"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 12 august 2011

Astazi la REALITATEA TV !

Astazi de la orele 13.00 pe Realitatea TV:

http://www.realitatea.net/jurnale.html    - "Realitatea de la 13:00 2011-08-12" - derulati la "ora" 13:18

ANUNŢ IMPORTANT

Astăzi (vineri), începînd cu orele 13, preşedintele PRM va comenta, la Realitatea TV, ultimele măsuri draconice ale Regimului Băsescu-Boc. Apoi, la orele 18,45, Tribunul va fi invitatul Danei Grecu, la Antena 3. Dezvăluiri f. f. importante. Să nu ziceţi că nu v-am spus.

http://www.ziarultricolorul.ro/news-alert/anun-important.html

USL SE ÎMBATĂ CU APĂ RECE

Fără îndoială, partidele aflate la ora actuală în Parlamentul României s-au bucurat nespus cînd şi-au împărţit „frăţeşte“ locurile care se cuveneau, de drept, Partidului România Mare, mai ales că sistemul fraudării alegerilor a fost dus la perfecţiune de actuala Putere. Mecanismul putred pe care s-a clădit România post-decembristă ni se dezvăluie acum în totalitate, 20 de ani fiind suficienţi pentru a scoate la iveală faptul că orice societate clădită pe minciună şi trădare nu are sorţi de izbîndă nici la nivel politic, şi nici economic. Partidele care s-au perindat la guvernare au făcut şi fac tot posibilul să înlăture din forul legislativ forţele naţionale, patriotice, singurele care pot reprezenta cu adevărat interesele tuturor cetăţenilor României. Dar, cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
Sînt evidente intenţiile PDL de a se perpetua la guvernare şi după 2012, utilizînd diverse metode, dintre care cea mai nouă ar fi votul prin corespondenţă. Punînd gaz peste foc, actualul preşedinte al României spune, în văzul întregii naţiuni, că dacă USL cîştigă 51% din voturi, dumnealui este liber să aleagă premierul din ce partid doreşte, bazîndu-se pe un „articol“ dintr-o Constituţie şi aşa răvăşită şi tăvălită de toţi factorii puterii din România, din zona legislativă, executivă sau judecătorească. Bineînţeles că preşedintele Traian Băsescu se bazează pe faptul că dacă Parlamentul refuză de 2 ori premierul desemnat de dînsul, atunci are posibilitatea să-l dizolve, şantajîndu-i astfel pe cei proaspăt aleşi în fotoliile călduţe cu eventualitatea ca un nou scrutin să nu-i mai propulseze în funcţiile mult-dorite. Pe de altă parte, falsa Opoziţie de astăzi crede că procedura de suspendare a preşedintelui poate fi dusă la capăt înainte ca premierul să fie desemnat. N-ar fi exclus ca, mai apoi, într-un cerc vicios bazat pe interpretările felurite ale Constituţiei, să ne trezim cu surpriza ca Traian Băsescu să candideze pentru încă un mandat, sub pretextul că acesta din urmă nu a fost dus la bun sfîrşit. „Exclus!“, vor sări unii „analişti“. Teoretic, dar practic nu vedem cine l-ar putea opri într-o ţară în care o mare parte a populaţiei este fascinată de numărul bijuteriilor cu care a fost înmormîntat cutare miliardar sau de aventurile celor de pe „Vaporul Iubirii”. Criza economică prin care trece România este explicată de actuala putere prin referire la greşelile guvernării Tăriceanu, avînd în vedere, bineînţeles, şi contextul internaţional, pe care nu putem să-l ignorăm. Aşa cum au obţinut majoritatea necesară suspendării preşedintelui, la fel de bine cei de la PSD şi PNL se puteau ocupa de corectarea erorilor care fac din Constituţie o fiţuică interpretabilă, şi pe faţă, şi pe dos, de cine şi cum doreşte. Tot guvernării Tăriceanu îi datorăm actualul sistem de vot, dovedit toxic pentru democraţie, trasarea dubioasă a colegiilor electorale după criterii legate de rezultatele de la alegerile locale şi premiera absolută ca un partid minoritar în Parlament să guverneze nestingherit. Aşa s-a ajuns ca actuala guvernare, care nu mai întruneşte majoritatea în opţiunile electoratului, ci doar în Parlamentul Ruşinii, din cauza trădătorilor promovaţi în forul legislativ de politica de cadre defectuoasă a PNL şi PSD. Îmbătaţi de propriile sondaje mincinoase, reprezentanţii Uniunii Social-Liberale uită cu uşurinţă anul 2008 şi faptul că în alegeri chiar şi un procent contează şi orice posibil aliat este binevenit. Scorurile mincinoase referitoare la PRM, scoase din sondajele de casă ale USL menite să umfle peste măsura procentele acestei alianţe, se vor întoarce, curînd, împotriva lor. Acum totul pare roz-bonbon, dar în teritoriu, cînd se vor desemna candidaturile între reprezentanţii PSD-PNL-PC, va fi prăpăd; se dau lupte grele în interiorul aceluiaşi partid, darămite în cadrul unei alianţe care nu are nimic în comun decît anti-băsismul. În ciuda declaraţiilor de tot felul legate de criză, pensii şi salarii, avem convingerea ca PDL va lua o avalanşă de măsuri electorale care să-i prostească, uşor, pe alegători. Şi, vorba unui cunoscut realizator de televiziune, există şi multă materie primă, adică lume de prostit. Mai interesantă ar fi refacerea Alianţei D.A. printr-o alăturare la PDL a unei părţi a PNL, căci n-ar fi prima oară. Atunci să-i vedem pe cei doi lideri USL cum scot cămaăa, bătînd la uşa partidelor considerate „mici“. Va fi un spectacol interesant, mai ales că unele uşi pot rămîne închise...

