"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




miercuri, 29 august 2012

Pentru împrospătarea memoriei - Ambasadorii SUA şi Israelului se amestecă, nepermis, în viaţa politică a României


Aceasta este prima Conferinţă de Presă a Partidului România Mare pe anul 2007. Anul cel vechi s-a terminat cu scandal, şi anul cel nou a început, şi el, tot cu scandal. Iar responsabilul cu scandalurile în politica românească, de ani de zile, este Traian Băsescu. Acest personaj are o înnăscută natură conflictuală, el nu se poate comporta normal, manifestînd o agresivitate carnasieră, încă nemaiîntîlnită în politica românească pînă acum. O blestemată sămînţă de ceartă îl face pe acest Băsescu să se ia la harţă cu toată lumea, să-şi vîneze şi adversarii, şi prietenii, să pună pleoapa pe cîte o victimă şi să se uite la ea chiorîş, încăpăţînîndu-se să o hărţuiască, să o lovească, să o distrugă. În viaţa mea n-am mai văzut o astfel de creatură ca Băsescu, care, în loc de sînge, parcă are carbid în fierbere şi vede lumea înconjurătoare prin nişte ochi de zombi în transă, sau de peşte piranha, programaţi să ucidă! Soi de om rău, complexat, veşnic la pîndă, antisocial şi incapabil de un comportament normal. Întreaga lui viaţă s-a clădit pe minciună, delaţiune, lăcomie, viclenie, violenţă, sete de răzbunare, poftă de a parveni şi a face carieră. Numitul Băsescu e o combinaţie de personaje istorico-literare: are nebunia incurabilă a lui Ciubăr Vodă, răutatea patologică a lui Tănase Scatiu, cruzimea lui Rîmaru, lăcomia lui Hagi Tudose, grobianismul lui Gore Pirgu, pofta de jaf a lui Pazvante Chiorul şi analfabetismul lui Lumînăraru, eroul lui Camil Petrescu. Şi pentru că toţi aceştia trebuiau să poarte un nume, li s-a zis: Traian Băsescu. Şi fiindcă americanii au avut, mereu, nevoie de indivizi şantajabili şi fără scrupule, şi l-au făcut agent, înainte de 1990, după care au călcat pe cadavre de români şi l-au cocoţat în vîrful acestei piramide de victime, ungîndu-l, ce oroare, şef al Statului Român. Iar spectacolul pe care îl dă, aproape zilnic, Băsescu, de 2 ani încoace, este nu numai dezgustător, ci şi jenant pentru noi, ca ţară şi ca popor.
Nici un şef de stat din Istoria românilor n-a umblat beat, de dimineaţa pînă noaptea tîrziu! Şi nici unul n-a înjurat ca la uşa cortului şi n-a dovedit atîta lipsă de caracter şi atîta slugărnicie faţă de o putere străină, aşa cum face Băsescu. Şi-l imaginează cineva pe Alexandru Ioan Cuza, sau chiar pe Gh. Gheorghiu-Dej, lăudîndu-se, la cîrciumă, cu poziţia umilitoare de cocotă masculină, cu gura plină de ,,onoarea” pe care i-o făcea vreun ,,mare licurici”? Dar Băsescu aşa procedează, ba chiar şi rîde hă-hăit, pozînd în om din popor. Numai că poporul nu vorbeşte ca la uşa cortului. Şi nu bate duşumelele cîrciumilor cu palmele, jucînd geamparalele cu nişte ţigănci cu fuste creţe. Avînd în vedere că nu ne-am mai văzut din 22 decembrie 2006, am să spun, abia acum, ce s-a întîmplat, cu adevărat, în Noaptea de Anul Nou, cînd o ţară întreagă se uita, stupefiată, cum un Băsescu beat, ca de obicei, a vorbit din 2006 pînă în 2007, călare peste 2 ani. Mai mult decît atît, a dovedit că nici nu ştie să numere invers, ceea ce arată că, dacă, prin absurd, ar fi lucrat la NASA, nu mai ajungeau americanii pe Lună în viaţa lor, ci, cel mult, pînă la Podul de la Pleşcoi – unde, după cum ştiţi, se fac cîrnaţi cu banda. Pur şi simplu, în Piaţa Universităţii, fostul marinar ar fi putut fi sfîşiat de mulţime. Dar, iată filmul evenimentelor:
1) Intenţia de vot ferm pentru Traian Băsescu variază (în sondajele reale efectuate de INSOMAR, IRSOP, IMAS şi METRO MEDIA TRANSILVANIA) între 22 şi 28%. Variaţia de 6 procente dintre sondaje se explică prin lipsa totală de profesionalism a unor institute de sondare a opiniei publice şi prin faptul că acestea se încurcă în minciuni şi nu ştiu cum să mai salveze aparenţele şi să amîne deznodămîntul.
