OLTCHIM, ALTĂ AFACERE MAFIOTĂ

Despre scandalul declanşat în urma privatizării OLTCHIM ne-am pronunţat în mod moderat. Este ca şi cum un pacient, căruia i s-au amputat mîinile şi picioarele, a suferit o trepanaţie nereuşită, organismul său este, practic, în moarte clinică, dar devine subiect de studiu de caz pentru o eczemă apărută într-o zonă mai mult sau mai puţin importantă. În România au „dispărut”, prin metode de privatizare frauduloasă, în ultimii 23 de ani, peste 1.000 de întreprinderi, multe dintre ele la fel de vitale pentru economia românească şi la fel de valoroase ca OLTCHIM, măcar şi pentru faptul că asigurau, în anumite zone ale ţării, locuri de muncă pentru milioane de români. Fără să ne propunem să demascăm interesele oculte ţesute în jurul privatizării ultimelor bijuterii ale economiei româneşti, construite printr-un sacrificiu enorm de părinţii noştri, apreciem faptul că acest scandal este, vrînd-nevrînd, adus în atenţia opiniei publice, indiferent de motivele, probabil discutabile, care se află în spatele „apărătorilor” OLTCHIM-ului. Dacă asemenea dezbateri ar fi fost organizate de fiecare dată cînd o întreprindere românească a fost „privatizată” prin metoda falimentării intenţionate, urmată de vinderea ei pe nimic, la fier vechi, probabil că guvernanţii care s-au dovedit executanţi servili ai jafului naţional, la ordin străin, ar fi căscat mai bine ochii la ce negociază şi semnează cu aceia care, evident, doreau ca România să devină doar o piaţă de desfacere, nicidecum o forţă puternică, producătoare de bunuri şi servicii autohtone, recunoscută la nivel mondial. PRM a semnalat acest fenomen de nenumărate ori, atît din Parlament, cît şi din afara acestuia. Le-am explicat românilor, prin toate mijloacele posibile şi imposibile, că o naţiune nu poate supravieţui fără să-şi exploateze la maximum bogăţiile naturale şi materiale de care dispune sau fără să-şi stimuleze şi motiveze resursele umane, de care noi, românii, nu am dus niciodată lipsă. Unii ne-au înţeles mesajul, alţii, pur şi simplu, nu au priceput. Cunoaştem cîteva persoane, făcînd parte din tînăra generaţie care se plîng de preţul energiei, dar nu ar mişca un pai împotriva înstrăinării hidrocentralelor. Cît despre centrala de la Cernavodă, se pare că nici nu au auzit mare lucru. Alţii se vaită pe la colţuri de preţul  benzinei (care influenţeaza costurile tuturor produselor alimentare de bază pentru români), dar la înstrăinarea Petrom „fost-au duşi de acasă”, după cum s-a văzut. Dezinformarea, manipularea, învecinate, uneori, cu prostia şi indiferenţa, au făcut ca perle ale economiei româneşti să fie înstrăinate sau să dispară, pur şi simplu. Muncitorii, disponibilizaţi în tranşe mici şi dese, păcăliţi cu salarii compensatorii atractive, care păreau că le vor ajunge o viaţă de om, nu s-au solidarizat, pe principiul „Asta n-o să mi se întîmple tocmai mie!”. Salvarea fundului personal a devenit mult mai importantă, într-o societate care promovează individualismul feroce. Dar, chiar şi aşa, nenorocirea a venit pe capul tuturor, iar milioane de români au fost siliţi să plece în exil, abandonîndu-şi familiile pentru mulţi ani. Aşa s-a întîmplat cu toate întreprinderile înfiinţate de fostul regim. Cele aşa-zis neprofitabile au fost vîndute pe nimic, invocîndu-se acest motiv pueril, căci se putea găsi un management performant şi pentru ele, dacă exista puţină bună-credinţă din partea politicienilor vremii. Iar cele profitabile au fost căpuşate de firmele clientelei politice a partidelor care au guvernat România - şi merită să le reamintim şi cetăţenilor fără ţinere de minte: PSD-PNL-PC-UDMR-PDL-PNTCD. Aşadar, chiar şi întreprinderile profitabile au ajuns în pragul falimentului din cauza managementului fraudulos, exercitat în scopul îmbogăţirii mafiei transpartinice. Cunoaştem multe dintre dedesubturile „Afacerii” OLTCHIM. Însă faptul că această privatizare este dezbătută în mass-media, cu atîta pasiune, dar şi cu părtinire, indiferent de interesele care se ascund şi în spatele acestui caz, oferă, totuşi, o bună ocazie pentru opinia publică de a se trezi la realitate şi de a cîntări cine au fost vînzătorii de ţară şi cine nu! Cine sînt trădătorii de ţară, cine sînt artizanii distrugerii economiei româneşti şi, în decembrie, să voteze în cunoştinţă de cauză!

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2572 / 20.09.2012