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/usl-se-mbat-cu-ap-rece.html

miercuri, 10 august 2011

Noua pagina facebook a PRM !

           Am realizat anul trecut o pagina facebook pentru PRM, dar acum 2 saptamani ea a fost stearsa de pe site, deoarece contul nu a fost creat ca si PAGINA, el fiind ca si PROFIL. ( fiind vorba de un cont pentru un partid politic )
Dupa discutii mai lungi cu cei de la facebook, si nereusind sa salvez contul vechi ( de ce nu mi-au permis sa intru in el si sa fac schimbarea automata din PROFIL in PAGINA  ? ), am realizat un cont nou, ca si PAGINA:

http://www.facebook.com/pages/PARTIDUL-ROMANIA-MARE/242817732416172


Doamne-ajuta !





CONTRACTELE CONFIDENŢIALE ŞI ARESTĂRILE AŞTEPTATE

După „revoluţiile” programate pentru anul 1989 în ţările din fostul lagăr socialist, a urmat  lunga perioadă de tranziţie, înapoi, spre capitalism, iar acum, în al doilea deceniu din primul secol al Mileniului III, a fost declanşată o criză financiară globală. După prăbuşirea unui mare imperiu, fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), în actualul deceniu s-a pus la cale prăbuşirea altor două imperii, al căror nume începe tot cu „Uniunea“, una de peste ocean (U.S.A.) şi alta de pe bătrînul continent (U.E.). În acest context internaţional, cu o mulţime de necunoscute, cînd dolarul şi euro se află în  mare dificultate, iar preţul aurului creşte în fiecare zi, în România, Regimul Băsescu-Boc face exact ce vrea, în timp ce ţara se află pe sîrmă.
Într-o ţară vecină, Ucraina, unde a avut loc după acelaşi scenariu o „revoluţie” portocalie, au început arestările la vîrful celor care au pierdut Puterea. Doamna Iulia Timoşenko, fost prim-ministru, a fost arestată pentru abuz de Putere, respectiv pentru că a adus prejudicii ţării sale, prin achiziţionarea gazului rusesc la preţuri mult mai mari decît cele de pe piaţa mondială. Această arestare şi mediatizarea cazului i-a pus pe gînduri pe mulţi dintre cei care s-au aflat la conducerea României în ultimii 22 de ani şi care se fac vinovaţi de fapte mult mai grave decît cele pentru care este arestată doamna Iulia Timoşenko. Ai noştri foşti conducători ştiu că sînt vinovaţi de subminarea economiei naţionale şi de genocid. Ei nu mai au linişte şi aşteaptă arestările. Pentru a amîna momentul arestărilor, cei care s-au aflat cu schimbul la conducerea şi guvernarea României acţionează pe toate căile pentru a nu pierde Puterea. După 22 de ani, pentru marea majoritate a românilor din ţară şi a celor alungaţi în numeroase ţări ale lumii, este evident că subminarea economiei naţionale şi Holocaustul împotriva românilor s-au desfăşurat şi continuă pe baza unui program diabolic.
Fără nici un temei legal, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu eternul guvernator al Băncii Naţionale şi cu guvernele pe care le-au format şi tutelat, au încheiat numeroase contracte cu clauze secrete sau confidenţiale pentru Poporul Român, cel care prin mari sacrificii a construit enorm în timpul socialismului, cel care este proprietar al bogăţiilor naturale, conform Constituţiei. În principiu, cei care s-au aflat la Putere au încheiat contracte cu clauze confidenţiale, iar după ce a avut loc schimbarea, respectiv alternanţa la guvernare, cei din fosta Opoziţie au menţinut secretul sau confidenţialitatea asupra contractelor şi mai ales a clauzelor din numeroase contracte, acţionînd în continuare în favoarea asasinilor politici şi asasinilor economici, mai ales a celor străini. Prejudiciile aduse Bugetului de Stat sînt de multe zeci de miliarde de euro pe an. Ca urmare, prin neîncasarea la Bugetul de Stat, în fiecare an, a zeci de miliarde de euro, coroborat cu neatragerea programată a peste 20 de miliarde euro fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană şi, mai ales, după desfiinţarea a aproape 6 milioane locuri de muncă şi lichidarea faptică a zeci de mii de societăţi comerciale, s-a ajuns la proiectarea şi adoptarea de bugete anuale cu mari deficite, care să ofere pretextul încheierii unor acorduri înrobitoare cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană, precum şi al unor împrumuturi externe de 1-2 miliarde euro în fiecare lună. În Regimul Băsescu-Boc, în numai 2 ani şi jumătate, au fost luate împrumuturi externe de 75 miliarde euro. Niciodată, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu şi, totodată, nici un guvern nu au informat Parlamentul şi Poporul Român despre creditele externe luate, destinaţia lor şi programul de rambursare a datoriilor externe, care au ajuns la peste 150 miliarde euro. Cei care s-au aflat cu schimbul la Putere şi au încheiat contracte confidenţiale cu asasinii economici au trăit cu convingerea că niciodată nu vor ajunge să fie traşi la răspundere pentru crimele din decembrie 1989, pentru subminarea economiei naţionale şi pentru genocid. Ei au uitat că Puterea nu este veşnică şi că sînt trecători prin această viaţă. Totodată, au uitat un cunoscut proverb românesc: „Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg”. După declanşarea primului val al crizei economice şi în timp ce România se află în criză, a apărut la orizont al doilea val al crizei, dar mult mai gravă şi cu efecte imprevizibile: criza financiară globală. Conducătorii marilor puteri economice şi financiare din lume caută, zi şi noapte, soluţii pentru a stopa prăbuşirea dolarului şi a monedei euro, precum şi a crizei datoriilor suverane. În acest context mondial, fără precedent în istoria omenirii, Regimul Băsescu-Boc împreună cu Opoziţia de catifea (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) caută soluţii pentru a nu pierde Puterea, spre a nu ajunge să răspundă penal pentru faptele lor, inclusiv pentru Holocaustul împotriva românilor.