2) Toate institutele de sondare a opiniei publice, inclusiv cele fantomă, tip ATLE sau BCS, au ordine precise de la consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu să înlocuiască, în sondajele publicate, termenii precişi de „intenţie imediată şi fermă de vot” cu termenul evaziv de „încredere” în personalităţile politice. Aşa cum se ştie, cuvîntul de „încredere” nu este folosit în sondajele de opinie serioase cerute de companiile private privind un produs (în cazul nostru „produsul” este politicianul sau partidul respectiv), pentru că nu poate orienta vînzările (adică, pentru partidele politice, să mizeze pe un politician sau altul).
3) Prin dirijarea fondurilor bugetare şi a celor europene către institutele de sondare a opiniei publice, administraţia prezidenţială, condusă de Adriana Săftoiu, a reuşit să facă din aceste organisme un autentic instrument de manipulare şi dezinformare a opiniei publice.
4) Institutele de sondare a opiniei publice sînt conduse, în totalitate, de ofiţeri sub acoperire SIE şi SRI (vezi METRO MEDIA-Vasile Dîncu), sau în cel mai bun caz de informatori activi ai Serviciilor Secrete (vezi IMAS-Alin Teodorescu).
5) Serviciile Secrete l-au sfătuit pe Băsescu (la fel ca în cazul Alba Iulia, 1 decembrie 2006) să nu participe la Revelionul organizat în Piaţa Universităţii de către primarul PD al Capitalei, Adriean Videanu. În cadrul muncii de culegere de informaţii în scop preventiv, lucrătorii Serviciilor Secrete au informat Preşedinţia de starea de spirit proastă a anumitor categorii de oameni care participă la aceste evenimente. Adică, e vorba de cei care l-au votat în mare parte pe Băsescu şi care acum s-au simţit trădaţi, abandonaţi, fiind dispuşi să treacă la acţiuni vehemente, care să le dea sentimentul că se pot răzbuna atît pe Băsescu, cît şi pe întreaga coaliţie aflată la Putere. Spre deosebire de cazul Alba Iulia, cînd Băsescu a dat curs avertismentelor Serviciilor Secrete şi a rămas acasă, în cazul Revelion - Piaţa Universităţii, Băsescu, bazat pe sondajele de opinie false produse la comanda Adrianei Săftoiu (pe care le crede adevărate, pentru că îl dau la capitolul „încredere” cu 57-60%) şi ţinînd cont de faptul că nu ascultă de nimeni şi vrea să se convingă personal despre o anumită situaţie creată, nu s-a conformat.
6) Din ordinul lui Emil Boc, Organizaţia PD Bucureşti a fost obligată să facă mobilizarea a circa 3.000 de persoane în Piaţa Universităţii şi să le amplaseze în apropierea tribunei de unde va vorbi Băsescu.
7) Surse din Organizaţia PD Bucureşti susţin că mobilizarea a fost un eşec total (marea majoritate a membrilor PD preferînd să facă Revelionul în altă parte şi, deci, au abandonat sau au boicotat acţiunea), în Piaţa Universităţii ajungînd doar vreo 350 de persoane, majoritatea salariaţi ai Primăriei Capitalei, subalterni ai lui Videanu şi ai unor primari de sectoare.
8) În opinia consilierilor prezidenţiali care au coordonat această acţiune, pentru ca Băsescu să marcheze cîteva procente trebuia făcut un spectacol grandios, în care primul om în Stat să apară aşa cum vrea el - ca salvator al neamului, care ne-a „băgat” şi în Europa. Aşa că s-a întîrziat cît se putea de mult venirea preşedintelui Băsescu (scene de suspans, teatrale), pînă cu circa 4 minute înainte de sfîrşitul anului 2006.
9) Însă, apariţia lui Băsescu la ora 23,56 a fost primită cu rumoare de o populaţie care voia să participe la un moment important (aderarea ţării la UE) fără să fie obligată să aclame un preşedinte dornic doar de aplauze şi urale. După primele fraze ale lui Băsescu, această rumoare s-a transformat într-un huiduit general, care a acoperit totul. Analiştii politici spun că momentul respectiv seamănă izbitor cu momentul „mitingul din 21 decembrie 1989, al lui Ceauşescu”.
10) Unele televiziuni (în special TVR, care avea experienţă de la şedinţa Parlamentului din 18 decembrie 2006) au preluat sunetul în priză directă (adică doar ce vorbea la microfon Traian Băsescu) şi au filtrat zgomotul de fond (fluierăturile şi huiduielile), eliminîndu-l parţial sau total. Obişnuit numai cu succesul, la auzul protestelor din ce în ce mai puternice, Băsescu s-a enervat vizibil şi a început să agite mîna dreaptă, amintind de Nicolae Ceauşescu în momentele lui cele mai proaste, fapt ce a iritat şi mai tare publicul.
