"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 30 iulie 2011

Aseara pe Antena 3 in emisiunea "Stirea Zilei" !

Emisiunea poate fi urmarita aici:

http://inregistrari.antena3.ro/view-29_Jul-2011-Stirea_Zilei-10.html

Pentru împrospătarea memoriei La postul Cosmos TV, noi mărturii despre femeia-komisar MONICA MACOVEI ÎI BĂTEA ŞI ÎI ÎNJURA PE ARESTAŢI

Diana Radu: Alo? Cine sînteţi şi ce probleme aveţi?

* Interlocutor: Distinsă doamnă, sînt un amărît de pensionar care a fost şef de sală la Gara de Nord. Am fost anchetat, am fost umilit de această individă, pe care am văzut-o că este acum la Drepturile Omului. Ea ne-a bătut în arest femeile, făcea karate, a anchetat dosarul ,,Gara de Nord”, şi-a bătut joc de familiile noastre, nu ne dădea pachete, nu ne dădea schimburi, o umilinţă totală. Şi ea respectă drepturile omului? Nu-i e ruşine? Această imorală, această individă care venea beată în anchetă şi ne bătea, şi ne umilea! Ea a făcut cercetarea penală, ea a intrat în instanţă. Ne-a dat ani grei, soţia mea era bufetieră. Ne aiurea: ,,Spune, domnule, declară!”. Vă rog frumos, cine are curaj să deschidă Dosarul ,,Gara de Nord”, să vedem cîte abuzuri a făcut. Dosarul este la Judecătoria Sectorului 1. Dosar anchetat de Monica Gherghescu, actualmente Monica Macovei.
* Corneliu Vadim Tudor: În ce an a fost, domnule?
* Interlocutor: 1985.
* Corneliu Vadim Tudor: Vă cer prea mult dacă vă rog să ne spuneţi numele dvs.?
* Interlocutor: Nu, că am copil, şi mi-e frică. Şi acum mi-e frică de această individă. Dar există Dosarul. Oamenii ar veni să declare.
* Corneliu Vadim Tudor: Dar în ce calitate domnişoara procuror, pentru că tatăl ei, colonel de Securitate…
* Interlocutor: Da, Gherghescu o chema.
* Corneliu Vadim Tudor: Gherghescu a fost colonel de Securitate. Din vechii securişti ies antisecuriştii şi anticomuniştii de azi. În ce calitate a anchetat ea atunci?
* Interlocutor: Procuror la Sectorul 1, care răspundea de Miliţia TF.
* Corneliu Vadim Tudor: Deci ea era procuror la Sectorul 1?
* Interlocutor: Şi răspundea de Miliţia TF.
* Corneliu Vadim Tudor: Cine le-a bătut pe femeile de acolo?
* Interlocutor: Dumneaei.
* Corneliu Vadim Tudor: Monica Macovei?
* Interlocutor: Ca să recunoască. ,,Bă, te omor! Îţi dau ani de puşcărie, ca să recunoşti!” Toţi ăia, săracii, au recunoscut, au scris ce le dicta ea. Inclusiv mie mi-a dictat.
* Corneliu Vadim Tudor: Am o rugăminte. Ce spuneţi dvs. acum ar putea fi mai mult decît important. Am înţeles bine cînd aţi spus că ea, personal, le-a bătut pe femei?
* Interlocutor: Şi pe mine, mi-a dat palme. Ne pălmuia, eu sînt un om înalt, la 1,80, dar eram om în vîrstă, cu părul alb. Mi-a dat palme această individă.
* Diana Radu: Am senzaţia că vorbeşte despre personaje din filme…
* Corneliu Vadim Tudor: Dragă Diana Radu, eu ştiu biografia ei. Ea a răspuns de ,,Gara de Nord”, şi uneori bea acolo cu Miliţia pînă la 2-3 noaptea, mai făceau ei şi alte năzbîtii, cum spune Diderot în piesa ,,Nepotul lui Rameau”, jucată de Marin Moraru şi de Gheorghe Dinică: ,,Porcărele cu intelectualii”.
* Diana Radu: Deci nu era tocmai o femeie…
* Corneliu Vadim Tudor: Ea cînd o ia pe ulei nu mai ştie nici cum o cheamă, muşcă pahare. La Costineşti, anul trecut, a spart nu ştiu cîte pahare! Are obiceiuri de-astea greceşti. Numai grecii sparg aşa, ai văzut în ,,Zorba Grecul”. Eu ştiam că ea ancheta în ,,Gara de Nord”, dar nu ştiam că a bătut oamenii.
* Interlocutor: În arestul Miliţiei TF, de pe Calea Griviţei, sau Giuleşti. În arestul de la Giuleşti ne scotea noaptea în anchetă, ne bătea femeile. Ea bătea femeile, că ea era karatistă.
* Valentin Dinescu: Îi dau numărul de telefon, să mă sune mîine.
* Diana Radu: Da, da, da, avem şi numărul dumnealui în regie, îl veţi primi. Aţi fost condamnat, aţi primit o…
* Interlocutor: Nu ştiu, 4 ani. Nici nu mai ştiu cît. Am ieşit cu Decretul lu’ amărîtu’ de Ceauşescu.
* Corneliu Vadim Tudor: Aşadar, Monica Macovei bătea bărbaţi şi femei!
* Diana Radu: Nu vă mai întreb şi motivele pe care le-a…
* Interlocutor: Luam ciubuc, luam bacşiş. Acum bacşişul e la ordinea zilei, ei au luat şpagă milioane, şi noi luam 2 lei de la chelneri.
* Corneliu Vadim Tudor: Ce ar merita ea, care are în Declaraţia de Avere 3 case şi 3 pămînturi, la Vama Veche, pe malul Mării? Vă daţi seama ce valoare au pămînturile acelea?
* Interlocutor: Luam şi noi 2 lei, lăsaţi la nota de plată, pour boir-ul acela, pe care îl dă toată lumea.
* Corneliu Vadim Tudor: Stimate domn, aţi lăsat telefonul dvs. în regie?
* Interlocutor: Da.
* Corneliu Vadim Tudor: Atunci, veţi fi contactat de domnul senator. Domnul Dinescu este secretarul Comisiei Juridice a Senatului. El vă va căuta mîine, sub protecţia anonimatului, fiindcă aveţi copii. Pentru că ce ne spuneţi este foarte grav.
* Interlocutor: Mulţumesc foarte mult. Sînt pensionar, sînt vai de capul meu.
* Corneliu Vadim Tudor: Ce ne spuneţi confirmă ce ştiam eu – mai puţin bătăile. Femeie să dea în bărbaţi  nu s-a prea văzut.
* Eugen Mihăescu: Domnule preşedinte, dădea cu scrumiera în oameni. Lua scrumiera şi zbang cu ea în capul oamenilor.
* Corneliu Vadim Tudor: Aşa zbir era?
* Eugen Mihăescu: Sigur că da.
* Corneliu Vadim Tudor: Şi acum face pe mironosiţa, europeana lui Franco Frattini?
* Eugen Mihăescu: Sigur că da. Eu am mărturii, cum are şi dînsul.
* Corneliu Vadim Tudor: Te-a nimerit şi pe tine?
* Eugen Mihăescu: Da, mă nimerea, dar nu m-a prins.
* Diana Radu: Spuneţi-ne dacă mai aveţi oameni, colegi dintre cei…
* Interlocutor: Cred că toţi ar declara, dar le e frică.
* Diana Radu: Dar ţineţi legătura cu aceste persoane?
* Interlocutor: Nu ţin. În dosar sînt condamnaţi 40-50 de oameni, domnilor.
* Diana Radu: Probabil că a făcut ceva cursuri de karate, s-a pregătit, a avut o experienţă, a împrumutat de la tatăl ei.
* Corneliu Vadim Tudor: Eu ştiu că procurorii mai băteau. Personal, eu sînt împotriva violenţei fizice, de-aia poate s-a sublimat această chestiune în violenţă verbală, de pamfletar.
* Diana Radu: Vorbim de anii dinaintea revoluţiei.
* Interlocutor: ’85-’86, nu mai ţin minte. În ianuarie ne-a arestat, parcă. Da, că ne-a eliberat în ’88, cu Decretul lui Ceauşescu.
* Eugen Mihăescu: Aşa făcea, era foarte violentă. Omul are dreptate.
* Corneliu Vadim Tudor: Stimate domn, în calitatea mea de vicepreşedinte al Senatului voi cere oficial la Parchetul General acest dosar. Redeschidem această anchetă, să vedem şi noi, pentru că este un abuz foarte grav. Eu înţeleg: dacă cineva a greşit, să plătească în faţa Legii, dar să nu fie umilit, să nu fie umplut de sînge.
* Interlocutor: Domnule preşedinte, 12 ani i-a dat şefului meu Petre Victor. 12 ani pentru luare de mită: 2 lei la bacşiş!
* Corneliu Vadim Tudor: Atunci cît ar trebui să le dăm noi ăstora, domnule, care au furat o ţară întreagă?
* Interlocutor: 150 de mii de ani să le daţi!
* Corneliu Vadim Tudor: Anticomunista noastră de azi, care a vrut să fie comisar european.
* Interlocutor: Sigur că da, şi drepturile omului. Ea, care nu ne dădea pachete, nici ţigări în arest.
* Corneliu Vadim Tudor: Cam la ce oră din noapte vă scotea la bătaie? Ştiţi bancul ăla: vă bătea manual, sau la maşină?
* Interlocutor: Şi manual, s-o ia dracu’ de nemernică!
* Corneliu Vadim Tudor: V-a dat ea palme?
* Interlocutor: Palme, da, sînt un om cît casa.
* Corneliu Vadim Tudor: Muierea asta?
* Interlocutor: Da.
* Corneliu Vadim Tudor: Dar cum vă vorbea? Dădea ceva şi pe guriţa ei delicată?
* Interlocutor: Aaa, ea zicea că a fost şefă de promoţie! O golancă! Ce ne povesteau miliţienii! Că pe urmă ne povesteau miliţienii ce făcea ea, pe acolo, pe la Miliţia Gării de Nord.
* Corneliu Vadim Tudor: Vă insulta verbal?
* Valentin Dinescu: Înjura de-a dreptul!
* Corneliu Vadim Tudor: Vă drăcuia, vă înjura?
* Interlocutor: Vai de mine, în toate felurile.
* Corneliu Vadim Tudor: Aha, asta era la gura ei? Înseamnă că eu am făcut bine azi în Senat. V-am răzbunat.
* Interlocutor: Ce să mai zic?
* Diana Radu: Nu vă mai întreb ce viaţă aveţi ca pensionar astăzi.
* Interlocutor: Ce să mai zic, după ani de puşcărie? Mi-a dat 5 ani mie. Dar pot să vă dau numărul de Dosar, că am numărul acasă, să-l caut.
* Corneliu Vadim Tudor: Îl voi ruga pe domnul senator Valentin Dinescu să se ducă la Parchet. Noi vă mulţumim pentru curajul de a retrăi această dramă, fiindcă e atît de neplăcut ce aţi trăit şi ce vedeţi astăzi, pe cineva care îşi dă la întors biografia, intră în ceea ce noi, în ,,România Mare”, încă din 1990, numeam ,,Marea Năpîrlire”. Cei mai răi anchetatori, politruci, securişti, miliţieni – au devenit monarhişti, anticomunişti, antisecurişti!

