin Budea); „Fenomene Paranormale. Şi-a văzut pentru ultima oară soţia dispărînd într-o lumină strălucitoare“ (Raymond Moody); „Premoniţii tulburătoare“ (Traian Tandin); „Războiul americano-chinez începe pe Internet“; „Prenume la români“ (Tudor Olimpius Bompa); „10 dintre cele mai bine păzite secrete mondene“. SÎMBĂTĂ (nr. jubiliar, 2.100): „Speriat de riscul ca FBI să-i confişte banii – Traian Băsescu a zburat în Kuweit, pentru a-şi regla conturile bancare!“; „Ţara e condusă de doi mincinoşi, cu nume respingătoare: Băsescu şi Boc“ (editorial de colonel Dan Zamfirescu); „Pazvante Chiorul e şantajat şi controlat de Şarpele cu Ochelari cu Dosarele de securist“; „Arestarea şefului Vămii Ploieşti a fost ordonată de Traian Băsescu“; „Cum şi-a dobîndit Sorin Blejnar vila de lîngă Arcul de Triumf“; „SCUIPAŢI AICI! Un agramat care scrie pe garduri: Bogdan Tiberiu Iacob“; „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. Se umple de voturi partidul-vidanjă“ (Răzvan Ion Boanchiş, text reprodus din ziarul „Naţional“, despre făcătura băsistă Partidul Poporului); „România şi Bulgaria sînt cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană“; „Fenomene stranii. Şi regii Tibetului au venit din spaţiul cosmic“ (Erich von Däniken); „Monica, ah, Monica! Sulfina, ah, Sulfina!“ (Sorin Roşca Stănescu); „A vorbit cu bunicul său imediat după moartea acestuia“ (Raymond Moody); „De ce sînt colorate animalele veninoase?“ (de exemplu, „gaşca portocalie“); „Un copil salvat de cîine“ (Traian Tandin). LUNI: „Acum de ce nu se auto-sesizează nevasta agentului maghiar Eduard Kövesi? La Oradea, Imnul de Stat al României a fost băgat «măgarul la mijloc», între Imnul Ungariei şi Imnul Republicii Autonome Secuieşti“; „ULTIMA ORĂ. S.M.S. exploziv trimis de liderul PRM la toată presa şi la numeroşi magistraţi şi lideri politici“; „NEWS ALERT. Procuroarea Daniela Anton a primit şpagă de la Mafia Lemnului cel puţin 500.000 de euro!!!“; „Pupincurism de lichea găgăuză: Crin Antonescu îi mulţumeşte lui Marko Bela pentru ceea ce a făcut pentru România (?!)“; „Şi totuşi, ce-a căutat Băsescu în Kuweit?“; „Un nou dialog, pe telefonul ultrasecret, între Matrozul Chior şi Şarpele cu Ochelari“; „În atenţia d-lui Mark Gittenstein, ambasadorul SUA în România: Traian Băsescu a stat 2 ore şi 30 de minute în sediul Băncii Centrale din Kuweit, pentru a transfera mari sume de bani din Liban!“; „Acuzaţiile unui celebru economist american: «FMI provoacă rîuri de sînge»“; „Un colonel face dezvăluiri şocante despre Lovitura de Stat din decembrie 1989“ (Paulian Păsărin); „Acum 7 ani, Cristian Preda mătura pe jos cu Raluca Turcan“ (fragment din cartea „Scriitori români în anecdote şi epigrame“); „Noi sîntem uslaşii lui Traian“ (editorial de Tudor Beldiman); „Primul pas spre cimitirul politicii: organizarea Congresului UDMR în Sîmbăta Morţilor“ (Cezar A. Mihalache); „Dosarul Flota. Procurorii anticorupţie nu au elucidat nici azi misterul dispariţiei a 500.000 de USD din contul firmei Petroklav-Bahamas, al cărei director era Traian Băsescu“ (anchetă de Adina Angelescu şi Răzvan Savaliuc, „Lumea Justiţiei“); „În cîte Dosare Penale sînteţi cercetat, domnule Sorin Blejnar?“ (Valer Marian, senator PSD); „Fenomene stranii. Teoria Pămîntului gol şi a civilizaţiilor subterane“ (general dr. Emil Străinu). MARŢI: „Cadou de Mărţişor pentru un impostor: Crin Antonescu“; „Rating mare făcut de liderul PRM. Vineri seara, la Realitatea TV (la concurenţă cu emisiunea „Românii au talent“, de la Pro TV) – «Minutul de Aur» – 4,4 puncte“; „ULTIMA ORĂ. Emisiunea «Naşul», de la postul 10 TV, a dat faliment“; „Matrozul Chior, blocat la mantinelă“; „Primăria Slatina mimează demolarea construcţiilor lui Bercea Mondialul“; „USL Bucureşti stă pe un butoi cu pulbere“ (Iosif Buble); „Ce fel de politică externă face România?“ (editorial de Dumitru Avram); „Şefii «bandei portocali» şi-au luat mîna de pe Sorin Blejnar“; „Liderul PRM a dat-o în judecată pe procuroarea escroacă Daniela Anton“; „Ieri, la cîrciuma lui Marius Tucă, mare bairam mare: Marian Vanghelie şi-a serbat ziua de naştere“; „Să rîdem cu Kadhaffi: «Shakespeare este un mare dramaturg de origine arab㻓; „Arhiva «Tricolorul». Polemica dintre Eugen Lovinescu şi Camil Petrescu“ (Dan-Eugen Dumitrescu); „Amintirile fostului secretar al Ţarului Roşu, I.V. Stalin“. Reproducem textul referitor la aniversarea lui Marian Vanghelie: „Luni seara, la Taverna Sîrbului din Capitală, primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, şi-a serbat ziua de naştere. Au participat: Ion Iliescu, Mircea Geoană, Ilie Sârbu (normal, unde se putea duce Ilie Sârbu decît la Taverna Sîrbului!), Marius Marinescu, Codrin Ştefănescu, Dumitru Dragomir, alţi oameni politici. Dintre liderii de sindicat au onorat invitaţia Bogdan Hossu, Marius Petcu, Ion Rădoi ş.a. Ziarul nostru îi urează inimosului «primar care este» sănătate, fericire şi La Mulţi Ani!“. * Avortonul Griguţă Lua-ne-ar de Puţă (Carti-Anus) a început să se creadă buricul pămîntului. El, care are buricul legat cu sîrmă şi picioarele priponite cu sfoară! El, care e mai prost ca ta-su, care l-a făcut în palmă! El, care are un cap atît de mic, încît şi-l acoperă cu un prezervativ! Ce-a mai făcut imbecilul? A publicat în „Scînteia“ (organ al CC al PCR) o compunere şcolară cu titlul imposibil „Contra-anti-melancolii“ (?!). Contra-anti… Ce-i asta mă, boule? Un joc de cuvinte? Mai bine rămîneai la barbut. Fireşte că microcefalul plin de erizipel se leagă de „România Mare“, care nu-l lasă pe el să stea pe căcăstoare, îl furnică. După care face pe împăciuitorul superior şi democratic, lăudîndu-se că el dă cuvîntul la toată lumea, de la stăpînul care îi umple maţul, Dinu Patriciu, pînă la Andrei Pleşu, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu ş.a. El fiind cine? Neica-Nimeni. Zero barat. Nivelul acestui fomist e de repetent, fiindcă el nu stăpîneşte limba română şi face gafe impardonabile (îl confundă pe Tudor Arghezi cu Victor Eftimiu, zice că Papa Ioan Paul al II-lea a luat Premiul Nobel etc.). Finalul ultimei vome a acestui vagabond rătăcit prin presă e grăitor: referindu-se la Andrei Pleşu, şmecheraşul crăcănat zice că „e onorant să învăţăm de la un înţelept al naţiei“. Care naţie? A lui Parpanghel, desigur. * Un alt isteric, frate bun cu Carti-Anus, e Mircea Mihăeş. Nici sifiliticul ăsta n-are loc de „România Mare“. E obsesia vieţii lui de rahat, fiindcă nu-l lasă să delireze şi să pozeze în scriitor, cînd el e doar ciorditor. Ultima lăbăreală a acestui bolnav mintal are, şi ea, un titlu idiot: „Neo-everacii“ („Excrementul zilei“). Un singur lucru nu poate explica ăsta: cum a ajuns un nebun ca el, cu dungă roşie-n buletin, vicepreşedinte la Institutul Cultural Român, de unde umflă bani grei? * Titlul săptămînii a apărut pe pagina 1 a ziarului „Libertatea“: „Fernando de la Caransebeş, internat la balamuc. Pe manelist l-au lăsat nervii, sîmbătă, într-un club din Caransebeş. Rudele s-au plîns medicilor că de 5 zile tînărul bea întruna energizante şi vorbeşte fără noimă“. Exact ca Băsescu. Şi ăsta ia energizante şi vorbeşte fără noimă. * Incredibil ce mare importanţă îşi dă acest Victor Ciutacu! La emisiunea Gabrielei Vrânceanu, de la Antena 3, obrăznicătura s-a trezit vorbind aşa, hodoronc-tronc, că, din 10 ziarişti de la acel post, el e singurul care face excepţie şi nu-l invită pe Vadim. De ce? Fiindcă liderul PRM l-a făcut „ţigan care se dă evreu“. Nu, Ciumpalacule mic şi prost, Tribunul n-a zis (scris) aşa ceva, fiindcă are treburi mai serioase. Dar, chiar dacă ar fi zis (scris) una ca asta, care-i problema? Cine eşti tu să judeci un om ca el? În afara tupeului bolnav, de a te bate pe burtă cu toată lumea, ce mai ai tu în căpăţîna aia plină de cîlţi? * Alt ţigănuş înfipt e Sebastian Lăzăroiu. Ăsta tot încearcă, periodic, să ridice mingea la fileu Partiduleţului Popoului (sic!). La Realitatea TV, falsificatorul de sondaje a scos pe gaura gurii lui de babă ofticoasă că n-ar fi exclus ca formaţiunea lui Dan Diaconescu să facă, la alegerile din 2012, aceeaşi figură pe care a făcut-o PRM în anul 2000. Acum e clar ce scop urmăreşte Palatul Cotroceni? Să-şi facă o barcă de salvare. Un refugiu. Din păcate, chiar dacă D. Diaconescu ar avea charisma, cultura şi integritatea lui Vadim, istoria e irepetabilă, iar tendinţa nu e să apară noi partide, ci să dispară şi cele care sînt. Scorul real al P.P. nu depăşeşte 3%.

 * LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI: La 4 martie se împlinesc 34 de ani de la devastatorul cutremur din 1977. Atunci au murit peste 1.500 de oameni nevinovaţi, dintre care amintim cîteva mari valori: Toma Caragiu, Al. Bocăneţ, Doina Badea, Al. Ivasiuc, A.E. Baconsky, Tudor Dumitrescu. Un gînd pios şi o rugăciune pentru sufletele lor…

ALCIBIADE

http://rromare.wordpress.com/2011/03/01/saptamina-pe-scurt-4/

Microsioane istorice: Dragobetele

De cum am intrat în Mileniul III, am preluat dintre atîtea alte sărbători şi pe aceea a zilei de început de februarie, denumită Sfîntul Valentin, sau Valentine’s Day, cum se spune în engleză. De la americani a venit şi se pare că prinde rădăcini şi la noi. N-avem nimic împotrivă, chiar de-ar fi această sărbătoare o invenţie a italienilor (se ştie că poporul american este doar o aglomeraţie de etnii). De fapt, ei n-au făcut altceva decît să aducă o tradiţie străveche, rămasă de la romani, de pe timpul împăratului Claudius Goticul (268-270). Valentin a fost un preot, martirizat şi condamnat la moarte, la data de 14 februarie 269. Adică, la un an după ce s-a urcat pe tron Claudius. Dar ce făcea acest preot creştin? El propăvăduia iubirea, ca stare sublimă, dînd ca model de comunicare între oameni scrisorile de dragoste, precum făcuse în poezie, cîndva, Ovidiu. Într-una din scrisori, el a redactat şi un final surprinzător: „Al tău, Valentin. Te iubesc!“. Ceea ce nu i s-a iertat lui Valentin a fost faptul că oficia căsătorii în secret, într-un timp în care împăratul avea nevoie de ostaşi în războaiele pe care le declanşa pentru menţinerea coloniilor. Astfel, data de 14 februarie, cînd a fost executat, a rămas ca fiind o zi specială a îndrăgostiţilor şi, chiar dacă este împrumutată, este sărbătorită şi la noi. Însă, românii au o sărbătoare proprie a dragostei, pe 24 februarie, de Dragobete. Care este explicaţia mitologică? Cine este acest zîn, cum s-ar spune femininei zeiţe? Fireşte că originea este mult mai îndepărtată decît a lui Valentine’s Day. După aşezarea romanilor în Dacia, sărbătoarea îndrăgostiţilor devenise una dintre cele mai ample. La jumătatea lunii februarie, zi socotită începutul primăverii, avea loc, pe colinele Carpaţilor, fuga băieţilor după fetele dacilor. Băieţii erau, de fapt, romanii adolescenţi, care aveau ca scop prinderea fetelor ce alergau pe dealuri, pînă ce acestea cădeau în braţele voinicilor şi, astfel, se logodeau printr-o sărutare.
Era, de fapt, o integrare în rutul păsărilor cerului şi pămîntului, cînd avea loc marea logodnă a tuturor vieţuitoarelor, cînd apăreau florile primăverii şi totodată şi fluturii, iar prin copaci păsările îşi făceau cuiburile. Tot de Dragobete (zînul zeiţei Dochia, înalt, frumos, cu pletele pînă-n brîu), se făceau înfrăţirile de cruce, fete cu fete, băieţi cu băieţi, pînă se despărţeau unindu-se în tinere familii. Era şi perioada Zburătorului, care se strecura prin uşa întredeschisă, luînd în braţe fata şi sucindu-i minţile, iar băieţilor le punea aripi de cuceritori, ce se voiau eliberaţi de sub dominaţia fetelor eastîmpărate şi aţîţătoare. „Dragostea de unde-ncepe? De la ochi, de la sprîncene/ de la buze, de la gene/ dragostea de und-se naşte?/ De la gîtul cu mărgele/ de la sîni cu drăgănele/ de la ochi ca două muri/ de la mijloc, de la nuri?/ De la mersul legănat/ de la umărul rotat?…“. Şi tot aşa, pînă ce puberii romani nu se mai alegeau de fetele dacilor, pînă ce din dragoste se năştea poporul român.
Şi aşa se repetau alergările februarie în februarie, pînă ce farmecele şi vrăjile de dragoste alcătuiau după întecele lirice un capitol bogat al folclorului erotic din care s-a inspirat Eminescu, culminînd cu mitul erotogonic al „Luceafărului“, în care o făptură nemuritoare se îndrăgosteşte astral de o făptură muritoare, repetînd oamenilor, la modul transsimbolic, mitul Zburătorului.
Astfel, la români, „Ziua îndrăgostiţilor“ din străvechime este la sfîrşitul lunii februarie (24 februarie), cînd băieţii şi fetele se cuprind în dansuri, cu marea dorinţă a sărutului de logodnă, odată cu luminoasa logodire a păsărilor.

Vasile Băran

http://rromare.wordpress.com/2011/03/01/microsioane-istorice-dragobetele/

CADOU DE MĂRŢIŞOR PENTRU UN IMPOSTOR: CRIN ANTONESCU

George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician român, în prezent preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL). De origine găgăuză (părinţii se numeau Antonov). Dosarul de securist al lui Crin Antonescu este 2456sca/ DSS 01429. Antonescu chiar a fost turnător la Securitate. Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, îşi începe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţel, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf.
 
Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de “acord”, la bucată.

Note informative de 300 lei bucata

Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cît mai multe note informative şi cît mai “poetic” realizate, adică cuprinzînd o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani.

Acest lucru îl afirma chiar ofiţerul al cărui informator era… “Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine.

Crin Antonescu a început să îmi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securităţii tulcene. Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întîlnire şi de predare, Restaurantul Danubius din Tulcea, nu a mai fost suficient, astfel încît Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-şi predea notele, respectiv pe Strada Păcii. “Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe Strada Isaccei” îşi aminteşte fostul şef al lui Ichim, Pavel Ionescu. Avea o fire care “ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de “prietenos” cu toată lumea, nu fără interes, desigur, aşa cum a rămas pînă azi” spune aceeaşi sursă din fosta Securitate a Statului.

Spion printre elevii săi

“Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429. În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plîng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sînt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lîngă ceea ce-i spuneau adolescenţii din Tulcea, le mai înflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de miliţie pentru întreţinere de relaţii cu minore”, a mai spus Pavel Ionescu. Astfel încît, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a muşamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securităţii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean. Femeia se numeşte Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vîrstă acum de aproximativ 23 de ani, este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic. Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii, nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmriţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcîndu-li-se “simpatic”.

Traseist politic

Preşedintele PNL, înainte să fie penelist pur-sînge, a mai schimbat două partide şi a avut tupeul să-şi şteargă traseismul din autobiografia oficială. Crin Antonescu a devenit preşedintele PNL avînd aura de penelist trup şi suflet, “născut în PNL”. Dar nu este deloc aşa. PNL este al treilea partid al lui Antonescu. Mai înainte s-a perindat pe la Partidul Alianţei Civice (PAC) şi Partidul Liberal 1993 (PL-93) al lui Dinu Patriciu. Chipurile, aceste partide erau tot liberale, pentru că au tot fuzionat cu PNL pe măsura ratării pragului electoral, iar Antonescu s-ar fi învîrtit numai în familie. Nimic mai neadevărat, ţinînd cont de faptul că liderii PNL, PL-93 şi PAC se urau de moarte, iar “virginul” Crin a participat din plin la puciurile de partid. În principiu, dacă acuzaţia de “traseism politic” este neîntemeiată, atunci este inexplicabil de ce Antonescu a ascuns din biografia lui oficială apartenenţa la alte două partide în afară de PNL, cel pe care îl păstoreşte în prezent.
Crin Antonescu se “brenduieşte” ca fiind “altceva”, diferit de ticăloasa clasă politică românească. Nimic mai fals. Crin nu vine de pe stradă. El trăieşte de aproape 20 de ani din politică, fiind deputat de 17 ani, cu un intermezzo de 3 ani ca ministru al Tineretului şi Sportului, interval în care a schimbat şi 3 partide.

Cel mai altfel

Dacă asta e “virginitate”, atunci ce-o mai fi “curvăsărie”, în politică? În plus, Antonescu a fost un favorizat al clanurilor politice. Fără nici un merit, a ajuns ministrul MTS. Cînd s-a reformat Guvernul Radu Vasile, s-a redus numărul de miniştri de la cei 35 ai lui Văcăroiu la 16 plus premierul. Bineînţeles că, în logica reformatorilor, MTS trebuia să dispară, transformîndu-se în “Agenţie” sau “Autoritate”. Antonescu a rămas ministru, sfidîndu-se reforma Administraţiei Publice Centrale, la ordinul preşedintelui Emil Constantinescu. Acelaşi Constantinescu pe care Crin, peste 2 ani, îl făcea albie de porci pentru că îl susţinea la preşedinţie pe “creştin-democratul” Isărescu în locul “liberalului” Stolojan. E drept, acum “preşedintele care nu a lăsat nici o dîră în istorie” şi toţi locotenenţii săi s-au înrolat cu toţii în armata lui Antonescu!

Altă personalitate a liderului PNL, cea de “profesionist”, s-a dus pe apa sîmbetei, odată cu proba Executivului, unde ministrul Antonescu nu a arătat nimic, nu a bătut un cui la MTS. Şi apoi, de unde experienţă profesională la un om care la vîrsta de 50 de ani a fost doar 3 ani profesor stagiar, iar restul politician? Nu am spus-o noi, ci Tăriceanu, care îl plasa pe Crin în topul chiulangiilor de la Camera Deputaţilor.

Asul din mînecă al lui Crin Antonescu este independenţa şi, mai mult, ostilitatea faţă de grupurile de interese, spre deosebire de contracandidaţii săi, Geoană şi Băsescu. Dar “virginalul” Antonescu nu e în stare să lămurească dependenţa faţă de miliardarul Patriciu, care i-a asigurat logistica pentru victoria la Congresul PNL împotriva lui Tăriceanu, iar acum îl ţine prizonier, prin consultanţii şi fondurile de campanie.

Duşmanul grupurilor de interese Crin Antonescu nu are răspunsuri nici la alegaţiuni din presă care se referă la exclusivistul “Club al Vinului”, un grup de interese al lui Tăriceanu, sau eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile BTT-Herăstrău în favoarea unui grup de interese al mult hulitei Elena Udrea, acuzaţiile privind manevrele de la Ştrandul Tineretului în favoarea lui Puiu Popoviciu sau soarta Ştrandului Floreasca, unde se află cooperativa revoluţionară “Club 22 TV”.

Un om care pretinde că a preluat puterea în PNL pe valul popular nu poate da explicaţii privind firma de relaţii publice a lui Patriciu, ale cărei angajate selectate la concursuri de miss îi convingeau pe junii liberali cu sînge fierbinte să voteze virginalul. Şi nu poate da explicaţii nici despre liderul judeţean liberal ameninţat cu tăierea contractelor de pus termopane la staţiile de benzină dacă mişcă-n front la congresul partidului.

Surse:

1. Crin Antonescu, liberal din 1990 şi vicepreşedinte PNL timp de 9 ani – Mediafax (20 Martie 2009). Accesat în 24 septembrie 2009.
2. Blogul autorului, accesat la data de 5 mai 2009
3. Crin Antonescu spune că a repetat intenţionat ultimul an de facultate pentru a nu lua repartiţie la ţară Cotidianul online, accesat la data de 3 mai 2009
4. Crin Antonescu, profesor de istorie. Evenimentul zilei (6 iunie 2009). Accesat în 24 septembrie 2009.
5. „Lumea nu merge înainte cu gargara”, rol.ro, 29 June 2008. Accesat la data de 24 septembrie 2009.
6. Guvernul Victor Ciorbea – Agerpress. Accesat în 24 septembrie 2009.
7. „350 Sportivii români primesc rentă viageră”, 7 octombrie 2004. Accesat la data de 24 September 2009.
8. „Crin Antonescu ar putea intra în turul 2 cu Preşedintele Băsescu”, politico.ro, 22 September 2009. Accesat la data de 24 September 2009.
9. www.phg.ro (2004). Crin Antonescu, despre sinuciderea soţiei sale. Accesat în 2009-07-22.
10. Crin Antonescu: Mă voi căsători cu Adina Vălean – HotNews.ro (25 June 2009). Accesat în 2009-07-22.

Ce fel de politică externă face România?

În ultimele două decenii, singurele realizări notabile ale politicii noastre externe le-au constituit aderarea României la NATO şi primirea în Uniunea Europeană. Din păcate, intrarea în clubul select al Europei nu a răspuns aşteptărilor iniţiale. România se situează pe unul dintre ultimele locuri la multe capitole, îndeosebi în ceea ce priveşte eficienţa economică şi nivelul de trai al populaţiei. Sîntem, în schimb, campionii corupţiei şi ai sărăciei. Ultima constatare făcută de instituţiile de la Bruxelles este aceea că România are cele mai proaste condiţii de locuit din întreaga Uniune Europeană, fiind printre puţinele state care nu dispun de dotări sanitare minime. Ratarea aderării la Spaţiul Schengen este un alt eşec al politicii externe româneşti. Vorbim despre creşterea exporturilor, dar producţia internă este într-un continuu declin.

În aceste condiţii, efortul pentru dezvoltarea schimburilor economice şi comerciale cu ţări de pe toate continentele ar trebui să fie un obiectiv prioritar. Mai ales că din acest punct de vedere a existat o tradiţie mai mult decît valoroasă. Astăzi, vizitele externe ale demnitarilor români par a se rezuma la aspectul protocolar. Zilele trecute, preşedintele ţării a fost într-o călătorie în Kuweit, pentru a participa la manifestările organizate cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la dobîndirea independenţei acestui stat şi a 20 de ani de la eliberarea de sub ocupaţia irakiană. Nimic sub aspect practic în colaborarea pe alte planuri dintre cele două ţări. Cum se ştie, emirul a dăruit fiecărui supus al său cîte 3.600 de dolari, plus mîncare gratis pentru un an de zile. Transportul şi telefonia gratuite, oriunde în ţară şi în lume, sînt lucruri cu care cei peste 3 milioane de kuweitieni s-au obişnuit de mult. Interesant este că aceşti oameni au păreri dintre cele mai bune despre ţara noastră şi ei înşişi şi-ar dori relaţii mai strînse cu România. Ar exista condiţii pentru ca acestea să se refere mai ales la agricultură, infrastructură, imobiliare sau IT. Ce te faci, însă, cu această diferenţă de nivel de trai dintre cei care în România cîştigă cîteva sute de dolari şi kuweitieni, unde salariile merg spre 10.000 de dolari pe lună? Probabil că oficialităţile din Kuweit văd România mult mai rău decît se întîmpla pe vremea lui Ceauşescu, din moment ce manifestă atîta reticenţă în reluarea bunelor raporturi politice şi economice de dinainte de 1989. Kuweitienii glumesc, spunînd că presa din ţara lor este liberă pînă ajunge la emir. Critica regimului este riscantă, dar asta ţine şi de tradiţiile şi obiceiurile acestor locuri. În Kuweit, nici un localnic nu face, de exemplu, curăţenie sau alte treburi „mărunte”, lăsînd acest lucru pe seama celor din India, Pakistan, Bangladesh sau a „arabilor fără ţară”, cum sînt numiţi beduinii. Şi totuşi, de ce aceşti oameni bogaţi l-au primit, în 1982, atît de entuziast, ca pe un salvator al păcii, pe Nicolae Ceauşescu? Războiul irakiano-iranian era în plină desfăşurare, iar poziţia corectă a fostului şef de stat român a fost aceea care a condus la adoptarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, din august 1990, în baza cărora a fost eliberat teritoriul Kuweitului. Presa din această ţară nu a contenit să-i ridice lui Nicolae Ceauşescu adevărate imnuri de slavă. Se înţelege că preşedintele român nu putea să nu profite de o asemenea conjunctură favorabilă, beneficiind de tot ceea ce se putea în relaţia cu această ţară. Ceauşescu n-ar fi făcut nici o vizită în străinătate, dacă aceasta nu era temeinic pregătită, mai ales sub raport economic. Astăzi, preşedintele merge în Kuweit şi nu putem spune altceva decît că această vizită a fost numai una protocolară…

DUMITRU AVRAM

Liderul PRM a dat-o în judecată pe procuroarea escroacă Daniela Anton

Doamnă Procuror General,

Subsemnatul CORNELIU VADIM TUDOR, fiul lui Ilie şi al Eugeniei, născut la 28.11.1949, în Sector 5, Bucureşti, cu domiciliul în Str. G-ral Dr. Mihail Butoianu nr. 4, ap. 1, Sector 5, posesor C.I. seria RD nr.688474, CNP 1491128400269, prin avocat Mariana Ştefan, formulez

PLÎNGERE PENALĂ

împotriva procuroarei Daniela Anton, din cadrul Parchetului de pe lîngă ICCJ, pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de Art. 250 Cp şi Art. 246 Cp , Art. 247 Cp, săvîrşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau în timp ce efectua ancheta în cauza 9/D/2011, în 14.01.2011 şi 21.01.2011.

Arătăm că procurorul de caz:

- a procedat în cursul anchetei la desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- l-a ironizat pe preşedintele PRM prin aceea că i-a replicat: „Da, am văzut la televizor cît aţi muncit!…“;
- a refuzat nejustificat să primească la Dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
- a refuzat primirea cererii avocatului de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală, precizînd că ea nu e Serviciu de registratură, iar ulterior înregistrării cererii, nu a dat Ordonanţa de admitere a cererii şi nici nu a încunoştiinţat avocatul de efectuarea actelor de urmărire penală, pentru a putea participa;
- şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă, prin aceea că, deşi procurorul este conştient că în ziua de 04.01.2011 executorul judecătoresc nu s-a legitimat şi nu a prezentat nici un înscris înainte ca justiţiabilul să săvîrşească faptele imputate în cauză, a menţionat în toate actele emise (ordonanţe) că situaţia, de fapt, este alta. Adică executorul s-a legitimat şi, ulterior, invinuitul CORNELIU VADIM TUDOR a săvîrşit faptele imputate.
- a avut o atitudine nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili (de exemplu, i-a spus justiţiabilului CORNELIU VADIM TUDOR că a dormit prost; a făcut afirmaţii tendenţioase cu privire la activitatea politică şi la munca justiţiabilului).

Vă invederăm în susţinerea Plîngerii următoarele aspecte

Procurorul Daniela Anton:
- nu a fost interesat în cauză de aflarea adevărului şi de corecta stabilire a situaţiei de fapt;
- a refuzat a încuviinţa orice fel de probă în favoarea învinuitului, pentru a se constata dacă acţiunile acestuia au sau nu legătură cu un abuz de drept al executorului judecătoresc şi al forţelor de ordine care l-au însoţit;
- refuză a încuviinţa orice fel de probă în favoarea învinuitului, pentru a se constata dacă acţiunile acestuia au sau nu legătură cu exprimarea opiniilor politice pe care o efectua în calitate de europarlamentar la o Conferinţă de Presă, pe care a întrerupt-o, provocînd o reacţie de indignare a învinuitului şi a martorilor, dar şi a reprezentanţilor mass-media;
- a comunicat învinuitului, înainte de a-i solicita orice declaraţie, că are o părere deja formată în funcţie de ce „a văzut la televizor”, fapt afirmat înainte de a aduce la cunoştinţă învinuirea către Corneliu Vadim Tudor în data de 14.01.2011;
- a administrat probe înainte de a aduce la cunoştiinţă învinuirea către Corneliu Vadim Tudor, şi ulterior, la solicitarea avocatului, a respins reaudierea părţilor vătămate şi a martorilor în prezenţa avocatului, deşi ar fi fost necesar, şi, astfel, i-a încălcat învinuitului dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul la apărare;
- apreciază că o parte a probatoriului este mai importantă decît alta, pe care consideră că nu mai e cazul de a o administra, deşi toţi martorii prezenţi pot fi utili în stabilirea adevărului juridic.
De exemplu, în cazul martorilor, consideră că martorii audiaţi de procuror care au participat la executare din partea forţelor de ordine sînt preferabili celorlalţi martori aflaţi la sediul biroului europarlamentarului PRM Corneliu Vadim Tudor, dar şi celor din mass-media, despre care susţine că „au fost prezenţi pentru a relata aspecte de presă ale evenimentului percepute în această calitate, şi nu ca urmare a unui process de observare şi de memorare a unui fapt juridic, apoi să îl reproducă în calitate de martori…”;
- apreciază că nu este utilă expertiza tehnică a imaginilor video extrase din filmele înregistrate, motivînd că „imaginile sînt notorii, fiind înregistrate de numeroase televiziuni”, impunînd această probă drept regină a probelor administrate, fără a realiza că se impune să administreze întreaga filmare a evenimentelor, nu doar imagini;
- susţine că faptele imputate nu au legătură cu activitatea de europarlamentar, cu activitatea politică, şi că nu au legătură cu Conferinţa de Presă, ci cu executarea silită, refuzînd a administra probe şi în favoarea învinuitului, întrucît executarea silită s-a făcut printr-un abuz de drept, constînd în
a) întreruperea unei Conferinţe de Presă în care se prezenta activitatea europarlamentarului PRM la CE şi se criticau aspecte politice legate de activitatea Guvernului şi a Preşedinţiei, prin persoana lui Traian Băsescu, Emil Boc ş.a.;
b) numărul mare de forţe de ordine şi agresivitatea acestora faţă de învinuit, alţi membri PRM, consilieri, reprezentanţi ai mass-media, ceea ce au determinat o ripostă a învinuitului, aflat în biroul său în cadrul Conferinţei de Presă;
- a soluţionat o cerere care nu era de competenţa sa, ci de cea a ICCJ (ne referim la Ordonanţa procurorului din 08.02.2011, de respingere a cererii de ÎNCETARE A URMĂRIRII PENALE FAŢĂ DE ÎNVINUITUL CORNELIU VADIM TUDOR, întrucît beneficiază de imunitate).
Existenţa imunităţii parlamentare în cauză sau inexistenţa acesteia, dacă faptele au sau nu au legătură cu activitatea politică a europarlamentarului, nu poate fi soluţionată de către procuror, ci este o chestiune prealabilă în faza de urmărire penală,de soluţionarea acestei chestiuni prealabile depinzînd dacă poate sau nu poate fi începută urmărirea penală. Aşadar, potrivit Art. 44 alin 1-2 Cpp şi Art. 45 Cpp, competenţa de a soluţiona o astfel de cerere este a ICCJ, nu a procurorului anchetator.
Arătăm că, în data de 14.01.2011, între Corneliu Vadim Tudor şi procurorul Daniela Anton a avut loc următorul dialog, din care rezultă atitudinea necorespunzătoare a procurorului şi reaua-credinţă a acestuia în cadrul anchetei faţă de persoana anchetată, şi anume:

1) Extras dialog:
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: De ce spuneţi că nu consideraţi aşa…
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Aceea era o Conferinţă de Presă pe care o aveam noi… intrînd nişte oameni fără nici o legitimaţie!
Procurorul Daniela Anton: Pot să vă răspund… luni, uitaţi dvs., am scos de pe net că aţi declarat, în presă, înainte de marţi, cînd s-au întîmplat acele evenimente că: „dau cu ei de pămînt, nu vom pleca din sediu“, deci dumneavoastră eraţi încunoştiinţat !
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Şi era Conferinţă de Presă!
Procurorul Daniela Anton: Nu era Conferinţă de Presă!
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Şi ce act au prezentat?
Procurorul Daniela Anton: Păi, a avut timp doamna executor?!
2) Extras dialog:
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Eu am muncit ca să ajung pînă aici.
Procuror Daniela Anton: Da, da, am văzut la televizor cît aţi muncit…
3) Extras dialog:
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Ce, faceţi opinii politice?! Aţi dormit prost astă-noapte…
Procurorul Daniela Anton: Da!
Deşi putem aprecia sinceritatea procurorului de caz, considerăm că atitudinea şi răspunsul său nu sînt în conformitate cu deontologia profesională şi cu limita dialogului ce trebuie să aibă loc între procuror şi o persoană anchetată.
Un alt motiv care a determinat-o pe doamna procuror să nu efectueze o anchetă obiectivă, ci cu încălcarea drepturilor învinuitului, este şi acela că învinuitul Corneliu Vadim Tudor a corectat din punct de vedere gramatical expresia procurorului anchetator ce a fost făcută în prezenţa ofiţerilor anchetatori, a unui alt procuror din birou, precum şi a grefierului solicitat a fi prezent la audiere.
Procuror Daniela Anton: Nu facem bibliografia doamnei executor! (se făcea referire la executorul Şomâldoc).
Învinuitul Corneliu Vadim Tudor: Doamna procuror, bibliografia este la cărţi, pentru oameni se numeşte biografie.
Nu în ultimul rînd, atitudinea ostilă a doamnei procuror a constat şi în aceea că a refuzat să primească cererea de participare la efectuarea oricărui act de urmărire penală a avocatului învinuitului, formulate în baza Art. 172 Cpp, solicitîndu-i să i se adreseze prin Registratură, nu personal.
Procurorul a demonstrat că nu poate fi imparţial, că ancheta sa se bazează pe propria-i percepţie a evenimentelor prezentate în mass-media, mai exact în emisiuni televizate, şi nu pe probe directe, că este un procuror părtinitor pentru executorul judecătoresc, întrucît, deşi ştie că executorul nu a prezentat nici un document către învinuitul Corneliu Vadim Tudor (în acest sens, depunem dialogul procuror-învinuit: Păi, a avut timp doamna executor?!), reţine totuşi că învinuitul ar fi săvîrşit infracţiunea de ultraj, întrucît ştia că persoana este executor judecătoresc, şi că ar fi declarat luni (se referă la data de 03.01.2011), deci înainte de marţi (04.01.2011- data incidentelor), în presă, că a scos de pe net că învinuitul a declarat că „dă cu ei de pămînt”.
Mai mult, văzînd că procurorul a apreciat că nu consideră a avea utilitate şi concludenţă probele propuse de învinuit, constînd în probe directe – martori participanţi direct, filmări integrale etc. -, în condiţiile în care îşi formează opinii văzînd fragmente de declaraţii sau imagini la TV, sîntem îndreptăţiţi să considerăm că procurorul Daniela Anton a săvîrsit abateri disciplinare precum cele menţionate mai sus.
Astfel, prin Ordonanţa din 10.02.2011:

- s-a respins cererea de audiere a unui număr de 15 persoane nominalizate de către învinuit, care au asistat la incidentele din data de 04.01.2011, în timpul Conferinţei de Presă de la sediul său de europarlamentar din Str. Emile Zola nr. 2;
- s-a respins cererea de identificarea şi audierea reprezentanţilor televiziunilor naţionale;
- s-a respins cererea de emitere a unei adrese către M.A.I., pentru a se comunica numărul şi numele lucrătorilor de Poliţie şi ai Jandarmeriei solicitaţi de executor să participe la evacuarea învinuitului, precum şi audierea acestora.
Apreciem că, dînd dovadă de rea-credinţă, aceasta efectuează urmărirea penală fără a încuviinţa nici o probă în apărarea învinuitului din Cauza 9/D/2011.

CORNELIU VADIM TUDOR
Prin avocat Mariana Ştefan

luni, 28 februarie 2011

Acum de ce nu se auto-sesizează nevasta agentului maghiar Eduard Kövesi?

 

LA ORADEA, IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI A FOST BĂGAT „MĂGARUL LA MIJLOC”, ÎNTRE IMNUL UNGARIEI ŞI IMNUL REPUBLICII AUTONOME SECUIEŞTI

- Românii îi scuipă-n gură pe maimuţoii slugarnici Crin Antonescu, Victor Ponta şi Emil Boc –

Obsesia lui Traian Băsescu de a controla absolut toate zonele de putere în România au adus organizaţia ilegală a UDMR în poziţia de a-şi permite să sfideze public Statul Naţional Unitar Român. Congresul acestei organizaţii iredentiste, care a monopolizat atenţia mass-media, a demonstrat că România a ajuns la cheremul ungurilor.

Congresul a debutat prin sfidarea oricărei forme de autoritate statală: intonarea Imnului Ungariei, urmat de Imnul României, de Imnul Republicii Secuieşti şi de cel al Uniunii Europene. În mod normal, o astfel de sfidare ar fi trebuit să atragă de la sine atenţia organelor de cercetare penală, faptul constituind o încălcare gravă a legislaţiei, care reglementează folosirea simbolurilor şI însemnelor naţionale în manifestările oficiale. Bineînţeles, dacă reprezentanţii partidelor politice româneşti, invitaţi la Congresul UDMR, ar fi avut coloană vertebrală, în discursurile lor le-ar fi atras atenţia ungurilor asupra grosolăniei gestului şi a faptului că manifestarea se desfăşoară pe teritoriul Statului Român.

În loc de aceasta, românii care au avut răbdarea necesară să urmărească respectivele lucrări, derulate în mare parte în limba cailor, au putut asista la o gudurare greţoasă şi la un pupat în fund general al UDMR, considerat în acest moment cheia menţinerii, sau debarcării de la putere, a lui Traian Băsescu şi a PDL. De la Victor Ponta şi Crin Antonescu, pînă la reprezentantul Preşedinţiei, consilierul Cătălin Avramescu, şi Emil Boc, toţi i-au ridicat în slăvi pe liderii UDMR şi respectiva organizaţie iredentistă, fiecare dorind atragerea acestei bande de o parte sau de alta a scenei politice româneşti.

Congresul UDMR a mai scos la iveală şi un alt fapt, negat pînă acum vehement de aşa-zisa Opoziţie politică parlamentară: iresponsabilitatea cu care cei doi şefuleţi ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au demonstrat că alianţa politică încheiată este doar o gogoaşă umflată în sondajele de opinie efectuate la comandă de diverse firme de bucătărie, finanţate de Vântu, Patriciu, Voiculescu şi alţi cîţiva minoritari, iar cele 70% din opţiunile electoratului cu care se laudă sînt doar o minciună. Altfel, dacă ar fi avut 70%, cum pretind, de ce mai sînt necesare limbile greţoase pe care le dau căpeteniilor UDMR, pentru atragerea acestora în struţo-cămila politică alcătuită la comanda Masoneriei şi a Serviciilor Secrete străine?

S.M.S. EXPLOZIV TRIMIS DE LIDERUL P.R.M. LA TOATĂ PRESA ŞI LA NUMEROŞI MAGISTRAŢI ŞI OAMENI POLITICI

 

Procuroarea escroacă Daniela Anton a muşamalizat 3 Dosare Penale ale Mafiei Lemnului din Caraş-Severin şi a primit şpagă peste 500.000 de euro, plus transferul, pe uşa din dos, la Parchetul General. Plata i-a fost făcută de mafiotul Ion Borduz şi de naşul acestuia, gangsterul PDL Sorin Frunzăverde. Iată cine mă hărţuieşte pe mine în Justiţie! Iată pe cine protejează hienele care terorizează Parchetul General, Kövesi şi Marius Iacob! În ce ţară vor trăi aceşti nemernici atunci cînd stăpînul lor, teroristul şi traficantul de arme Traian Băsescu, o să dispară?

CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
27 febr. 2011

duminică, 27 februarie 2011

Monden si Paranormal


568 ani de la naşterea Regelui Matei Corvin

La Cluj-Napoca, în ziua de 23.02.2011, s-au sărbătorit 568 ani de cînd Matei Corvin, primul rege de etnie română care a condus Ungaria, a văzut lumina zilei. Bineînţeles că aniversarea a fost sărbătorită de etnicii maghiari, care, în număr de peste o sută, s-au adunat în Piaţa Unirii la monumentul lui Matei Corvin, recent restaurat şi cu bani publici, pe lîngă fondurile venite din Ungaria. La acest eveniment au fost prezenţi Kelemen Hunor, ministrul  Culturii, Eckstein Kovacs Peter, consilier prezidenţial, Fekete Emoke, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Laszlo Attila, viceprimar, şi Gergely Balasz, consilieri locali ai UDMR, precum şi - atenţie! - membri ai organizaţiei extremiste HVIM, interzisă în Ungaria, dar care la noi activează, fiind perimisă.
Ministrul Culturii a depus o coroană funerară cu panglică roşu-alb-verde la baza statuii lui Matei Corvin. Un alt steag maghiar, avînd pe el stema Ungariei Mari, a fost fluturat în timpul acestei ceremonii. Multiculturalismul a fost ignorat, iar întreaga ceremonie s-a desfăşurat în limba maghiară. Românii care au trecut întîmplător pe acolo au fost indignaţi de faptul că un steag maghiar era aşezat peste steagul Moldovei lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt, care este culcat la pămînt de unul din tribunii ce l-au slujit pe Matei Corvin. Mulţi cetăţeni din Cluj-Napoca trec nepăsători pe lîngă monument, fără să arunce o privire la steagul Moldovei care zace la picioarele regelui Matei Corvin. Unii trecători, necunoscînd evenimentele istorice petrecute în acele vremuri, ar spune, probabil, că aşa a fost atunci, adică Matei Corvin l-a învins pe domnitorul Moldovei! Adevărul istoric menţionat în documentele vremii arată că, în luptele de la Baia, Matei Corvin a fost învins şi, rănit, s-a retras, aplicînd proverbul românesc: „Fuga este ruşinoasă, dar e sănătoasă”. Acest monument, turnat în bronz în Ungaria, după ce a fost adus şi dezvelit în 1902 în Cluj-Napoca, a fost obiectul multor discuţii, existînd chiar pericolul să fie demolat sau mutat în altă parte. Istoricul Nicolae Iorga l-a salvat, punînd pe soclul monumentului o plăcuţă cu celebrul său citat: „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”. Desigur că, în timpul Diktatului de la Viena (1940), plăcuţa a fost înlăturată. Punerea ei la loc, în 1992, a fost meritul primarului de atunci, Gheorghe Funar. Anul trecut, monumentul intrînd în refacere totală, demolîndu-se şi soclul de piatră, plăcuţa a fost înlăturată iar, pentru a nu mai fi reaşezată. Deci, s-a restabilit neadevărul istoric, spre nemulţumirea românilor, dar şi a unor istorici străini, care vin ca turişti şi vizitează obiectivele istorice şi culturale ale Municipiului Cluj-Napoca. M-am interesat la Ministerul Culturii în legătură cu data cînd se va face recepţia lucrărilor efectuate, dată care, din unele informaţii sosite pe Internet, trebuia să fie 23.02.2011. Am primit răspunsul că aceasta s-a amînat, din cauza unor nepotriviri ivite în proiectul monumentului, pentru luna martie, după ce se va întruni Comisia tehnică a ministerului.
Dacă plăcuţa cu citatul din Nicolae Iorga nu va fi repusă pe soclu, ministrul Culturii îşi asumă o mare responsabilitate, din cauză că aici, în Cluj-Napoca, şi nu numai, va exista permanent sentimentul de umilire a românilor, prin acest neadevăr istoric.

Lt.col. (r) GHEORGHE MĂNUŞ

==========================
Prenume la români (IX)

* Nidia, cuvînt ce în latină înseamnă „cuib”, dar care de fapt cuprinde o gamă de semnificaţii mult mai largă, cum ar fi: fată a casei, care-şi iubeşte căminul, cuibul ei părintesc şi, mai tîrziu, cuibul ei familial. Nidia, mai popular în Ardeal, este fata unei familii închegate şi trainice. Diminutive: Nidi, Didi, Dia.
* Norma în traducere din latină înseamnă „model,a împodobi”, cuvînt a cărui rădăcină ne-a dat şi alte sensuri ca: normă, normal, normative etc. Deseori fetiţele care au acest prenume sînt dorite a fi foarte organizate, meticuloase, cu un comportament model şi cu calităţi sufleteşti deosebite. Norma a fost şi eroina operei cu acelaşi nume, scrisă în 1831 de italianul Vincenzo Bellini (1801-1835).
* Nona, în tradiţia romană, este prenumele dat fetei care s-a născut în ordine a noua într-o familie. Dar sensul acestui prenume îşi mai are originea şi în „none”, ce se referea la anumite zile ale unei luni (exemplu: „nonele lui Marte” ori zilele lunii Martie). Deşi uneori acest prenume poate fi confundat cu un diminutiv, el îşi are de fapt originea proprie, avînd o tradiţie de care toate purtătoarele lui trebuie să fie mîndre.
* Octavia, un prenume feminin cu un bogat istoric, care ar trebui să trezească sentimente de mare demnitate naţională la fiecare purtătoare a acestui prenume. Octavia a fost sora marelui împărat al Romei Octavianus Augustus şi soţia lui Marcus Antonius. Înţelegerea politică dintre Octavianus Augustus, Marcus Antonius şi Emilius Lepidus, cunoscută în istorie ca „triumvirat” (înţelegere între trei bărbaţi), a reuşit să asigure securitatea internă a Imperiului Roman, atît de necesară după moartea lui Caius Iulius Caesar (Cezar), poate cel mai mare general al Romei, figură dominantă a afacerilor politice romane. Octavia a fost o femeie deosebit de tare, loială familiei şi imperiului, un caracter puternic ca o stîncă, adevărat exemplu pentru toate matroanele Romei, precum şi pentru toate româncele. Diminutive: Tavi.
* Olivia, nume care-şi are originea în denumirea măslinului, arbore foarte important pentru produsul lui (măslinele) la toate popoarele din bazinul Mării Mediterane. Olivia semnifică de obicei o fetiţă brunetă, cu tenul şi ochii închişi la culoare, măslinii. Frumuseţea acestui prenume a captat atenţia multor părinţi, printre care şi a mai multor actriţe şi cîntăreţe. Variante: Oliveta, Olivina. Diminutive: Oli, Livi, Vivi.
* Otilia, prenume care îşi are originea în masculinul Otho şi Otus. Printre purtătorii originali ai acestui nume trebuie menţionat împăratul roman Marcus Salvius Otho, care a avut o scurtă domnie, doar de cîteva luni, în anul 69 d.Chr. Unele surse fac trimitere la germanul Otto, femininul Ottila, de unde şi Otilia, însă originea latină este mai veche. Variante: Otila, Otilina, Otola. Diminutive: Oti, Lia.
* Patricia. Acest prenume reprezintă o persoană cu calităţi nobile, alese; are rădăcina în negura istorică a fondării Romei (vezi şi Patricius). Patricienii erau membrii clasei nobile a Romei, ai căror premergători au fost şefii de ginte romane. Mai tîrziu, clasa de patricieni cuprindea doar 50 de familii romane. Cu timpul, numărul acestora a scăzut mult, datorită numeroaselor războaie în care patricienii erau mari conducători militari. Printre marile şi faimoasele familii de patricieni se numără: Cornelia, Fabia, Claudia, Iulia (Julia) etc., care în zilele de glorie a Romei se numeau: Patricius Romanorum (patricieni romani). Mulţi dintre patricieni erau consideraţi protectori, apărători sau patroni ai Romei. Patricia a fost prenumele mai multor matroane (femei căsătorite) romane care au făcut cinste naţiunii din care se trag, precum şi întregii Ginte Latine, căreia îi aparţinem şi noi. Diminutive: Pati, Trici, Cici.
* Paula, de la masculinul Paulus, este un prenume cu largă răspîndire şi căutare în cadrul popoarelor latine. Un motiv principal al popularităţii fiind activitatea de răspîndire a creştinismului făcută de către Sf. Paul (ortodocşii deseori utilizează forma grecească de Sf. Pavel, de la Pavlos). La romani, Paula (şi respectiv Paulus) era foarte răspîndit chiar şi înainte de convertirea romanilor la Creştinism. Variante: Paola, Paolina, Pauleta, Paulina.
* Pia, deşi pare a fi un diminutiv, derivă de la masculinul Pius şi semnifică o persoană pioasă, sensibilă, religioasă.
* Pompilia, a fost fiica legendarului Numa Pompilius, al doilea rege al Romei. (Va urma)

TUDOR OLIMPIUS BOMPA

================================

A vorbit cu bunicul său imediat după moartea acestuia

După o şedinţă de autografe, un tînăr din Georgia m-a abordat şi mi-a povestit o stituaţie uluitoare despre moartea bunicului său. Mi-a spus că bunicul fusese fermier şi muncise acelaşi pămînt toată viaţa. Aşa că, atunci cînd i s-a pus diagnosticul, a insistat să rămînă la fermă pînă cînd, cum a spus el, „or să mă scoată cu picioarele înainte”. Membrii familiei au fost de acord cu aranjamentul şi au stat pe rînd la căpătîiul bunicului înainte ca acesta să moară. În ziua în care era rîndul tînărului nostru, devenise limpede că bătrînul nu o să mai trăiască mult. Nepotul era pregătit sufleteşte. A stat alături de patul bunicului şi i-a vorbit acestuia pînă cînd i s-a părut că a încetat să respire. În clipa în care a pus mîna pe pieptul bunicului, pentru a verifica dacă mai avea puls, tînărul a avut o senzaţie foarte ciudată, de parcă toată camera se închidea în jurul lui şi pereţii se transformaseră în cauciuc. Apoi, fără de veste, s-a trezit într-o „scenă” din viaţa bunicului. „În jurul nostru erau ferma şi animalele şi participam la scene din viaţa lui care curgeau ca un vînt care sufla”, mi-a spus el. „Puteam, în acest timp, să comunic cu bunicul. Era clar că moartea lui şi acel moment marcau sfîrşitul unei epoci“. Dar asta nu a fost tot. Cînd bunicul a murit, tînărul a fost uluit să vadă un „glob de lumină aurie“ ridicîndu-se din pieptul decedatului şi dispărînd în tavan. Ceea ce mi-a povestit m-a lăsat cu gura căscată. Nu ştiam ce să spun şi cred că şi-a dat seama de asta. „Dr. Moody, am citit cartea dumneavoastră în speranţa că îmi va oferi o idee despre ce s-a întîmplat“, mi-a spus tînărul. „Dar în carte nu se aflau experienţe de tipul celei care mi s-a întîmplat“.

RAYMOND MOODY

===========================
Un copil salvat de cîine (I)

Locuiesc împreună cu soţul meu în satul Vîrfuri, de la poalele Munţilor Buzău. Oamenii de pe aici se îndeletnicesc cu munca la pădure, cu creşterea vitelor şi cultivarea puţinului teren arabil.
Mie îmi spune Ileana, iar soţului meu Vasile Răducan. Cînd a avut loc întîmplarea cu pricina, Petre, băieţelul nostru, pe care l-am poreclit Aricel, avea 7 ani neîmpliniţi. De unde vine porecla asta? Tare năzdrăvan, copilului îi plăcea să se joace cu toate animalele din curte, dar şi cu cele sălbatice care îşi mai fac apariţia pe lîngă casă. Între toate, cel mai mult îi plăcea să se joace cu aricii; ore întregi îi căuta prin boscheţi şi era în culmea fericirii cînd dădea peste vreunul. Dar şi aricii îl plăceau, căci nu se fereau de el, nici nu se făceau ghem. Dimpotrivă, se lăsau cu plăcere mîngîiaţi şi acceptau cu aceeaşi plăcere bunătăţile furate de Petre din cămară. Aşa că lui Petrică al nostru i-am spus de atunci Aricel.
Casa mică, bătrînească, în care locuiam se degrada tot mai mult, an de an. Socrul meu, Anghel, în vîrstă de 85 de ani, om sărac, nu-şi putea îngădui să ridice una nouă. Îşi ducea bătrîneţile alături de noi, căci soacră-mea trecuse în lumea celor drepţi în urmă cu 15 ani. Făcea ce putea şi el prin bătătură. De aceea, m-am hotărît, împreună cu Vasile, să construim o casă nouă. O casă de piatră, cum îi plăcea lui moş Anghel să spună, la propriu şi la figurat.
La propriu, pentru că în zona noastră casele se construiesc la temelie numai din piatră. Cum pe la noi se găseşte piatră din belşug, mulţi săteni şi-au înconjurat şi ogrăzile cu garduri din piatră. Ne-am apucat, aşadar, serios de lucru. Cariera de piatră e sus, în munte, la 3 kilometri de casă. Fiind o muncă grea, la spargerea pietrei trudeam numai eu şi soţul meu, de dimineaţa pînă seara, fiindcă doream să terminăm cît mai repede. La prînz venea socrul meu şi ne aducea mîncare caldă, deprinzînd tainele bucătăriei după ce îi murise soţia. Cîteodată, Aricel rămînea cu noi la carieră pînă seara tîrziu, dar de cele mai multe ori se întorcea cu moş Anghel, ca să mai tragă o hîrjoană cu animalele din curte. Aşa s-au petrecut lucrurile în ziua pe care n-am s-o uit niciodată. După ce socrul meu a venit la prînz la carieră şi ne-a adus de mîncare, a plecat înapoi, cu Aricel în urma lui. Seara, cînd am ajuns şi noi acasă, rupţi de oboseală, nu l-am găsit pe Aricel, aşa că l-am întrebat pe bătrîn unde este. Moşneagul s-a îngălbenit:
- Cum, n-a rămas la carieră?
Nu, Aricel nu rămăsese la carieră. Copilul îl urmase pe bătrîn, însă, intrînd în pădure după flori şi după fluturi, poate că se rătăcise...
L-am căutat prin toate cotloanele, dar părea că-l înghiţise pămîntul. Degeaba am întrebat de el şi prin gospodăriile dimprejur. Îngrijoraţi, sătenii s-au adunat buluc în curtea noastră şi am hotărît să plecăm toţi, cu felinare, în căutarea fiului nostru. Scotocirea a durat toată noaptea, dar nu am reuşit să îi dăm de urmă. Domnul şef de post a raportat cazul la Judeţ şi ni s-a promis că ni se va trimite cît mai repede cel mai bun cîine poliţist, pe nume Grind. Nu s-a luminat bine de ziuă şi cîinele, împreună cu stăpînul lui, plutonierul Bucur, era deja pe cărarea de munte unde părea că se pierduse Aricel.
- Cred că a făcut şi congestie pulmonară, dacă nu 1-a mîncat vreun lup, i-am spus plîngînd subofiţerului. E îmbrăcat numai cu pantaloni scurţi şi cu un ilicel, iar aici vedeţi ce rece e!
- Nu disperaţi, că o să-1 găsim, fiţi cunvinsă, m-a asigurat el. Aţi adus o cămăşuţă purtată de copil?
-  Da. Poftiţi!
- Perfect. Şi acum, Grind, la treabă!, şi-a îndemnat el cîinele.
Grind a mirosit cămăşuţa de mai multe ori şi a luat urma copilului, abătîndu-se într-o parte şi alta a cărării. Cîinele a parcurs distanţa pînă la carieră şi apoi s-a întors, fără să reuşească să-1 găsească pe Aricel. În acel moment, am izbucnit din nou în plîns. O disperare cumplit de dureroasă pusese stăpînire pe mine.
 - Să se odihnească puţin cîinele şi reluăm, m-a îmbărbătat plutonierul, care nu-şi pierduse speranţa.
Deodată, din direcţia carierei de piatră am văzut un consătean care alerga spre noi. Era Mitică al lui Răchită, care lucra la pădure, la mangal.
- Oameni buni! Oameni buni!, striga el.
Cînd a ajuns la noi ne-a povestit că, peste noapte, auzise de la locul unde făcea mangal urlet de lup şi ceva care semăna cu ţipătul unui copil. Am izbucnit iar în hohote de plîns şi am început să mă dau de ceasul morţii.
- Lupii mi-au mîncat copilul! Lupii mi-au mîncat copilul!
-  Staţi puţin. Vă rog, calmaţi-vă!, a intervenit plutonierul Bucur. Apoi 1-a întrebat pe Mitică:
- De unde venea urletul?
- Din Valea Măcrişului, a răspuns acesta prompt.
- Unde-i valea asta?
- În stînga carierei de piatră, s-a grăbit cu răspunsul Vasile, soţul meu.
- Atunci n-are nici un fel de legătură cu dispariţia copilului, a spus ferm plutonierul. Eu îmi cunosc bine cîinele şi ştiu ce poate. (Va urma)

TRAIAN  TANDIN

Ziarul TRICOLORUL, nr 2100 - 26.02.2011