11) Nervozitatea lui Băsescu a devenit şi mai vizibilă cînd el a fost avertizat că depăşeşte timpul anului 2006, aşa că el a executat o numărătoare haotică, respectiv: 10, 9, 6, 5, 1, 0. Aşadar, a sărit peste secundele 8, 7, 4, 3, 2! Surse de la PD afirmă că incoerenţa preşedintelui se datorează atît şocului primit din partea publicului, cît şi unei mari doze de alcool consumat înainte de a veni la ceremonie.
12) În sfera Serviciilor Secrete se consideră că manifestarea publicului bucureştean în acest mod este un semnal de adio pentru Traian Băsescu, mai ales că s-a produs în propriul lui fief electoral.
13) Se estimează că erodarea electorală (destul de rapidă faţă de Iliescu şi Constantinescu) a lui Băsescu a început la 1 decembrie 2006, cînd el nu s-a deplasat la Alba Iulia pentru Ziua Naţională a României, şi a continuat cu evenimentul din 18 decembrie 2006 din Parlamentul României, cînd a fost contestat violent de PRM, la aşa-zisa condamnare a comunismului – alt obiectiv ratat de Băsescu, întrucît Camerele Reunite n-au votat acel Raport ca ,,document oficial al Statului Român”, aşa cum a propus.
14) Tot în 31 decembrie 2006, dar în Piaţa Revoluţiei, la manifestarea organizată de Guvernul României, a fost huiduit, mai moderat, şi premierul Tăriceanu. Pentru Traian Băsescu şi PD s-a dovedit că toată şmecheria lor de a părea în opoziţie faţă de Guvernul Tăriceanu a fost o iluzie, fiindcă populaţia percepe guvernarea (la fel ca precedentele) drept regimul preşedintelui în funcţie, în cazul nostru „Regimul Băsescu” (în mediul rural e cunoscut ca „stăpînirea Băsescu”).
15) Pentru că toate aceste acţiuni violente îndreptate împotriva preşedintelui Băsescu au fost făcute în faţa unor numeroşi oficiali europeni (atît cea din Parlament, cît şi cea din Piaţa Universităţii), Serviciile Secrete l-au sfătuit pe acesta să întrerupă aşa-zisele „băi de mulţime” şi să dispară din ochii opiniei publice o perioadă, în care să dea impresia că „lucrează pentru ţară”.
16) Fie că nu pricepe efectele acestor acţiuni ostile, fie că vrea să dovedească tuturor că lui nu-i este frică şi face numai ce vrea el, Băsescu a efectuat la 1 ianuarie 2007 o vizită la Sibiu. Pentru a evita incidentele din Bucureşti, din judeţele limitrofe Sibiului au fost aduşi cu autobuzele circa 1.500 de oameni, membri sau simpatizanţi PD. Circa 900 de persoane au sosit de la Tîrgu Mureş, conduse de primarul PD Dorin Florea. Acestea au fost masate în primele rînduri. Spre deosebire de Bucureşti şi ţinînd cont de profilul psihologic specific al zonei, locuitorii din Sibiu au manifestat indiferenţă faţă de Băsescu, mult dorita ,,baie de mulţime” efectuîndu-se doar în rîndul persoanelor fidele PD-ului.
17) În concluzie, se poate afirma că, împotriva unor prognoze extrem de optimiste, dar bazate pe premize false (sondaje „aranjate”), Băsescu a început să coboare foarte repede în intenţia fermă de vot. Este pentru prima oară după 1989 cînd un preşedinte are, după numai 2 ani de mandat, o intenţie de vot de circa 25%.
18) Atît analiştii politici, cît şi cei din Serviciile Secrete pun căderea lui Băsescu, în opţiunea fermă de vot, pe seama dezamăgirii electoratului volatil al Alianţei DA, care l-a votat doar dintr-un impuls anti-PSD, iar acum se simte înşelat, dar mai ales îşi dă seama că un preşedinte-măscărici nu-şi va depăşi niciodată condiţia. Acest electorat, care cuprinde în special persoane calificate, multe cu studii superioare, cu vîrste cuprinse între 28 şi 55 de ani, se va îndrepta, probabil, spre o ofertă alternativă celor două tipuri de guvernări, PSD şi Alianţa DA. Din informaţiile de la această dată, se pare, spre o ofertă bazată pe acţiuni ferme şi coerente, nu pe sloganuri ieftine, care nu ţin de foame.