(Fragment din emisiunea ,,Ajutorul Creştin”,
difuzată de postul Cosmos TV marţi, 13 februarie 2007)
(Text reprodus din „România Mare“,
nr. din 23 februarie 2007)

http://www.ziarultricolorul.ro/special/pentru-mprosptarea-memoriei-la-postul-cosmos-tv-noi-mrturii-despre-femeia-komisar-monica-macovei-i-btea-i-i-njura-pe-arestai.html

vineri, 29 iulie 2011

UNGARIA, U.D.M.R. ŞI RECENSĂMÎNTUL POPULAŢIEI

După încheierea primului război mondial, Ungaria urma să revină la graniţele ei fireşti, fără să mai ocupe teritorii aparţinînd statelor vecine. Pentru România, graniţa de Vest urma să revină pînă la Tisa, aşa cum a scris genialul Mihai Eminescu în poezia „Doina”. Prin Tratatul de la Trianon, din iunie 1920, Ungaria a cîştigat, de fapt, teritorii străine. Acesta este adevărul istoric, pe care îl ascund Ungaria şi U.D.M.R., iar istoricii români nu au curajul să-l prezinte. În această situaţie, continuă ofensiva iredentismului ungar împotriva Poporului Român şi a României.
O etapă recentă o constituie Universitatea de Vară, în limba ungară, de la Tuşnad, unde, pe banii românilor şi în vatra românească multimilenară, conducătorii Ungariei şi ai U.D.M.R. au venit cu noi pretenţii şi au anunţat alte obiective antiromâneşti. Liderii unguri au zburdat ca vodă prin lobodă, fără ca autorităţile Statului Român să aibă vreo reacţie. Participanţilor la Universitatea de Vară de la Tuşnad le-a fost amintit următorul decalog publicat în anul 1937, în cartea: „Le litige roumano-hongrois”, la Editura Universul:

1) „Nu uita niciodată că tu eşti fiul naţiunii maghiare, care a fost dezonorată şi umilită. Chiar în noaptea cînd te trezeşti, aminteşte-ţi că milioane de fraţi de-ai tăi suferă sub oribilul şi brutalul jug al bandiţilor perfizi.
2) Atîta vreme cît fraţii tăi torturaţi nu vor fi eliberaţi, nu vei simţi pe deplin nici o bucurie şi nu vei avea  nici o sărbătoare.
3)  Propagă ideea că nu va fi pace şi că imensa noastră mizerie nu va avea sfîrşit pînă cînd nu vom relua vechile teritorii.
4) Fă legămîntul de a consacra toate forţele şi toate posibilităţile tale reconstruirii Marii Ungarii.
5) Consideră drept inamici şi distruge-i pe toţi cei care, din interese egoiste, vorbesc de resemnare şi renunţare. Nu-i ierta, pentru că ei sînt indiferenţi faţă de destinul patriei.
6) Acela care zice că noi trebuie mai întîi să ne întărim şi pe urmă să alungăm bandiţii care ne stăpînesc teritoriile, este un mizerabil care-şi pierde ţara. Poţi fi sigur că infamul vorbeşte aşa pentru că se simte bine într-o Ungarie mutilată. Noi sîntem încă suficient de tari în teritoriile ocupate pentru a putea termina cu inamicii noştri. Ne lipseşte doar un şef energic şi hotărît.
7) Străduieşte-te să provoci demoralizare printre inamicii noştri. Orice mijloc este binevenit dacă-l foloseşti spre binele patriei.
8) Nu da concursul tău nici unui guvern nehotărît şi fără vlagă.
9) Sacrifică tot ce ai pentru salvarea patriei.
10) Atîta timp cît patria nu-i salvată, nu fi nici creştin, nici liberal, nici reacţionar. Nici mic proprietar, nici mare proprietar. Nici guvernamental, nici dizident.Nici legitimist, nici liber cugetător, ci fii un ungur îndrăzneţ, încrezător în forţele tale.Fii plin de furie disperată. Gîndeşte-te la răzbunare şi aşteaptă cu nerăbdare ziua revanşei. Să nu cunoşti milă. Fi un ungur sălbatic şi păgîn.”
La Tuşnad, preşedintele U.D.M.R. şi, totodată, ministrul Culturii din România, medicul veterinar Kelemen Hunor, i-a înştiinţat pe participanţi că vor pretinde, în continuare, autonomie teritorială, autonomie culturală, autonomie etnică şi drepturi colective pentru minoritatea ungară. Pentru atingerea acestor obiective, U.D.M.R. va rămîne la guvernare împreună cu P.D.L. şi U.N.P.R., dar va negocia şi cu U.S.L. (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) şi va acţiona pe linia Bucureşti-Budapesta-Bruxelles. Fostul preşedinte al U.D.M.R. şi vicepreşedinte al Parlamentului European, numitul Tökes Ladislau, a avut impertinenţa să-i înştiinţeze pe românii din Ardeal că Ungaria şi U.D.M.R. îi vor obliga să plătească chirie, sub pretextul că trăiesc pe pămînt unguresc. La Universitatea ungurească de la Tuşnad, preşedintele U.D.M.R. le-a atras atenţia participanţilor şi etnicilor unguri din România asupra recensămîntului populaţiei şi a locuinţelor din toamna acestui an. În baza Legii nr.5/2008, în perioada 22-31 octombrie 2011 pe întreg teritoriul României se efectuează recensămîntul populaţiei şi al locuinţelor. În anul 2011 se efectuează recensămîntul populaţiei în toate ţările membre ale Uniunii Europene. Cu această ocazie, Ungaria şi U.D.M.R., cu largul concurs şi cu sprijinul P.D.L., P.S.D., P.N.L., P.C. şi U.N.P.R., au pregătit în cele mai mici amănunte falsificarea recensămîntului populaţiei din România, mai ales în ceea ce priveşte minoritatea ungară. România este singura ţară din Uniunea Europeană unde o minoritate etnică se pregăteşte şi acţionează pentru falsificarea rezultatelor recensămîntului populaţiei. Contrar realităţii din ultimii 22 de ani, cînd pentru prima dată în istoria sa a scăzut dramatic populaţia României cu 2-3 milioane de locuitori, cu 10-15%, liderii Ungariei şi U.D.M.R. vor să demonstreze, prin falsificarea datelor recensămîntului, că numărul etnicilor unguri a crescut la nivel naţional, precum şi în localităţile unde în anul 2002 ponderea acestora se situa cu 1-3% sub procentul de 20% din totalul locuitorilor. Este vizat, în principal, Municipiul Cluj-Napoca. Reamintim că Regimul Iliescu-Năstase a stabilit în mod arbitrar procentul de 20%, prin modificarea adusă Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale, cînd în luna ianuarie a convocat Parlamentul în sesiune extraordinară, pentru a satisface pretenţiile iredentismului ungar. Singurul partid care s-a opus pretenţiilor U.D.M.R. a fost Partidul România Mare.
Prin Hotărîrea Guvernului cu nr. 1502 din 2 decembrie 2009, modificată şi completată, a fost pregătit cadrul legal pentru atingerea obiectivelor Ungariei şi U.D.M.R. H.G. nr.1502/2009 prevede următoarele:

1) Art.2, alin.1: „Înregistrarea se face, de regulă, la domiciliul/reşedinţa persoanelor de către recenzori, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a persoanelor recenzate, sau de către un membru al gospodăriei cu capacitate deplină de exerciţiu”.
2) Art.2, alin.5: „Persoanele prezente la domiciliu/ reşedinţă sînt înregistrate de către recenzorul sectorului de recensămînt în care se află locuinţa”.
3) Art.2, alin.6: „Persoanele absente temporar din gospodărie sînt înregistrate la domiciliul lor, pe baza informaţiilor furnizate de celelalte persoane din gospodărie”.
4) Art.9, alin.2: „Personalul de recensămînt este selectat din rîndul personalului din primării, al personalului didactic, al specialiştilor în economie, informatică şi alte domenii, precum şi din rîndul pensionarilor, studenţilor şi altor persoane, avînd cel puţin studii medii”.
5) Art.10, alin.2: „Persoanele care participă la recensămînt primesc, pe lîngă drepturile salariale, o indemnizaţie brută pe zi de activitate de 50 lei”, pentru o perioadă de 15-21 zile calendaristice.
6) Art.11, alin 2, lit. f: Prefectul şi primarul „asigură recrutarea şi selectarea recenzorilor”.
7) Art.21, alin.1, lit. b: Constituie contravenţie „furnizarea de date eronate sau incomplete” şi se sancţionează cu amendă de la 200 la 1.000 lei. Dacă se plăteşte în 48 de ore, amenda este de 100 lei. Deci falsificarea recensămîntului populaţiei nu este infracţiune, ci doar contravenţie.
Mai mult, la recensămîntul populaţiei se va înregistra numai populaţia stabilă. Românii plecaţi la muncă în străinătate pentru mai mult de 1 an de zile nu vor fi înregistraţi la recensămîntul populaţiei, din octombrie 2011. Ca urmare, la cele peste 2 milioane de români omorîţi cu zile de Regimurile Iliescu-Constantinescu-Băsescu se vor adăuga şi cele 4-5 milioane de români alungaţi din Ţara-Mamă, din cauza sărăciei, pentru mai mult de 1 an de zile, şi care nu vor fi înregistraţi la recensămîntul populaţiei din acest an. Este posibil ca populaţia României să scadă la 16-18 milioane de locuitori stabili, faţă de 23 de milioane existenţi la începutul anului 1990. În acest context şi în perspectiva fraudării alegerilor locale şi parlamentare din anul 2012, pentru Ungaria şi U.D.M.R. a devenit prioritară falsificarea recensămîntului populaţiei României. Din această cauză au amînat pretenţiile privind adoptarea legii referitoare la statutul minorităţilor etnice şi cea privind regionalizarea României. De altfel, la Universitatea de vară de la Tuşnad, de săptămîna trecută, premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat că nu a sosit momentul potrivit pentru ca ţara sa să se pronunţe asupra împărţirii României. Practic, Ungaria împreună cu U.D.M.R. şi cu implicarea preoţilor unguri au stabilit următoarea strategie pentru a putea falsifica recensămîntul populaţiei din România:

1) Prefecţii, subprefecţii, primarii şi viceprimarii U.D.M.R. vor selecta numai recenzori unguri, iar în comisiile teritoriale de recensămînt şi în secretariatele tehnice vor numi doar etnici unguri. Românii vor fi excluşi din rîndul recenzilor în sute de localităţi din Ardeal.
2) Cetăţenii români de etnie ungară selectaţi pentru recensămînt au fost deja instruiţi cum să falsifice datele în favoarea Ungariei şi U.D.M.R., fiind asiguraţi că pentru datele eronate pe care le vor înscrie în foile de recensămînt nu vor face închisoare, iar dacă cîţiva dintre ei vor fi amendaţi sumele vor fi achitate, practic, de către împuterniciţii U.D.M.R., din banii contribuabililor români.
3) Etnicii unguri din familiile mixte trebuie să-i convingă sau, dacă nu reuşesc, să-i declare că aparţin acestei etnii pe toţi membri lor de familie. Ei vor fi amăgiţi că astfel au şanse mai mari să obţină şi cetăţenia Ungariei şi să beneficieze de unele avantaje materiale.
4) Numeroşi reprezentanţi ai U.D.M.R. vor primi fondurile necesare pentru a-i „cumpăra” pe cît mai mulţi ţigani, care să accepte să se declare unguri la recensămîntul populaţiei.
5) Etnicii unguri au fost instruiţi să declare, pe proprie răspundere, un număr mai mare de membri de familie decît cel real, pretextînd că sînt plecaţi la muncă în Ungaria, dar numai pentru cîteva luni.
6) În mai multe judeţe din Ardeal, U.D.M.R. a pretins Guvernului Boc V ca recenzorii unguri să primească formularele de recensămînt în limba ungară şi aceasta să fie limba oficială în care ei se adresează cetăţenilor români. Ca urmare, unele dintre datele false ce vor fi înscrise în foile de recensămînt de către recenzorii unguri vor fi puse pe seama greşelilor de traducere sau de neînţelegere a Limbii Române.
Toate aceste pregătiri ale U.D.M.R. pentru falsificarea recensămîntului populaţiei din România sînt cunoscute preşedintelui Băsescu, premierului Boc, preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, din rapoartele Serviciului Român de Informaţii, dar nu au reacţionat în nici un fel. P.D.L. s-a făcut preş în faţa U.D.M.R., iar P.S.D., P.N.L. şi P.C. o curtează pe Cicciolina politicii dîmboviţene. Ce-i de făcut ? Prezentăm cîteva direcţii de acţiune :

1) Românii angajaţi în primării, cadrele didactice, şomerii, pensionarii şi studenţii să solicite, să participe şi să asigure corectitudinea recensămîntului populaţiei.
2) În toate localităţile şi judeţele unde se constată o creştere a numărului sau a ponderii etnicilor unguri să fie solicitate, de către partidele politice care apară Interesul Naţional, de către Uniunea „Vatra Românească”, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”, „Astra”, de către parlamentarii aleşi uninominal şi de către O.N.G.-uri, să fie organizate, în perioada 5-14 noiembrie 2011, conform H.G. nr.1502/2009, art. 14, anchete de control pentru verificarea informaţiilor înscrise în formularele de recensămînt.
3) Toate formularele de recensămînt să aibă regim special şi să fie arhivate pentru minimum 10 ani.
4) Comisia parlamentară de control a S.R.I. să dezbată rapoartele în legătură cu pregătirile făcute de Ungaria şi U.D.M.R. pentru falsificarea recensămîntului populaţiei României din anul 2011 şi să propună Guvernului Boc modificarea şi completarea cadrului legal, pentru a bloca acţiunile iredentismului ungar.
5) Opoziţia parlamentară (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) cunoaşte pregătirile făcute de Ungaria şi U.D.M.R. pentru falsificarea recensămîntului populaţiei şi are şansa ca, în luna septembrie a.c., să introducă, pe această temă, o Moţiune simplă în Senat sau în Camera Deputaţilor, solicitînd ca în localităţile unde există minorităţi etnice Guvernul Boc să stabilească obligativitatea ca peste 90% dintre recenzori, membri comisiilor  teritoriale de recensămînt şi ai secretariatelor tehnice să fie români, iar falsificarea sub orice formă a recensămîntului populaţiei să constituie infracţiune şi să fie pedepsită cu închisoare, nu cu amendă penală.
6) Împăraţii şi regii ţiganilor din România să-i convingă pe ai lor să-şi declare corect etnia şi să nu accepte să fie declaraţi unguri.
Românii, indiferent de culoarea politică, punînd mai presus Interesul Naţional, sînt datori să acţioneze, împreună cu instituţiile Statului Român, pentru a asigura desfăşurarea corectă a recensămîntului populaţiei şi pentru a împiedica falsificarea rezultatelor acestuia, conform planurilor şi pregătirilor făcute de Ungaria şi U.D.M.R.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar General al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/ungaria-udmr-i-recensmntul--populaiei.html

joi, 28 iulie 2011

SPIONI ŞI AGENŢI STRĂINI

Ieri s-au prezentat la Poliţia Capitalei cîţiva politicieni şi generali care, prin glasul unui reprezentant ales în mod amical, au declarat:

- Am venit să ne predăm. Sîntem agenţi străini, din nişte obscuri lucrători cu gura sau pensionari, am ajuns peste noapte celebrităţi naţionale şi mondiale. Şi nu prin merite deosebite, prin opere cărturăreşti, prin discursuri politice antologice, prin fapte de vitejie sub drapel - ci pentru că decembrie 1989 ne-a prins într-o conjuraţie, ori am luat trenul din mers. Luaţi-ne, arestaţi-ne, degradaţi-ne, săraci am fost, azi sîntem bogaţi, linia a II-a şi linia a III-a au revenit la Putere, dar recunoaştem că nu tocmai cinstit, ne mai vedem şi noi, cîteodată, cu nişte diplomaţi sau emisari străini, mai ciripim unele chestiuni, ce Doamne iartă-ne, lumea contemporană e una a interdependenţelor...
A avut loc o asemenea scenă? Evident că nu. Într-un secol care i-a dat lumii pe Mata Hari, Richard Sorge şi Kim Philby, nu se putea petrece un asemenea gest de cavalerism şi luciditate. Am visat totul. Un singur lucru n-am visat: reacţia bezmetică a unor domni faţă de articolul „Becul de Alarmă“ apărut în „România Mare“ de săptămîna trecută. Ce v-a tulburat atîta, neicuşorilor? Ce nu-i adevărat acolo? Nu-i adevărat că unii tineri politologi au căpătat burse prin S.U.A. şi s-au întors gata conspiraţi? Nu-i adevărat că soţia spionului Liviu Turcu, după exact 20 de ani de întrerupere a oricărei relaţii colegiale, m-a vizitat la domiciliu, în vara lui 1989, mi-a îndrugat tot felul de baliverne, dar a plecat cum a venit, adică debusolată privind poziţia mea faţă de actul soţului ei? Nu-i adevărat că ştiu cel puţin 4 ofiţeri care, în decembrie 1989, erau maiori în Armată, iar în decembrie 1990 au ajuns generali? Cum s-a putut un asemenea salt, numai într-un an? Ce erau ei, ipostaze ale lui Napoleon Bonaparte în 1793, la asediul Toulonului, cînd a devenit general peste noapte? Pe cine credeţi că păcăliţi voi, băieţi? Mulţumiţi lui Dumnezeu că nu mă ocup personal de biografia voastră. A venit momentul să precizez esenţialul: acel document nu-mi aparţine, nu l-am scris eu, este rodul muncii de investigaţie a unor oameni cu ştiinţă de carte şi cu simţul proporţiilor. Sînt patrioţi români, care observă cu multă atenţie şi durere ce se petrece în ţară, nu sînt oamenii S.R.I.-ului, nici ai altui Serviciu Secret, sînt OAMENII MEI. E clar, domnule Radu Timofte? E clar, domnule Ion Talpeş? E clar, tinere Adrian Năstase? V-aţi obişnuit să nu vă treacă nimeni pe dinainte, să-1 convocaţi la ordine pe cel care nu e aliniat vouă, vă apucă tremuriciul dacă cineva îndrăzneşte să vă arate pisica, dar uite că s-a ivit o forţă mai puternică decît voi. Nu, nu sînt eu, e ADEVĂRUL. Bineînţeles că nu mi-a trecut vreodată prin cap să cred că Talpeş, Codiţă, Dijmărescu, Năstase sau alţii invocaţi în acel material ar fi spioni. Nici vorbă de aşa ceva. Dar în conjunctura ascensiunii lor, petrecută prin muncă, s-au observat şi unele destine parazitare, care dereglează ecranul. Atîta tot. Avem dreptul să discutăm aşa ceva, domnule coleg Radu Timofte? În interviul acordat „Cronicii Române“, d-ta afirmi că cineva, vreun as subteran, a vrut să-1 compromită pe patronul „României Mari“, printr-un fals de proporţii, şi că mult mai nimerit era ca eu să discut toate astea la Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională a Senatului, al cărui membru sînt. Două chestiuni, Radu mamii, Radule: 1) stai liniştit, nu mă păcăleşte nimeni, documentul e strict autentic şi poate fi dezbătut public, în transmisie directă la TV: dacă vrei, voi povesti şi cum soţia unui simpatic conspirator l-a rugat pe amantul ei, în vara lui 1989, să ducă la Moscova, unui general sovietic, o proteză dentară, în care se aflau micro-filme ale Armatei; 2) ce-a devenit oare Comisia condusă de d-ta, o nouă Secţia de Presă a CC. al P.C.R.?; calitatea mea de senator poate să o înăbuşe pe aceea de ziarist, aşadar controlaţi voi, colegii mei, ce-am voie şi ce n-am voie eu să public în revistele mele? Nu ţi se pare că încalci libertatea presei şi unul dintre drepturile fundamentale ale omului? Şi apoi, unde să vin eu să dau explicaţii sau informări (?!), cumva într-un Parlament unde pot să-ţi enumăr 30 de personaje care sînt chiar agenţi? Am tratat interviul lui Radu Timofte ca pe o glumă. E a doua glumă în decurs de un an pe care acesta şi-o îngăduie faţă de mine. Traseul e acesta: eu rostesc în Senat sau public în gazetă consideraţii, după care vine „făraşul cosmic“, super-agentul şi supra-cenzorul meu Radu Timofte, şi infirmă tot ce-am susţinut eu, că nu-i adevărat, că nu se confirmă, că săracul Vadim, i-au jucat unii o festă. D-le Timofte, îmi eşti foarte agreabil, dar am uitat să-ţi spun un lucru: nu eşti şeful meu, nu eşti controlorul meu, de comandanţi de detaşament care să-mi dea note la purtare m-am săturat pînă peste cap, iar dacă vrei să-ţi mai răspund vreodată la salut, încetează cu aerul ăsta de super-cunoscător în domeniile ultra-secrete, pentru că te faci de rîs, secretul de-aia e secret, să-1 afle ziariştii înaintea şefilor de comisii. Am reţinut grija unui general de a afla de unde am materialul, ca să vadă şi el, bietul om, filiera. Hai că-i tare, personajul chiar a nimerit din greşeală în iarmarocul spionilor, din moment ce e atît de naiv - azi îi spun cine mi-a dat textul şi mîine, cine ştie - îl găsesc pe om în ferpar, la Mica Publicitate, în nici un caz la „pierdut carnet de marinar“. Eu nu înţeleg: ce vor să demonstreze cei care au extras din teribila revoltă populară din decembrie 1989 o minunată lovitură de stat? Că n-au fost implicate forţe străine? Că ei nu erau conspiratori la prima sau a doua mînă? Că n-au participat la criminalul proces al lui Ceauşescu? Mi se va spune că fără evenimentele alea eu nu aş mai fi fost ceea ce sînt azi. Dar şi aici am unele remarci: 1) eu aş fi fost Vadim Tudor cu sau fără întîmplările alea sîngeroase, bun sau rău cum sînt, talentat sau netalentat, Tribun Naţional (cum scriu unii oameni care exagerează, desigur) sau fascist, golan, ceauşist (cum scriu cu atîta delicateţe domnii Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu, Adrian Severin, Petre Roman şi alţi propagandişti de vază); 2) aş fi preferat să rămîn pe loc, să fiu un simplu reporter „Agerpres“, dacă prin asta aş fi salvat măcar o singură viaţă de nevinovat căzut în acel decembrie, care de pe ecranul Istoriei s-a furişat în mod banditesc pe ecranul simulatoarelor.
Am fost surprins cum a putut Ion Talpeş să coboare atît de jos încît să publice o replică în ruşinea presei româneşti, „Evenimentul zilei“, printre bibilici violate şi penisuri tăiate, publicaţie dată în brînci afară, pe scări, şi de Palatul Cotroceni, şi de mai toate partidele şi instituţiile care se respectă! Reacţia din „România liberă“ a lui Radu Feldman Alexandru a fost, ca de obicei, penibilă. Ca o concluzie: cele două tabere pe care s-a jucat în decembrie 1989 şi ulterior (K.G.B. şi C.I.A.) au rămas în picioare şi azi. Iar un fost şef al Securităţii iese zilele trecute din puşcărie şi vine pe la redacţie, să mă văd cu el. Nu mă văd, domnule, cu d-ta, pentru că i-ai avut în mînă şi i-ai lăsat să ticăloşească ţara asta!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Ianuarie 1994)