Nici măcar acum, cînd, în faţa crizei economice şi financiare fără precedent, ar trebui să fie valorificate la maximum toate bogăţiile Poporului Român şi cînd ar fi cazul să fie stopată jefuirea Bugetului de Stat, actuala Putere refuză să facă transparente multe contracte confidenţiale încheiate de către fostele guverne. Dintre acestea exemplificăm următoarele:
1) Contractul de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului PETROM S.A., firmă care activează în sectoarele de explorare, exploatare, producţie, rafinare şi distribuţie a ţiţeiului, gazelor naturale şi produselor petroliere şi desfăşoară activităţi de cercetare şi este un furnizor major de energie, de importanţă strategică pentru economia românească şi pentru bunăstarea locuitorilor săi. Acest contract a fost încheiat de către Regimul Iliescu-Năstase cu firma de stat O.M.V. din Austria şi, ulterior, a fost aprobat în Parlament de către reprezentanţii P.D.S.R., P.D., P.N.L., P.C., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice, devenind Legea nr. 555/2004. Împotriva acestui jaf uriaş şi a proiectului de lege al Guvernului Năstase s-a pronunţat şi a acţionat numai Partidul România Mare. Preşedintele Băsescu şi premierul Boc au criticat acest contract de privatizare a PETROM, dar nu au acţionat pentru rezilierea lui şi nici pentru abrogarea Legii nr. 555/ 2004. Prin acest contract şi prin legea menţionată s-a stabilit că, timp de 10 ani, O.M.V şi alte firme care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România plătesc Statului Român cele mai mici preţuri din lume pentru aceste produse, respectiv 10 dolari/baril la ţiţei şi 15 dolari/1.000 mc la gaze naturale, indiferent de nivelul preţului acestor produse pe piaţa mondială. Începînd cu anul 2015, în contractul de privatizare şi în Legea nr. 555/2004 nu este prevăzut nici un preţ pentru ţiţeiul şi gazele naturale exploatate din România. Pînă la 31 decembrie 2014, Guvernul Năstase s-a angajat că nu va modifica prevederile din legislaţia noastră care să conducă la diminuarea profiturilor uriaşe obţinute de către firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România. Acelaşi Regim Iliescu-Năstase a modificat Codul Fiscal, Legea nr. 571/2003 şi la art. 216 a stabilit că firmele care exploatează şi exportă ţiţei şi gaze naturale din România sînt scutite de plata impozitelor către Bugetul de Stat. De asemenea, prin Legea nr. 555/2004, la capitolul V s-au stabilit despăgubiri pe perioade de 15 şi 30 de ani pe care vînzătorul (Statul Român) să le plătească cumpărătorului (O.M.V.) reprezentînd pretenţii în legătură „cu abandonarea şi scoaterea din funcţiune a sondelor abandonate, oprite, închise sau care aşteaptă să fie abandonate, la data finalizării, în conformitate cu termenii şi condiţiile prevăzute în angajamentul de despăgubire privind mediul” (art.18, alin. 2, Legea nr. 555/2004). Precizăm că nu există nici o prevedere referitoare la limita superioară a acestor pretenţii ale firmei O.M.V. Recent, această firmă a solicitat Regimului Băsescu-Boc să-i plătească suma de 600 milioane euro, reprezentînd pretenţii pentru scoaterea din funcţiune a unor sonde abandonate. Guvernul Boc va plăti cu prioritate aceste pretenţii, iar pentru salariaţii bugetari zice că se mai gîndeşte dacă în anul 2012 va restitui cîteva procente din cele luate în anul 2010, iar pentru pensionari poate că va acoperi o mică parte din scăderea reală a pensiilor, ca urmare a celei mai mari inflaţii din Uniunea Europeană. Acest contract de privatizare a PETROM are clauze secrete, iar Guvernul Boc refuză să le facă transparente. Mai mult, Regimul Băsescu-Boc refuză să abroge acele prevederi din Legea nr. 555/2004 care extind privilegiile de care se bucură O.M.V. la toate celelalte firme care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România. Prin neabrogarea Legii nr. 555/2004, Bugetul de Stat al României este prejudiciat anual cu circa 10 miliarde euro. Atît Puterea, cît şi Opoziţia refuză să prezinte şi să dezbată în Parlament raportul Comisiei de anchetă avînd drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea „S.N.P. PETROM S.A.” înregistrat cu nr. 1872 din 8 noiembrie 2007 la Biroul Permanent al Senatului.
2) Contractul de concesionare a zăcămintelor de la Roşia Montană, încheiat în timpul Regimului Constantinescu şi susţinut, pe toate căile şi prin toate mijloacele, de către Regimul Iliescu-Năstase şi Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc. Se ştie că la Roşia Montană (Alburnus Maior) se extrag aur şi argint de multe mii de ani, acolo existînd cele mai vechi, lungi şi frumoase, galerii din perioada dacică, din epoca romană şi pînă în anul 2006, cînd mina a fost închisă, la cererea celor de la Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.). La Roşia Montană se află cel mai mare şi mai bogat zăcămînt din lume de aur, argint, uraniu şi metale rare, respectiv circa 4.000 tone aur, peste 2.300 tone argint şi cel mai mare zăcămînt de wolfram de pe Planetă. Contractul dintre Statul Român şi R.M.G.C. are multe prevederi secrete, iar altele sînt confidenţiale. Ceea ce se ştie este faptul că Statul Român a negociat că beneficiază de 2% din profitul pe care îl va obţine R.M.G.C. şi în plus are dreptul să cumpere, la preţul pieţei, cîteva sute de kg de aur. Experţii de la Oxford au evaluat acest zăcămînt la peste 100 miliarde euro. Suma este mică în raport cu valoarea reală a bogăţiilor de la Roşia Montană. După ce la Roşia Montană se exploatează aur şi argint de peste 4.000 de ani, acum asasinii politici şi asasinii economici străini, susţinuţi de cozi de topor din România, vor să jefuiască această bogăţie uriaşă, lăsată de Bunul Dumnezeu Poporului Român, în cel mult 15-17 ani prin dinamitarea a patru munţi, a Roşiei Montane şi a vestigiilor arheologice unicat în lume, urmînd să folosească 150 milioane kg de dinamită şi 200 milioane kg cianură. Biserica Ortodoxă Română şi Academia Română sînt împotriva acestui proiect al celor de la R.M.G.C. Partidul România Mare a fost întotdeauna împotriva proiectului R.M.G.C. şi a folosirii cianurilor. De asemenea, majoritatea europarlamentarilor din România, exceptîndu-i pe cei din partea P.D.L., au votat în Parlamentul European o Rezoluţie privind interzicerea folosirii cianurilor în minerit. Specialiştii români în geologie susţin cu argumente credibile că barajul înalt de 180 m în spatele căruia este proiectat un iaz de decantare pe 363 ha, fără straturi impermeabile pe fund, nu va rezista şi se va produce cel mai mare dezastru ecologic din Europa şi din lume. Datorită unor acte de mare corupţie, proiectul R.M.G.C. a fost şi este susţinut de toate guvernele de după anul 1998. Instanţele judecătoreşti au anulat un certificat ilegal de descărcare de sarcină arheologică, dat pentru o suprafaţă de 1.200 ha - cînd în realitate s-a făcut o cercetare arheologică doar pe cîteva ha. S-a ajuns ca, în luna iulie a.c., Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, condus de U.D.M.R. (prin medicul veterinar Kelemen Hunor), prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba, să elibereze certificatul de descărcare de sarcină arheologică nr. 9/2011, pe baza „Raportului de cercetare arheologică preventivă – Masivul Cîrnic, pentru perioada 1999-2000, 2002-2006”. Acesta a fost elaborat de un colectiv de cercetare de la Universitatea Toulouse, format dintr-un cercetător, trei cercetători asociaţi, la care s-a adăugat un asistent în geologie de la Cluj-Napoca. Pentru a putea elibera acest certificat pentru Masivul Cîrnic, înscris pe lista UNESCO, ca monument istoric, Guvernul României nu a apelat la specialiştii români în domeniu şi abia după 5-11 ani a eliberat acest act pentru care Parchetul ar trebui să se autosesizeze. Între Institutul Naţional al Patrimoniului (condus de Kovacs Jozsef - U.D.M.R.) şi R.M.G.C. s-a încheiat un protocol secret, înregistrat la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional cu nr. 3.518 din 19 iulie 2011. „Părţile semnatare se obligă să păstreze, în regim de confidenţialitate, termenii şi condiţiile prezentului protocol”.
Pe piaţa mondială, preţul aurului creşte mult în fiecare zi, atingînd noi şi noi praguri psihologice. În curînd va trece de 1.700 dolari/uncie şi se îndreaptă, susţin specialiştii, spre 5.000 dolari/uncie. În prezent, rezerva de aur a României este de numai 105 tone. Conturîndu-se criza financiară globală, inclusiv criza datoriilor suverane, cînd dolarul şi euro întîmpină mari dificultăţi, mai multe ţări (mai ales China şi India) au dus şi duc o poltică înţeleaptă şi achiziţionează sute de tone de aur. Numai în România, Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu, împreună cu guvernatorul Isărescu şi guvernele pe care le-au patronat s-au străduit şi depun mari eforturi, bazate pe acte de corupţie, pentru a permite unor firme străine să jefuiască rapid peste 5.000 tone aur din Munţii Apuseni.
Criza financiară globală va obliga Parchetul să-i cerceteze penal pe cei care au încheiat contracte confidenţiale prin care au subminat economia naţională, iar românii aşteaptă să-i vadă arestaţi pe cei care au făcut posibilă încheierea unor astfel de contracte cu clauze secrete. Spre a amîna acest final sigur, al cercetărilor penale şi al arestărilor, după modelul ucrainian, cei care sînt la Putere şi cei care sînt în Opoziţie (P.S.D., P.N.L. şi P.C.), care speră să guverneze de la sfîrşitul anului 2012, sînt preocupaţi de fraudarea alegerilor locale şi parlamentare din anul viitor, inclusiv prin manipularea populaţiei cu ajutorul sondajelor de opinie măsluite.
În România, în ultimii 22 de ani, partidele politice, împreună cu U.D.M.R., care s-au aflat la Putere, au căutat să valorifice acestă pîrghie, pe de o parte pentru a putea bloca cercetările penale împotriva celor care au încheiat contracte cu clauze secrete sau confidenţiale, care au prejudiciat Bugetul de Stat, iar pe de altă parte pentru a putea fura în continuare, ştiind că „fraţii” lor din Opoziţie, conduşi de aceiaşi stăpîni din străinătate, îi protejează atunci cînd are loc „schimbarea”.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M,.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj 

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/contractele-confideniale-i-arestrile-ateptate.html

luni, 8 august 2011

PUNEŢI MÎNA PE CARTE, FRAŢILOR!

Am luat, ca de obicei, multă muzică la mine şi cărţi nepreţuite. Chiar acum, la ora cînd scriu (noaptea de sîmbătă spre duminică), ascult o casetă Mozart.
Bijuteriile muzicale pe care le-am tot cules de prin oraşele lumii, în cursul anului 1995 (Madrid, Cape Town, Johannesburg, Salzburg, Torino, Milano, Glasgow) şi pe care le-am luat cu mine, ca pe nişte talismane, aşa precum acum aproape 10 ani culegeam pietricele de pe Acropole şi din Cetatea Efes - sînt extrem de variate şi pot părea, unor melomani, destul de surprinzătoare. Cele mai valoroase sînt reunite pe o „dublă casetă”, intitulată „Cel mai bun Album Clasic din lume, din toate timpurile“. Acestea conţin tot ce poate fi mai frumos în muzică, pe spaţii mici, cam vreo 40 de piese, de la Bach, Vivaldi, Mozart şi Verdi, pînă la uvertura „1812” de Ceaikovski (care e mai mult „Marseilleza“, asta da, capodoperă de colaj), dar şi splendida Cavatina a lui Stanley Myers din filmul „Vînătorul de cerbi“, reluată şi în „Dragoste pentru un simplu necunoscut”. Mă deprimă „La mamma morta” a lui Giordano, dar şi corul gregorian „Pater natus est nobis”, mă înalţă fragmente din „Carmina Burana” a lui Carl Orff şi celebra şi prea cîntata arie „Nessun dorma” din opera „Turandot” de Puccini, cu Jose Carreras în prim-plan. Cînd stau pe terasă, în zori, bine înfofolit într-un halat de lînă mov, şi privesc în zarea dantelată cu creste înzăpezite şi brazi de un verde putred, îmi picură în auz „Favourite Bach”, cu nu mai puţin de 16 piese de rezistenţă: Tocata şi Fuga, Badineria din Suita nr. 2, „Rugaţi-vă lui Dumnezeu pe toate cărările” (din Cantata nr. 31), Allegro din Concertul Brandenburgic nr. 4, Allegro din Concertul pentru clavecin nr. 1, Allegro Assai, din Concertul Brandenburgic nr. 2, „Isus, bucuria omului care îl doreşte“ din Cantata nr. 147. Ce mai ascult, cu tot mai multă şi mereu proaspătă uimire? O nouă variantă a „Flautului fermecat”, cu Karajan la pupitru, dar şi o altă înregistrare cu „Nunta lui Figaro“, pe mapa căreia am plăcerea să văd şi numele Ilenei Cotrubaş, sub aceeaşi magică baghetă a lui Karajan. Insolită este caseta de „Cîntece Nupţiale”, 20 la număr: Händell, Albinoni, Mendelssohn, Schubert (cu „Ave Maria”), Cesar Frank (cu „Panis Angelicus”), Vivaldi (cu „Primăvara”), Wagner (cu „Marşul Nupţial” din „Lohengrin”) etc. Monumental e Preludiul la „Te Deum” de Charpentier, vechi de sute şi sute de ani, care a devenit genericul muzical al Euroviziunii. Mai am un buchet de Marşuri Militare (Prokofiev, Verdi - Marşul din „Aida”, Beethoven - „Marşul turc”, Ceaikovski -„Marşul slav”, Borodin ş.a.). Revin şi arăt cum sună limbajul proceselor: e vorba de „Marşul turc” al lui Beethoven, (din „Ruinele Atenei”) nu de cel sinonim al lui Mozart. Încă două „duble casete”: un Album cu „Country” şi un Album cu „The best sixties”, ceea ce înseamnă cele mai frumoase cîntece ale anilor ’60, perioadă pe care atîta lume o regretă. Şi, ca divertisment exotic, muzică scoţiană la cimpoaie (cu două cîntece religioase memorabile, care cutreieră Planeta de vreme îndelungată) şi jodlere din Tirol, adecvate peisajului. Şi, ca o curiozitate (de fapt, un simbol al perfecţiunii în materie de editare muzicală!), mă mîndresc cu o casetă aurie, cu chipul răvăşit al lui Herbert von Karajan, pe care se află 9 dintre cele mai minunate mişcări „Adagio” din muzica clasică: începînd cu Albinoni, desigur, continuînd cu Bach, Vivaldi (din Simfonia „La mormîntul sfînt”), „Canonul” lui Pachelbel, „Divertismentul K. 287” al lui Mozart, apoi Grieg, Beethoven „Allegretto” din Simfonia a 7-a, zisă „Apoteoza Dansului”) şi Mahler, ah, dar să nu uit „Valsul trist” al finlandezului Sibelius! Există compozitori, în vremea noastră, care să se ridice pînă la înălţimea piedestalului acestor îngeri? Da, cred că da. Unul e Roman Vlad al nostru, care va rămîne în istorie chiar numai pentru muzica la filmul lui Zeffirelii, „Romeo şi Julieta”. Altul e grecul Vanghelis (fost membru simplu al trupei în care cînta, acum vreo 30 de ani, şi Demis Roussos, „Afrodita’s Child”) şi care a descoperit un filon cosmic, de-a dreptul tulburător. Un altul ar putea fi Henry Mancini, cu coloana sonoră a serialului „Pasărea Spinului”. Nu mai ţin minte dacă tot Mancini, sau Morricone, a compus muzica la „A fost odată America” - acolo, cîntecul de bază, acel leit-motiv magic, e puţin cam furat (acesta o fi cuvîntul?) după un film spaniol vechi de vreo 40 de ani, „Dreptul de a te naşte”. Îmi e foarte greu să trăiesc fără muzică. Sînt un paseist, mi-ar fi plăcut să sting lumînări cu halebarde sfinţite, pe sub bolţi de biserici, unde candelabrele alcătuiesc o „masă a tăcerii” ce levitează spre cer. Mi-ar fi plăcut să-mi duc existenţa în Europa Centrală a anilor 1775-1850, să văd Revoluţia Franceză, să-i ating cu mîna, pe străzile întortocheate ale burgurilor austriece şi germane, în înserări cu albăstrimi de ceară, pe Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller (la circiuma „Lebăda Neagră” din Weimarul Turingiei, unde cei doi compuneau epigrame în metru antic, faimoasele xenii), aş mai fi dorit să-1 văd pe Napoleon la 2 decembrie 1804, cu prilejul fastuos al încoronării, sau pe treptele Schonnbrunnului, unde 1-a zărit şi tînărul Gh. Asachi, dar nu m-aş fi dat îndărăt nici de la priveliştea dumnealui boier Radu Dudescu, care sosise la Paris, spre a cîştiga simpatia lui Bonaparte pentru românii lui, şi presăra zahăr de la caleaşcă pînă la castel (pe criza aia, un produs cîntărit în aur, fiindcă era adus din colonii) şi care, la fiecare petrecere, făcea surpriză doamnelor din înalta societate a Franţei, punîndu-le pe farfurii, sub şerveţele, cîte un diamant ori o altă piatră preţioasă, cum ar fi rubinul, turcoazul, ametistul, smaraldul, safirul, şi care avea să moară ruinat, la cutia milelor, fără a apuca să-1 vadă pe împărat... Dar aş mai fi dorit să trăiesc pe vremea lui Eminescu, pe care îl iubesc enorm, îl divinizez - nu numai pentru harul lui copleşitor, ci şi datorită cinstei lui desăvîrşite, sărăciei, demnităţii cu care „cerca bietul om a-şi acoperi zdrenţele”, după cum scrie un martor despre adolescentul peregrin prin Transilvania. Îmi place să spun că epoca 1859-1885, cu toate necazurile ei şi cu tot sîngele curs în Războiul de Independenţă, a fost vremea în care a mers Dumnezeu pe jos prin ţările Române, şi anume a luat-o binişor de la Hotel Concordia, din Bucureştii Unirii, pe străduţa negustorilor din Leipzig (Lipsca, adică Str. Lipscani, veche de la 1580), ar fi aprins o făclie porfirie la Biserica Sf. Gheorghe (unde avea să se facă slujba de îngropăciune pentru Eminescu, asistenţa neştiind la data aceea că acolo e şi trupul fără cap al lui Vodă Brâncoveanu) şi ar mai fi mers agale bunul şi drăguţul Dumnezeu şi pe la locurile de naştere, în 1880, ale lui Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu, dar şi pe la leagănul lui Liviu Rebreanu, apărut pe lume în 1885, şi le-ar mai fi dat binecuvîntare osemintelor lui Cuza, şi trupurilor ostenite ale atîtor oameni de vază, cu care neamul acesta, al românilor şi-a arat palma de ogor şi şi-a însămînţat pogonul de stele.
Dar, să trec la cărţi. Să încep cu cele creştine: „Ameninţarea furtunii” (Billy Graham); „Umpleţi vidul!” (Richard Wurmbrand); „Cînd imaginea suprimă cuvîntul” (Wolfgang Zoller); „Din cuvintele lui Ion Plugarul” (Ch. H. Spurgeon); „Sămînţa bună” (un calendar cu pilde, pentru fiecare zi, pe anul 1996); „Mărturii care cer un verdict“ (Josh McDowell). Am mai luat cu mine volumul compact de „Eseuri” al lui Albert Camus (Faţa şi reversul, Nunta, Mitul lui Sisif, Omul revoltat, Vara), apoi „Demonii” lui Dostoievski, „Porcii” lui Arhibald (acesta era un anume Ghiţă Ionescu, care a pus pe hîrtie şi a publicat, în 1923, „impresii din timpul ocupaţiei”, adică „note de om necăjit”). Mi-a mai trimis-aici, la munte, profesoara Emilia Şt. Milicescu 3 volume, legate în pînză de culoarea muştarului, cuprinzînd dramele lui Delavrancea: „Apus de Soare”, „Viforul” şi „Luceafărul”, pe care ea le primise, cu dedicaţie, în 1940, de la fiicele dramaturgului. Deşi încă nu m-am atins de ea, cartea lui Florea Dumitrescu, „Căile stabilităţii monetare”, apărută în Editura Academiei, îmi provoacă dureri de cap. De ce? Pentru că economia a fost pentru mine, întotdeauna, o doctorie amară, un fel de untură de peşte. Preşedintele american Kennedy îi spunea unui colaborator: „Ştii, mă pricep la o groază de chestii pe lumea asta, dar cu problemele economice nu mă pot mîndri...”. Fostul ministru de Finanţe, dascăl a numeroase generaţii de studenţi, care acum îşi dau aere şi nu-1 mai bagă în seamă, fiindcă au ajuns demnitari şi consilieri, mi-a scris o dedicaţie măgulitoare, pe care chiar că n-o merit: „Distinsului om de cultură şi remarcabilului luptător pentru adevăr şi dreptate, Corneliu Vadim Tudor, cu cele mai bune sentimente de stimă şi preţuire pentru eforturile şi curajul puse în slujba progresului şi binelui poporului român. Cu deosebită consideraţie”.
Am pomenit despre cărticica de pilde, pentru fiecare zi a calendarului. Iat-o pe cea recomandată pentru 17 ianuarie, care m-a mişcat peste măsură: „O doamnă cu copilul călătorea iarna cu trenul printr-o regiune cu zăpadă din Canada. Trebuia să coboare la o staţie facultativă. Era noapte şi controlorul avea s-o înştiinţeze cînd va ajunge la destinaţie. Dar femeia s-a adresat unui călător, care i-a spus: «Staţi liniştită, vă voi anunţa la timp». Trenul s-a oprit şi călătorul, bine intenţionat, i-a spus: «Aici trebuie să coborîţi». Doamna a coborît din tren cu copilul şi a dispărut în noapte. Trenul şi-a reluat mersul. După un sfert de oră, controlorul a intrat în compartiment şi a auzit îngrozit că doamna coborîse deja. «Dar cred că s-a pierdut în zăpadă pe frigul acesta. Noi am oprit puţin trenul, pentru o reparaţie». S-a dat alarma pentru oprirea trenului, dar căutările au fost zadarnice. După cîteva zile, cele două corpuri au fost găsite îngheţate, sub zăpadă. Această istorie tragică ilustrează comportamentul nechibzuit al unei mulţimi de oameni în privinţa viitorului lor etern. Dau crezare sfaturilor oamenilor şi se înşală”.
Mai citesc, în paralel, şi alte cărţi. N-am prejudecăţi. Toată viaţa voi citi şi voi învăţa, ca un şcolar. Desigur, uneori înveţi de la furnică (după cum grăieşte celebra poezie nordică), mai mult decît de la Platon şi Aristotel la un loc.
Răsfoiesc, în răstimpuri, două cărţi de aforisme. Am şi eu un aforism al meu, cu privire la aforisme: „Aforismul este calea prin care unii vor să intre în istoria culturii pe scurtătură”. S-ar putea să fie adevărat, dar asta interesează mai puţin. Chestia este: cîtă cantitate de înţelepciune şi de spirit se înmagazinează într-o asemenea fulgerare? Poate ea, cugetarea cu pricina, să te pună pe gînduri şi să-ţi înrîurească destinul? Un om astăzi uitat, pe nume Valeriu Butulescu (dacă ţin bine minte), deputat F.S.N. în perioada 1990-1992, care trimitea minerii la mine acasă să mă lichideze, se îndeletnicea cu maximele. Una dintre încercările lui a ieşit extraordinar şi, ca dovadă că nu sînt ranchiunos, o reproduc aici: „În fiecare an trecem prin ziua morţii noastre, fără să ne dăm seama“. (După mai bine de 15 ani aveam să constat că acest gînd fusese „subtilizat din „Jurnalul“ lui Julien Greene - n.m.)
Am primit de la un alt parlamentar F.S.N., acum - P.D.S.R., pe nume Gh. Dumitraşcu, un volum de aforisme, intitulat „Paradoxuri lirice” (pluralul corect, din greacă, este „paradoxe”, fiindcă vine de la aristotelicul „doxa”). Ceea ce importă este că, în afara unor cugetări ratate şi odorifere, care nu-mi plac, bătrînul lup de la Marea Neagră, care stîrneşte repulsie unora, dar pe care eu îl preţuiesc sincer, fiindcă e un om sărac, cinstit şi iubitor de ţară, a pleznit cîteva aforisme memorabile: „Toţi morţii dau dovadă de sînge rece”; „Ne-am cucerit, în sfîrşit, libertatea de a face ce vor stăpînii noştri”; „Munca. O fi greşit ea ceva, de vreme ce se vorbeşte de «procesul muncii»”; „Singura soluţie de apărare e să scriem la hotarele ţării: «ţară ocrotită de Dumnezeu»”; „Există şi o lună de miere - scînci ursul, cu ochii pe cer”; „M-am împăcat cu lumea. Şi-a recunoscut greşelile”; „Domnule, cu cît viaţa-i mai proastă, bancurile sînt mai bune”; „Să dai unui evreu numele Călugăru!”; „După ce a paralizat şi a ieşit la pensie, a avut mai multă libertate de mişcare”; „Dacă s-ar da aprobări şi pentru a respira, birocraţia ar ucide jumătate de ţară în cîteva zile”; „Eu voi plăti pentru vorbele mele, voi pentru tăcerile voastre”; „N-are moarte - zise spiţerul, dînd clientului cea mai puternică otravă”; „Numai morga lui, deosebită, îl ţinea în viaţă”; „Roua îmbătrînită e brumă”; „Marele Ban - ceilalţi erau mărunţiş“; „Prin clapele acordeonului curge sînge ţigănesc”; „Ajutoor, mă bat gîndurile!”; „Înţeleg austeritatea în Austria, Australia, da’ la noi?”; „Ne doare şi acum Cotul Donului”... Bravo, Gică, n-ai făcut degeaba umbră pămîntului! Nici unul dintre mult prea aroganţii şefuleţi ai P.D.S.R.-ului (nu le mai dau numele, ca să nu se creadă şi mai importanţi), nu va lăsa ceva pe urma sa, eşti deasupra lor cu două capete: Capul Midia şi Capul Bunei Speranţe. Tot o carte de aforisme mi-a trimis şi mai vechiul meu corespondent, Vasile Ghica: „S.O.S. iubirea!” se cheamă ea şi are pe pagina de gardă o dedicaţie, pe care un Silviu Brucan, de pildă, n-ar fi capabil să mi-o dea, ori i-ar fi dat-o lui Lenin. Fiindcă ea sună astfel: „D-lui Corneliu Vadim Tudor, poet şi ziarist de mare talent, admirabil om politic al acestor vremuri învolburate. Cu admiraţie...”. Acest moldovean cu două nume domneşti (Vasile vine de la byzantinul „basyleus”, adică „împărat”, şi Ghica reprezintă familia noastră de aromâni străvechi, care a dat valuri de sînge pentru ţară, mai ales pentru Bucovina!) are un meşteşug al gîndului care scoate efecte excelente: „Arta tulbură, ştiinţa îngrozeşte”; „Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decît să o stingă pe cea din Alexandria”; „Marii inocenţi au permanent aer de infractori”; „Zeii s-au oprit pe Olimp. Oamenii au ajuns pe Everest”; „Sirenele îi ademenesc pe tineri cu iubirea. Iar pe vîrstnici cu saramura”; „Bucură-te ca îngerii! Miră-te ca diavolul!”; „După ce secretă o diplomă, multe creiere se pensionează”; „Cînd tîrîtoarele nu-ţi dau pace, nu ai încotro, trebuie să zbori” etc., etc. 

CORNELIU VADIM TUDOR (1995)

http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/punei-mna-pe-carte-frailor.html

Preşedintele PRM a participat la inaugurarea Stadionului Naţional Arena

Preşedintele PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, a participat, sîmbătă, la evenimentul lansat de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, „Noaptea albă la stadion”. Tribunul a fost cel mai important lider politic prezent la această manifestare, pe care atît cei de la USL, cît şi „ciuma portocalie” au boicotat-o cu o încrîncenare demnă de o cauză mai bună. Domnii Corneliu Vadim Tudor şi Sorin Oprescu s-au îmbrăţişat prieteneşte şi s-au întreţinut cordial, după care cei doi au trecut prin mulţimea de oameni prezenţi pe Stadionul Naţional Arena. Asaltat de gazetari, liderul PRM a ţinut să sublinieze: „Arată splendid, felicit geniul constructor al Poporului Român. După Transfăgărăşan, Metrou şi Casa Republicii, iată că a făcut o bijuterie a sportului mondial. Rămîne să vedem dacă vom avea şi fotbal. Înainte nu aveam astfel de stadioane măreţe, dar aveam fotbalişti. Indiferent de cît la sută este contribuţia lui Sorin Oprescu, el are meritul ca, în două luni, să fi dat în folosinţă două construcţii remarcabile – Pasajul Basarab şi Naţional Arena”. Domnia-sa a mai adăugat că a venit la acest eveniment în calitate de „microbist” şi autor de cronici de fotbal, prieten al primarului general şi membru în Comisia de Cultură, Învăţămînt şi Sport a Parlamentului European. Preşedintele PRM a fost salutat cu deosebită căldură de cei prezenţi pe noul stadion. El s-a fotografiat cu oamenii, oferindu-le cărţile sale cu autograf.
La manifestare au fost prezenţi Marius Marinescu şi Florin Simion, vicepreşedinţi ai PRM, precum şi Silviu Crăescu, consilier.
*   *   *
Arena Naţională este printre puţinele stadioane din Europa cu standard „Elite”, dovadă fiind şi organizarea finalei Europa League din 2012 la Bucureşti. Stadionul are o capacitate de 55.000 de locuri. Arena Naţională are 94 de căi de acces, ceea ce face ca intrarea spectatorilor să se poată face în numai 20 de minute. În caz de urgenţă, stadionul poate fi evacuat în 7-8 minute, existînd în acest sens 40 de scări. Dimensiunea stadionului se încadrează în standardele UEFA, avînd 105 metri lungime şi 68 de metri lăţime. Acoperişul retractabil face ca Arena să poată fi folosită în orice zi a anului. Deasupra suprafeţei de joc sînt 4 ecrane gigantice, a cîte 30 de metri pătraţi fiecare, iar băncile tehnice de la nivelul gazonului sînt prevăzute cu sisteme de încălzire a scaunelor. În interiorul stadionului sînt săli de conferinţă şi restaurante. Arena este monitorizată cu camere mobile de supraveghere, care surprind întreaga suprafaţă a stadionului, precum şi zonele de la porţile de acces pînă la intrare. Costurile pentru construcţia stadionului s-au ridicat la 131 de milioane de euro fără TVA, neincluzînd mobilierul, alte dotări, ca şi amenajările exterioare.

BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE
6 august 2011

http://www.ziarultricolorul.ro/comunicate-de-presa/preedintele-prm-a-participat-la-inaugurarea-stadionului-naional-arena.html