Lăudată de unii lachei de presă, care l-au comparat pe Băsescu cu o vedetă rock (?!) - scena aruncării paltonului în capul mulţimii a fost penibilă. Aşa fac boschetarii, nu şefii de Stat. Realitatea este că Băsescu se poartă ca un înnecat, făcînd mişcări bezmetice, dînd din mîini şi din picioare, în speranţa că cineva o să-i azvîrle un colac de salvare. În vacanţa de Sărbători, el s-a dat cu snow-mobilul pe zăpadă, a făcut poze cu copii în braţe, pînă s-au speriat prichindeii şi au început să bîzîie, s-a năpustit iar între oameni, pentru a-şi mai testa popularitatea, a dat o raită şi prin Cişmigiu, unde un puradel care se dădea pe gheaţă i-a pus coarne pe la spate, scenă ruşinoasă, care arată că individul a ajuns de rîsul curcilor. În toate aceste momente, Băsescu avea nasul roşu, pleoapa căzută şi faţa tumefiată de băutură. Mai pe înţelesul tuturor, era beat chior. Şi cu cît era mai beat, cu atît făcea eforturi mai disperate să ţină discursuri, să pară logic şi inteligent, numai că îl trădau împleticirea limbii şi confuzia permanentă în gîndire şi exprimare. Toată această euforie bachică a culminat cu scena de pomină de la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, de joi, 11 ianuarie 2007. Mai multe posturi de Televiziune au transmis, în direct, ce s-a întîmplat acolo: ţara a văzut un Băsescu mai beat ca oricînd, cu o figură răvăşită şi exprimări greoaie, de client al bodegilor la ora închiderii – deşi totul se întîmpla dimineaţa. Cînd a avut Băsescu timp să se facă pulbere? Ne lămuresc unele surse din familia lui: în fiecare dimineaţă, la cafea, acest Poppeye Marinarul, în loc de spanac, dă pe gît o stacană mare de whisky. În mod sigur, ieri dimineaţă el a deşertat două sau mai multe stacane de whisky, după care a încercat să stingă arsurile ţevăriei interne cu o vadră de apă rece, pe care a băut-o la şedinţa respectivă. Ceea ce a urmat a fost mai tare ca show-urile Grupului Divertis: la un moment dat, Băsescu a crezut că în camera de alături e un televizor deschis, care îl bruiază pe el, aşa că a cerut, cu o privire tulbure, să fie dat sonorul mai încet. Eroare din greşeală, cum ar zice pleonasmul: nu era un televizor, ci un miting, organizat afară, în stradă, de către Asociaţia Victimelor Magistraţilor. Apoi, deşi era doar invitat, Băsescu a hotărît, cu de la sine putere, să suspende şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, pînă la orele 11,30 – cînd mitingul, autorizat chiar de omul lui de încredere, Adriean Videanu, trebuia să ia sfîrşit. Dacă tot zicea el, la Sibiu, că şi-ar muta biroul între oameni şi că asta e marea plăcere a vieţii lui, să stea între oameni, de ce nu s-a dus să dialogheze cu protestatarii? Sau acolo nu mai era rost de o ,,baie de mulţime”? Nu ştim ce-a mai consumat Băsescu în pauză, dar s-a întors şi mai ,,şifonat”, dînd pe gură ,,perlă” după ,,perlă”, ba chiar pocind numele preşedintelui CSM – pur şi simplu, din Gîlcă l-a făcut… Guşă! Ce mai contează, tot o umflătură la gît, acolo, pui o compresă cu apă rece şi trece! Printre altele, a mai dat şi direcţia de vot pentru noul preşedinte al CSM, felicitîndu-l şi urîndu-i succes judecătorului Anton Pandrea, înainte ca acesta să spună că va candida. S-a luat şi de coafura judecătoarei Viorica Costiniu, dar şi de ziarişti, i-a dat una după ceafă, aşa, şmechereşte, pe la spate, tinerei Laura Codruţa Kövesi, care e procurorul general al României şi i-a promis Monicăi Macovei că o să-i treacă, el, prin Parlament, Agenţia Naţională de Integritate. Şi toate astea le făcea cu un ochi la slănină şi cu altul la făină sau, cum zicea prozatorul Nicolae Velea, cu o privire slănino-făinoasă. Nici un ziar de a doua zi – în afară de ziarul meu, ,,Tricolorul” – n-a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume şi să afirme ceea ce pentru toată lumea fusese clar: Băsescu era beat mort! N-avem decît să ne amintim de basmul lui Andersen, ,,Hainele Împăratului”: toată lumea se prefăcea că era extaziată de veşmintele strălucitoare ale suveranului, pînă cînd un copil a avut curajul să strige că ,,Împăratul e gol!” Şi era gol puşcă! Aşa şi cu Băsescu. Din