http://www.ziarultricolorul.ro/pentru-improspatarea-memoriei/spioni-i-ageni-strini.html

Comunicat de presa

Miercuri , 27 iulie 2011 , la sediul PRM sector 3 ,in prezenta a numerosi membrii a  avut loc Adunarea de dare de Seama si Alegeri a Organizatiei de Tineret a sectorului 3.

In urma desfasurarii sedintei de alegeri , s-a stabilit noua formula de conducere a  OTRM  in frunte cu d-na  economist Alina Alupoaei.

Dupa procesul electiv , a urmat pe ordinea de zi a intalnirii , sedinta lucrativa cu tema : “Alegerile Locale.Strategii & Actiune OTRM” , intalnire la care au participat (si) in calitate de moderator :  Dorel Vulpoiu – presedinte PRM sector 1 , Catalin Moisescu – presedinte PRM sector 5 , Adrian Marin – presedinte OTRM BP National , Radu Geonea – vicepresedinte Relatii Nationale al BP OTRM National si Stefania Banea – presedinte OTRM sector 5.

Dintre tinerii care s-au remarcat in cadrul discutiilor ii putem enumera pe Dinu Marius , Costi Marin , Gradisteanu Alexandru ,s.a , entuziasmul acestora  precum si interesul manifestat catre tema discutiei facandu-ne sa fim mandrii de rezerva de cadre a partidului , liantul catre viitor al propagarii Doctrinei Nationale.

 BIROUL DE PRESA AL OTRM

http://www.ziarultricolorul.ro/comunicate-de-presa/ceretori-agresivi-din-romnia-n-oraul-lui-mozart.html

marți, 26 iulie 2011

Toţi cei care au distrus România trebuie să plătească!


Situaţia dezastruoasă în care se află România, din punct de vedere economic, social şi moral, nu se explică doar căutînd „vinovaţii” în ultima perioadă a Regimului Băsescu-Boc. De-a lungul celor 22 de ani scurşi de la aşa-zisa revoluţie din decembrie 1989, politicienii au „gestionat“ o orînduire socială cu totul nouă, ciudată şi necunoscută, o struţo-cămilă denumită tranziţie care nu are nici o minimă legătură cu realităţile pe care le denumim în mod clasic democraţie, capitalism, economie de piaţă, egalitate de şanse.
Acest experiment de reîntoarcere la un sistem care s-a dovedit falimentar, realizat pe majoritatea naţiunilor din estul Europei, a căpătat în România accente de-a dreptul odioase, la aceasta contribuind în egală măsură toate grupurile de interese economice sau de cumetrie, deghizate în partide politice, care s-au perindat la Putere în ultimele 5 cicluri electorale, aflate parcă sub semnul unui blestem ancestral. Este mult prea devreme să afirmăm cu exactitate cîtă incompetenţă (ca să nu-i zicem prostie), cîtă corupţie (ca să nu-i zicem lăcomie) şi cîtă rea-credinţă (ca să nu-i spunem, de-a dreptul, trădare a Interesului Naţional) s-au aflat în spatele unor decizii aberante, ale căror consecinţe pe termen lung nu au fost prevăzute de guvernanţi, din motivele deja expuse mai sus. Cu riscul de a fi subiectivi, am considerat necesar să realizăm un „top” al celor mai nesăbuite decizii ale guvernărilor postdecembriste, luate în pofida intereselor reale ale cetăţenilor ţării noastre, indiferent de etnie. Deşi cei responsabili de distrugerea ţării par încă intangibili, merită să visăm cu ochii deschişi la cugetarea lui Horaţiu: „Cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit”. Revenind la clasamentul nostru, menţionăm că numele autorilor nu va fi menţionat dintr-un singur motiv: din silă profundă. Aşadar, considerăm, alături de 80% dintre concetăţenii noştri, că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Cum? Aşa, „brusc şi dintr-odată”? Pentru cei cu memoria slabă sau distorsionată de propaganda aservită politic, reamintim cele mai bulversante decizii care vor afecta viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, pe termen nedefinit, în cazul în care românii îşi vor dormi „somnul cel de moarte“ de ani buni încoace. Pe lîngă faptul că, în principiu, dacă alegerile sînt corecte, fiecare ţară are conducătorii pe care îi merită, ceea ce ni se întîmplă nou azi este pentru că, în locul nostru, al milioanelor de români cu drept de vot:

1) Cineva a considerat industria românească „un morman de fiare vechi” şi a hotărît lichidarea întreprinderilor care asigurau locuri de muncă pentru ce a mai mare parte a populaţiei ţării, sub masca privatizărilor, reorganizărilor şi eficientizării, determinînd exodul forţei de muncă spre alte ţări şi implicit sărăcirea Bugetului de Stat;
2) Cineva a hotărît înstrăinarea resurselor naturale ale ţării, care sînt în prezent exploatate în beneficiul unor companii şi state străine;
3) Cineva a subminat capitalul autohton, aflat şi aşa în timidă ascensiune, prin confiscarea valutei firmelor de stat şi private în scopul că acestea să nu creeze bariere în faţa expansiunii capitalului străin aflat în căutare de noi pieţe de desfacere;
4) Cineva a lăsat, deliberat, în paragină, agricultura românească, deşi studiile arată că pămîntul României poate hrăni peste 80 de milioane de suflete;
5) Cineva a decis ca terenurile din România pot fi vîndute şi cetăţenilor străini în contextul mai larg în care Mafia retrocedărilor frauduloase acţionează sub înalta protecţie politică;
6) Cineva a creat premizele destrămării sistemului bancar românesc pentru a face loc cămătarilor mondiali;
7) Cineva a încurajat înfiinţarea regiilor „autonome” care furnizează bunuri şi servicii de larg interes, la preţuri calculate după bunul plac, afectînd nivelul de trai al tuturor cetăţenilor ţării;
8) Cineva a viciat grav sistemul de achiziţii publice şi parteneriatele public-private, instaurînd un sistem feudal-clientelar corupt şi bugetivor care gravitează în jurul partidelor aflate la Putere;
9) Cineva a permis ca sistemele de învăţămînt şi medical să fie subfinanţate, slăbind premeditat accesul egal la educaţie, cultură şi sănătate pentru toţi românii;
10) Cineva a creat modalităţi şi forme de fraudare a alegerilor şi de deturnare a voinţei electoratului, punînd în pericol democraţia în România, profanînd memoria celor care au murit în 1989 pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
11) Cineva a politizat instituţiile de bază ale societăţii româneşti, afectînd principiul separaţiei puterilor în stat, unul dintre elementele de bază ale unei societăţi democratice;
12) Cineva acceptat înfiinţarea unui partid pe criterii etice, care a participat, constant, la guvernare, fără a fi înscris, legal, la tribunal;
13) Cineva a aservit justiţia mafiei transpartinice şi clanurilor interlope;
14) Cineva a încurajat atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe Române, concomitent cu răstunarea ierarhiei valorilor în întreaga societate şi promovarea pe scară largă a prostituţiei şi homosexualităţii;
15) Cineva a transformat mass-media din „cîine de pază al democraţiei” într-o sursă de manipulare şi dezinformare a opiniei publice sau de divertisment ieftin, de tip tabloid;
Dar, uite că ne-am luat cu vorba şi am trecut de numărul 10, pentru că lista ar putea continua, din nefericire. Mai devreme sau mai tîrziu, cineva trebuie să plătească pentru toate astea…

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2222 / 23.07.2011

Pentru împrospătarea memoriei Armata Româna, între doi iresponsabili: Babiuc si Robciuc


