"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 2 aprilie 2011

Zeii şi Pigmeii

MOTTO 1 , „Cîntă, zeiţă, mînia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul. HOMER („Iliada“)
MOTTO 2 : „Un singur om, Sire, se poate face vinovat pentru nenorocirile atîtor milioane de oameni?!“. JACQUES PIERRE BRISSOT („A II-a scrisoare a unui girondin către Împăratul Austriei, Iosif al II-ea, după răscoala din Transilvania anului 1784“)

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE
MEMBRII ŞI SIMPATIZANŢII P.R.M.

Iubiţii mei fraţi români, mă văd nevoit să vă adresez această epistolă, pentru că unii dintre voi nu ştiţi ce se întîmplă la Bucureşti, iar relatările de numai cîteva secunde, ale Televiziunii, mai mult sporesc confuzia. Aţi aflat, cu toţii, de vînătoarea declanşată împotriva mea şi a partidului pe care, alături de regretaţii mei prieteni, Eugen Barbu şi Mircea Muşat, l-am întemeiat în vara anului 1991. Pornită timid, cu cîteva atacuri răzleţe, încă din acea perioadă a începuturilor, vînătoarea asta a devenit în ultimele săptămîni de-a dreptul sălbatică, transformîndu-se într-o autentică prigoană, la care îşi ung şi îşi mîngîie puştile şi unele forţe străine, ceea ce arată limpede amploarea coaliţiei antiromâneşti. Personal, eu nu sînt surprins de cabala asta sinistră, mă aşteptam la ea şi o anticipam. Luaţi colecţia revistei noastre şi veţi vedea că periodic am tras alarma cu privire la vînzarea de ţară, la jefuirea bogăţiilor naţionale şi la slăbiciunea condamnabilă a instituţiilor fundamentale ale Statului, Parlament, Preşedinţie, Guvern, Justiţie, şi veţi identifica izvoarele urii acumulate, în timp, împotriva mea. „România, sat fără cîini“, acest adevăr dureros, pe care l-am aşezat ca titlu deasupra unui articol şi a unui poem din anul 1990 (devenit, ulterior, cîntec) se păstrează şi astăzi, dramatic, şi poate fi constatat la tot pasul. I-a fost dat acestei Epoci mafiote să bată recordurile la toate nenorocirile: la prăbuşirea nivelului de trai, la mizeria satelor şi a oraşelor, la criminalitate, prostituţie şi droguri, la jefuirea Patrimoniului Naţional, la şomaj. La nesiguranţa zilei de mîine, la ameninţarea integrităţii teritoriale, la trădarea de ţară, la umilirea în faţa controlorilor străini. La absolut toate acestea se înregistrează cele mai alarmante cote în cei 10 de ani care au trecut de la încheierea războiului. Mă cunoaşteţi de ceva vreme şi ştiţi că, departe de a avea nişte ochelari cu care să văd totul în negru, am căutat, fie în presă, fie de la tribuna Parlamentului, să combat viziunile catastrofice şi să invit la răbdare, prudenţă şi optimism. Dar atitudinea asta, a mea, ca şi bruma de stabilitate asigurată de partidul nostru, au fost intepretate ca un cec în alb, ca o perdea de protecţie pentru ca unii să-şi bată joc de ţara aceasta, pe mai departe. Iar toate semnalele noastre, repetate pînă la disperare, au fost interpretate ca acţiuni populiste, menite să capteze electoratul, ceea ce demonstrează imaturitatea Puterii şi a Opoziţiei. Astăzi, pojghiţa asta fragilă, de gheaţă, s-a spart, sub povara minciunilor, a tîlhăriilor şi a celor 34 de biruri cu care e impozitat poporul. Născut şi crescut într-o casă de oameni cinstiţi, care au cîştigat o bucată de pîine cu sudoarea frunţii lor, eu nu puteam proceda altfel decît am procedat. Atît prin zestrea genetică imposibil de reprimat, cît şi prin educaţie, eu sînt un duşman neîmpăcat al hoţiei şi al ipocriziei, al nedreptăţii şi al neruşinării de a răstigni, la nesfîrşit, un Neam. Fireşte, o asemenea fire năvalnică nu mă recomandă pentru profesia de politician - aşa e, tezaurul de înţelepciune al umanităţii e plin de maxime şi aforisme despre murdăria politicii şi curvăsăria politicianului. O bună parte din voi m-a onorat cu titulatura de Tribun, dar ştiu eu dacă o merit? În orice caz, Tribunii au avut o soartă tristă în ţara asta, amintiţi-vă numai de atragerea, prin vicleşug, a Tribunilor lui Avram Iancu, pe nume Petru Dobra şi Ion Buteanu, care au fost ucişi de maiorul maghiar Hatvani, în primăvara lui 1849. Puşlamalele presei şi ale politicii mă acuză că îmi atribui o importanţă mai mare decît am, dar voi ştiţi bine că nu sînt genul de om, ba chiar în cîteva rînduri am vrut să mă retrag din viaţa publică şi să suprim cele două reviste, tocmai din dorinţa de a se mai calma întrucîtva spiritele. Care a fost reacţia voastră? Nu numai că nu m-aţi împiedicat, dar m-aţi somat să mă întorc la treabă, argumentînd că eu nu-mi mai aparţin - că sînt al vostru, şi că nici revistele nu mai sînt ale mele - ci ale ţării. În concluzie, cum atît de plastic scria un român înfuriat, „ar fi bine să-ţi bagi minţile-n cap, Vadime, fiindcă nu eşti singur şi avem nevoie de tine”. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă! Totuşi, m-aş bucura dacă aţi înţelege că eu nu sînt un robot, sînt un om din carne şi nervi, din sînge şi simţuri, nu ştiu dacă biata natură umană poate (biologic vorbind) să reziste la atîtea atacuri bestiale. Adevărul este că oamenii au început de vreo 6 ani să se uite la televizor şi să se joace la telecomandă: „Ia să vedem noi ce se mai întîmplă în ţară şi în lume?! Ce scandaluri au mai fost în Parlament? Ce trăznăi au mai făcut udemeriştii? I-au ridicat imunitatea lui Vadim? Dar Gherman şi Năstase au dat casele înapoi? Şi cu Elţîn ăsta, care-o mai fi situaţia, fiindcă noi avem impresia că el e ca Lenin, mort de cîţiva ani buni, dar ne păcălesc ruşii?!“. Şi uite-aşa schimbă oamenii canalele şi programele, „privitori ca la teatru“, vorba lui Eminescu, bucurîndu-se de tihnă şi de viaţă, sau indignîndu-se (nu pentru multă vreme, fiindcă un pahar de zaibăr sau o bere rece poate stinge jerăgaiul oricărei revolte, viaţa merge înainte, ce Dumnezeu!). Şi uite tot aşa, în mijlocul unei laşităţi aproape generale, eu mă bat cu toate liftele, ruinîndu-mi tinereţea şi viaţa, crucificîndu-mi familia şi devenind o ţintă vie pentru toţi nemernicii care şi-au făcut un scop în viaţă din plăcerea sadică de a mă lovi pe mine, zi şi noapte. Nu credeţi, dragii mei prieteni, că am treburi mai bune de făcut? De pildă, eu fac de cîţiva ani buni (mai degrabă răi) exact ceea ce nu mi-aş fi închipuit niciodată că voi face în viaţă: aş vrea să mă bucur de copiii pe care mi i-a dat bunul Dumnezeu (dar nu pot, fiindcă mă mă întorc uneori la 4 dimineaţa de la tipografie şi, cu zgura din sufletul meu chinuit, nu mai am starea de spirit să mai jubilez la gînguritul şi drăgălăşeniile lor); aş vrea să scriu şi să tipăresc o carte de poeme creştine, în memoria preaiubiţilor mei părinţi, să-mi strîng un volum de aforisme şi altul de discursuri, să mă încumet la travaliul unui roman puternic, al societăţii româneşti din acest veac (dar nu pot s-o fac, pentru că trebuie să respir acelaşi aer, în Parlament, cu unii care au ucis copii cu maşina, ori cu nişte puşcăriaşi de drept comun, care pozează în  dizidenţi anti-comunişti, sau cu nişte isterici irecuperabili, care îşi fac potecă, de trei ori pe zi, spre microfon, pentru a mă împroşca, inuman, cu dejecţiile minţii lor de rataţi); aş mai vrea să-mi iau familia şi prietenii intimi, să se deplasăm cu maşinile pe Valea Oltului, pe la mînăstirile Moldovei, pe la Peştera Sfîntului Andrei din Dobrogea, pe la salba de schituri ortodoxe ale Transilvaniei, iar la casetofonul din bord să ascult Mozart, şi Beethoven, şi Chopin, şi „Călătorie de Iarnă“ de Schubert, şi „Poema Română“ de Enescu, şi „Dansul Focului“ de Manuel de Falia, şi atîtea alte bijuterii muzicale (oh, ce utopie, dar unde mă trezesc?, înapoi, la galere, trebuie să dau răspuns hingherilor de presă de la „Evenimentul zilei“, „România liberă“, „Ziua“, „Cotidianul“ şi de la alte oficine antiromâneşti, care iar au mai inventat ceva pa seama mea, eu fiind singurul om din Istoria României care a fost, în acelaşi timp, instigator la război civil şi la purificare etnică, antisemit şi antimaghiar, plătit de Moscova, dar şi de ambasadorul Irakului, moşier şi proprietar de lacuri, exploatator al ţăranilor, poetul de curte al lui Ceauşescu - deşi nu l-am cunoscut pe acest om în viaţa mea, nici mîna nu i-am strîns-o - turnător, ba cu plată, ba benevol, la Securitate, violator al propriei mele mare, fiu de legionar ţigan din Obor, măscărici, bufon, creaţie, ba a Elenei Ceauşescu, ba a lui Ion Iliescu, ba a lui Petre Roman, în fine, derbedeu, paranoic şi nebun de legat, care, aşa după cum declara zilele trecute Agenţiei AM Press un individ cu apucături de călău, pe nume Gheorghe Alexandru Dinică, preşedintele Organizaţiei Luptătorilor din Decembrie - OLD ‘89, ar trebui să stau în, închisoare „chiar şi un mileniu“). Frumoase perspective, nimic de zis! Aş deveni cel mai celebru prizonier al tuturor timpurilor, depăşindu-l ca vîrstă chiar şi pe biblicul Matusalem, cu cei 900 de ani ai săi! Dar, să nu uităm că în ţara aceasta s-a scris la fel de urît şi iresponsabil şi despre oameni cu mult mai importanţi decît noi toţi: Mihai Eminescu era numit, în publicaţiile liberale ale epocii sale, un vagabond cu cap pătrăţos, de bulgar, un hoţ de mobilier şi un nebun sadea (şefii liberalilor au intervenit chiar, pe lîngă patronii ziarului „Timpul”, să-l mai potolească pe poetul incomod, care îi adusese la exasperare), pe urmă Titu Matorescu a fost tîrît într-un proces de imoralitate, Nicolae Iorga mărturisea, în „Memoriile” sale, că e insultat sistematic ca „bolşevic”, Vasile Pârvan a fost pălmuit în plină stradă de un primitiv, Caragiale s-a văzut hărţuit prin tribunale ca un plagiator ordinar, Ionel I.C. Brătianu era acuzat, în perioada neutralităţii, de trădarea intereselor naţionale, fiind ameninţat cu moartea etc. Avem, cum s-ar spune, tradiţii. Nu spun prin asta că m-aş plasa în descendenţa ilustrelor spirite amintite, dar - fie că le place unora, fie că nu le place - am creat un partid şi un fenomen de massă, care reprezintă repere importante în existenţa contemporană a României. Iată de ce am aşezat ca Motto al acestei epistole întîiul vers al Epopeii „Iliada“ de Homer: „Cîntă, Zeiţă, mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul”. Fiindcă sub semnul mîniei stă toată lupta mea din ultimul timp, în condiţiile jefuirii şi paralizării ţării. Parcă toate murdăriile Veacului s-au adunat acum, la sfîrşitul său, revărsîndu se în obrazul meu. De fapt, ce deranjează atît de mult la mine? Ceea ce spun - sau modul în care o spun? Nici un om normal şi onest n-a comentat pînă acum adevărul spuselor mele, iar cei care, cu jumătate de gură, s-au mai pomenit îndrugînd nişte acuze şi pretexte, s-au făcut de rîs. În virtutea unui instinct politic care n-a dat greş pînă acum, am pus diagnostice exacte mişcării teroriste UD.M.R., puseelor monarhice anacronice, spiritului revanşard şi reacţionar al unei Opoziţii străine de interesele Neamului, nemăsuratei lăcomii a unor evrei, caracterului necinstit şi antiromânesc al presei mercenare, precum şi Mafiei care tinde să sufoce România. Nu-mi place să-mi arog vreun merit, dar dacă s-a trezit la viaţă conştiinţa românească, aceasta s-a datorat, în bună măsură, nu „oratorilor” sau „ziariştilor” P.D.S.R.-ului, care sînt ca şi inexistenţi, ci din cauza noastră, a acelora care, slujind fenomenul „România Mare”, slujesc Patria. Îşi poate imagina cineva cum ar fi arătat peisajul politic şi publicistic al României fără noi? Cum ar fi jucat ungurii ceardaşul pe mormîntul Transilvaniei? Ce raiduri tot mai agresive şi rapace ar fi făcut suita înfometată a lui Mihai de Hohenzollern? Cîte zeci de mii de proprietăţi ar fi căpătat toţi aventurierii internaţionali, în temeiul unei odioase culpabilizări a Armatei Române, a Poporului Român, a României întregi? Reflectaţi, rogu-vă, la toate acestea. Şi, drept mulţumire, ce am primit noi în schimb? Haita i-a lăsat în pace pe Ion Iliescu, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Petre Roman, Gelu Voican şi pe toţi cei care au pus mîna pe Putere prin acele diabolice scenarii din decembrie 1989 - repezindu-se asupra noastră. Şi aşa am devenit noi, patrioţii români, „extremişti”, şi „xenofobi”, şi „antisemiţi”, iar şefii teroriştilor care au ucis copii nevinovaţi, precum şi marionetele Opoziţiei, mînuite şi plătite din străinătate, s-au metamorfozat în democraţi, europeni, toleranţi, militanţi pentru binele ţării. Mai mare şarlatanie nici că se putea născoci! Adică noi, românii, la noi acasă, care ne opunem din răsputeri pretenţiilor aberante ale U.D.M.R.-ului, referitoare la sfîşierea teritorială a României, sîntem nişte barbari şi extremişti, de nu ne mai suportă Europa - în timp ce udemeriştii şi cozile de topor româneşti sînt expresii înalte ale democraţiei!  (va urma)

Text reprodus din revista „România Mare“,
 nr. din 3 nov. 1995

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/zeii-i-pigmeii-i.html


=================================


MOTTO 1 , „Cîntă, zeiţă, mînia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul. HOMER („Iliada“)
MOTTO 2 : „Un singur om, Sire, se poate face vinovat pentru nenorocirile atîtor milioane de oameni?!“. JACQUES PIERRE BRISSOT („A II-a scrisoare a unui girondin către Împăratul Austriei, Iosif al II-ea, după răscoala din Transilvania anului 1784“)

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE
MEMBRII ŞI SIMPATIZANŢII P.R.M.

Se repetă, la scară mare, escrocheria  hidoasă cu linşarea din 20 martie 1990, de la Tg. Mureş: nu ungurii l-au zdrobit os cu os pe românul Mihăilă Cofariu, ci românii erau să-l ucidă pe un ungur neidentificat! Ce-a făcut Ion Iliescu pentru a curma neruşinarea tot mai agresivă a U.D.M.R.-ului? În afara unor declaraţii (deci vorbe!) n-a făcut absolut nimic! Ba nu, tot a făcut ceva, dar nu pentru scoaterea în afara legii a U.D.M.R.-ului, ci pentru conservarea acestui partid ilegal! Şi spun asta pe baza poziţiei hotărîte a unor oameni ca Oliviu Gherman şi Ion Solcanu, care, atunci cînd eu şi Adrian Păunescu am propus, în biroul preşedintelui Senatului, declararea drept „ilegal” a acestui partid antistatal, s-au scuturat ca dracul de tămîie şi au spus că ei nu sînt de acord cu aşa ceva. Atunci, şi eu, şi Adrian Păunescu ne-am dat seama că prin gura celor doi vorbea „guru” de la Palatul Cotroceni. Şi-am mai verificat o dată traseul acesta: e vorba despre Scrisoarea Deschisă adresată de reputaţii economişti acad. N.N. Constantinescu şi prof. univ. dr. Florea Dumitrescu, în urmă cu vreo 3 luni, la o întîlnire a „patrulaterului”. Oliviu Gherman a lăudat-o, în faţa noastră, a tuturor, ba chiar i-a cerut premierului Nicolae Văcăroiu să dea un răspuns acelor foarte interesante propuneri de însănătoşire economică, dar, ce minune, după vreo două săptămîni, într-o şedinţă de Birou Permanent al Senatului, eu am adus vorba despre scrisoarea celor doi dascăli, la care aceiaşi Oliviu Gherman şi Ion Solcanu au strigat, într-un glas, ca doi eroi din filmele de desene animate: „E penibilă! E penibilă! Nu vă daţi seama?! N-are nici o valoare! E penibilă!”. Şi din nou mi-am dat seama că prin gura lor vorbea acelaşi atoateştiutor Ion Iliescu, care, de altfel, cred că e singurul şef de stat din lume care controlează Guvernul şi la 12 noaptea, odată ne-am trezit chiar cu el, cu mult după miezul nopţii, la o întîlnire a conducerilor celor 4 partide cu premierul Nicolae Văcăroiu, la Palatul Victoriei. Dacă l-ar controla în bine, nu ar deranja pe nimeni, dar, după cum merg lucrurile în România, se vede clar că îl controlează în rău. Nu poţi, într-o singură viaţă de om, să aplici în aceeaşi ţară şi modelul socialist, şi modelul capitalist, să fii şi student la Moscova, şi partener al petroliştilor din Texas, şi hei-rupist pe şantierele buncărelor Albaniei, şi zîmbitor la Casa Albă, şi ascultător atent al pildelor lui Ho şi Min, şi colaborator al Pentagonului care a bombardat timp de 10 ani tocmai Vietnamul lui Ho şi Min. N-am nimic împotriva lui Ion Iliescu, e o persoană cultivată şi inteligentă, dar omul a trişat întreaga viaţă, are un „ego” hiperbolizat (în care nu mai e loc pentru nimeni, nici măcar pentru Dumnezeu!) fiind un „maestru în arta supravieţuirii”, după cum îl denumeau nişte politologi străini - numai că „supravieţuirea“ asta a lui costă atît miliarde de dolari, cît şi Independenţa şi Viitorul României. Aveţi acum şi explicaţia celui de-al doilea Motto al articolului. Pentru cei care mă cunosc, a fost limpede că nu ieşirea necugetată a lui Ion Iliescu, din S.U.A., a reprezentat „detonatorul” supărării mele. Ca să fiu sincer, m-aş fi simţit jignit dacă m-ar fi comparat nu cu Jirinovski, ci cu Boris Elţîn - primul vorbeşte prostii, dar al doilea le şi face, efectiv, şi mă refer nu numai la circul existenţei lui, de alcoolic irecuperabil, care stîrneşte hohote de rîs pe toate meridianele lumii, ci şi, în special, la bombardarea Parlamentului din Moscova şi la sîngerosul război din Cecenia. Nemulţumirile mele faţă de politica duplicitară a lui Ion Iliescu sînt cu mult mai vechi şi s-au acumulat în timp: astfel, el ar vrea să ne facă pe toţi să credem că n-a fost implicat nici în asasinarea fostului şef al Statului Român, Nicolae Ceauşescu, nici în regia odioasă a uciderii a peste 1.000 de oameni nevinovaţi (pe vremea cînd EL era noul şef al statului), nici în dispariţia misterioasă a asasinilor, dintre care nici unul nu a fost pedepsit, nici în mineriadele din iunie 1990 şi septembrie 1991, care au provocat victime nevinovate, nici în semnarea Tratatului cu U.R.S.S. (România fiind singura ţară din lume care a semnat un tratat cu un mort!), nici în prăbuşirea nivelului de trai, nici în politica foarte slabă, de căciulire şi servilism, a diplomaţiei noastre, nici în pasivitatea condamnabilă a Justiţiei faţă de reţelele de tip mafiot - dar, în realitate, el e implicat în toate, fie direct, fie indirect, din pricina unei politici împrăştiate şi şovăielnice, prin care întîi cîntăreşte ce au de cîştigat poziţia şi imaginea lui, iar nu Interesul Naţional. Am început să-l cunosc bine pe Ion Iliescu. Mai ales că m-au ajutat unii oameni chiar din anturajul lui. Regretatul Mircea Muşat, cu o seară înainte de a muri, mi-a telefonat supărat şi mi-a spus: „Nu-l mai suport pe-ăsta, cînd îl văd mă apucă nebunia, n-a făcut nimic pentru ţara asta. Prin anii ’70, cînd l-a trecut pe linie moartă, Ceauşescu spunea că n-are nevoie de un om al ruşilor lîngă el, asta o ştiau toţi care lucrau atunci în Comitetul Central. Cornele, nu se mai poate, ăştia distrug ţara!” (sper că vînătorul de botezuri, tăieturi de moţ şi parastase V. M. Drăgulin n-o să facă Dosar şi pentru ridicarea imunităţii parlamentare a deputatului Mircea Muşat, nu de alta, dar acesta a decedat exact acum 1 an). La începutul anului 1994, cînd am publicat o Scrisoare Deschisă în care îl criticam sever pentru ruinarea ţării, Ion Iliescu i-a chemat la Palatul Cotroceni, tot pe la 12 noaptea, pe irozii care îi ţin isonul în conducerea P.D.S.R. şi le-a şuierat: „Aşa nu mai merge! Faceţi ce ştiţi, dar Vadim să fie pleznit!”. A doua zi, din Partidul România Mare s-au evaporat 2 senatori, Victor Stoicescu şi Constantin Moldovan, asupra cărora dusese „muncă de lămurire” Ion Solcanu. Zilele trecute, răspunzînd unei anchete iniţiate de o revistă cu privire la soarta parlamentarilor „independenţi”, acest Stoicescu şi-a recunoscut, indirect, greşeala şi înfrîngerea : „Cînd am plecat de la Vadim, ne-au felicitat toţi. Acum, nu ne mai bagă nimeni în seamă”. Păi, cam asta e soarta tuturor trădătorilor. Astăzi, Ion Iliescu a declanşat o nouă serie de represalii împotriva mea. Nu, nu-l mai însărcinează pe consilierul Paul Dobrescu să „spargă” P.R.M. ul, cum a făcut-o anul trecut, cînd se căuta un alt lider în locul meu - de data asta se încearcă chiar anihilarea şi distrugerea mea. Prin ce mijloace? Printr-un proces menit să mă scoată din viaţa politică şi să mă împiedice să candidez, nu numai la Preşedinţia României, ci şi la un nou mandat de senator! Aici, rafinamentul răzbunărilor de tip sovietic şi-a pierdut orice subţirime, devenind brutal şi odios. În mod concret, mi se înscenează o procedură de ridicare a imunităţii parlamentare, pentru a fi trambalat prin tribunale şi, evident, condamnat. Dacă nu la închisoare (pe 1.000 de ani, ca al III-lea Reich, nu-i aşa?), atunci măcar la o pedeapsă cu suspendare, ori la o amendă penală. Se vede treaba că pe Ion Iliescu l-a părăsit brusc imaginaţia. Măcar în sarcina lui Ceauşescu pusese vreo 60.000 de morţi şi sabotarea economiei naţionale. În sarcina mea ce credeţi că a pus? Insultă adusă autorităţii! Numai că un asemenea text de lege - astăzi anticonstituţional - îi aparţinea lui Ceauşescu şi se referea la autorităţile statului... comunist! Sau, cine ştie, poate că Iliescu consideră că l-am insultat în demnitatea lui de prim-secretar al CC. al U.T.C., ori în aceea de prim-secretar al judeţului Iaşi, mai ştii? Dacă ar fi să urmăm logica asta strîmbă, în realitate el se face vinovat de insultă adusă autorităţii, întrucît ultimul scandal de la el a pornit, atît eu (ca secretar al Senatului), cît şi Gheorghe Funar (ca primar ales al unui mare municipiu) fiind autorităţi ultragiate de acest om mult prea slobod la gură pentru a fi şef de stat. Noua Constituţie a României prevede fără echivoc: „Toţi cetăţenii sînt egali în faţa Legii” - ceea ce anulează automat orice privilegiu al unor „autorităţi“. După cum a sesizat toata lumea, Procuratura Generală isprăvise cu anchetarea tuturor udemeriştilor complotişti şi obraznici, a tuturor mafioţilor şi gangsterilor, aşa că s-a gîndit să reducă la tăcere pe preşedintele unui partid parlamentar, pe un om clasat la mai toate sondajele de opinie în primele 5 locuri ale personalităţilor politice ale României. Luîndu-mi o Declaraţie scrisă cu privire la unele texte apărute în „România Mare”, procurorul Marian Capotă mi-a mărturisit: „Nea Vadime, e o presiune extraordinară asupra noastră, nici nu-ţi dai seama. Se trag sfori înalte, de sus! Eu nu pot să fac nimic, mă dă afară ţiganul”. Atunci, i-am spus-o, direct, că asta nu mai e Justiţie şi că, dacă mai are o urmă de ruşine în obraz, să-şi dea demisia şi să iasă în faţa populaţiei pentru a-l demasca pe ţigan (V. M. Drăgulin) şi a spune tot adevărul. La fel, ministrul Justiţiei îi mărturisea zilele trecute unui ofiţer, în şoaptă, pentru a nu fi imprimat: „Domnule, situaţia e gravă, sînt amestecaţi Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, ei fac presiuni pentru ridicarea imunităţii”. Dragă Chiuzbaiane, ne cunoaştem de vreo 20 de ani, am avut prieteni comuni, pe Eugen Barbu, pe Iosif Constantin Drăgan, pe nepotul lui Dimitrie Bolintineanu, eşti un om de spirit, nu te-ai cramponat niciodată de o funcţie, n-ai nici avere, locuieşti într-o amărîtă de garsonieră - de ce n-ai bărbăţia şi patriotismul de a convoca o Conferinţă de Presă, pentru a spune lumii întregi ce mascaradă ordinară a devenit Justiţia în România şi cum te bombardează preşedintele ţării şi şeful Serviciului Român de Informaţii, pentru a mă închide pe mine? Dacă n-o faci tu acum, crezi că nu se va găsi cineva care să o facă, foarte curînd? Desigur, aşa după cum îi cunoaşte o ţară întreagă, şi Ion Iliescu, şi Virgil Măgureanu vor nega cu superioritate orice amestec, numai că faptele sînt împotriva lor, numele lor se regăsesc, alăturate, pe adresa expediată de sinistrul personaj Vasile Manea Drăgulin, avut, probabil, la mînă, cu prezenţa lui în scandalul de la Sexy-Club (de ce nu spui tot adevărul, d-le colonel Pavel Abraham?), cu casa atribuită ilegal odraslei sale, în Bd. Dacia, cu voluminosul dosar de turnător plătit al Securităţii etc. Iar în vremea asta, presa ticăloşită şi Opoziţia, pe care le-am pus la respect şi mi le-am făcut duşmance de moarte tocmai pentru liniştea ţării şi ocrotirea lui Ion Iliescu şi a P.D.S.R.-ului, s-au repezit ca hienele în gîtul meu. În proverbiala lui prostie, Ion Cristoiu (fost comunist) dă de gol întreaga conjuraţie împotriva mea, care atestă că nu avem de-a face cu o chestiune juridică, ci cu una de răfuială şi de lichidare de conturi politice. Pentru că iată ce scrie caricatura asta a naturii, în „editorialul” său din ruşinea presei româneşti „Evenimentul zilei”, de luni, 30 octombrie 1995: „Întreaga presă independentă, toate forţele democratice din România DUC O BĂTĂLIE PE VIAŢĂ ŞI PE MOARTE pentru că, profitînd de un moment prielnic (?!) huliganului politic pe numele lui Corneliu Vadim Tudor SĂ I SE RIDICE IMUNITATEA PARLAMENTARĂ ŞI SĂ FIE TRIMIS ÎN JUSTIŢIE (...). N-are importanţă acum pentru ce se cere ridicarea imunităţii parlamentare a lui Corneliu Vadim Tudor. Important e faptul că trimiterea sa în Justiţie şi sancţionarea sa ar reprezenta un moment benefic (?!) pentru democraţia românească”. E cît se poate de clar. Deci, Justiţia nu mai are nici un cuvînt de spus, nici nu contează motivele reale sau inventate ale unei proceduri - importantă e gălăgia, presiunea, teroarea exercitată de nişte viermi colcăind prin varza presei şi a politicii antiromâneşti. Pentru cei care mai aveau îndoieli cu privire la ura de moarte pe care o nutresc împotriva mea vagabonzi ca acest Cristoiu, sau Băcanu, sau un oarecare Toma Roman (de la falita fiţuică „Formula AS”, ce nume neaoşe îşi mai trag unii evrei!) - acum cred că s-a spulberat orice dubiu, m-ar jupui ăştia de viu, mi-ar presăra sare pe răni şi mi-ar scoate ochii cu furculiţa, după metoda brevetată de unguri în decembrie 1989, la Zetea şi Dealul. Nu-i de mirare că deputatul Horia Rusu a declarat duminică, la Bacău: „Ion Cristoiu suferă de grandomanie, boala infantilă a piticilor. Ridicarea imunităţii parlamentare nu poate fi solicitată de conducerea unui ziar, ci doar de Parchetul General”. Şi iată că Parchetul General, pentru a da legitimitate şi un spor de greutate cusăturii cu aţă albă împotriva mea, a solicitat în aceste zile şi ridicarea imunităţii parlamentare a deputatului P.A.C. (actualmente P.N.Ţ.C.D.) Cornel Sturdza Popovici, pentru uciderea din culpă, cu maşina, a unei fetiţe de 8 ani. Numai că nenorocirea asta s-a petrecut în urma cu... 4 ani! De ce i-a trebuit sexyclubistului V.M. Drăgulin atîta amar de vreme pentru a finaliza un dosar despre care revista noastră scrie încă din 1993? Răspunsul e unul singur: pentru a dovedi că e imparţial şi a mă înfunda pe mine. Vă daţi seama ce scandal-monstru ar fi izbucnit dacă eu m-aş fi făcut „vinovat” nu de nişte „pilule” pamfletare (pe care nimeni nu poate dovedi că le-am scris ori le-am semnat eu) - ci de uciderea unui copilaş? Numai că asasinul de la PNŢCD e luat în braţe de toţi! De fapt, acest Trio Do-Re-Mi, pe nume Iliescu-Măgureanu-Drăgulin ar fi capabil să ridice imunitatea tuturor celor aproape 500 de senatori şi deputaţi, numai şi numai cu condiţia ca în năvodul ăsta să intru şi eu. Asta nu mai e Justiţie, ci prostituţie şi delirium tremens! De ce se pune un preţ aşa de mare pe capul meu? Numai pentru un mărunt şi nesemnat pamflet de presă, ori pentru vreo caricatură sau vreun răvaş de plăcintă care a iritat nişte nasuri mai subţiri? Sau poate pentru motivul mult mai întemeiat că s-a primit ordin de afară ca Mişcarea Naţională să fie decapitată şi îngropată?! Aceasta e taina „bătăliei pe viaţă şi pe moarte” (parcă mi-l şi închipui pe Piticul Sovietic Cristoiu, ca la Stalingrad!) care s-a pornit, din senin, împotriva mea, sfidîndu-se Constituţia, legile, separarea puterilor în stat şi chiar bunul-simţ. Numai că eu, în loc să mă sperii, am reacţii contrare, atipice: mă bucur ca un copil! Îmi voi pierde imunitatea? Pagubă-n ciuperci, bine că nu-mi voi pierde luciditatea, sau demnitatea, sau virilitatea. Dar, dacă tot e aşa dornic să ridice neapărat ceva în ţara noastă, de ce n-o ridica Ion Iliescu nivelul de trai? Sau poate că se urmăreşte exasperarea mea psihică, să ajung a striga, precum Lucreţiu Pătrăşcanu, după 3 zile şi 3 nopţi de veghe, pentru a evita să fie împuşcat prin vizorul uşii de la celulă: „Hai, terminaţi odată cu porcăria asta!“. Îndrăzniţi numai, inamici ai Patriei, să vă atingeţi de mine şi de stindardul pe care îl port - veţi simţi ce înseamnă mînia bunului Dumnezeu, care vă va risipi ca pe făina orbilor şi vă va da cît nu puteţi să duceţi! Mă acuză Ion Iliescu de mesianism? Mai mare onoare nici că se putea, români, fiindcă e mult mai înălţător mesianismul decît kaghebismul. În fond, ce-i reproşez eu lui Ion Iliescu? Faptul că ţara e condusă şi gospodărită prost. Îi mai reproşez situaţia (inadmisibilă, pentru un şef de stat) de a se fi înconjurat de nişte gangsteri dovediţi, de teapa lui Dumitru Iliescu, Sever Mureşan, Mihai Bujor Sion şi a altora, care „cotizează“ din plin la tot felul de cheltuieli prezidenţiale, astfel încît nimeni nu mai are curajul să-i ia la întrebări ori să-i controleze. Orice ar zice Ion Iliescu, oricîte vizite ar e-fectua peste hotare, oricîte personaje străine ar apărea la televizor pentru a ne asigura de făgaşul cel bun - realitatea e din ce în ce mai dramatică. Eu, unul, am avut o răbdare de înger. Dar am început să mi-o pierd, pentru că unii au abuzat de ea şi alţii au început să ne facă părtaşi şi pe noi, cei de la P.R.M., la dezastrul ţării. Şi nu-i drept. Ce-am condus noi, pentru a fi vinovaţi de ceea ce au stricat F.S.N.-ul, P.D.S.R.-ul şi primarii Opoziţiei? Ni s-au dat, parcă în scîrbă, 3 posturi de secretari de Stat şi 1 post de prefect, de parcă Iliescu şi P.D.S.R.-ul le aveau ca dotă de familie, le ofereau dintr-o ladă de zestre a lor şi numai a lor. În vremea asta, cel puţin 10 ambasadori, în metropole mari ale lumii, aparţin F.S.N.-ului, care pretinde că e în Opoziţie (Tokyo, Johannesburg, Cairo, chiar şi Paris). Demisia demnă a demnitarilor noştri a tăiat orice speculaţie a intriganţilor de profesie, care acum nu mai pot susţine că noi ne-am agăţat de vreo funcţie, pentru a obţine vreun avantaj. Îmi pare sincer rău de aceşti 4 oameni de valoare, ei sînt nişte sacrificaţi în păienjenişul jocurilor oculte ale P.D.S.R.-ului, care e bătut la palmă de nişte aroganţi inspectori străini, însă le promit eu că, de unde au plecat cu fruntea sus, se vor întoarce la fel de mîndri, foarte curînd. În cei 3 ani de cooperare cu P.D.S.R.-ul, partidul nostru n-a avut nici un avantaj, dimpotrivă, lumea era contrariată că îl sprijinim, în răspăr cu propriul nostru program de centru-stînga, raţional şi prudent faţă de o reformă impusă din exterior. Amintiţi-vă că, vreme de 3 ani, toate filialele noastre ne-au cerut să ieşim din această alianţă care nu prevestea nimic bun pentru Poporul Român, dar în interesul stabilităţii ţării, atît eu, cît şi Mircea Muşat şi ceilalţi membri ai conducerii partidului am tot cerut păsuire şi am găsit cele mai echilibristice metode de a nu abandona, la greu, P.D.S.R.-ul. Astăzi, simţindu-se el ceva mai tare pe poziţii, primind promisiuni că va fi admis într-o fantasmagorică Internaţională  Socialistă (de ce nu direct în Komintern?), P.D.S.R.-ul a răspuns „prezent“ la Apelul de Noapte de la Palatul Cotroceni şi a rupt el alianţa politică cu noi. A rupt ceea ce, de fapt, nici nu exista. Mai înainte de asta, rupsese alianţa cu Poporul Român, pe care, alături de F.S.N. şi de rechini ca Viorel Oancea şi Crin Halaicu, l-a adus în sapă de lemn. La 6 ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, puterea lui Ion Iliescu este absolută, el controlează totul: Parlament, Guvern Justiţie, invocînd „limitele competenţelor” şi „separarea puterilor în stat” numai de ochii lumii, ori atunci cînd îi convine. Practic, avem de-a face cu o „înălţare la cer” a acestui politician, cu un fel de sanctificare a lui de către nişte carierişti fără şira spinării. Iliescu repetă, matematic, greşelile comise de Ceauşescu în ultimii săi ani („cezarismul asiatic”), cu singura diferenţă că acela, totuşi, a şi făcut ceva bun pentru Ţară şi Pacea Planetei. Şi astfel, după „dictatura de dezvoltare” a lui Ceauşescu, Poporul Român se vede confruntat cu „dictatura de demolare” a lui Iliescu, vizibilă la tot pasul, în ruinarea tuturor domeniilor, de la învăţămînt, ştiinţă şi cultură, pînă la industrie, agricultură şi urbanism. „Spune-mi cu cine te-nsoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!” - zice un proverb poetic românesc. Preşedintelui Iliescu a început să-i fie ruşine cu noi („Ce relaţii ai d-ta cu extremiştii?” - îl întreba el, acum un an, pe generalul Gh. Carp), dar e teribil de mîndru de relaţiile cu un dezaxat psihic, ca Gelu Voican, ori cu un mafiot grobian, ca Dumitru Iliescu, ori cu un putregai social, ca Mihai Bujor Sion, ori cu un Mefisto sîngeros, ca Virgil Măgureanu. Putem noi lăsa România, la nesfîrşit, pe mîna unor asemenea aventurieri care vibrează mai mult la comenzile străinătăţii, decît la coma lentă în care se scufundă Poporul Român? Ştiu de la oameni de încredere din interiorul Palatului Cotroceni că, în urmă cu cîteva săptămîni, preşedintele Iliescu era hotărît să-l schimbe pe Măgureanu, pe motiv că „e băgat în prea multe măgării”, mai ales în politică (directorul S.R.I. propunînd pînă acum la cel puţin 5 oameni să-i ia locul lui Iliescu!) - dar uite că s-a răzgîndit, cei doi coalizîndu-se acum împotriva mea, precum odinioară împotriva lui Ceauşescu. Îl informez pe fostul meu coleg de facultate Virgil Măgureanu (fost Imre Asztalosz) că sînt la curent cu investigaţiile ilegale pe care le-a ordonat împotriva mea, în aceste zile, în comuna Butimanu, unde a trimis mai mulţi ofiţeri S.R.I., dar, oricît de mincinoasă ar fi ancheta asta, ea nu poate stabili altceva decît au declarat în scris şi prefectului pedeserist al judeţului Dîmboviţa, şi primarului ţărănist al comunei: eu n-am nici un fel de proprietate nici acolo, nici în altă parte, există numai un pătul şi vreo două grajduri părăginite pe care le-a cumpărat la o licitaţie LEGALĂ Fundaţia Umanistă „România Mare“. Şi mai e ceva: în ce calitate are acces nelimitat, la fondurile secrete ale fostei Securităţi, amicul lui Virgil Măgureanu, alcoolicul Mihai Pelin, care ne ameninţa recent pe toţi, în „Evenimentul zilei” (organul mascat al conducerii S.R.I.), cu „trenuri întregi de dosare şi înregistrări”?! Unde ai să te opreşti, Măgureanule? Cîţi oameni vrei să omori sau să împingi la sinucidere? Ştiu că nu crezi în Dumnezeu, dar măcar în amintirea părinţilor tăi, ţărani maghiari evlavioşi, din judeţul Sălaj, reculege-te şi nu mai călca pe cadavre, fiindcă totul, dar absolut totul se plăteşte nu numai în viaţa de aici, ci şi în viaţa de dincolo! Dă-ţi demisia, omule, fiindcă ai întins coarda prea tare şi aduci grave prejudicii siguranţei statului! Doamne, ce-a ajuns principalul Serviciu Secret al României, un aspirator de averi nemăsurate şi o armă de panică, teroare şi răfuială în mîna unui satrap! Numai cîteva cuvinte despre premierul Nicolae Văcăroiu. E un om de valoare, nimic de zis, îmi menţin părerea că e şi un bun gospodar. Din păcate, atît pentru el, cît şi pentru ţară - n-are curajul să spargă carapacea asta de interese, clientele şi ingerinţe, pentru a spune Adevărul. Ştiu de la el că, în nenumărate rînduri, a fost pe punctul de a-şi da demisia, scîrbit de amestecul grosolan al unor „comisari politici”, fie de la P.D.S.R., fie de prin străinătate, dar de fiecare dată a fost readus pe butucul de sacrificiu al locului de muncă. Fiindcă el este un om sacrificat, asta e clar. Nu-mi iese din minte dialogul pe care, în urmă cu vreo 6 luni, l-am avut în biroul lui, pe la 9 seara: „Domnule, i-am spus, de ce nu-l dai afară pe prefectul de Argeş, Vasile Niţu? E implicat în nişte afaceri colosale, a furat pe rupte, s-a mai băgat şi în nişte jocuri de întrajutorare, de unde a încasat miliarde de lei, pe scurtătură!“. Răspunsul premierului a fost, textual, acesta: „Domnule Vadim, dacă ar fi după mine, l-aş lega şi mîine. Dar a ameninţat că-şi va lua staţia de Televiziune şi va trece la Opoziţie, cu arme şi bagaje!“. Asta era prea de tot, aşa că am izbucnit: „Dar la Jilava nu poate să treacă el puţin? Ce-i aia, «a ameninţat»? Eşti primul-ministru al unei ţări, te rog să te respecţi şi să aplici Legea. Noi nu putem să vă susţinem, atîta vreme cît toleraţi asemenea gangsteri!”. Pînă la urmă, prefectul infractor a fost schimbat, dar puţin îi pasă lui. Acum fură şi mai la vedere, că doar e om de afaceri! La fel, premierul n-a putut nici acum să-mi dea un răspuns cu privire la miliardele de lei pe care Guvernul le aloca (prin mijlocirea Fundaţiei Culturale Române) scandaloasei şi falimentarei reviste „Dilema”, unde Andrei Pleşu, Mircea Iorgulescu şi gaşca lor tuciurie înjură nu numai Guvernul, ci şi România. Şi, dacă tot îi invit pe unii demnitari să spună Adevărul, să ştie şi ţara ce cancer are la stomac, încă operabil şi tratabil - îi rog pe generalii Costică Voicu, Dumitru Cristea, Ion Suceavă, Gh. Carp şi George Ioan Dănescu să mărturisească, public, tot ce mi-au spus mie în particular, să-şi asume răspunderea şi să demaşte tîlhăriile fără margini care se petrec şi din pricina cărora o duce atît de greu poporul acesta. (Ca să fiu sincer, pe Gh. Carp îl înţeleg, fiindcă el a fost pedepsit crunt de tandemul Ion Iliescu - Vasile Ionel, în 1994, numai pentru bănuiala de a-mi fi transmis un document nesecret, unde erau dezvăluite fraudele lui Niculae Spiroiu, tînărul general fiind dat afară de la Palatul Cotroceni şi rămînînd 6 luni fără serviciu.) Cînd vă veţi onora stelele de umeri, domnilor? Sau poate aşteptaţi mai întîi să vedeţi ce se petrece cu mine, dacă scap cu viaţă sau sînt terminat de Mafie? De ce mă lăsaţi pe mine „la ofsaid”, de ce numai eu am curajul să spun ce grozăvii se întîmplă, cu orice risc? Nu e cinstit să vă ţineţi deoparte! Normal că, luptîndu-mă singur, cu palmele goale, cu această Caracatiţă a Mafiei, am ajuns să fiu făcut nebun de tot felul de nemernici, de la hingherii de presă P.M. Băcanu, Ion Cristoiu, Dumitru Tinu, Mihai Creangă şi S.R. Stănescu, pînă la „politicieni” pîrîţi, agresivi şi groteşti ca Dinu Patriciu, Nistor Bădiceanu, Vasile Vetişanu, Adrian Popescu-Necşeşti, Radu Ciontea, Ioan Timiş, George Stancov, Vasile Lupu, Vasile Popovici, Paula Ivănescu, Silviu Brucan, Petru Burcă, Adrian Severin, Nicolae Manolescu ş.a. Din păcate pentru ei, mă simt într-o formă de zile mari şi am un echilibru psihic perfect. Rodul muncii mele din ultimele luni se vede cu ochiul liber: două reviste naţionale şi un Almanah cum n-a apărut în România niciodată! Dar ei ce produc? Numai mugete guturale! Şi, la urma-urmei, într-o ţară unde au murit cu minţile rătăcite doi corifei ca Mihai Eminescu şi Avram Iancu, nu e o ruşine să înnebuneşti cu gura arsă de setea Dreptăţii. Riscul cel mai mare nu este să mă răpună „orfelinele” astea, fiindcă aşa ceva nu se va întîmpla niciodată - puricii nu pot doborî un Leu, pot cel mult să-l sîcîie. Riscul cel mai mare este scîrba suverană care poate pune stăpînire pe mine, în mijlocul laşităţii aproape generale. Mai are rost să lupt? Pentru cine? Şi pentru ce? Orice aş zice şi aş face eu, este răstălmăcit imediat de o echipă de zgomote de-a dreptul satanică. Eu pledez pentru 2 ani de regim autoritar, înţelegînd prin asta autoritatea LEGII, fiindcă altminteri se va alege praful şi pulberea de ţara noastră - vînzătorii de ţară, recrutaţi, în special, tocmai dintre foştii leninişti şi stalinişti, mă acuză instantaneu de dictatură! Eu apăr viaţa copiilor din fosta Iugoslavie, bombardaţi de aviaţia NATO şi de Luftwaffe - la minut mi se aplică ştampila de anti-occidental şi pro-sovietic. În treacăt fie spus, cei care ne tot sperie cu Bau-Baul Occidentului sînt nişte imbecili pur-sînge: de mai bine de 100 de ani, de la Pacea de la Berlin, din 1878, ţările mici şi mijlocii tot sînt ameninţate cu pedepse, sancţiuni şi excomunicări, de către forţele care trasează noi şi noi planuri ale Ordinii Mondiale, numai că popoarele sînt tare încăpăţînate, nu ştiu decît de frica lui Dumnezeu. În ceea ce ne priveşte, a mai auzit cineva pe la noi de James Baker sau de Friedrich Könnig, care ne făcuseră viaţa grea în ultimii ani? Au ieşit la pensie şi au dispărut, la fel cum se va întîmpla şi cu Karsten Voigt, şi cu M.A. Martinez şi cu alţi impostori care tot încearcă marea cu degetul, să vadă cît de ticăloasă e clasa politică a unei ţări şi s-o jumulească mai bine de daruri şi atenţii, pe motiv că se intră foarte greu în Europa, dar ei se luptă de zor! Eu mă bat ca un disperat pentru drepturile românilor la ei acasă, victime ale purificării etnice întreprinse de grupările de şoc, paramilitare, ale U.D.M.R.-ului, mai ales în judeţele Harghita şi Covasna - dar cît ai zice peşte, foştii şi actualii tovarăşi de drum ai U.D.M.R.-ului întorc filmul pe dos şi mă pun tot pe mine la stîlpul infamiei, fiindcă eu aş dori... purificarea etnică şi alungarea minorităţilor. Îţi stă mintea-n loc de atîta neruşinare! Exemplele ar putea continua. În afara cîtorva individualităţi remarcabile pe care le asigur de toată preţuirea mea, clasa noastră politică este o gloabă rahitică, o ruşine şi o povară pentru sărăcitul nostru popor. Uitaţi-vă numai la veritabila „întrecere socialistă” a partidelor şi partiduleţelor care asudă zilnic, dînd declaraţii peste declaraţii cu privire la marea lor dragoste faţă de studenţi, pe care, totodată, vor să-i asmută împotriva altora - dar nimeni n-a făcut nimic concret pentru aceşti copii nefericiţi, eu fiind singurul politician din România acestui secol care acordă, de 3 ani de zile, cîte o bursă lunară la 10 studenţi din Valea Jiului, din salariul de senator.
Aşa după cum eu sînt singurul politician care oferă pachete de hrană şi medicamente la 110 familii de bătrîni, în cadrul programului umanitar „Cina Creştină” - la ultima ediţie, cea cu numărul XIII (ghinion!), desfăşurată luni, 30 oct. 1995, Televiziunea Antiromână a refuzat să trimită o echipă de filmare, jignind atît pe bătrînii noştri dragi, cît şi pe romanciera Ileana Vulpescu şi cîntăreaţa Ştefania Rareş, care le dăruiseră acestora cîteva clipe de încîntare artistică; de notat că directorul Dumitru Popa (care uneori transmite şi 10 minute zilnic cu activităţile iliesciene, dar nu vrea să acorde 10 secunde pe lună pentru bucuria unor bătrîni cuprinşi între 70 şi 95 de ani) l-a minţit pe prof. univ. dr. Titus Raveica, preşedintele C.N.A., că echipa de filmare e pe drum, uite-acuş soseşte. Ce ruşine!
Iubiţii mei fraţi români, v-am scris aici numai o parte dintre patimile pe care le am pe inimă. Am vrut să vă lămuresc cu privire la ultimele evenimente în care am fost angrenat şi, o dată cu mine, a fost atras şi partidul. Nu vă ascund că „acceleraţia” din ultimul timp are şi o raţiune politică bine gîndită: alegerile bat la uşă (poate chiar anticipate) ori, dacă noi ne-am fi menţinut în plasa P.D.S.R.-ului, n-am fi făcut nici o scofală, ne-am fi transformat într-o anexă a acestui partid şi ne-am fi trezit, în final, cu un procentaj de 5, 6 sau 7 la sută din voturi, sau cît ar fi vrut P.D.S.R.-ul să ne „distribuie” ; era imperios necesar să ne luăm soarta în propriile mîini, orice s-ar întîmpla; pe moment, poate că e neplăcut şi amar, dar pe termen lung o să-mi mulţumiţi. În privinţa mea, mi-am luat pe cont propriu „cursa prezidenţială”, fiindcă ar fi fost inuman să mă aruncaţi în „groapa cu lei” fără a mă lăsa să-mi fac programul meu, temeinic, din vreme, mai ales că eu nu am banii şi pîrghiile lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Aveţi încredere în steaua mea şi în faptul că, de acum într-un an de zile, se vor întîmpla multe în România, şi în preajma României, iar eu voi strica socotelile tuturor forţelor care vor colonizarea şi sfîrtecarea ţării noastre. Cel mai uşor lucru pentru mine şi pentru familia mea ar fi să ies din jocul ăsta tenebros, să mă retrag. Mie, politica nu mi-a adus nici un avantaj, ci numai păr alb, şi palpitaţii la inimă, şi un pui de diabet, şi nopţi nedormite, şi cutremure zilnice de presă, şi procese, şi bani irosiţi. Cel mai mare regret al meu ar fi ca voi, cei mulţi şi anonimi, să plătiţi pentru luptele şi, eventual, greşelile mele. Pentru că fac şi eu multe şi serioase greşeli, alarmaţi-vă abia atunci cînd n-aş recunoaşte aşa ceva. Mi se spune că o greşeală a mea este că mă bat cu prea mulţi deodată (aşa e, dar ce să mă fac, fiindcă fură prea mulţi deodată?). Mi se mai spune că folosesc un limbaj prea dur şi indecent (aşa o fi, dar încercaţi şi dvs. să intraţi în pielea unui om justiţiar, ca mine, care spune o dată cu frumosul, spune şi a doua oară la fel de civilizat, iar a treia oară izbucneşte într-un torent de lavă, fiindcă vede că hoţii sînt tot la locul lor, spionii îşi fac mendrele, iar românii au ajuns slugi în ţara lor!). Dacă aş fi un nesimţit, ca atîţia alţi politicieni pe care, cînd îi cauţi, îi găseşti ba la coadă la lapte bătut sau cîrnaţi, ba pe la tot felul de chiolhanuri sau distracţii - jur că nu m-ar durea capul, m-aş culca liniştit noaptea, iar ziua aş pleca la treabă fluierînd, salutat cu respect de toată lumea. Dar eu nu pot, organic, să fiu aşa, eu iau în plin toate nenorocirile altora, la mine vin bătrîni cu ochii înlăcrimaţi şi copii zdrenţuiţi, aş vrea să le dau tot ce am şi, pe deasupra, şi inima din piept. Nu, hotărît lucru, un om ca mine, care a fost toată viaţa lui un răzvrătit, nu poate fi bun de politician. Nu-i prea tîrziu - dacă veţi considera necesar -să vă căutaţi un alt preşedinte de partid.
Au trecut 6 ani de la nişte evenimente tulburi, care numai Revoluţie nu se pot numi, de vreme ce aproape 50 % din populaţie a alunecat sub pragul de jos al sărăciei. Vin Sărbătorile de Iarnă, tot mai triste şi fără de speranţă. Bătrînii se organizează, cu ultimele fărîme de vlagă, în Marşuri ale Disperării, autentice procesiuni înlăcrimate, care ar trebui să-i facă pe toţi să intre în pămînt de ruşine: Preşedinţie, Parlament, Guvern, Primării. Bătrînul general Gh. Catană tot în stradă doarme, de 4 luni, iar Capul Oştirii dă recepţii. Copiii românilor sînt mai săraci ca oricînd. Copiii mei au început să crească fără tată, fiindcă n-am timp de ei, eu m-am băgat în troaca politicii unde, nu-i aşa, te mănîncă porcii. Şi românii stau pe margine, fac galerie şi se joacă la telecomandă: un program, două programe, şapte programe. Iar prietenii meu au murit de supărare mare, care de embolie (Eugen Barbu), care de inimă (Mircea Muşa t), care de ciroză (generalul Ion Alexandru Munteanu). Cine urmează? Probabil că eu. Voi veţi hotărî dacă să continui sau nu. Dragoste cu sila nu se face. Dacă voi îmi veţi cere să opresc cele două reviste, să-mi dau demisia din Senat şi din fruntea Partidului - o voi face fără nici un regret. Dacă, dimpotrivă, îmi veţi cere să continui lupta (care, în fond, e a Neamului Românesc, eu fiind un efemer purtător al Drapelului), atunci sînt pregătit şi pentru aşa ceva, cu o singură rugăminte: ajutaţi-mă în vreun fel, puneţi şi voi umărul la bătălia asta, fiindcă, altminteri, ceea ce fac eu acum e un spectacol de sinucigaş. Pînă acum, în afara unui protest energic al Filialei P.U.N.R. Bihor şi a unui mare număr de mesaje de îmbărbătare - n-am simţit nici un ajutor concret. Probabil o să sosească, după ce voi fi lîngă părinţii mei, la Ghencea, la 2 metri sub pămînt. Voi, cei mulţi, şi simpli, şi săraci, sînteţi Zeii acestei ţări. N-au oare puterea Zeii să răpună Pigmeii? Pigmeii care ticăloşesc ţara şi v-au pus cuţitul la os! Păcat, mare păcat de ţara asta binecuvîntată de Dumnezeu, dar iată că a încăput în gheara canaliilor. Dar este oare societatea românească pregătită pentru Adevăr şi Dreptate? Mai avem noi o ţară a noastră? Mai avem Istorie? Mai sîntem un popor creştin, cînd voi asistaţi la linşarea conducătorilor voştri, din generaţie în generaţie? „Deşteaptă-te, Române!“. Vă iubesc pe toţi! (Sfîrşit)

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din revista „România Mare“,
 nr. din 3 nov. 1995)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/zeii-i-pigmeii-ii.html


ISTERIA WIKILEAKS

Isteria generată de „dezvăluirile” Wikileaks  pare că nu se va termina curînd. Indiferent cine se află în spatele scandalului, nu ne putem reţine mirarea că mass-media se comportă de parcă acum ar fi descoperit apa caldă. Multe dintre subiectele aduse în discuţie au fost semnalate, analizate şi susţinute cu dovezi în publicaţiile noastre, „Tricolorul” şi „România Mare”, şi în emisiunile de Televiziune la care a fost invitat liderul PRM, dr. Corneliu Vadim Tudor. Aşadar, nimic nou sub soarele unei Românii tălhărite sistematic de resursele naturale, materiale şi umane, în ultimii 21 de ani. Numai datorită PRM, românii care au avut ochi de văzut şi urechi de auzit aflaseră de mult că ţara noastră a plătit scump preţul integrării în Nato şi UE, prin cedarea către străini a întregii economii. Românii ştiau deja că Mafia transpartinică, deghizată în Putere şi falsă Opoziţie, controlează accesul la banii publici, dirijînd cea mai mare parte a Bugetului de Stat în firme-căpuşă, care îşi expatriază, la adăpostul sistemului off-shore, profiturile obţinute pe spinarea contribuabilului român. Şi că aceeaşi Mafie a infestat administraţia publică, Justiţia, sindicatele şi mass-media, instituind un sistem atît de corupt şi profund înrădăcinat în structurile vitale ale societăţii, încît nu mai poate fi schimbat prin vot din 4 în 4 ani, aşa cum ne lăsăm, de bună voie, intoxicaţi de propaganda politicianistă. Şi, tot prin intermediul publicaţiilor PRM, românii ştiau deja că actualul preşedinte are o viaţă profesională şi personală, să-i spunem, „tumultuoasă” sau că separaţia Puterilor în Stat e doar o gogoriţă menită să prostească multă lume. Ceea ce ar trebui să deranjeze, totuşi, opinia publică este modul slugarnic în care o sumedenie de lideri politici sau formatori de opinie au înţeles să se comporte cu noua „Înalta Poartă”. Pelerinajul la Ambasada SUA din Bucureşti este cel puţin dezgustător, mai ales că turnătorii ar fi trebuit să ştie că asemenea lucruri nu pot rămîne secrete pe vecie. România are, încă, o situaţie geopolitică de invidiat şi, nu demult, dispunea de bogăţii naturale şi de un potenţial uman uriaş. Nu e greu de priceput că, în această zonă, războiul rece este departe de a se fi încheiat, aici menţinîndu-se încă multe conflicte determinate de interesele politice sau economice ale marilor Puteri. Numai că acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. Neocolonialismul a fost inventat tocmai pentru că liderii anumitor naţiuni au dorit să-şi protejeze propriii cetăţeni, asigurîndu-le siguranţa materială şi o viaţă prosperă şi liniştită, pe spinarea altor ţări, bogate în resurse, dar conduse de politicieni corupţi, veritabile „cozi de topor“, dispuşi să se vîndă mai ieftin sau mai scump pentru confortul personal. Aşa s-a întîmplat şi în România de astăzi, Interesul Naţional fiind uitat de toţi cei care s-au perindat la Putere după decembrie 1989. Cît despre „greii” şi „combinatorii” partidelor care au înstrăinat bunurile întregului popor român fără să-l consulte, măcar, sau au îndatorat România pentru încă 50 de ani, deja aceştia ar trebui acuzaţi, fără nici o reţinere, de subminarea economiei naţionale sau înaltă trădare, după caz, infracţiuni pe care, ştim bine din păcate, actualul sistem nu are interes şi nici pîrghii suficiente să le identifice ca atare şi nicidecum să le pedepsească. Revenind la subiect, cablogramele de care se face atîta caz nu  ne dezvăluie mare lucru, doar confirmă, dacă mai era nevoie de „dovezi”, ceea ce ştiam deja. Şi, în mod sigur, aceste subiecte pălesc în faţa adevăratelor preocupări ale românilor, şi anume evoluţia zburdalnicelor cupluri Iri – Moni, Pepe – Oana. Nu avem încredere în sondaje, mai ales în cele politice, dar, pentru amuzament, merită să amintim că unul dintre ele a avut un rezultat uimitor: 97% dintre români au auzit de „divorţurile anului” şi numai 67% că actualul preşedinte vrea să modifice Constituţia. Punem pariu că dintre cei 67%, un mare număr de cetăţeni nu sînt interesaţi de subiect, deşi acesta se referă, printre altele, la schimbări esenţiale în sistemul de vot, care vor afecta, pe termen nedefinit, soarta României. Iată de ce nu ar trebui, cu falsă uimire sau consternare, să ne întrebăm de ce atentatele la democraţie, îngrădirea libertăţilor cetăţeneşti sau scăderea nivelului de trai, limitarea accesului gratuit la educaţie şi sănătate nu scot pe nimeni în stradă, iar gaşca portocalie îşi vede, liniştită, de drum…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/isteria-wikileaks.html

vineri, 1 aprilie 2011

ASASINII ŞI HOLOCAUSTUL ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR

O dată cu trecerea timpului, cei mai mulţi dintre români au uitat promisiunile electorale mincinoase ale partidelor politice care au făcut cu schimbul la guvernarea ţării, în ultimii 21 de ani, acceptînd din 4 în 4 ani, să asculte alte gogoşi electorale. De asemenea, au fost uitate sloganurile electorale şi minciunile candidaţilor la funcţia de preşedinte al României, precum şi cele ale partidelor politice. De ce? Pentru că ele au fost „lansate”, ca şi candidaţii, pentru amăgirea şi păcălirea alegătorilor, în special a celor naivi, a celor mituiţi şi a celor turmentaţi. Excepţie au făcut doar candidaţii Partidului România Mare şi ai Partidului Unităţii Naţionale Române (în perioada 1990-1996). În puţine locuri din ţară au fost uitate cîteva panouri din campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din anul 2009. Pe unul dintre ele, de mari dimensiuni, apare candidatul independent – preşedintele Traian Băsescu, cu sloganul „Eu lupt pentru voi !”. Nu s-a precizat dacă luptă singur şi nici pentru care voi. Viaţa a demonstrat, cu numeroase argumente din ultimii 21 de ani, dar mai ales după sfîrşitul anului 2004, că preşedintele Băsescu nu luptă singur, ci este susţinut de către asasinii politici şi asasinii economici din străinătate şi de către unii autohtoni. Totodată, a devenit tot mai evident că aceia pentru care luptă preşedintele Băsescu sînt cei care au programat şi desfăşoară Holocaustul împotriva românilor, cei care acţionează pentru lichidarea României şi pentru materializarea proiectului „Israel în România”. Acei stăpîni străini ai României, de după 22 decembrie 1989, joacă rolul de păpuşari, iar păpuşi au fost şi sînt cei care prin alegeri fraudate  au ajuns  la Putere. Se poate spune şi argumenta că Traian Băsescu, ca ministru al Transporturilor, preşedinte al Partidului Democrat şi preşedinte al României, a luptat pentru români, sau împotriva lor, în următoarele condiţii: în timpul mandatelor sale a început şi continuă Holocaustul împotriva românilor; a fost subminată economia naţională; au fost jefuite bogăţiile naturale ale Poporului Român; România a fost transformată într-o colonie; au fost desfiinţate peste 5 milioane locuri de muncă, ajungîndu-se la cel mai mic număr de angajaţi din ultimii 50 de ani; au fost lichidate, în numai 2 ani, 440.000 I.M.M.-uri; au fost date lovituri subtile şi puternice în Industrie, Agricultură, Transporturi, Comerţ, Învăţămînt, Cercetare Ştiinţifică, Cultură, Sănătate, Sistemul Bancar, Armată, Poliţie, Servicii Secrete, Justiţie, Familie, Parlament, Biserică şi Mass-media; au fost alungaţi, din ţara-mamă şi abandonaţi, în peste 100 de ţări ale lumii, mai mult de 5.000.000 de români, oameni bine pregătiţi profesional, apţi şi dornici de muncă; au fost luate împrumuturi externe de peste 150 miliarde euro, din care peste 60 miliarde euro în anii 2009 şi 2010, iar în fiecare lună Regimul Băsescu-Boc continuă să se împrumute cu 1-2 miliarde euro de la băncile străine şi la dobînzi foarte mari; au fost „ciuruiţi” pensionarii, bolnavii, bugetarii, angajaţii din sectorul privat, asistaţii sociali, elevii şi studenţii, ajungându-se până la alocaţiile de stat pentru copii şi la laptele praf pentru sugari; a fost mărit T.V.A.-ul de la 19% la 24% ; se opune la reducerea T.V.A. la alimentele de bază, la 5%; au fost şi sunt susţinute acţiunile Ungariei, U.D.M.R. şi iredentismului unguresc cu scopul de a fi dezmembrată România şi Ardealul să fie alipit Ungariei. Cetăţenii români au în ţara lor cele mai mici salarii şi pensii din Uniunea Europeană. În România se înregistrează cel mai mare analfabetism din Europa. În privinţa sănătăţii şi  speranţei de viaţă, românii ocupă ultimul loc pe bătrînul continent. Este evident că preşedintele Băsescu luptă pentru alţii, pentru stăpînii străini ai României şi ai P.D.L., P.S.D., P.N.L. şi U.D.M.R., respectiv pentru cei care au pus la cale şi coordonează Holocaustul împotriva românilor şi „mutarea” statului Israel în una dintre provinciile istorice din Dacia Edenică.
Devin interesante şi pentru români textele dezvăluite de WikiLeaks, respectiv rapoartele transmise de Ambasada Uniunii Statelor Americane (U.S.A.) la Bucureşti către Departamentul de Stat de la Washington D.C. Se pare că va fi un lung şi interesant şir de documente şi informaţii cu referire la preşedintele Băsescu, liderii partidelor politice care s-au aflat la guvernare, amestecul Puterii în Justiţie, precum şi pîrele la Înalta Poartă americană. De mare interes pentru opinia publică românească sunt informaţiile referitoare la comisioanele încasate pentru privatizările din România şi pentru concesionarea uriaşelor noastre bogăţii naturale. De asemenea, interesează fraudarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, europarlamentare şi locale, precum şi acordurile secrete dintre unele partide care au fost la Putere, documente şi înţelegeri convenite înainte de alegeri, cu scopul de a păcăli şi manipula electoratul. Abia acum românii au aflat că, în vara anului 2008, înainte de alegerile parlamentare din ultima parte a acelui an, liderii P.D.L. şi P.S.D. au negociat şi stabilit, cu ştiinţa şi acordul preşedintelui Băsescu, că după alegerile generale va fi prim-ministru Emil Boc şi se va forma un guvern al purtătorilor de trandafiri. Au urmat formal campania electorală şi alegerile uninominale în colegiile electorale, dar rezultatul lor era deja stabilit de calculator, pe bază de indicaţii străine. Încă nu le vine românilor să creadă că preşedintele lor este desemnat înainte de alegeri, de către Înalta Poartă. Apoi, a urmat campania electorală, de ochii lumii. Pentru a putea fi fraudate alegerile din România, în perioada 1990-2009, nu s-a introdus votul obligatoriu şi s-a „perfecţionat“, periodic, cadrul legal, mai ales cu scopul de a nu fi sancţionate persoanele care participă la industria de furat la alegeri. Tot acum, contribuabili români află că Regimul Băsescu-Tăriceanu, susţinut de P.D., P.N.L., U.D.M.R. şi P.C., a renunţat la datoria Irakului faţă de România, de aproape 3 miliarde dolari. Probabil din lipsă de informaţii, actualul preşedinte al P.N.L., domnul Crin Antonescu, îl acuză numai pe preşedintele Băsescu de iertarea acestei datorii. Preşedintele P.R.M., dr. Corneliu Vadim Tudor, împreună cu senatorii şi deputaţii P.R.M., în primăvara anului 2005, au abordat această problemă în Parlament şi au interpelat Guvernul Tăriceanu I. Fără niciun temei legal, premierul Tăriceanu şi ministrul liberal de la Finanţe au trimis la Amann pe un secretar de Stat să semneze în numele României că ţara noastră renunţă la încasarea datoriei statului irakian, de aproape 3 miliarde dolari. La întoarcerea în România, acel personaj a fost mutat la un alt minister, pentru a i se pierde urma. Candidatul la funcţia de preşedinte al României şi preşedinte al P.N.L., domnul Crin Antonescu, a aflat abia după 6 ani despre actul de caritate al Regimului Băsescu-Tăriceanu. Guvernele Boc I-V au ştiut despre această iertare a datoriei Irakului, au păstrat tăcerea pe această temă şi s-au plîns şi se plîng că nu sînt bani la Bugetul de Stat şi, ca atare, au trecut la tăieri din salarii, pensii, ajutoare sociale, burse, alocaţii de stat pentru copii, indemnizaţii ale veteranilor de război etc.
Preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români în primele luni ale anului 2010 că din semestrul doi al acelui an România iese din recesiune; în realitate a continuat prăbuşirea economică şi s-a adîncit criza economică, financiară, socială şi morală din ţara noastră. În luna februarie 2011, premierul Emil Boc i-a asigurat pe români că de la 1 aprilie a.c., în mod sigur, România iese din recesiune. Institutul Naţional de Statistică abia spre sfârşitul lunii mai a.c. va centraliza informaţiile necesare şi va anunţa dacă se va înregistra o creştere economică pozitivă de 0,01% sau o creştere negativă pentru trimestrul I din acest an. Aşa-zisa creştere economică de 0,1% din trimestrul IV 2010 se situează în marja de eroare! Probabil că premierul Emil Boc a beneficiat de informaţii eronate de la consilierii săi personali de etnie ungurească. S-ar putea să fie vorba şi de greşeli de traducere. Marea majoritate a populaţiei nu are încredere în minciunile prezidenţiale şi guvernamentale pe tema creşterii economice în România, singura ţară din Uniunea Europeană care nu a ieşit din criză, ci, dimpotrivă se afundă, chiar şi după ce a luat împrumuturi externe de peste 60 miliarde euro. Mult mai abil, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români că îi este teamă că se întoarce criza! De unde să se întoarcă, dacă încă n-a plecat? Nici preşedintele Băsescu şi nici consilierii săi nu au văzut criza plecînd. Mult mai grav este faptul că, în timpul crizei internaţionale, Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc, împreună cu partidele politice care au fost la guvernare şi au format majorităţi parlamentare (P.D.L., P.S.D., P.N.L.) alături de U.D.M.R., nu au fost în stare şi nu au elaborat şi adoptat niciun Program anticriză. Cu toţii au confundat criza internaţională şi cea mai gravă criză în care a ajuns România cu o cometă, dar căreia nu îi cunosc traiectoria.
De 1 aprilie 2011, Regimul Băsescu-Boc nu îi păcăleşte pe români în privinţa creşterii preţurilor la gazele naturale (cu 40%) şi la energie electrică (cu 4,5%). Creşterile vor fi reale. Tot de la 1 aprilie a.c. se introduce co-plata, cu scopul de a bloca posibilitatea de a ajunge la medici a cetăţenilor săraci, cu venituri mici, adică a peste 10 milioane de români. Tot de 1 aprilie a.c. se mediatizează o iniţiativă parlamentară care vizează creşterea alocaţiei de hrană pentru bolnavii din spitale de la 7 la 9 lei/zi. În acelaşi timp, deţinuţii din puşcării beneficiază de o indemnizaţie de hrană de 80 de lei/zi. Probabil că Regimul Băsescu-Boc şi parlamentarii care îl susţin se gândesc la viitorul lor din Puşcăria mafioţilor.
Faptul că se închid, la comanda F.M.I. şi Băncii Mondiale, aproape 200 de spitale şi continuă alungarea din România a medicilor şi asistentelor medicale nu este păcăleală de 1 aprilie a.c. Cu toate că România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei şi au revenit bolile sărăciei, Regimul Băsescu-Boc acţionează diabolic pentru a lăsa, în special, satele şi comunele fără medici, cu scopul de a extermina cît mai rapid locuitorii acestora, mai ales pe cei bătrâni şi persoanele cu handicap. Cu mult cinism, Guvernul Boc V (P.D.L., U.D.M.R., U.N.P.R.), şi mai ales ministrul jurist ungur al Sănătăţii, i-au somat pe primari (indiferent de culoarea lor politică) să solicite, în scris, până în 31 martie a.c., să fie închise spitalele din localităţile unde ei au fost aleşi şi unde populaţia protestează împotriva deciziei inumane a Regimului Băsescu-Boc. Ministrul U.D.M.R., Cseke Attila, a ameninţat că nu vor mai primi finanţare, de la 1 aprilie a.c., spitalele pentru care nu se solicită, de către autorităţile locale, închiderea lor. Se ştie că nimeni din România nu i-a mandatat pe preşedintele Băsescu, premierul Boc şi miniştrii Sănătăţii şi Educaţiei să închidă 200 de spitale şi 3.000 de şcoli, mai ales din mediul rural.
Tot de 1 aprilie 2011, a fost anunţat un nou Acord cu Fondul Monetar Internaţional, document evident secret, despre care s-a aflat că are câteva „ţinte”: Sănătatea, Transporturile şi Energia. În „traducere liberă”, asta înseamnă că: se continuă Holocaustul împotriva Poporului Român, inclusiv otrăvirea cu aditivi alimentari cancerigeni şi omorârea cu zile a românilor, mai ales a pensionarilor; se jefuieşte sistemul feroviar, inclusiv prin scoaterea şi trimiterea  la topit în străinătate a 7.000 km de cale ferată; se privatizează hidrocentralele construite prin mari sacrificii de către Poporul Român, pînă în anul 1989, adică se dau de pomană la străini de aceiaşi etnie cu preşedinţii Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, precum şi cu Silviu Brucan şi nepotul lui, Adrian Severin. Avînd aceste obiective, acest nou Acord Stand-By a fost botezat de tip preventiv, urmînd ca la vizitele lunare ale misiunii F.M.I. să se adauge detalii privind soarta societăţilor de stat din România. În Germania, Franţa, Italia, Spania, Japonia, Coreea de Sud, Brazilia, Argentina, Federaţia Rusă, China şi multe alte ţări pot exista şi au ajutat la dezvoltarea economico-socială a acestora multe societăţi de stat. Numai în România, stăpînii străini, prin vocea komisarilor de la F.M.I. şi Banca Mondială, au plănuit lichidarea societăţilor de stat, sub diverse pretexte şi argumente - sînt prezentate de primul-ministru şi de către manipulatorii de opinie.
De 1 aprilie 2011, în mod tradiţional, românii vor avea parte de multe păcăleli. Singurii care nu se ţin de glume şi acţionează cu perseverenţă şi pe bază de programe sînt asasinii politici şi cei economici care susţin Holocaustul împotriva românilor şi proiectul „Israel în România”.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/asasinii-i-holocaustul-mpotriva-romnilor.html 

joi, 31 martie 2011

Aseara la BURSA PARIURILOR de pe Realitatea TV !

In cateva ore emisiunea de ieri, 30.03.2011, de pe Realitatea TV, va fi postata pe site:

http://www.realitatea.net/bursapariurilor.html









Mafia din Justiţie este principala vinovată pentru dezastrul ţării şi exasperarea populaţiei!

SCRISOARE DESCHISĂ

adresată domnului Gheorghe Uglean,
preşedintele Curţii Supreme de Justiţie,
şi domnului Vasile Teodorescu,
prim-adjunct al procurorului-general al României

Stimaţi domni,

În ziua de 6 decembrie 1995, la sediul revistei „România Mare" s-a primit o adresă din partea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!), semnată de şeful Serviciului Special de Anchetă, Marian Capotă, prin care ni se cere să comunicăm adresele a 4 redactori şi colaboratori ai publicaţiilor noastre, pentru a fi citaţi şi audiaţi. Pentru cineva care nu e familiarizat cu chestiunea în discuţie, impresia iniţială este că avem de-a face cu o crimă, iar cei 4 oameni căutaţi cu atîta insistenţă fie că sînt făptaşi, fie că sînt complici sau martori-cheie.
 
În realitate, aşa după cum ştiţi şi dvs., este vorba de ceva cu mult mai mărunt: nişte banale notiţe de presă, apărute la două rubrici de umor ale revistelor mele, „România Mare" şi „Politica". Din păcate, aceste pamflete i-au înfuriat peste măsură pe domnii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu - inseparabili în prigonirea mea, aşa cum au fost şi în asasinarea lui Nicolae Ceauşescu - care, după mărturisirile lui G.I. Chiuzbaian, fac presiuni infernale pentru ridicarea imunităţii mele parlamentare. Metoda nu e nouă, terorizarea şi anihilarea adversarilor politici reprezintă practici vechi ale acelora care au conştiinţa încărcată de fapte murdare şi apelează la cele mai disperate forme de a ascunde Adevărul şi de a închide gura temerarilor care îl rostesc. Personal, nu îmi este frică de campania asta de represalii, iar litigiul meu cu nezdruncinatul cuplu îl va rezolva Poporul Român. Pînă atunci, pentru că tot se împlinesc acum 6 ani de la „baia de sînge" din decembrie 1989, îi acuz public pe Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, alături de alţi complotişti, de asasinarea şefului Statului Român, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, ca şi de complicitate, cel puţin morală, la moartea a peste 1.000 de oameni, împuşcaţi după preluarea Puterii de către noua echipă.

Încă din cele mai vechi timpuri se ştie că nimic nu se poate clădi pe sînge, acesta fiind motivul principal pentru care, de 6 ani întregi, nu se încheagă nimic în România, iar populaţia a ajuns la disperare. Faptul că nici măcar un singur asasin nu a fost judecat şi condamnat constituie cea mai mare ruşine din istoria Justiţiei în România, demonstrînd că şi această importantă Putere a statului este timorată, paralizată şi, efectiv, călcată în picioare, autorii sîngeroasei lovituri de stat (care au profitat cu o perfidie diabolică de revolta justificată a populaţiei) legîndu-i Zeiţei antice nu numai ochii, ci şi gura şi mîinile. Dar, Adevărul tot va ieşi la iveală, iar asta nu e o lege umană, ci una divină. Pentru aceste afirmaţii, pe care le susţin şi le semnez, cetăţenii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu au toate elementele întrunite pentru a mă da direct în judecată, renunţînd la stratagemele penibile de pînă acum, care i-ai făcut pe mulţi oameni să se îndoiască de inteligenţa lor.

Domnilor, nu este în intenţia mea să vă fac părtaşi - fie numai şi din punct de vedere epistolar - la aceste convingeri ale mele. Ceea ce m-a îndemnat să vă scriu este indignarea mea faţă de degradarea inimaginabilă a Justiţiei în ţara noastră. Zilnic luăm cunoştinţă de acte samavolnice, strigătoare la cer, pe care le comit judecători sau procurori. Nu este cazul să reproduc ceea ce ştiţi şi dvs. foarte bine, fraudele şi crimele muşamalizate fiind de ordinul cîtorva mii în 6 ani. „Peste 90 la sută dintre slujitorii Justiţiei sînt corupţi" - asta n-am spus-o eu, ci chiar procurorul Marian Capotă. A luat Justiţia vreo măsură împotriva adevăraţilor vinovaţi pentru crimele din decembrie 1989, iunie 1990 şi septembrie 1991, care au îngrozit o ţară întreagă şi au pîngărit mult-trîmbiţata imagine a României în lume? N-a luat, aşa încît morţii putrezesc în pămînt, iar criminalii sînt oameni politici extrem de aroganţi, precum şi afacerişti prosperi. A luat Justiţia vreo măsură împotriva sacrilegiilor şi provocărilor U.D.M.R.-iste, făptuite contra Statului Naţional Unitar Român, care au culminat cu înfiinţarea unui mini-parlament unguresc în inima Transilvaniei, cu proclamarea autonomiei teritoriale şi cu incendierea Tricolorului românesc la Tîrgu Mureş?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură faţă de blasfemiile proferate public împotriva Poporului Român şi a personalităţilor de anvergură naţională, ca Mihai Viteazul (numit „paranoic"), Mihai Eminescu (numit „legionar şi fascist"), Octavian Goga (numit „lichea"), Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu şi George Călinescu (numiţi „curve de lux" şi „autori de genocid cultural")?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură faţă de ruinarea economiei şi jefuirea patrimoniului naţional, de către in-divizi corupţi pînă în măduva oaselor, dintre care unii apar în numeroase Dosare Penale, cum ar fi Petre Roman, Adrian Severin, Bogdan Bujor Teodoriu, Traian Băsescu, Triţă Făniţă, Dolfi Drimer, Theodor Stolojan, Andrei Pleşu, Coriolan Babeţi, Niculae Spiroiu, Gheorghe Florică, Mihai Bujor Sion, Vasile Niţu, Traian Zamfir, Dumitru Iliescu şi mulţi alţii?! N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură împotriva acelor diplomaţi străini, care au scos fraudulos, peste graniţă, mari valori patrimoniale, cum este cazul fostului ambasador al Franţei, Renaud Vignal?! N-a luat! A luat Justiţia, vreo măsură împotriva unor criminali dovediţi, cum este, de pildă, fiul lăutarilor Gabi Luncă şi Ion Onoriu, care a zdrobit, cu limuzina lui japoneză, nu mai puţin de 3 vieţi omeneşti, iar acum, în ianuarie 1996, se vor împlini 3 ani de cînd îşi bate joc de familiile îndoliate şi mituieşte în stînga şi în dreapta? N-a luat! A luat Justiţia vreo măsură împotriva bandei de nemernici de la Sexy-Club, unde Poliţia a demonstrat, cu probe incontestabile, că se făcea trafic de carne vie şi se practica sechestrul de persoane, cu bătăi crîncene aplicate fetelor de români care nu voiau să se prostitueze?! N-a luat, pentru că printre clienţii care frecventau spelunca respectivă erau şi nişte cunoscuţi procurori, aşa că totul s-a muşamalizat rapid. A luat Justiţia vreo măsură împotriva Mafiei Caselor, care i-a băgat, pînă acum, în pămînt pe unii dintre marii artişti ai ţării, ca George Constantin şi Magda Ianculescu, iar pe generalul Gheorghe Catană l-a făcut să-şi piardă minţile şi să fie internat la Balamuc?! Nu numai că nu a luat, dar ramificaţiile acestei Mafii n-ar fi fost posibile fără participarea directă şi bine remunerată a unor judecători şi procurori! Exemplele ar putea continua, pe sute de pagini. Dincolo de aceste destine umane frînte, dincolo de dramele reale ale unor oameni - ştiţi care e pericolul cel mai mare, pe care îl produc asemenea mormane de gunoaie aruncate de Justiţie peste crime şi tîlhării, ca să li se piardă urma? Vă spun eu: tot mai multă lume îşi pierde încrederea în Dreptate, iar oamenii, cu frica în oase, nu mai îndrăznesc să se plîngă nicăieri! Or, aşa ceva este îngrozitor! Un popor care nu mai crede în Dreptate, care vede că nu mai are nici o instanţă morală şi legală la care să apeleze, să-şi spună necazurile - este un popor intrat în comă. Şi asta v-o spune un om care conduce un partid parlamentar şi două reviste, un om care, la biroul său senatorial, primeşte sute de oameni pe lună, mii de scrisori şi telefoane, care se plîng de dezastrul ideii de Justiţie în România, aşa că fiţi convinşi că păstrez un contact permanent cu pulsul adevărat al vieţii de zi cu zi. Există, ce-i drept, unele dosare pe rol, tot circulă nişte acte de la o instanţă la alta, se tot vehiculează nişte termene - dar astea sînt surogate ieftine, fumigene în ochii populaţiei, atîta timp cît plăteşte plevuşca pentru rechinii cei mari, Patria Acarului Păun fiind România, nu altă ţară. Domnilor, iertaţi-mă că vă întreb: ce aveţi de gînd cu ţara aceasta? Cît credeţi că mai poate dura batjocura asta fără margini? Cînd anume, în care epocă din Istoria României, puşcăriaşii i-au închis pe comandanţii militari, iar asasinii i-au vînat pe ziarişti, generali şi senatori? Niciodată, domnilor! Nu vă daţi seama că prestaţia catastrofală a Justiţiei poate duce la creşterea mîniei populare cu mult peste cotele de inundaţie şi că asemenea fenomene, în Istorie, au precedat şi au justificat apariţia celor mai teribile Dictaturi? Am tot respectul faţă de slujitorii cinstiţi ai Justiţiei - judecători, procurori, avocaţi, consilieri, grefieri - care îşi fac datoria faţă de Lege şi faţă de Obşte, dar, vai, ei sînt din ce în ce mai puţini şi mai izolaţi, într-o forfotă de interese, şi aranjamente, şi sforării de culise, şi grupuri de presiune, peste care tronează, în chip de Zeus în Olimp, Măria Sa Dolarul. Goana după Aur, bezmetică şi nemiloasă, care caracterizează societatea românească de 6 ani încheiaţi, este pe cale să dezumanizeze şi Justiţia, să nască monştri şi fenomene de abrutizare fără precedent în Istoria României, pe lîngă care Epoca Fanariotă pare un film amuzant, de desene animate. De altfel, în curînd voi publica o anchetă referitoare la vilele pe care le-au ridicat sau le-au cumpărat unii magistraţi, vila fiind proba şi staţia terminus a corupţiei, avînd în vedere că nimeni nu-şi poate permite în România ca, numai din salariu, să devină proprietarul unor edificii de mai multe sute de milioane sau chiar miliarde de lei. Îi revine Poporului Român sarcina de a pregăti Dosarul nelegiuirilor săvîrşite, sau muşamalizate de unii aşa-zişi slujitori ai Justiţiei.

Revenind la problema convocării redactorilor şi colaboratorilor mei, de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!) a Parchetului General, vă informez că, în calitatea mea de conducător şi proprietar al publicaţiilor „România Mare" şi „Politica", mă opun categoric unor asemenea măsuri abuzive. Iată cîteva motive: 1) Este de-a dreptul odios ca Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică să convoace şi să ancheteze nişte ziarişti, ca pe nişte asasini, numai şi numai pentru a lua informaţii despre mine; aşa ceva nu cred că s-a pomenit nici în Uganda, pe timpul Dictaturii lui Idi Amin. 2) Atît eu, cît şi colaboratorii mei avem tot respectul faţă de Procuratura Generală, ca instituţie, dar considerăm că ea a fost compromisă grav prin prestaţia unor personaje ca Gheorghe Robu şi Vasile Manea Drăgulin. 3) Înţelegem să acordăm tot sprijinul organelor statului atunci cînd ar fi vorba de o crimă, sau de o altă infracţiune gravă - eu însumi luînd parte la cel puţin 10 înfăţişări, la Tribunalul din Ploieşti, cu familia de procesomani Tanţa şi Gh. Robu - dar, de data asta, trebuie să recunoaşteţi şi dvs. că este vorba de o anchetare ILEGALĂ a procesului de elaborare a unor publicaţii, ceea ce este inadmisibil; este evident că avem de-a face cu înlocuirea Cenzurii CC. al P.C.R. (care era secretă) cu Cenzura Procuraturii Generale (care e la vedere); vă reamintim că apucăturile de acest gen reprezintă încălcări grosolane ale Libertăţii Presei, prevăzută şi garantată de Constituţia votată şi aprobată prin Referendum Naţional, în decembrie 1991; dacă tot vrea să controleze gîndurile şi viaţa noastră, de ce nu-şi deschide Procuratura Generală un Birou de Supraveghere în fiecare redacţie, ca să ne ajute, preventiv, să nu greşim? 4) Practicile Serviciului Special de Anchetă sînt incorecte şi anacronice şi pentru faptul că ele se bazează pe o serie de legi vechi de mai bine de 20 de ani - Legea Presei şi Codul Penal - care şi-au pierdut valabilitatea odată cu adoptarea noii Constituţii; în aceeaşi ordine de idei, cred că România e singura ţară din lume care organizează simpozioane şi sindrofii pentru sărbătorirea Legii Fundamentale - în alte ţări, Constituţia nu se serbează, ci se respectă; poate  Ion Iliescu să ţină zeci de prelegeri pe tema asta, la Casa Republicii, ele sînt ipocrite, de vreme ce acest activist incurabil bate cîmpii despre Constituţie, dar o încalcă zilnic, printre altele prin implicarea sa în prigonirea mea, dar şi prin pretenţia de a candida la cel de-al 4-lea mandat prezidenţial, cînd Legea nu-i dă dreptul decît la 2 mandate (decembrie 1989 - mai 1990; mai 1990 - octombrie 1992; octombrie 1992 - toamna lui 1996 ş.a.m.d.). 5) Nicăieri şi niciodată în lume o publicaţie n-a fost datoare să divulge secretele de redacţie şi sursele de informare, decît, fireşte, pe timpul Gestapoului hitlerist şi al N.K.V.D.-ului stalinist. 6) În calitatea mea de conducător şi proprietar al revistelor „România Mare" şi „Politica", dar şi de demnitar al statului, nu voi permite nimănui să-mi hărţuiască redactorii şi colaboratorii, dintre care unii n-au călcat în viaţa lor pragul Procuraturii sau al vreunui Tribunal, fiind oameni cinstiţi şi cu frica lui Dumnezeu. 7) Aşa după cum am mai declarat, rubricile „Săptămîna pe scurt" şi „Ultima oră" sînt colective, redactate şi elaborate pe baza a zeci de mii de telefoane, scrisori şi altor mesaje primite în fiecare lună, atît din ţară, cît şi din străinătate; întrucît ar fi foarte greu să se stabilească precis cît la sută revine furnizorilor de informaţii şi cît la sută revine acelora care şlefuiesc ştirile respective, şi dat fiind faptul că am demnitatea de a nu îngădui să fie tras nimeni la răspundere pentru orientarea justiţiară a revistelor mele, mă văd nevoit să repet ceea ce am mai declarat: îmi asum în întregime răspunderea etică pentru toate materialele publicate în „România Mare" şi „Politica"; în măsura în care această declaraţie va fi suficientă pentru definitivarea jenantului Dosar măsluit de Marian Capotă şi Vasile Manea Drăgulin, aceştia n-au decît să-l înainteze vicepreşedintelui P.U.N.R., G. I. Chiuzbaian (care, prin încălcarea brutală a Legii 92/1992, şi-a pierdut calitatea de ministru al Justiţiei), iar cetăţeanul respectiv n-are decît să mai încalce legea o dată, dacă tot s-a obişnuit, înaintînd Dosarul la Comisia Juridică a Senatului, măcar de s-ar isprăvi mai repede cu mascarada asta; în treacăt fie spus, eu nu înţeleg cum de mai poate scoate capul în lume nedemnul şi improvizatul politician Chiuzbaian, care a afirmat la o recentă Conferinţă de Presă a P.U.N.R.: „Marea Unire a fost înfăptuită de francmasoni"; pentru o asemenca blasfemie, care se constituie într-un atac de lez-naţiune, n-au decît să-l judece cei 800.000 de morţi pe care i-a dat Poporul Român în Războiul pentru Întregirea Neamului.

 Domnilor, am optat pentru această cale de comunicare fiindcă, în oceanul de fărădelegi care ne sufocă, dvs. aveţi reputaţia de a fi mai raţionali şi mai ataşaţi Legii. Nu vă cer nimic pentru mine, eu îmi voi purta crucea, pe mai departe, fiind conştient că mă lupt cu o caracatiţă infernală. Din fericire, nu sînt singur, tot mai multă lume vine alături de noi, fiindcă realitatea de zi şi noapte din România certifică în mod zdrobitor că noi am avut dreptate. Tot ceea ce vă solicit este să vă păstraţi şira spinării, cu orice preţ. Să nu îngăduiţi politizarea Actului de Justiţie. Să nu permiteţi vînarea unor oameni nevinovaţi, cum sînt cei 4 colaboratori ai mei, a căror singură „culpă" este aceea de a crede, alături de milioane de români, că orice coşmar are un sfîrşit. Vă informez că prin telefoanele pe care le dau aproape zilnic, prin expedierea unor asemenea convocări, prin tot felul de alte forme de şicanare şi hărţuire - unii angajaţi ai Procuraturii Generale au instituit un regim de teroare asupra a două publicaţii libere, dintre care una este organ al unui partid parlamentar; dacă presiunea asta demenţială va continua, mă voi vedea nevoit să suspend apariţia revistelor, fiindcă nimeni nu poate lucra în asemenea condiţii inumane. În încheiere, vă informez că la toate apelurile membrilor şi simpatizanţilor Partidului România Mare, dar şi ale altor cetăţeni scandalizaţi de mîrşăvia la care se pretează cuplurile Iliescu-Măgureanu şi Drăgulin-Chiuzbaian, apeluri care îmi solicită de a se ieşi în stradă, de a se organiza marşuri pînă la Bucureşti, de a se protesta la Sodoma Procuraturii Generale şi la Gomora Palatului Cotroceni, pentru a cere socoteală călăilor care înfometează poporul şi bagă căluşul în gura patrioţilor curajoşi - eu am răspuns negativ, invitînd la calm, la răbdare şi înţelepciune. Şi asta pentru simplul motiv că, fiind creştin, nu liber-cugetător, urăsc violenţa, sînt un om foarte paşnic. Da, dar ce-or să facă prigonitorii de profesie, atunci cînd milioanele de români exasperaţi nu mă vor mai asculta în această privinţă şi, în pofida rugăminţilor mele, vor lua unele acţiuni pe cont propriu? Va putea mafiotul Dumitru Iliescu, programat şi teleghidat ca un robot al crimei, să-i calce cu TAB-ul şi să-i împuşte pe toţi, aşa cum a procedat în decembrie 1989 şi septembrie 1991? Aşa-zisul meu extremism se află numai pe ştampilele fabricate de ei, pe cînd adevăratul extremism, vizibil cu ochiul liber, e distrugerea ţării, prăbuşirea nivelului de trai şi siluirea draconică a Justiţiei. Dar totul se plăteşte, dacă nu pe lumea asta, atunci pe lumea cealaltă. Dumnezeu să vă lumineze mintea şi paşii!

CORNELIU VADIM TUDOR
10 decembrie 1995


http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/mafia-din-justiie-este-principala-vinovat-pentru-dezastrul-rii--i-exasperarea-populaiei-acuz.html 

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI

Aseară s-au înapoiat în ţară cei 50 de români trimişi în vizită la Bruxelles şi Waterloo de preşedintele PRM. În imensa lor majoritate, aceştia sînt tineri din judeţele Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Braşov şi Bucureşti. Între ei s-a aflat şi doamna Sabina Funar, soţia secretarului general al PRM. Această deplasare a fost efectuată pe cheltuiala Parlamentului European. Delegaţia a fost condusă de dl. Cristian Stănescu, asistent al preşefintelui PRM.

În toamnă vor putea vizita instituţiile europene aflate în Belgia alţi 50 de români – de data aceasta din Moldova, Basarabia, Bucovina, Oltenia, Dobrogea şi Banat.

http://www.ziarultricolorul.ro/la-colt/la-nchiderea-ediiei.html

miercuri, 30 martie 2011

Aseara la REALITATEA TE PRIVESTE de pe Realitatea TV !

Urmariti emisiunea de aseara, marţi, 29 Martie 2011, ora 18:45   , pe:


http://www.realitatea.net/emisiuni/realitateatepriveste.html 



Mesaj de condoleanţe



Îndureraţi, membrii de partid din Filiala Judeţeană Vaslui a Partidului România Mare, aduc la cunoştinţa colegilor din ţară dispariţia profesorului Ioan Mancaş, directorul Muzeului Judeţean ,,Ştefan cel Mare”, fost viceprimar PRM al Municipiului Vaslui. Colegul nostru, Ioan Mancaş, un patriot înflăcărat şi eminent om de cultură, fost titular al echipei de rugby ,,Rulmentul” Bîrlad, a îndeplinit, pe rînd, funcţiile de director al Întreprinderii Cinematografice Judeţene, director al Direcţiei pentru Culte şi Patrimoniu, director al Muzeului Judeţean. Sîntem alături de familia îndurerată, transmitem condoleanţe mamei iubitului nostru coleg, copiilor şi soţiei acestuia. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment/mesaj-de--condoleane.html

marți, 29 martie 2011

Aseara, in emisiunea SUBIECTIV de pe Antena 3 !

Emisiunea poate fi urmarita aici:


http://inregistrari.antena3.ro/view-28_Mar-2011-Subiectiv_cu_Razvan_Dumitrescu_-27.html



Săptămîna pe scurt

* Ştefan Andrei, la 80 de ani * La dispariţia fiţuicii „Gândul“
* A murit şi diplomatul Dumitru Ceauşu, autorul stupidului Tratat România – Ungaria * Hagi, stai în banca ta! * Lucescu-jr., stai sub banca lu’ tac-tu! * Un bezmetic cu foamea-n gît şi cu belciugul în rît: Viorel Sima * Hormonii lui Bombonel dau iarăşi în clocot…

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. La 29 martie s-a petrecut un dublu jubileu: frumoasa actriţă Violeta Andrei a împlinit 70 de ani, iar inteligentul ei soţ, marele diplomat Ştefan Andrei, a împlinit 80 de ani. Ce fenomen curios, doi oameni care s-au născut în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar la 10 ani distanţă, să-şi unească destinele! Revista noastră le urează fericire, sănătate şi La Mulţi Ani! * Doi Proşti (cu P mare): Silviu Sergiu („Evenimentul zilei“) şi Grigore Carti-Anus („Adevărul“) fac ce fac şi se leagă de Vadim şi Gigi Becali. Motivul? Cică pe lîngă Adrian Severin, cei doi „par europarlamentari respectabili“. De ce „par“, băi, muiştilor? Ei chiar sînt, fiind votaţi, în 2009, de vreo 500.000 de români. A dracului e carnea aia pe pupincuriştii lui Băsescu! Fiindcă aşa ceva sînt lacheii de la cele două publicaţii falite. * Pe cît punem pariu că, în curînd, „Evenimentul zilei“ şi „Adevărul“ or să dispară, aşa cum o să dispară, începînd cu data de 8 aprilie, altă fiţuică antiromânească, „Gândul“? Uite că Adrian Sîrbu nu-i mai dă bani lui C.T. Popescu, să tipărească maculatura lui penibilă. Aşa că Crocodilul Chelios şi haita lui de aurolaci (Rodica Ciobanu, Sultănoiu, Negruţiu ş.a.) vor scrie on-line, adică pe pereţi. Tot e bună şi criza asta la ceva… * Arătînd o sticlă de whisky, Cătălin Striblea a spus, luni seară, la Realitatea TV, de două ori: „Ăsta e unul dintre lucrurile care rămîne“. Corect, gramatical, se zice: „care rămîn“, fiindcă verbul e la plural. * Înaintea meciului cu Bosnia, Adrian Mutu a promis presei: „Murim pe teren!“. Aiurea, s-a văzut cum aţi murit. * Aşa-zisul medic veterinar Daniel Lescai a lătrat, în ziarul „Libertatea“: „Atenţie la maidanezi! Cîinii vă pot transmite boli mortale“. Şi enumeră vreo 11. Ca să vezi… Da’ tu, Lescai, de ce n-ai mierlit-o pînă acum? Păi n-ai mierlit-o, dimpotrivă, trăieşti foarte bine de pe urma cîinilor. * A murit Dumitru Ceauşu, fost ambasador al României la Paris, diplomat la New York, Bonn şi Oslo. În calitate de ministru consilier la M.A.E., acesta a redactat Tratatul bilateral cu Ungaria – un document prost şi antinaţional, împotriva căruia preşedintele PRM a luat o atitudine fermă, la Palatul Victoria (18 mai 1995), de faţă cu primul-ministru, Nicolae Văcăroiu, şi cu toţi membrii acelui cabinet, atitudinea sa fiind reprodusă, ulterior, în cartea „Discursuri“ (vol. I), sub titlul: „Micul Ceauşu vrea să strice ce-a făcut bun marele Ceauşescu“. Acel moment a marcat începutul ruperii relaţiilor dintre PRM şi PDSR. Apoi, drept răsplată, Ceauşu a primit postul de ambasador al României la Paris, căsătorindu-se cu cîntăreaţa Mihaela Mihai, care se stabilise în Capitala Franţei. Ulterior, cei doi au divorţat. Acum, la moartea lui Dumitru Ceauşu, nu putem spune decît atît: Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta, păcatele acestuia faţă de români fiind multe şi grele… * Fotbalistul de culoare N’Doye le-a spus celor de la „Cancan“:„Soţia şi fetiţa mea, Mimi, sînt singurele femei din viaţa mea“. Ar trebui să-i zică cineva africanului respectiv că unei „fetiţe“ nu i se poate spune „femeie“ – cel puţin într-o ţară creştină, ca România. * Încă o „perlă“ de Gîgă debitată de Hagi, după ce a fost nevoit să lase Galatasaray să respire: „Am făcut acest pas pentru binele Galatei. Îmi pare foarte rău, dar nu regret deloc“ (?!). Rămîne cum am scris noi, în urmă cu cîteva luni: Hagi n-o să facă mulţi purici la Galatasaray, aşa cum nu a făcut nicăieri, în fruntea nici unei echipe, pentru simplul fapt că, da, el a fost un foarte mare jucător, dar este un foarte prost antrenor. Şi aşa va rămîne toată viaţa. Ne pare rău că o spunem dar, vorba lui, nu regretăm deloc. * Indiferent ce gălăgie ar face, Grigore Carti-Anus este un incult şi un analfabet. Scrie cărţi – pe care nu le citeşte nimeni. Toarnă, zi de zi, cîte un articol – fişă clinică, a unui individ născut prost, care ar vrea să treacă drept ceea ce nu este. Apare la televizor – dar imediat cum deschide gura aia, ca o tîrtiţă de curcă, şi slobozeşte cîteva cuvinte strepezite, lumea schimbă programul. Păstrînd proporţiile, acest Griguţă Cur Sucit e ca un amator care se produce la „Românii au talent“, scoţînd nişte răgete de măgar castrat, cu pretenţii de vocalize. Nu eşti, bă, handicapatule, din filmul ăsta. Nu eşti ziarist. Scriitor, nici atît. Atunci ce eşti? Ţi-am mai spus-o: uită-te în oglindă, şi vei vedea un microcefal isteric şi cu foamea-n gît, care încearcă să-şi facă un nume, să devină, şi el, cineva, dar lumea l-a mirosit că e lichea, care primeşte „bani negri“ de la Dinu Patriciu şi face pe lupul moralist. În penibila foaie „Adevărul“, idiotul congenital Griguţă Cartilagiu crede că locul unde a fost mutat Adrian Severin, „la cucurigu“ (zice el) ar fi ceva de ruşine în Parlamentul European. Dacă ar fi urmărit la televizor, sau pe Internet, lucrările prestigiosului forum continental, onanistul Griguţă i-ar fi văzut acolo, la cîteva fotolii distanţă, pe Jean-Marie Le Pen şi pe fiica sa, Marine (clasată pe locul I în sondajele de opinie pentru alegerile prezidenţiale din Franţa), precum şi pe cîţiva dintre cei mai respectabili europarlamentari din Marea Britanie, Austria, Olanda, Grecia, Bulgaria – care sînt NI (Non- Afiliaţi), adică Independenţi, nefăcînd parte din nici o „turmă“. Dar, ce ştie ţăranul ce-i şofranul? Ce ştie Griguţă, decît să se tragă singur de puţă? * Andrei Păunescu continuă, cu stoicism, opera jurnalistică a iubitului său tată. Astfel, revista „Flacăra lui Adrian Păunescu“ merge mai departe, deşi se poate bănui că , pe criza asta, îi este foarte greu (ca şi nouă, de altfel). Din ultimul număr al publicaţiei, am selectat cîteva „perle“ televizate: „Mama preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş a fost violată de Sfîntul Ion“; dincolo de penibilul formulării (Oana Fringescu, Antena 1), atragem atenţia că era vorba nu de preşedintele, ci de vicepreşedintele Consiliului Judeţean; „Un om care spînzură un păpuşoi, reprezentîndu-l pe Avram Iancu“ (Valeriu Pricină, Realitatea TV – numai că „păpuşoi“ înseamnă „porumb“); „E-atît de multă bucurie pe drumul care vei porni“ (Dan Bittman şi trupa Holograf, reclamă la ventuza evreiască Millenium Bank: eroare pe care am semnalat-o şi noi, exprimarea corectă fiind „pe drumul pe care vei porni“); „Fregata Regele Ferdinand produce 4 tone de apă potabilă pe oră din apa mării“ (Niels Şnecker, Antena 3 – poate că a vrut să spună 4 litri, nu 4 tone); „Tatăl meu m-a luat împreună cu mine în Insulele Barbados, la un meci de cricket“ (Digi Sport Plus TV); „Iată-l şi pe Ologu, care s-a lovit mingea de el“ (Digi Sport TV – se poate să faci tu una ca asta, Ologule?); „Atunci cînd vehiculul cu două roţi nu are roţi“ (Iulia Vântur, Pro TV; vorba aia, mortul viu, din lada goală); „Reporter: Un mesaj pentru femeile liberale, domnule preşedinte Antonescu…– Crin Antonescu: Înăuntru! Totul înăuntru!“ (Antena 3 – noi înţelegem ce-a fost în mintea vedetei Mireille Mathieu, cu aerul său grăbit şi important, dar ambiguitatea a dat naştere la ceva penibil). * Un titlu stupid, în ziarul „Click!“: „Liz Taylor, răpusă de a 100-a operaţie. Inima actriţei a încetat să bată după ce (ea) a refuzat încă o intervenţie chirurgicală“. Păi, cum vine asta? A murit din pricina operaţiei, sau a ne-operaţiei? * Un alt hingher blestemat, pe care o să-l bată Dumnezeu: deputatul PDL Ştefan Pirpiliu, care vrea să instituie starea de urgenţă (?!) în oraşele României pentru a-i ucide pe cîinii fără stăpîn. Ar trebui ca ăştia de la PDL să-şi vadă de curul lor, ca să nu-i omoare lumea pe ei. Nu cîinii au distrus România, ci ei, pirpiliii ăştia nenorociţi. * Maţul gros şi ghiorăitor de foame Viorel Sima a început să vorbească singur, la OTV. Unde o fi dispărut Mirela Ceanură? Aflăm noi. Nu ştim dacă cerşetorul Sima era chior de beat, sau chior de somn – dar ştim că se exprima greu, cu pauze şi poticneli. De pildă, la un moment dat, i-a combinat pe Sorin Ovidiu Vântu şi Cornel Nistorescu, rezultatul fiind… Sorin Nistorescu (?!). Pe urmă, a zis o chestie care dă măsura inculturii boschetare pe care o are: „Sînt promovaţi cu obstinenţă“ (?!). E clar că şi aici a făcut o îmbîrligare, combinînd „obstinaţie“ cu „abstinenţă“. E jenant efortul acestui butoiaş de rahat de a executa o comandă politică, pentru care primeşte bani. Dar cum o face? Bă, Băsescule, decît să te apere unul ca Viorel Sima, mai bine să te împuşte unul ca Horia Sima, e mai cinstit. * Alţi turmentaţi pe micul ecran: Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Ce-au mai făcut distinşii băşinoşi, care s-au înfipt, ca nişte căpuşe, în „blana“ Rodicăi Culcer? Am pescuit cîteva tîmpenii din noua teorie a chibritului pe care au făcut-o duminică, la TVR. Gabriel Liiceanu: „Darea în cap a celuilalt“; „Tubul de spălat pe dinţi“ (ţiganul se spală cu tubul, nu cu periuţa); „Toleranţa este cînd eşti mai mulţi“; „Nu poţi să negociezi distanţa de la Pămînt la Lună“; „Nu poţi să fii tolerabil cu Domnul Gore“ (poate Domnul Goe); „Comunismul e o societate în care Clubul n-are voie să existe“ (aiurea, erau cluburi peste tot, mai ales în sport, de pildă Clubul Sportiv Şcolar, sau Clubul de Bridge, dar şi în Filatelie etc.). Andrei Pleşu: „Toţi profesorii ştiu că elevii mai fumează prin closete“; „Cîtă otravă trebuie să înghiţi ca să te otrăveşti?“ etc. Am mai remarcat ceva: au dispărut cacofoniile! Dar nu pentru că cei doi ursari nu le-ar fi făcut, ci fiindcă au fost eliminate la montaj. Şi încă ceva: Monstrul cu Barbă era îmbrăcat ca la circul de la marginea comunei Potigrafu! Adică avea costum gri, cămaşă indigo, lavalieră albastră şi ... bretele roşii! Pe ce punem pariu că, la bretelele astea, făcute din jartierele de la Moulin Rouge, avea chiloţii cu găurele, nebunaticul de el?
* Nu l-a observat, nimeni, pe Claudiu Elwis Săftoiu? Alt ţigan plin de ifose, dar cu creierul plin de muci. Duminică, la Antena 3, papagalul cu cap de bufniţă a debitat una dintre cele mai mari gafe auzite în România ultimilor 21 de ani: „Traian Băsescu a făcut o învîrtire de 360 de grade!“. Aoleu, Săftoiule! Îţi dai seama ce-ai croncănit? Înseamnă că s-a întors de unde a plecat, fiindcă asta înseamnă o piruetă de 360 de grade. Poate ai vrut să spui 180 de grade. Şi a mai zis ceva Băftoiul creol: „Cariera domnului Taubman, care nu este diplomat de carieră“. * Hărţuit de „Excrementul zilei“, patronul echipei Universitatea Craiova, Adrian Mititelu, a dat un răspuns antologic: „Bă, băiatule, de ce faceţi voi povestea asta? Ce să vorbesc eu cu «Evenimentul zilei», cel mai de c...t ziar din România?“. Absolut corect. De-aia l-am şi poreclit noi „Excrementul zilei“. * Titlul săptămînii a apărut în „Libertatea“ de luni: „Student în SUA pe bani grei, Andrei, băiatul lui Adriean Videanu, îşi pierde timpul scriind eseuri despre războaiele din jocurile video. Oare ştie tati pe ce aruncă 53.000 de dolari pe an?“. Da, ştie. Dar ce contează suma asta, cînd fostul Zarzavagiu din Videle are o avere estimată la 5 miliarde de euro? * Presa de luni îi face ciulama pe autorii dezastrului prelungit, care a pus stăpînire pe Naţionala de Fotbal a României. Iată numai două titluri: „Selecţionerul e ţinut în braţe de Lupescu“ („Azi“); „Vai de capul nostru, ce-am ajuns! Ne fac să tremurăm «pigmeii» Europei. Lupescu: «Mă tem de Luxemburg!»“. Penibil. Nu-l mai schimbă nimeni pe acest Lupescu, de la Federaţie? Aşa important este? Ca jucător, a fost de nota 7. Ca organizator, e un ciufut şi un intrigant, ba chiar un factor dizolvant. Probabil că gaşca lui Mircea Sandu nu se va da plecată de acolo decît dacă o mătură vreun tsunami. * Primim, cu regularitate, revista „Periscop“, publicaţie scoasă de fostele cadre S.I.E. În ultimul număr am citit, însă, un articol scris de Stelian Octavian Andronic, sub titlul „Dincolo de dincoace“, care ne face să ne îndoim de luciditatea venerabilului spion. Rareori ne-a fost dat să vedem un text mai confuz şi mai prolix, fără cap şi fără coadă. Priviţi doar cîteva fraze de început: „DINCOLO reprezintă o dualitate, adică atît trecutul (,) cît şi viitorul. DINCOACE este zona intermediară de legătură (,) reprezentată prin prezent (,) raportată la DINCOLO, în trecut (,) şi DINCOLO, în viitor. Faţă de decembrie 1989, noi, românii, ne aflăm DINCOACE, iar acea dată din istoria noastră recentă nu este altceva decît frontiera, atît reală (,) cît şi imaginară, dintre DINCOACE şi DINCOLO în trecut...“. Vai, vai, vai! Ce-i asta, maistre? Ai făcut, cumva, vreun accident vascular şi nu mai poţi vorbi, sau scrie, normal? * La găleţile de lături antiromâneşti pe care le varsă evreul sovietic Vladimir Tismăneanu în „Excrementul zilei“, noi răspundem cu o dată istorică: 16 iunie 1989. Ce s-a întîmplat atunci? A fost lansată Declaraţia de la Budapesta, care cerea ca Transilvania să fie „spaţiu de complementaritate“ între România şi Ungaria (mai pe înţelesul tuturor, Ardealul să fie împărţit între cele două ţări). Între
semnatarii infamiei se află şi acest şobolan rîios,
Vladimir Tismăneanu. * Încă un parazit intestinal al
lui Dinu Patriciu, finanţatorul maculaturii „Dilema Veche“: Mircea Vasilescu. O nulitate totală. N-are nici un talent, în nici un domeniu, dar se orientează, şi el, în funcţie de cine îi aruncă vreo felie de parizer sub masă. Într-o altă sinecură, oferită tot de jefuitorul petrolului românesc (o rubrică în „Adevărul“), acest Neica Nimeni Vasilescu scrie doar două nume: Adrian Severin şi... Vadim Tudor (?!). Ce legătură vede imbecilul ăsta între cei doi, cînd Vadim e cel care l-a tăvălit pe autorul infamului Tratat cu Ucraina ani de zile? Ce poliţe plăteşte golanul ăsta? Mai mult ca sigur că a vrut să le dea o satisfacţie lui Grigore Carti-Anus şi Andrei Pleşcaru, striviţi, literalmente, de tăvălugul pamfletelor noastre. * Mafia evreiască de la „Gold Corporation“ a umplut presa cu o reclamă care cere exploatarea aurului de la Roşia Montană. E băgată la înaintare o oarecare Elena Constantinescu, din zonă, care adresează o „Scrisoare către România“. Femeia cere asta: „Vrem să muncim în Roşia Montană, vrem să trăim din minerit!“. Cu ce preţ, Nuţico? Distrugerea mediului, pe sute de ani, din pricina milioanelor de tone de cianuri? Şi jefuirea aurului României, de către porcul bătrîn George Sörös şi alte lipitori străine? Dar, problema nu e a acestei femei. Ea a primit nişte bani pentru şmecheria asta. Problema e a ziarelor care au găzduit – tot contra cost – o asemenea otravă propagandistică. Unul e „Gândul“. Altul e „Jurnalul Naţional“. Mai sînt şi altele. Care, şi ele, vorbesc despre Interesul Naţional, dar se prostituează în faţa Mafiei. * Apropo de „Gândul“: nu se poate abţine acest C.T. Popescu, scatofag pînă la moarte! La fel ca George Roncea, Crocodilul Chelios e tot cu fecalele în gură. Într-un text de numai 8 rînduri, descreieratul nr.1 al presei române scrie despre ceva care „acum mai bine de un deceniu făcea mare ventilaţie fecală sub numele de Lista lui Severin“. Auzi la el, „ventilaţie fecală“! Nu-ţi e, mă, ruşine? Dar, ia zi: mai faci pipi-n cadă? * În interiorul numărului de azi al revistei noastre, publicăm un pamflet antologic, pe care regretatul scriitor Marin Sorescu i l-a dedicat istericului incurabil C.T. Popescu. Ia încercaţi să ghiciţi: cine va rămîne în Istoria literaturii, Popescu sau Sorescu? * În „Jurnalul Naţional“, Adrian Năstase îşi dă „haina“ la întors şi publică articolul cu titlul „Naţionalism sau demnitate naţională?“. Hai, Bombonele, nu (mai) fi jigodie! Tu ne vorbeşti, nouă, de „demnitate naţională“? Tu, care ai demolat, cu barosul, cele 4 statui ale Mareşalului Antonescu, deşi nu-ţi ceruse nimeni o asemenea barbarie? Tu, care ai reinstalat, la Arad, statuia celor 13 generali unguri, acuzaţi de uciderea a 40.000 de români, în timpul revoluţiei de la 1848-1849? Nu ne-am fi ocupat de Fătălăul Naţional, dacă el (ea) n-ar fi comis mîrşăvia de a scrie: „Devenit preşedinte, în 2004, cu voturile electoratului PRM (?!), Traian Băsescu a adus imediat UDMR la guvernare...“. Hai sictir! Ştii bine cum au stat lucrurile atunci: pe acest Băsescu l-a adus la conducerea României paranoia ta inimaginabilă, de a forţa mîna norocului ca, după 4 ani de guvernare coruptă şi plină de cel mai enervant vedetism, să devii şi preşedinte al României! Numai că românii ar fi votat cu oricine altcineva, chiar şi cu Rîmaru din groapă – numai cu o anomalie a naturii, ca tine, nu! Indiferent ce ai face şi ai spune, indiferent cît te-ai zgîria pe faţa aia umflată, de Kim Ir Sen, tu nu poţi păcăli pe nimeni şi nu poţi falsifica adevărul, iar lumea îşi aduce aminte bine îndemnul lui Vadim, care, împiedicat, prin fraudă, să intre în turul II al alegerilor prezidenţiale, le-a cerut alegătorilor PRM să NU se prezinte la vot, fiindcă n-au ce alege între doi derbedei ca voi, adică tu şi vecinul tău de vilă, Băsescu, care te acuzase, la televizor, că „faci dragoste cu fundul“. Mai taci dracului din gură de poponar ordinar, fiindcă tu şi Iliescu sînteţi vinovaţi de această catastrofă! * Prezentăm sumarul celor mai recente numere ale ziarului „Tricolorul“. Fără comentarii. MIERCURI, 23 martie (nr. 2.121): „Prin cumpărarea, cu 4,5 miliarde de dolari, a celor 48 de «sicrie zburătoare» F16, Traian Băsescu încearcă să împuşte… 3 iepuri: 1) Să iasă din scandalul vînzărilor de arme. 2) Să îşi salveze cele 150.000.000 de dolari depuse în SUA. 3) Să fie primit la Casa Albă“; „ULTIMA ORĂ. Încă o şmecherie a Diversionistului Naţional: Pazvante Chiorul vrea să tragă, din nou, împrăştiat, cu Dosare de Securitate (?!)“; „Agresiunea împotriva Libiei trebuie să înceteze!“ (editorial de Dumitru Avram); „NEWS ALERT. Am aflat motivul real pentru care Occidentul încearcă să-l înlăture de la Putere pe Moammar Gaddafi: Libia intenţiona să-i livreze Chinei de 3 ori mai mult petrol decît pînă acum!“; „Băsescu, Boc şi Predoiu ciuruiesc Justiţia“ (S.R. Stănescu); „PSE, forţat de PPE să scape de Adrian Severin“ (Iosif Buble); „Preşedintele Boliviei cere retragerea Premiului Nobel acordat lui Barack Obama“; „Nimic nou sub soare. Ideea Europei Unite a aparţinut lui Napoleon Bonaparte“ (Las Cases, Memorialul de la Sfînta Elena); „Elicopterul Angelei Merkel era să cadă cu ea la bord“; „Fenomene Paranormale. Chiar am fost în Rai?“ (Raymond Moody); „NASA trimite o misiune spaţială după antimaterie şi universuri paralele“; „Primele experienţe sexuale ale lui Adolf Hitler“(G. Hlebnikov). JOI: „Turnătorul nr. 1 al ţării, Băsescu, va arunca pe piaţă Dosarele de Securitate ale lui Crin Antonescu, Varujan Vosganian, Ludovic Orban, Ilie Sârbu şi Sorin Frunzăverde!“; „Puterea şi Opoziţia post-decembristă“ (editorial de Gh. Funar); „Începutul sfîrşitului? Cocktailul de medicamente străine nu-şi mai face efectul… La declaraţia de presă de marţi seară, Traian Băsescu era să leşine, în direct, în faţa naţiunii!“; „Rating mare făcut de preşedintele PRM marţi seara, la Realitatea TV. «Minutul de Aur» – 4 puncte“; „Adrian Severin are în conturi 1 milion de euro“; „Acum înţelegem de ce a fost dată afară de la Realitatea TV… Oana Stancu, o pitică complexată şi mincinoasă“; „Pazvante Chiorul se teme de o nouă suspendare“; „Arhiva «Tricolorul». Ungurul este zgura popoarelor“ (Ambasadorul Republicii Veneţia la Pesta, 1523); „A murit marea actriţă Liz Taylor“; „China şi Rusia cer încetarea, imediată, a focului în Libia“; „Foamea din România va genera cele mai mari preţuri la alimente“; „Moartea Vrăjitoarei“ (Traian Tandin); „Omul cu Masca de Fier“ (Matt Lamy). VINERI: „Viclean, ca de obicei – Traian Băsescu a găsit un pretext pentru a vizita, din nou, Clinica Oncologică de la Anvers!“; „Astăzi, 25 martie, mare praznic creştin: BUNAVESTIRE“; „Corupţia la nivel înalt“ (editorial de Ruxandra Lungu); „WikiLeaks afirmă că diplomaţii americani de la Bucureşti au ajuns, şi ei, la concluzia noastră: Elena Udrea este una dintre amantele lui Traian Băsescu!“; „LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Limbaj codificat, de borfaşi, între Fraţii Băsescu“; „Pentru împrospătarea memoriei. Pînă şi Petre Roman a vrut să-l bage la puşcărie pe Lupul Chior al Mărilor, Traian Băsescu“ (1991); „Curiozităţi americane privind emigrarea lui Vladimir Tismăneanu“ (general Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad); „LICHEAUA SĂPTĂMÎNII. Actriţa de mîna a paişpea Monica Davidescu se crede cel puţin Brigitte Bardot, sau Liz Taylor (?!)“; „Pentru împrospătarea memoriei. Octavian Paler despre Traian Băsescu: «Un amestec de fanfaron, cabotin şi corsar“; „Liderul PRM a primit un Mesaj din partea primarului general al Capitalei“; „Iniţialele a doi borfaşi: B.M. (Bercea Mondialul) şi M. B. (Mircea Băsescu)“; „Ciuma Portocalie pune la cale şantajarea a 5 senatori din Opoziţie“; „Yeti a apărut, din nou, în Siberia“; „BBC: Religia – pe cale de dispariţie în ţările europene“; „Indiggo – invitate speciale la Dance Showcase NYSC“ (Grid Modorcea, corespondenţă din New York). SÎMBĂTĂ: „Răspunsul nostru la barbaria ungurească. MARŞUL LUI IANCU“ (poezie de C. Negruzzi şi N. Bengescu); „Marea deosebire dintre România şi Japonia“ (editorial de Dumitru Avram); „Arestarea mafiotului sindical Marius Petcu e tot o diversiune. Traian Băsescu a încercat să distragă atenţia de la şpaga primită de fratele lui din partea lui Bercea Mondialul!“; „Medicii din Anvers au priceput, în sfîrşit – Aşa-zisul preşedinte al României este un alcoolic incurabil…“; „Rating mare, ca de obicei, făcut de preşedintele PRM joi seara, la Antena 1 («Un show păcătos»): «Minutul de Aur» – 3,7 puncte, la ora 12 noaptea. În comparaţie, Pro TV avea, la aceeaşi oră, 2,1 puncte“; „Faimosul invalid al bisericilor, Petrică, (născut fără ambele braţe) l-a făcut de ruşine pe Emil Boc, la Cluj, de Bunavestire: «Aţi înfometat Poporul, domnule prim-ministru!»“; „Tot noi am avut dreptate… Washigtonul, preocupat de amantlîcul lui Traian Băsescu cu Elena Udrea şi cu Monica Iacob-Ridzi“; „Alice, în Ţara Minunilor“; „În ciuda eforturilor disperate ale Zarzavagiului din Videle – S.O. Vântu va schimba conducerea postului Realitatea TV: pleacă Sebastian Ghiţă, vine Maricel Păcuraru“; „Pentru împrospătarea memoriei. Asztaloş – de la Securitate – dosare o sută de mii furate“ (Ion Gheorghe, 1997); „Avocatul PDL Valeriu Stoica îl apără pe mafiotul PDL Costică Costanda. Escrocul tot la escroc trage!“ (Liliana Marinescu); „Să rîdem cu liderul sindical Ion Popescu“; „Un catren antologic. Lui Vadim“ (Al. Clenciu, decembrie 1994); „Marko Bela declară că învăţarea limbii maghiare în Transilvania ar trebui să devină obligatorie“ (octombrie 2008); „Fenomene Paranormale. Experienţa stranie a lui Carl Jung“ (Raymond Moody); „SPORT. Bravo, Mihaela Loghin!“ (Silviu Dumitrescu, antrenor emerit); „Oamenii în viitor: mai scunzi şi mai graşi“; „Harry Houdini a murit, în mod misterios, de Halloween“. LUNI: „Vînzarea CFR Marfă, către austrieci, va avea două efecte dezastruoase: * 3.500 de şomeri români * 250.000.000 euro şpagă“; „ULTIMA ORĂ. Un regim politic imoral: tovarăşa Laura Codruţa Kövesi vrea să-şi angajeze amantul la MAI“; „O zi din viaţa lui Traian Băsescu“ (editorial de Tudor Beldiman); „Maşinăria Gestapoului băsist a început să dea rateuri… De ce nu se difuzează filmul flagrantului, cînd Marius Petcu ar fi primit mită 40.000 de euro?“; „Sorin Roşca Stănescu îi dă în judecată pe Băsescu, Kövesi, Maior, Pahonţu şi Fota“; „Pentru împrospătarea memoriei. Galeria marilor infractori: Traian Băsescu“ (Dan Ioan Mirescu, text reprodus, din „România Mare“, nr. din 25 martie 1994); „Mai are România resurse subterane?“; „La închiderea ediţiei. Duminică, 27 martie, a încetat din viaţă tatăl lui Gh. Funar“; „Revoluţie la Londra. 550.000 de mii (sic!) de englezi au fost în stradă. Gaddafi spune că mitingul este dedicat lui“ (eroarea din titlu le aparţine celor care lucrează la „Tricolorul“, să le fie ruşine); „Fenomene stranii. Extratereştrii şi urmaşii lor au altă grupă de sînge“; „SPORT. Trebuie să înceapă curăţenia de primăvară şi în fotbalul românesc – eliminarea paraziţilor Mircea Sandu, Dumitru Dragomir şi Răzvan Lucescu, o operaţiune sanitară!“; „Un spin din coroana lui Isus, descoperit într-un liceu particular din Anglia“; „Document stupefiant. Academia Română a girat sintagma «Ţinutul Secuiesc» în cazul stemei comunei Ilieni!“ (Dan Tănasă); „FOTBAL. Ciprian Marica plîngea ca un copil“ (Silviu Dumitrescu, antrenor emerit); „Alte întîmplări stranii“ (Raymond Moody); „Amanţii diabolici“ (Traian Tandin). MARŢI: „CIA încearcă să-i vîre lui Traian Băsescu pe gît un premier obscur: Sorin Mândruţescu“; „Cine mai are încredere în FMI?“ (editorial de Dumitru Avram); „ULTIMA ORĂ. * Vadim: 40% * Băsescu: 3%“; „Lista liderilor sindicali care ar putea fi arestaţi… «Dau drumul la dosare!»“; „Cine compromite Masoneria. Şi banditul Sorin Blejnar e mason“; „Am pus mîna pe un Rechizitoriu fraudulos! Procurorii şpăgari Bocşan şi Papici i-au scos basma curată pe mafioţii Said Baaklini şi Mircea Banias“; „În ce afaceri e implicat baronul sindical Marius Petcu“ (Iosif Buble); „Cine şi ce scria înainte de decembrie 1989? Măreţia cailor“ (Corneliu Vadim Tudor, text reprodus din revista „Luceafărul“, nr. din 31 august 1985); „Trai nineacă, pe banul public! Membrii CSM au cheltuit 27.000 de euro, în trei luni, pe plimbări în străinătate, chirii şi amenajări de birou“ („Lumea Justiţiei“); „Cine a fost Regina din Saba?“; „Astăzi, 29 martie, este un dublu jubileu: * Violeta Andrei – 70 de ani * Ştefan Andrei – 80 de ani“; „OZN filmat în timpul exploziei nucleare de la Fukushima, dar şi în plin tsunami“; „Lucruri ciudate care se întîmplă în spaţiu“. Reproducem „O întrebare pe zi“: „Ştiaţi că o serie de corpuri şi formaţiuni cereşti au primit numele unor români iluştri? Astfel, pe Harta cerului există: * Asteroidul Mihai Eminescu (nr. 9.495); * Asteroidul George Enescu (nr. 9.493); * Asteroidul Constantin Brâncuşi (nr. 6.429); * Formaţiunea stelară Elena Văcărescu (pe Planeta Venus); * Craterul selenar Spiru Haret (pe faţa invizibilă a Lunii)“.
* Încă o mostră de incultură a lui Nicolae Prelipceanu; în „România liberă“ de marţi, bătrînul ogar fără talent scrie: „Aşa cum se spune că ar fi făcut un grup de moţi în 1784, cînd un trimis al Imperiului Austro-Ungar“... Hopaaa! Stop cronometru! La ora aceea a Istoriei, nu exista nici un Imperiu Austro-Ungar. Acesta a fost creat abia în 1867 (dualismul).

* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seara, preşedintele PRM a avut o nouă şi palpitantă apariţie la Antena 3. Emisiunea a fost urmărită şi de Pazvante Chiorul, care scurgea paharele, în compania celorlalţi băutori fruntaşi pe ramură, Sebastian Lăzăroiu şi Peter Eckstein-Kovacs. Lume bună, nimic de zis: un tătar, un ţigan şi un boanghen, uite cine conduce România! Dar, altceva e interesant: Băsescu s-a şucărit rău şi a făcut spume, clăbuci şi alţi detergenţi la gură, dîndu-i sarcină slugii cu cap bovin şi umeri de copil rahitic, Lăzăroiu, să afle ce este între Vadim şi Răzvan Dumitrescu, care îl invită atît de des (?!). Nu e nimic, fireşte, decît o scîrbă imensă faţă de un vierme ca tine, Chiorule. Şi, desigur, un foarte mare rating împreună...
Alcibiade


 http://www.romare.ro/sptmna-pe-scurt/pe-scurt.html