partea mea, n-are decît să bea pînă intră în comă alcoolică. Pe mine mă interesează însă că el, ca şef de Stat, dă un exemplu catastrofal românilor. Ce să înţeleagă tineretul de aici? Sau medicii? Ori militarii, jandarmii, poliţiştii şi ceilalţi mînuitori de armament? Sau conducătorii auto – care l-au văzut pe şeful Statului urcîndu-se la volan în stare de ebrietate – ori mecanicii de locomotivă sau piloţii de avion? Dacă însuşi preşedintele ţării se află, în permanenţă, sub influenţa băuturilor alcoolice, atunci ei de ce nu? Cu ce drept mai expun unele posturi de Televiziune oprobriului public un poliţist, sau un preot, sau un profesor beat – dacă cel care deţine cea mai înaltă magistratură în stat e mai beat ca ei şi şi-a făcut din ingurgitarea permanentă a băuturilor alcoolice un mod de viaţă? Dar nu vă daţi seama că situaţia nu e nu numai penibilă, ci şi primejdioasă? Omul acesta nu e doar şeful Statului, ci şi comandantul suprem al Oştirii! Cine îmi garantează mie că, atunci cînd se scoală cu faţa la cearşaf, sau intră în sevraj, ori efectiv nu mai răspunde de el însuşi şi nu mai are discernămînt – iar tremuratul maladiv al mîinilor e vizibil de la distanţă – el nu dă foc la ţară? Rog, la modul cel mai serios, să reflectăm, cu toţii, la această situaţie de o gravitate extremă: datorită unor boli mai vechi şi mai noi, dar şi băuturii fără măsură, Traian Băsescu se află în incapacitatea de a conduce ţara! Cine nu pricepe asta, e la fel de inconştient ca el.
În această situaţie, stăpînii lui, americanii, au o problemă din ce în ce mai mare: ce fac cu el? Îl mai sprijină să nu cadă, în dispreţul şi spre uimirea unui popor întreg? Sau îi găsesc, rapid, un înlocuitor, din aceeaşi tagmă a agenţilor docili? De continuat, e din ce în ce mai greu să se continue aşa. Iar  americanii văd bine cît de irascibil a devenit Băsescu, care se ceartă acum şi cu cei mai apropiaţi oameni, aruncînd în ei, la modul propriu, cu ce-i cade în mînă: pahare, scrumiere, alte obiecte – nu mai vorbim de ploaia de înjurături. Pur şi simplu, Palatul Cotroceni s-a transformat într-un balamuc, condus nu de un medic, ci de cel mai violent pacient. Nu m-ar mira ca, în curînd, Băsescu să schimbe Imnul Naţional ,,Deşteaptă-te, române!”, înlocuindu-l cu: ,,Bea, bea nu te lăsa/ Uită că viaţa e grea!”; sau ,,Dimineaţa cînd mă scol/ Cu whisky pe ochi mă scol!”; ori ,,Cine-nnebuneşte omul: vinul, ţuica şi cu romul!”.
În acest context, al prăbuşirii continue a lui Băsescu, ascensiune mea, pe plan intern şi pe plan internaţional, îi îngrijorează din ce în ce mai mult pe cei care ar vrea ca România să devină o colonie ieftină, bună doar să fie tîlhărită şi să furnizeze carne de tun, pentru cele mai aberante strategii. Permiteţi-mi să vă prezint, în continuare, o Sinteză realizată de specialişti ai Serviciilor Secrete, care refuză să pactizeze cu jefuitorii ţării, citez:
,,1) Deşi decizia PRM de aderare la grupul euro-parlamentar al Naţionalismului Luminat (prima denumire a ITS – Identitate, Tradiţie, Suveranitate) a fost luată la sfîrşitul anului 2006, chiar de preşedintele formaţiunii, Vadim Tudor, aderarea propriu-zisă, din 18 ianuarie 2007, stîrneşte reacţii adverse la ambasadele SUA şi Israelului din Bucureşti.
2) Formarea euro-grupului ITS în Parlamentul European a fost împiedicată începînd cu anul 2004 (anul ultimelor alegeri pentru Parlamentul European), printr-o campanie mediatică susţinută şi coordonată de Serviciile Secrete americane, britanice şi israeliene.
3) Partea tristă este că majoritatea partidelor europene, mai ales cele grupate în Partidul Socialiştilor Europeni şi Partidul Popular European, fac, inconştient sau interesat, politica americană de dezbinare a Europei.
4) Grupul ITS a creat şi în Parlamentul European un oarecare disconfort (pe fondul dezamăgirilor din ţările comunitare) datorită faptului că trei din partidele componente (Frontul Naţional din Franţa, PRM şi ATAKA – Bulgaria) sînt conduse de personalităţi de prim rang în ţările lor, toţi fiind finalişti ai alegerilor prezidenţiale (Le Pen în 2002, Vadim Tudor în 2000 şi Volen Siderov în 2006).