Nici nu s-a uscat bine cerneala cu care, în numărul trecut, elogiasem Oastea Ţării, şi iată că s-au produs două tragedii năucitoare. Ambele sînt de natură să afecteze grav imaginea acestei instituţii fundamentale a ţării, care, la ultimele sondaje, era respectată profund de peste 90% din populaţie. Asta, în pofida implicării clare pe care Armata a avut-o în prima fază a evenimentelor din decembrie 1989, cînd au murit oameni nevinovaţi şi la Timişoara, şi la Bucureşti, şi în alte zone ale Ţării.
Personal m-am bucurat de prietenia generalilor Vasile Milea şi Ştefan Guşe, aşa că aş putea fi suspectat de subiectivism. Dar nu se poate contesta că atunci au murit oameni. Nici acum nu-mi dau seama cum ar fi fost mai bine pentru ţara asta: Armata să rămînă fidelă Jurămîntului prestat şi să lichideze orice tentativă de lovitură de stat, care era clar făcută la porunca străinătăţii şi cu sprijin rusesc şi unguresc - sau, dimpotrivă (aşa cum s-a şi întîmplat) să treacă de partea a ceea ce unii numesc „revoluţie”, cu efectele catastrofale care aveau să se producă în cei 7 ani şi jumătate. Încă din primele săptămîni ale noii societăţi, Armata avea să cunoască, pe viu, ce înseamnă fojgăiala viermilor care, din instinct, rod şi transformă în rumeguş pînă şi cel mai tare pat de puşcă: e vorba de închegarea unei structuri de tip „comando”, mai exact a unui Comitet de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, prescurtat CADA. Faptul că în Armată, ca şi în Biserică, nu există microbul democraţiei, de mii de ani, pe nici un meridian al lumii, nu părea să-i fi descurajat prea tare pe cei care, fie din lichelism organic, fie din naivitate, au încercat să zdruncine din temelii edificiul oastei. Dar Armata a găsit anticorpii pentru anihilarea acestor provocatori, pe care i-a scuipat afară, ca pe nişte sîmburi de vişine. Şi acum vine curiozitatea cea mare: cei mai mulţi dintre animatorii CADA, după nişte ocolişuri dubioase, au revenit în fruntea bucatelor! Ca dovadă că stăpînii lor din exterior nu le ridicaseră consemnul, încă mai mizau pe „cartela” cu care îi programaseră. În orice Armată din lume, democratizare înseamnă, de fapt, destabilizare. Unul dintre ofiţerii care primiseră misiune să slăbească neapărat capacitatea de apărare a ţării este Valerian Stan. Astăzi, el a ajuns membru al Guvernului, adică secretar de Stat şi şef al Corpului de Control al primului-ministru. La aşa prim-ministru, aşa controlor şef! Acest Stan Păţitul a comis, în 6 luni, mai multe greşeli şi abuzuri decît toată Banda lui Papuaşu. În primul rînd că el însuşi e în afara Legii, fiindcă reprezintă Alianţa Civică, adică o Organizaţie Neguvemamentală (prezentă, ca atare, şi în Catalogul O.N.G. pe 1997), aşadar n-are ce căuta în Guvern. Decît dacă, fireşte, acceptăm că Guvernul româno-maghiar nu este ceea ce se cheamă un Guvern, ci un Nonguvern. În al doilea rînd, fostul ofiţeraş cu refulări de trupete pizmaş, care trăgea cu ochiul în strachina colegilor, la popotă, să vadă cine a primit bucata de carne macră şi ce relaţii are cu bucătăreasa nurlie, ei, bine, el, acest Stan se ocupă, efectiv, cu vînarea de oameni. Desigur, i-am cere prea mult dacă l-am trimite la autorul sintagmei „vînătoarea de vrăjitoare”, care nu e altul decît istoricul francez Jules Michelet (în studiul „Vrăjitoarea”, din 1862), mare amic al Poporului nostru, poate din pricina asta a avut atîta priză la români această practică... În al treilea rînd, nu pot înţelege cum e posibil ca, în fiecare lună, şi Guvernul Ciorbea, şi acest comic trist, cu figură de contabil acru ca o piatră vînătă pe nume Stan, se prezintă să dea raportul, cu public, în faţa Alianţei Civice! Ce fel de instanţă reprezintă această gaşcă de răufăcători, în frunte cu femeia prefăcută, Ana Blandiana, care, dacă ar mai fi trăit acum amantul ei kominternist, etnicul găgăuz Gogu Rădulescu, ni l-ar fi trîntit plocon pe cap, ca şef al Statului? Unde se va opri oare fata popii legionar Coman, care debuta la începutul anilor ’60 cu poezii închinate lui Vladimir llici Lenin, după care a voiajat prin vreo 40 de ţări ale lumii, pe banii comuniştilor, pentru ca, în final, în 1989, să dea dovada „talentului” său, publicînd o poezea pentru copii handicapaţi, despre un motan cu codificarea sub coadă, pe nume Arpagic? A început să-mi fie ruşine că, în urmă cu 30 de ani, student fiind, am cunoscut-o în redacţia revistei „Amfiteatru” pe această creatură megalomană şi răzbunătoare, care sub o mască de kabuki cu gene năclăite de rimel, din care bate ca cioara din aripi, ascunde un suflet urît, de muiere adulteră şi fără Dumnezeu. Lumea nu a uitat cum a desfiinţat ea revista „Luceafărul”, în ianuarie 1990, mărşăluind pe culoarele tipografiei de la Casa Scînteii, într-o haină lungă de piele, ca Femeia-komisar din „Tragedia optimistă” de Vsevolod Vişnievski. Şi nu a uitat nimeni cum s-a urcat ea pe scenă, tot într-un ianuarie - 1992 - la Sala Palatului, pentru a-l prezenta elogios, cu vocea ei mai falsă decît Vodca Rasputin, pe cel care avea să devină marele tîlhar al Primăriei Generale a Bucureştilor, Crin Halaicu. Apropo, de acest infractor miliardar de ce nu s-o atinge actuala Putere, lui de ce nu-i pregăteşte Valerian Stan nici un Dosar Penal - nu cumva ca să nu o supere pe matroana bordelului politic al Alianţei Civice? Maniera în care Ana Blandiana face pe gazda grijulie a celeilalte gloabe pe care a pariat - Victor Ciorbea -, aerul ei veşnic mirat şi obosit, de conştiinţă a naţiunii, care e îngrijorată de soarta Ţării, analizînd cu toată responsabilitatea, măi, tovarăşi, în faţa „societăţii civile” cît la sută s-a îndeplinit din Contractul cu România, în vreme ce bolnavul naţional Ciorbea declară că C.D.R. nu are nici o obligaţie faţă de populaţie, fiindcă populaţia nu i-a votat cum trebuie, ca să aibă o majoritate absolută, deci ce atîtea pretenţii - toate acestea, filmate în decorurile somptuoase ale Casei Monteoru (Uniunea Scriitorilor), intră într-o rezonanţă ca de geamuri sparte cu imaginile muncitorilor udaţi pînă la piele, ca nişte cîini flămînzi, care nu mai au puterea nici măcar să se tragă sub o streaşină ori cu priveliştea minerilor carbonizaţi. Ce-aţi făcut din Ţara asta, mă, nenorociţilor? Cine v-a învăţat jocul acesta diabolic de a paraliza orice acţiune în folosul celor mulţi şi necăjiţi, fiindcă voi sînteţi elita, nu-i aşa?! Neîndoielnic, locul lui Stan este la Castelul Bran, în sarcofagul pe care îl pîndesc turiştii străini, doar-doar va ieşi, pe la miezul nopţii, Dracula. (Acesta e ghinionul epocii noastre: prea mulţi Vlad - şi Vlad Roşca, şi Vlad Soare - şi nici un Ţepeş!). În al patrulea rînd, prin epistola de susţinere totală a procurorilor Mocuţa şi Jipa, acuzaţi de corupţie de către un cap al Mafiei ţigăneşti, Valerian Stan devine complice la fraudă. De altfel, sîntem informaţi că la ultima întîlnire a bandei ce-şi zice (după model străin) Alianţa Civică, o altă odraslă de legionar, ca şi Ana Blandiana - l-am numit pe Gabriel Liiceanu -, a avut o criză de paranoia şi-a urlat: „Toţi comuniştii şi securiştii trebuie exterminaţi!”. Asta s-a întîmplat în iunie 1997, ţineţi minte! De ce vrei tu, mă, ţigane, să ucizi 4 milioane de români care au fost membri ai P.C.R.? Ce pui de năpîrcă muşcă din inima ta, în aşa fel încît să conduci de faţadă o editură cu numele „Humanitas”, dar în adîncul sufletului să vrei să faci crime împotriva umanităţii şi să fii un asasin în massă mai odios decît Hitler şi Stalin la un loc? Să trecem la un alt membru marcant CADA, care a cunoscut şi el o scurtă penitenţă, revenind apoi în rîndul din faţă: Nicolae Alexandru. Inodor, insipid, incolor. O nulitate, din toate punctele de vedere. Dar, cu concursul altei nulităţi Petre Roman-Neulander, a escaladat, ca un păianjen, palierele carierismului. Mai întîi, a intrat în francmasonerie. Pe urmă, din calitatea de membru al Comisiei de Apărare a Camerei Deputaţilor, l-a apărat, în 1994, pînă-n pînzele albe, pe infractorul dovedit Niculae Spiroiu. Apoi, după alegerile din noiembrie 1996, a fost avansat: a devenit preşedinte al Comisiei de Apărare din Senat. În această calitate, s-a făcut remarcat prin cîteva performanţe penibile: 1) S-a tot băgat în vorbă cu diplomaţi şi militari occidentali, fără a şti măcar o boabă în vreo limbă străină; 2) De cîte ori a luat cuvîntul în Parlament, a stîrnit hohote de rîs, prestaţia lui fiind a unui tanchist beat şi răguşit; 3) O mostră din „inteligenţa” acestui Fane Spoitoru al Armatei: „Fenomenele paranormale sînt cele care depăşesc normalul” - a declarat el „Jurnalului Naţional”, nr. din 10 iunie 1997; 4) În timpul Discursului meu cu privire la Moţiunea de Cenzură, acest Nicu Sandu se postase în prima bancă şi ţipa ca un disperat, cu ochii scoşi din orbite, către ministrul de Interne Gavril Dejeu: „Arestaţi-l! Aresta-ţi-l!”