5) Ostilitatea manifestată de celelalte euro-grupuri parlamentare faţă de ITS se mai datorează faptului că acesta va da un reprezentant în organul de conducere colectivă a Parlamentului European – Adunarea Preşedinţilor – unde va avea, poate, chiar votul decisiv la adoptarea unor hotărîri.
6) La 4 ianuarie 2007, ambasadoarea Israelului la Bucureşti, Rodica Radian Gordon, a avut o întîlnire, la Restaurantul Capşa, de pe Calea Victoriei, din Bucureşti, cu consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu. Întrevederea a avut ca temă împiedicarea PRM să cîştige alegerile pentru Parlamentul European, dat fiind faptul că sondajele reale indică pentru acest partid un procentaj în jur de 25%. Cifra PRM ar putea fi însă mult mai mare, întrucît peste 55% din subiecţii sondajelor declară că nu s-au hotărît sau nu se duc la vot. În acest caz este suficient ca numai cîteva procente să se orienteze spre PRM (sau să aibă deja orientarea făcută, dar nedeclarată) pentru ca acest partid să depăşească 30% din intenţia fermă de vot.
7) Consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu a asigurat-o pe Rodica Radian Gordon că va acţiona prin toate mijloacele (în special mass-media, pe care o controlează aproape în totalitate) pentru scăderea PRM în intenţia fermă de vot. De asemenea, s-a discutat şi de rolul pe care ar putea să-l aibă SIE (condus de soţul ei, Claudiu Elwis Săftoiu), în operaţiuni de defăimare a PRM şi în special a liderului său, Vadim Tudor – deja acesta a anunţat în presă că vor urma surprize senzaţionale la CNSAS, fabricate de el, fireşte.
8) S-a semnalat şi un trafic de informaţii/sugestii/ordine între cancelaria lui Traian Băsescu şi Ambasada SUA la Bucureşti. Sursele susţin că s-au sugerat două direcţii:
a) amînarea alegerilor pentru Parlamentul European din 13 mai 2007 către finalul anului sau chiar anularea lor. În acest sens, americanii vor discuta cu oficialii europeni să aprobe acest lucru şi pentru Bulgaria, unde formaţiunea ATAKA ar putea obţine peste 20%.
b) încurajarea prin toate mijloacele a unei formaţiuni de buzunar, să scindeze alegătorii PRM şi să depăşească pragul de 5% necesar intrării în Parlamentul European.
9) Într-o convorbire telefonică (6 ianuarie 2007) între Adriana Săftoiu şi Nicholas Taubmann (ambasadorul SUA la Bucureşti), acesta din urmă a cerut Palatului Cotroceni mărirea efectivelor militare române din Irak şi Afganistan (deşi i s-a replicat acestuia că vor fi consecinţe în plan electoral), precum şi cooptarea PSD la guvernare. Aşa cum se ştie, actuala conducere a PSD a fost aleasă datorită promisiunii că va aduce partidul la guvernare în maximum 3 luni. Deja baronii locali au început să se agite, fiindcă nu pot accesa fondurile europene, văzîndu-i pe baronii PD şi PNL cum deturnează în folos propriu aceste fonduri.
10) O mare problemă, în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, o constituie scorul electoral al PD şi PLD (încă neconstituit şi cu filiale-fantomă). În varianta listelor comune PD-PNL, sondajele arată că PLD (Stolojan) nu ar depăşi pragul electoral de 5%. În varianta că PD, PNL şi PLD merg pe liste separate, partidul condus de Emil Boc ar putea avea surpriza că se clasează tot sub PNL, ceea ce ar duce la erodarea şi compromiterea totală a lui Traian Băsescu. Varianta PD-PLD este improbabilă, deoarece aceste formaţiuni ar trebui să candideze sub o altă titulatură decît Alianţa D.A., denumire rezervată cuplului PNL-PD.
11) Cea mai mare problemă este însă viitorul rezultat al alegerilor pentru Parlamentul European – dacă acestea vor avea loc înainte de 2009 – cînd vor fi alegeri în toate cele 27 de state ale UE. Dacă rezultatele nu vor confirma sondajele de opinie (comandate în cvasi-totalitate de administraţia prezidenţială şi capii Serviciilor Secrete româneşti şi americane în special) atît PD, cît şi Traian Băsescu (fruntaş la categoria inexistentă în activitatea de sondare a opiniei publice – şi anume încrederea populaţiei) vor ajunge, mult mai devreme decît se poate bănui, în situaţia PNŢCD şi a lui Emil Constantinescu.
12) Constituirea grupului Naţionalismului Luminat în Parlamentul European va da posibilitatea candidatului prezidenţial din Franţa, Jean-Marie Le Pen, să ia un avans faţă de candidatul guvernamental Nicolas Sarkozy, actual ministru de Interne. Deja imaginea lui Sarkozy este serios afectată de revoltele emigranţilor din Franţa, tot mai mulţi cetăţeni francezi dorind o politică de emigraţie mai restrictivă, promisă de Le Pen. Multe din sondajele franceze (cele reale) îl indică pe Le Pen în turul II, alături de socialista Segolène Royale. Deja se vorbeşte, tot mai insistent, de o nouă candidatură la preşedinţie a actualului titular de la Palatul Elysée, Jacques Chirac, pentru a-l putea învinge pe Le Pen.
13) Surse din Serviciile Secrete afirmă că pe lîngă războiul mediatic declanşat împotriva PRM, se va încerca infiltrarea pentru Parlamentul European cu persoane care răspund la comenzi din afara spaţiului românesc. Ulterior, aceşti intruşi vor părăsi partidul sau chiar grupul ITS pentru a-l destrăma şi a-i convinge şi pe alţi euro-deputaţi, aflaţi acum în expectativă în grupul european al ,,neînscrişilor”, să renunţe la intenţia de a intra în acest grup.
14) Liderul socialist Martin Schulz, care a criticat vehement formarea ITS, a propus la o şedinţă a acestui grup modificarea de urgenţă a Regulamentului Parlamentului European (în sensul reprezentării a 7 ţări în fiecare grup şi nu 5, cum sînt necesare acum) pentru a împiedica recunoaşterea acestui euro-grup. Schulz a propus chiar ca modificarea Regulamentului să se facă retroactiv, contrar tuturor legilor şi cutumelor parlamentare europene” – am încheiat citatul, repet, dintr-o analiză făcută de specialişti ai Serviciilor Secrete care nu mai suportă minciuna şi ,,poliţia politică”.
În privinţa altor teme, voi face unele anunţuri şi precizări:
1) În ultimele zile am primit nu mai puţin de 3 invitaţii din partea d-lui Călin Popescu-Tăriceanu de a participa la o întîlnire la Palatul Victoria, pentru a dezbate ceea ce el numeşte ,,Proiectul Strategiei de post-aderare a României pentru perioada 2007-2013”. Întrucît PRM s-a pronunţat, întotdeauna, pentru dialog, vom onora această invitaţie. Menţionez că data întîlnirii este miercuri, 17 ianuarie, începînd cu orele 16. Din capul locului, însă, doresc să-mi exprim nedumerirea: acest document reprezintă poziţia întregului Guvern, sau doar a PNL? Fiindcă PD a declarat că a elaborat o altă strategie, iar celălalt partener de guvernare, UDMR, păstrează o tăcere suspectă. Asta, ca să nu mai vorbim de strategia separată a grupării PNL-Stolojan. Aşadar, ce vom discuta, noi, la 17 ianuarie, din moment ce primul-ministru liberal vrea să se consulte cu Opoziţia, dar încă nu s-a consultat cu partenerii alături de care se află la Putere, mai ales cu PD?! În ceea ce priveşte proiectul propriu-zis, care ni s-a dat spre studiu, el este superficial şi abundă în aprecieri de ordin general. Mai mult decît atît, dar la pagina 28 a Proiectului se vorbeşte despre ,,identificarea domeniilor care pot individualiza economia românească şi îi pot crea un avantaj în competiţia economică europeană”, cum ar fi agricultura ecologică, industria vinului, produsele meşteşugăreşti tradiţionale şi industria farmaceutică naturistă, numai că aşa ceva înseamnă o viziune idilică şi condamnarea României la sub-dezvoltare.
2) Partidul România Mare cere ministrului Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu (PNL) să înceteze, imediat, politica iresponsabilă şi infracţională de retrocedare, către tot felul de aventurieri străini, a unor castele şi palate, care aparţin Patrimoniului Naţional. Aici se ascunde o afacere financiară de-a dreptul neruşinată, care trebuie sancţionată penal. Starea de spirit a populaţiei e din ce în ce mai nervoasă, fiindcă românii nu-şi puteau imagina că cineva, vreodată, va îndrăzni să înstrăineze bijuterii ale istoriei şi civilizaţiei naţionale, cum sînt Castelul Bran şi Castelul Peleş. În orice caz, pe compozitorul, fără ureche muzicală şi fără operă, Adrian Iorgulescu, îl paşte Puşcăria Mafioţilor.