. Iată, deci, cine conduce un organism atît de important cum este Comisia Senatorială pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională! Vorba e: cine apără Senatul de preşedintele Comisiei de Apărare? Şi cine apără Ţara de ministrul Apărării? Am ajuns, aşadar, şi la „artileria grea” a P.D.-F.S.N. Adică la miniştri. În numai 6 luni de participare la guvernare, P.D.-F.S.N. a coborît de la 12% la 5%, ceea ce reprezintă cea mai năucitoare prăbuşire înregistrată vreodată de un partid parlamentar, într-un timp aşa de scurt; în ritmul acesta, nu-i de mirare ca sondajele toamnei să-l facă „pierdut” de pe scena partidelor parlamentare, pe undeva, pe sub brăcinarul lui 3%... Performanţele lui Adrian Severin în fruntea Ministerului de Externe s-au văzut, ele se înscriu la capitolul „trădare naţională” şi nu vor rămîne nepedepsite. Care sînt însă performanţele aceluia care conduce celălalt minister-cheie al României, şi anume Apărarea? Poate sta acest Babiuc pe scaunul unde, odinioară, au stat mari capacităţi şi patrioţi (fie civili, fie militari) ca Al. Averescu, Nicu Filipescu, Ionel I.C. Brătianu, Eremia Grigorescu? La şedinţa de învestitură a Guvernului Ciorbea, în 12 decembrie 1996, întrebam public care sînt acele calităţi ale acestui personaj, care l-au făcut ca în 7 ani să conducă 3 ministere vitale pentru orice ţară, şi anume Internele, Justiţia şi Apărarea?! Fostul lider sindical nu mi-a răspuns atunci, încă nu căpătase insolenţa sinistră cu care tratează acum Parlamentul. Vin astăzi şi întreb, dar nu pe Victor Ciorbea (fiindcă el nu mai ştie pe ce lume trăieşte), ci corpul ofiţeresc şi trupa: ce-a făcut tizul lui Victor Ciorbea, şi anume Victor Babiuc, în mai mult de 6 luni de cînd vă e ministru? Fie-mi îngăduit să dau tot eu răspunsul, deocamdată: şi-a dus la îndeplinire, pas cu pas, misiunea distructivă pe care a primit-o de la Mafia şi Francmasoneria care, dintr-un obscur jurist cu cap de Dem Rădulescu trist, l-au făcut un abonat permanent al celor mai importante funcţii din Statul Român. Iar această misiune este DEMILITARIZAREA ARMATEI! Paradoxal, dar acestea sînt datele problemei. Acest rutean fără nici o legătură cu Neamul Românesc, împreună cu Nicolae Alexandru (care îşi lustruieşte cam de 100 de ori pe zi insigna de francmason, pentru a pricepe lumea cine e!) şi alături de alte „cozi de topor” s-au jurat să pună pe butuci Armata. În spatele lor, ca un duh malefic, stă un alt minoritar obraznic, care parcurge acelaşi traseu pe care 1-a parcurs tatăl lui, generalul NKVD Valter Nemethi Neulander. Dacă tatăl distrugea Armata Română în numele Bolşevismului, fiul a primit poruncă să o lichideze în numele Mondialismului. Crima e aceeaşi. Nu vi se pare ciudat că, de cînd a intrat în Parlament, din 1992 şi pînă acum, acest evreu s-a repezit mai întîi în gîtul Armatei? În legislatura 1992-1996 a cerut şi a obţinut, la negocieri, să fie preşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, iar în noua legislatură a cerut şi a obţinut, pentru oamenii lui de paie ude, preşedinţia Comisiei de Apărare din Senat şi funcţia de ministru al Apărării. De ce se tot învîrte agentul ăsta străin (KGB, Biroul 2 francez ş.a.) aproape în exclusivitate în jurul sistemului de apărare a ţării? Ce misiune are? Dar, să revenim la Babiuc. Un zero absolut în toate domeniile. Cu un pospai de cultură de tip „calendar de perete”, fără nici un fel de kharismă personală, orator inexistent şi organizator de harababură, acest Babiuc a reuşit să facă în 6 luni cam cît au făcut într-o noapte cei 700 de atenieni care fuseseră tăinuiţi în burta Calului Troian. Adică masacru. Fireşte, atunci cînd nu voiajează peste hotare, pentru că asta-i damblaua lui veche, încă din 1990, n-a rămas nevizitată nici o ţară mai importantă, din Japonia pînă în S.U.A. şi aproape toate statele Europei. Efectul muncii sale? Se aude şi acum răsunetul acestor acţiuni, ca o măslină într-o gamelă goală! În mod normal, dacă România ar fi fost cu adevărat o ţară civilizată, unde să triumfe valorile şi competenţele, acest Babiuc vindea Babic sau Ghiudem la Piaţa Matache, sau ducea la ochii miopi zarurile de table, pe Aleea Microbiştilor Pensionari din Cişmigiu. Dar România nu e o ţară normală. S-au pus la bătaie bani grei şi logistică puternică pentru a deveni batjocura Europei. Sîntem pedepsiţi cu asprime fiindcă am îndrăznit să dovedim Umanităţii că Poporul Român are geniu, că poate ridica edificii monumentale numai prin forţă proprie şi cu materiale autohtone. Noi n-avem voie nici măcar să batem la fotbal o adunătură de pescari islandezi, fiindcă imediat se încontrează Gheţarul cu pricina şi nu mai pupăm noi NATO. Cine ştie, poate că şi cucerirea Cupei Campionilor Europeni la fotbal, în mai 1986, tocmai de către echipa ARMATEI ROMÂNE, ca şi cucerirea de către aceeaşi echipă a Supercupei Europei, ca şi multe alte izbînzi - probabil au şifonat peste măsură orgoliul acelora care cred că numai ei au dreptul la bucurie, la demnitate naţională. Un lucru e sigur: sub conducerea acestui Victor Bambilici, Armata înregistrează cel mai mare număr de sinucideri şi accidente din întreaga sa Istorie! Pur şi simplu, ţara e năucită de veştile care parvin, aproape zi de zi, din această instituţie care ar trebui să fie a ordinei, şi disciplinei, şi echilibrului. De la morţii care se întorc în România sub drapelul Tricolor, fie din Angola, fie din Bosnia şi Albania, şi pînă la morţii care ilustrează o stare de debusolare şi o proastă instrucţie şi pregătire de luptă, orice începe să fie posibil în Armia Română. Domnule Babiuc, dumneata ai dormit liniştit în noaptea în care ai aflat că un soldat a violat o bătrînă de 94 de ani? Ai încercat măcar să stai de vorbă cu nefericitul ăsta, care a şocat o ţară întreagă, printr-un act de o barbarie fără precedent? Nu eşti ministrul Oştirii? Nu te simţi ca un părinte? Sau poate nu ştii să iei din funcţia asta decît aspicul gustos al protocoalelor, al ospeţelor, al cabanelor de vînătoare, al voiajurilor peste hotare, pe scurt, al PUTERII?! Dar cutremurul sufletesc cel mai mare la provocat un alt militar în termen. E vorba de Sorin Robciuc, cel care l-a asasinat pe băieţelul de 10 ani Lucian Anghel, care mînca nişte dude în curtea Unităţii Militare 01735 din Focşani. Pur şi simplu, acest Robciuc a dus puşca la ochi, ca la o stîrpire de ciori dăunătoare, şi l-a împuşcat drept în inimă pe acel înger de copil! (Aici, poţi fi fericit, d-le Babiuc, măcar dintr-un punct de vedere - conaţionalul matale, Robciuc, a luat nota 10 la trageri, bun ţintaş, nimic de zis, i-ai asigurat o pregătire nord-atlantică pe cinste!) „Au, ce doare!” - se văita Lucian, apăsîndu-şi rana cu palma, în braţele surorii sale Laura, şi ea tot un copil, în vîrstă de 13 ani. Copilul, ca o dudă coaptă! Sau ca pupăza din tei! Carevasăzică, am ajuns să trăim vremuri de adîncă ruşine naţională, cînd facem pe noi la cea mai mică mîrîială a Ucrainei şi ascundem armele la spate, ca nu care cumva să ne vadă Europa şi S.U.A. că sîntem înarmaţi, dar le scoatem imediat cum e vorba de vreo joacă macabră. Oameni buni, ciupiţi-mă zdravăn sau daţi-mi două palme, ca să mă conving că nu visez: chiar e adevărat că un recrut, încorporat cu acte în regulă şi cu vizita medicală de rigoare, a ridicat pistolul mitralieră şi a executat „foc la gura ţevii”, ucigînd un copil de români care se căţărase într-un dud, probabil de foame?! Nu sînt absurd şi admit faptul că pretutindeni în lume, mai ales în jurul armelor de foc, se produc accidente. Dar la Focşani n-a fost vorba de un accident. Martorii-copii nu mint, degeaba încearcă unele publicaţii necinstite şi nişte „anchetatori” ticăloşi să-i acuze de declaraţii confuze - puştii care erau... în bătaia puştii i-au auzit pe soldaţi zicînd că, dacă nu coboară, îi vor împuşca, după care l-au văzut pe nemernicul de Robciuc potrivindu-şi arma pentru tragere, aşadar n-a fost o scăpare a glonţului pe ţeavă, cum încearcă unii şefi ai lui să-l scoată basma curată. Dincolo de acest caz particular, care a stupefiat o ţară întreagă, se cască prăpastia unei serii de întrebări ceva mai generale: cu ce se ocupă acum, de fapt, Armata Română? De apărat hotarele ţării văd că nu le apără, intră ungurii prin ele ca prin brînză, ca şi rackeţii ucraineni şi tot felul de bandiţi sau călători clandestini, fiindcă, nu-i aşa, graniţele s-au spiritualizat. De întregit harta României Mari nici nu poate fi vorba, noi sîntem la „grupa mică”, n-avem dreptul nici să deschidem gura, fiindcă ne altoieşte, scurt, guvernanta nemţoaică. De ridicat edificii şi de muncit pentru acest Popor, contracost - cum s-a petrecut în perioada 1947-1989 (Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Centrul Civic, Metroul, marile şantiere de irigaţii, strînsul recoltei, stăvilirea efectelor inundaţiilor şi ale cutremurelor etc.) iarăşi nu se poate spune nimic, întrucît vechilii străini nu îngăduie aşa ceva. Pe alte meleaguri, da. Armata Română are dreptul, ba chiar obligaţia, să repare drumuri şi poduri, să dea de mîncare la populaţie, să îi ferească pe oameni de tîlhari etc. Prin urmare, nici una dintre ocupaţiile majore, care au adus atîta onoare hainei militare, nu mai este asigurată. Şi atunci întreb şi eu din nou, cu încăpăţînarea cupletelor lui Constantin Tănase: ce face Armata Română, cu ce se ocupă ea acum, în anul de graţie 1997? Mi se va răspunde, poate, că se pregăteşte pentru... intrarea în N.A.T.O.! De ce? Ca să asigure... flancul sudic! Cam acesta e limbajul de lemn al noii noastre clase politice, care a făcut un rău uriaş Poporului Român. Dar nici cu N.A.T.O. nu ne-am lămurit, pentru că la 24 de ore după ce Babiuc a împuşcat pe copil în inimă, sub ochii miopi ai ministrului Robciuc (aici cred că am încurcat puţin numele, le aranjaţi dvs. la loc), s-a petrecut o tragedie de proporţii copleşitoare: la Timişoara s-a prăbuşit un avion cu reacţie, pilotat chiar de şeful Aviaţiei militare româneşti, generalul Ion Stan! În mod fulgerător, atît generalul Stan, cît şi căpitanul comandor Gh. Creţu, au fost dezintegraţi. Dacă pînă acum fusese vorba de MlG-uri, accidentele fiind oarecum justificate prin uzura fizică şi morală a aeronavelor, de data aceasta avem de-a face cu un avion cehoslovac, de tipul L-39, fabricat nu în anii ’60, ci în anii ’80. Ştiţi unde începe delirul? Acolo unde ne dăm seama că, în clipa în care s-a prăbuşit cu avionul chiar şeful suprem al Aviaţiei noastre militare, din toate eforturile PRO-NATO s-au ales praful şi pulberea! Tocmai unde ne credeam şi noi mai tari (Armata, Vlaicu, Vuia, Coandă etc., etc.), suntem, de fapt, în fundul gol. Ce fel de organism militar auster şi performant poate fi acest NATO, încît să se lege la cap cu o Armată unde avioanele cad ca muştele năucite de flitul cu Muscamol, şi unde, într-un an şi jumătate, au murit nu mai puţin de 3 generali în catastrofe aviatice?! E vorba de Ion Bunoaica, loan Eugen Sandu şi, iată, Ion Stan. Dumnezeu să-i ierte şi să-i primească la sînul Lui pe toţi.
Am scris cu inima cernită aceste rînduri. Aş fi vrut să nu am prilejul să le scriu vreodată. Nu sînt nici un pescuitor în ape tulburi şi nu am avut niciodată cinismul de a mă lăuda cu formula „noi am avut dreptate”, sau „ce v-am spus noi?”. Dar faptele sînt fapte. În Armată se petrec lucruri nefireşti. Familiile îşi trimit fiii la Oaste şi, după un număr de zile, unii dintre ei se întorc morţi, sau omoară ei pe cîte cineva, ori dezertează, fură, tîlhăresc, violează. Nu mai vorbesc de proliferarea cazurilor de homosexualitate, care au ajuns să concureze cu acelea din puşcării. Ceva nu e în regulă. Microbul disoluţiei începe să pună stăpînire şi pe „marea mută”. Dacă aşa ceva înseamnă „reformă” şi „modernizare”, mulţam fain, dar nu servim. Aşa cum nu servim nici propaganda monarhistă, pe cît de stupidă, pe atît de periculoasă, pe care o face prin mijlocirea presei şi a luărilor de cuvînt un alt politruk civil care a fost strecurat în fruntea M.Ap.N.: aşa-zisul „ţărănist” Dudu Ionescu, care, Doamne iartă-mă, mai bine ar fi cules el dude în locul acelui prichindel nevinovat, că tot nu-l perfora glonţul, fiindcă poartă la inimă icoana lui Coposu. lată ce declară, stupefiant, acest marţafoi cu chelie de pepene, sau de călugăr iezuit, text reprodus din presa de săptămîna trecută: „Regele Mihai este unul dintre marii români pe care îi are ţara asta... Maiestatea-sa s-a pus la dispoziţia Poporului Român din momentul în care s-a născut. Este una dintre personalităţile cunoscute cu un trecut impecabil din punct de vedere moral... A nu-l recunoaşte pe Regele Mihai e ca şi cum nu ţi-ai recunoaşte părinţii”. Poate Armata să urmeze ordinele unui asemenea papiţoi, care, pe deasupra, e şi de o incultură revoltătoare? Nu voi înceta să iubesc Armata Română. Dar trag un semnal de alarmă: dincolo de dramele propriu-zise, sub tăvălugul cărora se zdrobesc destine, se poate petrece o dramă infinit mai mare, şi anume pierderea încrederii populaţiei în Armată. Fiindcă dacă zi şi noapte tot se petrec asemenea nenorociri, fără ca măcar cineva să pună piciorul în prag şi să fie pedepsiţi nişte vinovaţi, atunci opinia publică nu va mai acorda Oştirii creditul moral de pînă acum. Iar ea, Oştirea, va coborî chiar sub pragul de credibilitate al Parlamentului. Măcar în Parlament nu mor oameni, decît, cel mult, de rîs, atunci cînd îşi fac potecă la microfon aceşti „comici vestiţi” ai ecranului, pe nume Ticu, Dide şi Ciment, care, la un loc, s-ar putea să aibă cei 22 de ani de şcoală ai mei. Dovada că Armata a ajuns o Cenuşăreasă căreia tot îi şterpelesc condurul de argint gangsterii politici este ceea ce se petrece acum la Clubul Sportiv Steaua. Cine trage toate sforile? Tot Babiuc, cu partidul lor de minoritari lacomi şi neobrăzaţi. Înainte de-a da la tipar acest articol, am aflat ceva incredibil:  scandalul de mahala pe care acest nătărău, care n-a produs în viaţă decît mătreaţă şi care crede că e ministru, i l-a făcut generalului Cornel Oţelea, preşedintele Clubului Steaua. Mărturisesc, sub cuvînt de onoare, că scena nu mi-a fost relatată de fostul mare sportiv, cu care nu m-am mai văzut de la Finala Cupei, ci de cineva care, pur şi simplu, a auzit prin fereastra deschisă istericalele dulăului Babiuc: „Cum de ai dat voie lui Vadim să stea în spatele preşedintelui ţării, la decernarea Cupei? De ce l-ai invitat pe urmă la sărbătorirea Clubului şi i-ai dat şi cuvîntul? Ce înseamnă toate astea?”. Răspunsurile lui Oţelea s-au auzit ceva mai slab, fiindcă omul e nu numai extrem de civilizat, ci şi suferind de inimă: „Domnule ministru, eu nu pot să-i spun unui senator şi preşedinte de partid unde să stea în tribună, la meci. Mai ales că dl. Vadim era invitat oficial al Federaţiei. În privinţa festivităţilor de la Cercul Militar Naţional, el a venit ca un vechi suporter al Clubului Steaua, ca prieten al fotbaliştilor, care i-a însoţit peste tot. Cu ce-am greşit noi că l-am invitat?”. A urmat o nouă „suită” la trompetă a miopului care nu distinge o stea de general român de una de pe Sinagogă lansînd incriminări şi reproşuri de neam prost. El avusese neruşinarea să chiulească de la ambele manifestări sportive, deşi era de datoria lui să fie alături de Clubul-Emblemă al Armatei, dar îmi scotea mie ochii că de ce-am participat. Cine eşti tu mă, ratatule, să-mi faci mie program, care sufăr pentru Steaua de 40 de ani? Acest Babiuc s-a văzut stăpîn pe Armată şi grof peste echipa Steaua, pe care a dat ordin să o privatizeze, în două săptămîni, Marcel Puşcaş. E jale mare la Steaua, jucătorii sînt îndureraţi, antrenorul Dumitru Dumitriu - după două eventuri consecutive, Cupă şi Campionat, şi după 4 participări în Liga Campionilor - nu merită să fie lăsat la cheremul unor borfaşi de partid, care nu urmăresc decît să stoarcă milioane de dolari din glorioasa firmă a Stelei. Fac apel la corpul ofiţeresc şi, mai ales, la generali şi la veteranii de război: dacă a mai rămas vreo brumă de Onoare în Armata Română, atunci vă rog să împiedicaţi, cu orice preţ, distrugerea deliberată a celui mai prestigios Club Sportiv al ţării! Partidul trădătorilor de ţară (Severin) şi al proxeneţilor (Dide) e pe cale de dispariţie, ca mîine n-or să mai rămînă din el decît vreo cîteva celule la Jilava, dar Steaua noastră fermecată e destinată să strălucească pe boltă încă vreo cîteva generaţii! Observaţi, rogu-vă, că de Marcel Puşcaş încă n-am scris nimic. Dar să-l ferească Dumnezeu să mă ocup de el! În fond şi la urma urmei, Robciuc nici nu există. El nu e altul decît Babiuc care vrea să joace Armata la Robingo...


CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din „România Mare“,
nr. din 20 iunie 1997)

Ziarul TRICOLORUL, nr 2222 / 23.07.2011

Un strigăt de ajutor: Românii din Transnistria şi limba maternă Românii din stînga Nistrului îşi cer dreptul la educaţie în limba maternă într-o Scrisoare Deschisă adresată ambasadorilor ţărilor membre ale OSCE acreditaţi în Republica Moldova şi guvernanţilor de la Chişinău

Ambasadorilor ţărilor membre ale OSCE
acreditaţi în Republica Moldova,
Guvernului Republicii Moldova,
Biroului pentru Reintegrare

Domnilor ambasadori şi domnilor guvernanţi ai Republicii Moldova,

Asociaţia „Lumina” a pedagogilor transnistreni din Republica Moldova, părinţii şi elevii şcolilor cu predare în limba română: Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfînt” din Grigoriopol (director - Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender (director - Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din Rîbniţa (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol (director - Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Dubăsari (director - Ion Popşoi), Gimnaziul-internat pentru copii orfani din Bender (director - Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director - Constantin Sucitu) şi gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director - Nadejda Ghidirimschi), vă aduc sincere mulţumiri pentru invitaţia de a ne întîlni la Tiraspol şi pentru interesul dumneavoastră faţă de problemele cu care ne confruntăm timp de peste 20 de ani. De cînd pe teritoriile moldoveneşti din stînga Nistrului au pus stăpînire forţele secesioniste transnistrene, în frunte cu Igor Smirnov, aici a fost interzisă funcţionarea legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv activitatea şcolilor naţionale în baza grafiei latine şi a Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău. A fost interzis tot ce este naţional... Au supravieţuit numai aceste opt instituţii de învăţămînt nominalizate mai sus. Timp de 20 de ani am trecut prin mai multe încercări: terorizarea şi maltratarea pedagogilor, părinţilor şi copiilor care s-au opus fărădelegilor administraţiei de la Tiraspol, devastarea şi lichidarea şcolilor naţionale, arestarea pedagogilor şi părinţilor, destituirea nelegitimă din funcţii a profesorilor şi părinţilor, inclusiv interzicerea activităţii pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din instituţiile de învăţămînt nominalizate.
Deşi am sesizat autorităţile, comunitatea internaţională şi opinia publică despre aceste grave încălcări ale drepturilor omului şi avînd deja o Decizie de admisibilitate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, situaţia rămîne fără schimbare. Populaţia din această zonă, elevii, părinţii şi profesorii şcolilor noastre rămîn fără garanţii, fără drepturi minime de viaţă şi activitate.
În martie 1992, Şcoala naţională nr.1 din Grigoriopol a fost înconjurată de oameni înarmaţi şi apoi devastată. În urma acestui atac, un număr mare de elevi s-au transferat în şcoala rusă din acest oraş.
În septembrie 1994, Şcoala naţională nr.19 din Bender, actualmente Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, a fost şi ea atacată de către persoane înarmate, iar clădirea – sechestrată, cu toate bunurile pe care le deţinea. Rămaşi fără sediu, elevii şi părinţii îşi desfăşoară chiar şi în prezent activitatea didactică în trei clădiri arendate, aflate la distanţă mare una de alta.
În 1996, pentru încercarea de reîntoarcere a grafiei latine în Şcoala nr.1 din  Grigoriopol, au fost arestaţi şi ţinuţi timp de o săptămînă în izolatorul ,,EAA-ului” de la Tiraspol trei profesori ai acestei şcoli, inclusiv actualul director al Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt”, Eleonora Cercavschi. Cadrelelor didactice le-a fost impus să refuze grafia latină, iar şcoala a fost din nou devastată.
În 2002, elevii şi profesorii acestei şcoli au fost lipsiţi de sediu pentru nesupunere autorităţilor transnistrene, fiind intimidaţi şi înjosiţi, iar preşedintele Comitetului părintesc, Mihai Speian, a fost arestat şi ţinut în detenţie timp de 30 de zile. Din 2002 şi pînă acum, elevii şi profesorii şcolii respective (actualmente Liceul Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt”) zilnic parcurg distanţa de 34 km (tur-retur), cu 4 autocare, activînd în clădirea şcolii din satul Doroţcaia, raionul Dubăsari (teritoriu administrat de Republica Moldova), pentru a avea posibilitatea de a învăţa în limba maternă, fiind nevoiţi să circule prin posturile militarizate transnistrene, umiliţi şi înjuraţi zilnic. Administraţia liceului şi părinţii au cerut de mai multe ori autorităţilor locale să permită activitatea liceului în Grigoriopol, dar pînă în prezent situaţia rămîne neschimbată. Părinţii sînt îngrijoraţi zilnic de situaţia copiilor lor, care circulă pe timp de noapte (iarna), învăţînd în după-amiaza, şi deseori sînt reţinuţi la postul de control transnistrean de lîngă satul Doroţcaia.
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Dubăsari activează, din 1996, în satul Cocieri, raionul Dubăsari, într-o clădire necorespunzătoare pentru instruirea elevilor. Pedagogii şi elevii acestui liceu, pentru a ajunge la locul de instruire, sînt nevoiţi să parcurgă zilnic (tur-retur) 18 km.
În iunie 2004, autorităţile transnistrene au devastat liceele „Lucian Blaga” din Tiraspol, „Alexandru cel Bun” din Bender, „Evrica” din Rîbniţa şi Gimnaziul-internat pentru copii orfani din Bender. În urma acestui atac banditesc, timp de 4-5 luni, instituţiile nu au activat. Au fost arestaţi şi ţinuţi în detenţie timp de 7 zile preşedintele Comitetului părintesc al Liceului Teoretic „Evrica” din Rîbniţa, Alexei Catan, Nicolae Crijanovschi, Victor Sărăcuţă, Vasile Halus, Grigore Stratulat, precum şi pedagogul Andrei Tihovschi. În urma acestui atac, Liceul Teoretic „Evrica” a fost lipsit de sediul pe care îl deţinea - o clădire cu patru săli de clasă. De asemenea, a fost interzisă finisarea construcţiei clădirii noi în Rîbniţa, finanţată din bugetul de stat al Republicii Moldova. În prezent, liceul activează în clădirea unei grădiniţe de copii, care aparţine Uzinei Metalurgice din Rîbniţa.
În fiecare an, la 1 septembrie - prima zi de şcoală, şi 31 mai - ultima zi de şcoală, este atacat fără neruşinare de către structurile de forţă de la Tiraspol gimnaziul din satul Corjova, raionul Dubăsari, astfel sărbătoarea elevilor devenind un coşmar.
În urma acestor acţiuni de discriminare la care sîntem expuşi, precum şi în urma promovării unei politici de ură pe toate căile posibile împotriva celor care studiază în aceste instituţii, în fiecare an scade numărul solicitanţilor de a face studii în instituţiile de învăţămînt subordonate Chişinăului. Dacă pînă în 1992 în aceste şcoli se înscriau sute de elevi, acum situaţia este alta: Liceul din Rîbniţa avea iniţial 870 elevi, astăzi aici studiază 250; Liceul din Bender avea iniţial 2.018 elevi, astăzi – 730; Liceul din Grigoriopol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 176; Liceul din Tiraspol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 200; Liceul din Dubăsari avea iniţial 620 elevi, astăzi – 481; gimnaziul din satul Corjova avea iniţial 350 elevi, astăzi – 89; gimnaziul din satul Roghi avea iniţial 180 elevi, astăzi - 79.
Întrucît condiţiile de activitate ale grădiniţelor ruse sînt mai atractive (spaţiu, alimentaţie, căldură etc.), fiind împinşi de situaţiile indicate mai sus, mulţi părinţi moldoveni sînt nevoiţi să-şi dea copii la grădiniţele ruse. Asemenea condiţii sînt create special cu scopul de rusificare a copiilor moldoveni. Astfel, numărul de elevi în şcolile ruse creşte, iar în cele naţionale (chiar şi în cele cu grafie chirilică, subordonate Tiraspolului) scade, deşi populaţia majoritară în regiune este moldovenească (română). Aceste acţiuni, bine gîndite, nu sînt altceva decît un genocid cultural, care îi lipseşte pe copiii băştinaşilor de identitate culturală. Nu insistăm pentru impunerea instruirii în limba română pentru întreaga populaţie din zonă, dar cine doreşte s-o facă să aibă acest drept.
Posturile nelegitime de control ale administraţiei de la Tiraspol creează în permanenţă obstacole la transportarea produselor alimentare pentru hrana elevilor din aceste instituţii şi a altor bunuri materiale necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii lor. Părinţii care optează pentru înscrierea copiilor la liceele cu predare în limba română sînt intimidaţi la locul de muncă, iar profesorii şi elevii sînt dezavantajaţi la serviciile medicale, sociale etc. De asemenea, elevii liceelor noastre, la finele absolvirii studiilor medii sau superioare sînt refuzaţi la angajare în cîmpul muncii, iar acei tineri care nu reuşesc admiterea la studii superioare la Chişinău sînt forţat înrolaţi în „armata transnistreană”, unde sînt batjocoriţi şi înjosiţi. Populaţia din regiune este obligată să-şi facă „paşapoarte transnistrene”, fiind lipsită de orice drepturi, inclusiv de acela de a conduce automobilului personal.
Considerăm că sînt lezate grav drepturile la educaţie în limba maternă, la libera circulaţie, la libertate şi siguranţă, la realizare profesională etc. Pasivitatea autorităţilor constituţionale de la Chişinău şi „tăcerea” organismelor internaţionale conduc în mod inevitabil la agravarea situaţiei instituţiilor de învăţămînt cu studiere în limba română din stînga Nistrului. Astfel, sînt stimulate discriminarea unei largi categorii de persoane şi rusificarea populaţiei băştinaşe, prin propagarea masivă a limbii ruse. Deşi în regiune sînt declarate oficial trei limbi de stat (rusă, moldovenească şi ucraineană), toate actele oficiale, toate comunicările sînt solicitate doar în limba rusă. Radioul şi televiziunea transnistreană difuzează numai în limba rusă, doar pe ici-colo mai e cîte o emisiune (de 10-15 minute) în limba noastră, dar foarte agramată. Populaţia moldovenească nu are posibilitatea să procure literatură în limba maternă (ea nu se editează la Tiraspol), iar, ca marfă, literatura română, trecută prin „vama” transnistreană, este impozitată cu 300% din costul ei real. Toate aceste încălcări flagrante ale drepturilor defavorizează mii de copii din regiunea transnistreană. Presiunile exercitate permanent creează impedimente asupra procesului de studii şi activităţii eficiente a instituţiilor noastre.
Ne întrebăm şi vă întrebăm: în care ţară din cele peste 200 de pe mapamond se întîmplă asemenea atrocităţi faţă de copii? Vă răspundem:  în Republica Moldova, în teritoriul ocupat de către regimul separatist. Lideri ai acestui regim, cetăţeni ruşi ca I. Smirnov, V. Antiufeev şi alţii, au declanşat o luptă inumană cu şcolile naţionale din partea stîngă a Nistrului. În acelaşi timp, regimul separatist are relaţii comerciale cu mai multe ţări din Uniunea Europeană. Fondurile obţinute din aceste afaceri sînt utilizate, probabil, şi pentru lupta cu copiii moldoveni (români) din Transnistria, pentru pedepsirea lor, încălcîndu-li-se grav drepturile legitime la educaţie şi la viaţă decentă.
În acest context, solicităm respectuos să vă implicaţi activ în soluţionarea problemelor existente, în vederea asigurării condiţiilor normale pentru studii a elevilor acestor instituţii şi, în general, a vieţii populaţiei din regiune. O soluţie pentru ameliorarea situaţiei la capitolul asigurarea instituţiilor noastre cu spaţiu, pentru activitatea didactică şi un pas important în vederea reglementării diferendului transnistrean ar fi reîntoarcerea Liceului Teoretic ,,Mihai Eminescu” în Dubăsari şi a Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfînt” în Grigoriopol (în clădirea Şcolii nr.1 sau în alt edificiu), restituirea clădirii sechestrate şi permiterea finisării edificiului nou al Liceului Teoretic ,,Evrica” din Rîbniţa. De asemenea, este strict necesară stoparea atacurilor psihologice asupra instituţiilor noastre de învăţămînt din partea administraţiei de la Tiraspol, precum şi asupra tuturor cetăţenilor din zonă care au alte viziuni decît cele propagate de autorităţile separatiste. Ar fi un gest nobil şi simbolic ca prima decizie comună a politicienilor de pe ambele maluri ale Nistrului să fie în favoarea copiilor. Aceasta ar demonstra adevărata preocupare pentru viitorul generaţiei tinere. Primiţi, vă rog, domnilor ambasadori, asigurarea distinselor noastre consideraţii.

ELEONORA CERCAVSCHI,
Preşedinta Asociaţiei „Lumina” a pedagogilor transnistreni din Republica Moldova

http://www.ziarultricolorul.ro/special/un-strigt-de-ajutor-romnii-din-transnistria-i-limba-matern-romnii-din-stnga-nistrului-i-cer-dreptul-la-educaie-n-limba-matern-ntr-o-scrisoare-deschis-adresat-ambasadorilor-rilor-membre-ale-osce-acreditai-n-republica-moldova-i-guvernanilor-de-la-chiin.html