3) Partidul România Mare face publică Lista cu acei minoritari abuzivi, care figurează – ca membri, experţi şi colaboratori – pe pagina de gardă a aşa-zisului Raport final (?!) – care, de fapt, e o ciornă – al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România: Vladimir Tismăneanu (preşedinte), Gail Kligman, H.R. Patapievici, Levente Salat, Hannelore Baier, Robert Fürtos, Novák Csaba Zoltán, Olti Agoston, Lazok Klára, Shlomo Leibovici-Laiş,  László Márton, Nagy Mihály Zoltán. Aşa că nu-i de mirare că toţi aceşti alogeni au lansat un atac scelerat împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi a celor 3 patriarhi aleşi de Sfîntul Sinod în anii post-belici. Citez din aberantul Raport un paragraf, aflat la paginile 463-464: ,,Istoricii ortodocşi din vechea generaţie au apelat la jenante mijloace de a ascunde detenţia episcopilor uniţi în mînăstirile ortodoxe în perioadele 1948-1950 şi 1955-1970. De altfel, partea cea mai dureroasă şi delicată a memoriilor lui Iuliu Hossu este cea consacrată raporturilor cu ierarhia ortodoxă, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla consemnînd cu o profundă tristeţe purtarea cinică şi lipsită de pocăinţă a unor prelaţi ortodocşi, precum patriarhul Justinian Marina, mitropoliţii Nicolae Bălan şi Iustin Moisescu, episcopii Nicolae Colan şi Teoctist Arăpaşu. Cu cel din urmă, Iuliu Hossu a purtat mai multe discuţii în contradictoriu atît la Curtea de Argeş, cît şi la mînăstirea Ciorogîrla. Ierarhul greco-catolic notează că, la 14 august 1956, a fost vizitat la Ciorogîrla de episcopul vicar Teoctist şi de Alexandru Ionescu, vicar patriarhal, care i-au adus trista veste a separării de cei doi confraţi, episcopii Alexandru Rusu şi Ioan Bălan. Aceste întîlniri sînt surprinse şi de documentele organelor represive. (…) Atît Iustin Moisescu, cît şi Teoctist Arăpaşu, succesorii patriarhului Justinian, deşi făceau parte din tabere ecleziale (sic!) rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialităţii dovedite faţă de conducerea Partidului Comunist, primul avînd şi o proastă reputaţie de politruc. Amîndoi s-au remarcat ca susţinători ai «luptei pentru pace», temă favorită a propagandei comuniste, de fapt parte a discursului isteric antioccidental, în care au fost angrenaţi prelaţi şi preoţi, deveniţi activişti în aşa-numitele Comitete de Luptă pentru Pace. Cîteva documente descoperite foarte recent în fondul CC al PCR – Secţia Cadre, reprezentînd fişa de cadre a Prea Fericirii Sale Părintelui Patriarh Teoctist, indică cu claritate faptul că apartenenţa la aceste comitete a fost într-un fel o condiţie a ascensiunii sale către cea mai înaltă demnitate ecleziastică, a fost preţul plătit pentru ca factorii decizionali de la vîrful PCR să-l accepte mai întîi ca episcop, apoi mitropolit şi, în fine, în 1986, patriarh. Faptul că arhimandritul (şi mai apoi episcopul) Teoctist a fost încă din 1948 mesagerul puterii politice pe lîngă episcopii greco-catolici aflaţi în detenţie a avut urmări care s-au vădit chiar şi după 1989, exacerbînd resentimentele multor clerici şi credincioşi uniţi” – am încheiat citatul. Iată numai unul dintre motivele pentru care PRM consideră că Raportul Tismăneanu reprezintă un atac mîrşav împotriva Creştinismului şi a Istoriei României. Raportul constituie un eşec răsunător şi fără precedent, caracterizat prin diletantism, spirit de răzbunare, incultură agresivă, agramatism, falsificare deliberată a adevărului şi, ceea ce e foarte grav, vînătoare de oameni. Dar, ce să ne mai mirăm: la urma urmei, ce putea să iasă bun de sub pulpana unui om care se lăuda că a fost un elev mediocru şi chiulangiu, că fuma în closetul şcolii şi că deviza lui în viaţă este să fie un aspersor al ,,marelui licurici”? Reflex întîrziat şi retardat al politicii mac-carthyste din America anilor ’50, Avortul Clismăneanu s-a dovedit a fi un rateu total, care îi descalifică şi pe teroriştii străini care l-au comandat, şi pe lacheii dîmboviţeni care l-au executat. E timpul ca românii să afle cîte zeci de miliarde de lei s-au aruncat pe Apa Sîmbetei cu această făcătură stupidă, iar cei vinovaţi să răspundă penal.

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Preşedintele Partidului România Mare,
Vicepreşedinte al Senatului României
(Discursul a fost rostit la Conferinţa de Presă a PRM de vineri, 12 ianuarie 2007)

ZIARUL TRICOLORUL - Anul IX, nr. 2553, MIERCURI 29 AUGUST 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu