"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 17 februarie 2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LXV)


11 MARTIE 1990. Aud că ţărăniştii îi plătesc cu 10.000 de lei pe lună pe foştii ofiţeri de Securitate, de la Direcţia a V-a. Aceştia n-au, efectiv, ce mînca, primeau numai 50% din salariu (dacă primeau şi-atît, pentru că unii dintre ei au fost arestaţi sau concediaţi). Televiziunea transmite un interviu cu Ştefan Augustin Doinaş, realizat la el acasă. Interiorul e foarte plăcut: o vilă spaţioasă, cu bolţi interioare şi icoane. Se vorbeşte despre adeziunea Grupului de la Sibiu la „doctrina maioresciană, junimistă, lovinesciană”. În acelaşi pilduitor interviu, Doinaş demască „privilegiile nomenclaturii”. „Bine-bine, dar şi matale stai la vilă!” - îi poate reproşa vreun spirit mai criticist. Fără să vreau, mă gîndesc iar la marea cultură germană. Atunci, la începutul anilor 1800, a umblat Dumnezeu pe jos. Aş fi vrut să fiu de faţă la întîlnirea din 1812, de la Teplitzbad, dintre Goethe şi Beethoven, aranjată de frumoasa Bettina von Arnim, ori la primirea lui Goethe de către Napoleon, sau la plecarea într-o nebunească croazieră, pe furtună, a vasului „Ariel”, cînd s-a înecat Shelley, iar amicul său, Byron, îl aştepta în casa de pe ţărm, poate aş fi reuşit să împiedic catastrofa... Un lucru e sigur: oamenii se maturizau mai repede în vremurile de demult. Îmi vine la îndemînă exemplul lui Schubert, care, la numai 17 ani, a compus capodopera „Păstrăvul”, deşi era abia un copil (cred că a fost cel mai mic compozitor din Istorie, doar 1,58 m înălţime). Voi putea oare să văd vreodată toate aceste secvenţe din Arhiva de Filme a lui Dumnezeu? Va exista şansa de a privi pe un video magic tot filmul vieţii noastre şi al vieţii altora, de fapt, întregul „panopticum” al Legendei Secolelor, de care scria Victor Hugo? O voce lăuntrică îmi spune că da. Mă întrerupe din reverie vocea nelăuntrică,  cu timbru  inconfundabil,  a realizatorului interviului. Nu e altul decît acelaşi Vartan Arachelian - personaj asiduu, gîfîind să-şi dovedească ataşamentul şi să-şi şteargă păcatele. Unde te grăbeşti aşa, armene? Cine te fugăreşte din spate? Pînă acum te grăbeai în sens invers. Unde ai făcut sensul giratoriu, la ce „cap de linie”, ce s-a întîmplat cu tine? Au unii o capacitate de adaptare de-a dreptul formidabilă. Şi nici măcar nu-mi dau seama unde să-i încadrez: la cameleoni sau la vietăţi amfibii, care pot trăi şi în aer, şi pe pămînt, şi în apă? Uite că omul - suveranul Planetei - nu poate trăi decît în aer şi pe pămînt, înseamnă că prea multă adaptabilitate nu-i firească şi nici lăsată de la Dumnezeu. Altminteri, Demiurgul l-ar fi făcut după chipul şi asemănarea Sa nu pe Om, ci pe vreun Porc de Mare, care ar fi devenit Regele Pămîntului. Se observă o goană furibundă, a tot mai multor indivizi, de a apărea cît mai des la televizor, avizi de popularitate. Din nefericire pentru el, Doinaş nu citeşte poeziile sale cele mai reuşite, cum ar fi parafraza goetheeană „Mistreţul cu colţi de argint”, ci nişte versuri modeste, eliptice şi născătoare de confuzie în mintea românilor simpli: „cîinii heliogabalici”, „cureaua străzilor”’, „care fată pe bicicletă o să-i nască în plin efort al metatarsului urmaşul” etc. Ce să înţeleagă lumea de-aici? Tot la televizor e prezentată şedinţa de constituire a Asociaţiei de Prietenie România-Israel; preşedinţi de onoare acad. Ştefan Milcu şi... Moses Rosen (?!). Încă nu ştiu ce fel de „onoare” are Moses Rosen şi nici ce Stat reprezintă el cu exactitate, avînd în vedere că, de vreo 20 de ani, are o dublă cetăţenie, şi română şi israeliană. În privinţa batonului savant Milcu, n-am prea multe de spus: îl preţuiesc, e un om cu care oricare ţară s-ar mîndri; prin 1983 sau 1984, cînd a fost pus la index şi îl evitau toţi, datorită participării sale la Meditaţia Transcendentală, am avut onoarea de a sfida Ministerul Culturii şi toată presa, vorbind cu bătrînul, în faţa Casei Scînteii, preţ de o jumătate de oră. În sală, la festivitatea de constituire a Asociaţiei, pot fi văzuţi Radu Beligan, Dinu Cernescu, Mihnea Gheorghiu, Emanuel Valeriu, Victor Vîntu...
Primesc un telefon de la un binevoitor. Acesta îmi risipeşte nişte neguri: - Ştii cine a cerut desfiinţarea revistei „Săptămîna”? Grupul pentru Dialog Social! Stelian Tănase şi încă vreo cîţiva s-au dus, în haită, la primarul-general al Capitalei, Dan Predescu, unde au făcut tămbălău că, adică, revista e a Capitalei şi Primăria trebuie s-o suprime. La presiunile ăstora, susţinuţi de Silviu Brucan, ţiganul care a ajuns în fruntea Primăriei - nu se ştie cum - a hotărît desfiinţarea publicaţiei. Un gest profund democratic, ce zici? Şi gaşca a mai cerut ceva, o şmecherie: revista „Azi” să apară la Casa Scînteii în locul revistei „Flacăra”, iar „Flacăra” să apară la Tipografia „Informaţiei”, pe Sărindari, în locul „Săptămînii”. Pricepi mişculaţia? Ei au vrut să pună mîna repede, la înghesuială, pe cele cîteva milioane de lei beneficii rămase de pe urma „Săptămînii”.
Ani de zile, decenii întregi, se va vorbi despre sacrilegiul făcut de cei doi minoritari: un evreu şi un ţigan au desfiinţat o publicaţie naţională! Nu sînt xenofob, dar nu pot să mă abţin să remarc că, raportat la numărul de membri ai etniilor lor, evreii, ţiganii şi ungurii dau o pondere foarte însemnată în dezastrul României moderne, începînd cu puşcăriile staliniste, unde cei mai mulţi şefi, paznici şi torţionari proveneau din categoriile astea. Erau şi români, dar proporţia e, covîrşitor, de partea minoritarilor. Am citit în nenumărate cărţi că evreii au îmbrăţişat comunismul, în perioada interbelică şi după 1945, pentru că vedeau în el o alternativă la ideologia şi practicile fasciste, care i-au chinuit pe ei. Nimic mai fals. L-au îmbrăţişat ca să le fie lor bine şi să sugă vîrtos România şi alte atîtea ţări. Pentru că, de pildă, în perioada 1916-1918 nu exista fascism, aşa-i? Şi atunci, cum se explică - decît prin dorinţa de căpătuială şi prin nemernicie - faptul că majoritatea iscoadelor, turnătorilor şi translatorilor care îi însoţeau pe militarii armatei germane de ocupaţie, în special la percheziţii şi arestări, erau evrei? Ştiu asta din cărţi şi din colecţii de ziare, dar şi din mărturisirea directă pe care mi-a fâcut-o, în ianuarie 1988, pe cînd îi luam un interviu, colonelul Gheorghe Eminescu. Astăzi, aceiaşi evrei, sau urmaşii lor, sînt pe cale să reuşească ce n-au reuşit la 1916, sau la 1946: să distrugă România. Ironia soartei face ca acum să avem 50 de partide, dar să nu avem Stat! Întrucît circul ăsta penibil, al unei aşa-zise democraţii, are darul nu numai să dezguste pe toată lumea, ci şi să pulverizeze structurile statale. În jurul orei 12 noaptea, iar se transmite la televizor o şedinţă C.P.U.N. Larmă, demascări, urlete guturale, sete de căpătuială şi carieră politică, precum şi o uriaşă cantitate de prefăcătorie. Constat că, pentru prima dată în Istorie, a intrat în Parlamentul României cuvîntul „bă”. Dacă „fă” provine, totuşi, de la latinescul „femina”, jur cu mîna pe coada cîinelui Lupuşor Castratul, care se uită la mine cu ochii lui mari, negri şi umezi, şi care nu e nici „bă”, nici „fă” - că „bă” habar n-am de unde vine. În mod concret, e vorba de o strigare auzită sub cupola Aulei din Dealul Mitropoliei: „Termină, bă, nu mai da din mîna aia!” - a strigat unul, de la microfon, către altul, aflat tocmai în fundul sălii. De obicei, e invers, adică cei din fundul sălii strigă la vorbitori. Un avocat, pe nume Liviu Lazăr, dovedeşte o incredibilă mîncărime la limbă, vorbeşte tot timpul. Mai toţi juriştii se cred în instanţă, fac demonstraţii de virtuozitate retorică. Apare tot mai des băiatul cu 6 puşcării în spate, Dan Iosif - aud că era muncitor necalificat, dar şi giggolo care plimba cîinii unor amante bătrîne, precum şi pescar în jurul Buftei, vindea peşte de furat şi băga sute de kilograme în I.M.S.-urile miliţienilor, ca aceştia să mai închidă ochii. Acum e mare revoluţionar, cam aşa, ca Bălcescu! Îl văd şi pe stenograful lui Ceauşescu: stă şi el cuminte, la măsuţa de sub microfon, şi cîştigă o pîine.
Totuşi, azi s-a produs şi un eveniment memorabil: a fost proclamată Independenţa Lituaniei! Asta e bine. Înseamnă că se destramă şi se prăbuşeşte, vertiginos, cumplita temniţă a popoarelor. Dă, Doamne! (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Ziarul TRICOLORUL, nr 2394 / 18.02.2012

Scrisoare Deschisă adresată domnilor europarlamentari George Becali şi Ciprian Tănăsescu


Noi, tinerii din filialele judeţene din Ardeal ale Partidului România Mare, venim în faţa domniilor-voastre şi vrem să vă amintim că, dacă azi staţi în fotoliile călduţe ale Parlamentului Europei, acest lucru ni se datorează şi nouă. Munca noastră din Campania Electorală a anului 2009 a fost una motivată.
Am crezut, şi credem, că trăirea noastră de români ardeleni, naţionalişti luminaţi, europeni şi creştini nu a dat greş şi că domniile-voastre veţi face minimul gest ca, pe banii Parlamentului European, să ne înlesniţi şi nouă o vizită la Bruxelles, în acest an. Un grup de 50 de tineri trimis de dl. Ciprian şi alţii 50 de dl. Gigi ar fi gestul minim de mulţumire şi răsplătire a activităţii noastre. Noi, PRM-iştii, v-am trimis acolo, şi nu alţii! Chiar dacă acum aveţi şi alte priorităţi, printre altele întrajutorarea celor afectaţi de înzăpeziri, să nu uitaţi nici o clipă că zile întregi, flămînzi şi plouaţi, am lipit afişele domniilor-voastre şi am umblat prin oraşe şi sate, cerînd votul pentru „ai noştri“. Dacă doar zăpezile umanizează, viaţa nu-şi mai are rostul. Credem că manifestarea credinţei şi recunoştinţa vor da roadele aşteptate, iar domniile-voastre ştiţi ce aveţi de făcut în acest sens. Colegii noştri de pe întreg cuprinsul ţării aşteaptă acest gest ca pe o binecuvîntare. Binecuvîntarea este mai bună ca blestemul!

Nota Redacţiei: Îi rugăm pe membrii Organizaţiilor de Tineret PRM din Ardeal să renunţe la „ajutorul” dat de cei doi, care sînt de o ingratitudine revoltătoare. Aşa cum a trimis, pînă acum, peste 200 de tineri din toată ţara, liderul PRM va mai trimite încă 100 – din Ardeal. Dumnezeu nu bate cu parul, iar cei doi profitori vor simţi ce înseamnă mînia Lui.

OTRM-IŞTII DIN ARDEAL

Ziarul TRICOLORUL, nr 2394 / 18.02.2012

Ajutor umanitar al PRM pentru sinistraţii din comuna Vintilă Vodă (jud. Buzău)




 
Comunicat de Presă

Vineri, 17 februarie a.c., în prezenţa domnului Corneliu Vadim Tudor, din faţa sediului central al PRM (Strada Vasile Lascăr nr. 16) a plecat spre comuna Vintilă Vodă, din judeţul Buzău, un consistent ajutor umanitar pentru sinistraţii din această localitate. Celor aflaţi acum în suferinţă le-au fost distribuite 1.000 de pîini calde (proaspăt scoase din cuptor), 600 de sticle de apă minerală, mezeluri, ulei, zahăr, mălai, făină, paste făinoase, orez, conserve din carne de porc, răcoritoare, dulciuri, pături, articole de îmbrăcăminte.
De asemenea, în ajutor au fost incluse şi jucării şi mingi, pentru ca micuţii acestei comune să se bucure de farmecul copilăriei, chiar şi în aceste vremuri grele. Liderul PRM a făcut şi o importantă donaţie de carte: mai multe Biblii, calendare ortodoxe, numeroase volume şi dicţionare, precum şi exemplare, cu autograf, din lucrările sale, pentru cele două şcoli din localitate şi pentru Biblioteca comunală, ca şi mai multe CD-uri cu Muzici Naţionale.
Înainte de a pleca spre Buzău, toate aceste ajutoare au fost sfinţite de către un sobor de preoţi: părintele Emil Cărămizaru şi părintele Vladimir Lapte, de la Biserica Sf. Gheorghe Nou.
La ceremonie au fost prezenţi colonel (r) Dan Zamfirescu şi prof. Adrian Popescu, vicepreşedinţi ai partidului, Dorel Vulpoiu, preşedintele organizaţiei PRM a Sectorului 1 şi secretar executiv al Biroului Permanent, Silviu Crăescu, consilier al preşedintelui PRM, Gavril Căpâlnaş, mai mulţi membri ai Organizaţiei de Tineret România Mare – Victor Ioniţescu, Ionuţ Dorobăţ, Vlad Stăncescu, Alexandru Zaharia.
Reprezentanţii PRM au fost salutaţi la sosirea în comuna buzoiană de către Maria Burtel, viceprimar al localităţii, şi Buga Sfinţeş, preşedintele organizaţiei judeţene a partidului. Locuitorii comunei Vintilă Vodă au rugat să se transmită liderului PRM cele mai calde mulţumiri pentru ajutorul acordat, precum şi urarea lor de multă sănătate, pentru acesta şi familia sa, ei exprimîndu-şi convingerea că numai Tribunul şi partidul pe care l-a fondat şi pe care îl conduce cu aceeaşi înţelepciune pot scoate ţara din dezastrul pe care îl cunoaşte astăzi.
Festivitatea plecării convoiului umanitar al PRM din Bucureşti a fost transmisă în direct de către postul România TV. Despre acelaşi eveniment a relatat şi B1 TV, care a difuzat, în direct, şi un interviu cu domnul Corneliu Vadim Tudor.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM
17 februarie 2012


Explicaţii poze: Produsele care au făcut parte din ajutorul umanitar au fost sfinţite de un sobor de preoţi.
Popularul post România TV a transmis în direct emoţionanta festivitate. Reporteriţă: Cristina Dediu.
Convoiul PRM a ajuns la destinaţie.
Gestul PRM-iştilor le-a adus un strop de bucurie şi de speranţă acestor oameni atît de greu încercaţi.

Ziarul TRICOLORUL nr 2394 / 18.02.2012

STATUL TICĂLOŞIT


„Gerul”, „Viscolul”, „Iarna” şi, mai nou, „Alcoolul” au ucis zeci de români, iar bilanţul încă nu s-a încheiat. De atîta lucru este în stare să ne informeze şi să comenteze mass-media românească, aservită intereselor politice ale partidelor parlamentare care domnesc de 22 de ani prin hoţie, trădare şi rea-credinţă. De parcă, pînă ieri, în România exista o climă ecuatorială şi, brusc, ne-am trezit cu mormanele de troiene la poartă. Iarna, ca anotimp, atît de splendid descrisă în pastelurile lui Vasile Alecsandri, a ajuns „coşmarul alb”, sau „iadul de zăpadă”. Nu, domnilor, nu iarna, ce-i drept, mai grea, este de vină pentru ce se întîmplă de cîteva săptămîni în ţara noastră, ci sistemul ticălos, aşa-zis anticomunist, impus după 1989 de către forţe străine Interesului Naţional, provenite atît din interiorul, cît şi din exteriorul graniţelor noastre. Declaraţiile politicienilor care fac parte din Parlament sau Guvern nu ne interesează acum.
Ne interesează, însă, cum am ajuns aici şi cum ajungem să-i votăm întruna pe reprezentanţii acestui sistem care ne-a adus în case, din nou, foame, frig, deznădejde şi egoism duse la extrem. Sistemul care a permis apariţia „oamenilor străzii”, fără adăpost şi loc de muncă. Sistem care a permis ca milioane de oameni să trăiască de pe o zi pe alta, fără posibilitatea de a-şi face provizii pentru iarnă, aşa cum ne sfătuiesc mulţi îmbuibaţi nesimţiţi în emisiuni, articole sau pe Internet. Sistem care a permis ca, în lipsa unui loc de muncă decent, sate şi oraşe întregi să fie depopulate, iar tinerii în putere au luat calea exilului, contribuind la bunăstarea şi confortul străinilor, astfel încît în ţara noastră nu numai că nu are cine să pună mîna pe lopată, dar mii de hectare de pămînt rămîn necultivate. Sistem care a permis toate contractele bănoase, unele vitale pentru bunul mers al societăţii, să fie oferite unor particulari, în goană după profituri uriaşe, pe care să le împartă, de voie, de nevoie, cu factorii de decizie corupţi de sus pînă jos, fără excepţie. Sistem care a propulsat în primării, consilii judeţene şi prefecturi cetăţeni incompetenţi, lacomi şi cu mult tupeu, aleşi în urma fraudelor electorale sau numiţi pe criterii politice. Sistem care a cultivat dezumanizarea, alienarea, răsturnarea valorilor şi lipsa de solidaritate umană. Nici nu ştiu cum putem suporta această iarnă imposibil de biruit. Degeaba încercăm să dăm vina pe meteorologi, pe „drumari”, pe lipsa dotărilor, pe guvernanţi. De vină este sistemul care i-a generat pe aceştia, care i-a aşezat în fruntea statului şi a celor mai importante instituţii ale sale. Care, din birourile supraîncălzite, ne califică drept indiferenţi şi leneşi. Şi beţivi, pe deasupra. România este statul care are cele mai multe şi mai mari taxe şi impozite din Uniunea Europeană, peste 250, după cum au calculat unii. Dar România este şi campioana vînzărilor în privinţa maşinilor de lux, a averilor nejustificate, a vilelor de dimensiuni uriaşe, a bandelor de gangsteri şi a clanurilor transpartinice. De aceea, n-aveţi decît să puneţi mîna pe lopată, voi, profitorii, hoţii, emanaţii „revoluţiei”, administratori păguboşi şi ticăloşi ai taxelor şi impozitelor noastre. Pentru că noi, contribuabilii cinstiţi, nu trebuie s-o facem! Şi nici să vă mai votăm vreodată!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2394 / 18.02.2012

joi, 16 februarie 2012

UNGARIA, PUSĂ CU BOTUL PE LABE DE LUMEA CIVILIZATĂ! Aflat la Strasbourg, preşedintele PRM a votat Rezoluţia Parlamentului European împotriva abuzurilor antidemocratice şi încălcării drepturilor omului din Ungaria




Întrucît Parlamentul European are un rol important în monitorizarea respectării drepturilor, libertăţilor şi principiilor fundamentale în toate cele 27 de state membre, rol consacrat în acquis-ul european:

1)   Îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de situaţia din Ungaria în privinţa exerciţiului democraţiei, a drepturilor omului, a respectării şi protecţiei drepturilor umane şi sociale, a sistemului de verificări şi echilibrări, precum şi a egalităţii şi nediscriminării;
2) Solicită guvernului de la Budapesta, în interesul comun al cetăţenilor unguri şi al Uniunii Europene, să respecte recomandările, obiecţiile şi solicitările Comisiei Europene, Consiliului Europei şi Comisiei de la Veneţia, referitoare la chestiunile semnalate anterior, şi să modifice corespunzător legile incriminate, respectînd valorile şi standardele de bază ale Uniunii Europene;
3) Ia act de angajamentul Comisiei Europene, Consiliului Europei şi Comisiei de la Veneţia de a examina amănunţit conformitatea legislaţiei Ungariei nu doar în litera, dar şi în spiritul dreptului european;
4) Solicită Comisiei Europene ca, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să monitorizeze îndeaproape posibilele modificări şi implementarea legilor susmenţionate, precum şi conformitatea lor cu litera şi spiritul tratatelor europene şi să realizeze un studiu aprofundat pentru a se asigura că:
a) sistemul judiciar este complet independent şi, în special, că autoritatea judiciară naţională, Parchetul şi instanţele în general, funcţionează fără influenţe politice, iar mandatele judecătorilor numiţi independent nu pot fi scurtate în mod arbitrar;
b) reglementarea Băncii Naţionale a Ungariei respectă legislaţia europeană;
c) independenţa instituţională a protecţiei datelor şi libertatea de informare sînt restabilite şi garantate prin dispoziţiile şi prin aplicarea legilor relevante;
d) este restabilit pe deplin dreptul Curţii Constituţionale de a revizui orice lege, inclusiv legile bugetare şi fiscale;
e) libertatea şi pluralismul presei sînt garantate prin dispoziţiile şi aplicarea legii ungare privind mass-media, în special în privinţa participării reprezentanţilor societăţi civile şi ai Opoziţiei în Consiliul Mass-media;
f) noua lege electorală respectă standardele democratice europene şi principiul alternanţei politice;
g) dreptul de a practica opoziţia politică în mod democratic este garantat în interiorul şi în afara instituţiilor;
h) legea privind bisericile şi denumirile religioase va respecta principiile fundamentale ale libertăţii de conştiinţă şi va evita condiţionarea înregistrării bisericilor de aprobarea Parlamentului ungar cu o majoritate de două treimi;
5) Solicită Comisiei Europene să ceară avizul Comisiei de la Veneţia cu privire la întregul pachet legislativ alcătuit din noua Constituţie, dispoziţiile tranzitorii şi legile cardinale şi să continue să acţioneze împreună cu privire la această problemă în cadrul Consiliului Europei;
6) Însărcinează Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, în cooperare cu Comisia Europeană, Consiliul Europei şi Comisia de la Veneţia, să urmărească dacă şi în ce mod sînt aplicate recomandările Comisiei şi ale Parlamentului European, menţionate la punctul 4 din prezenta Rezoluţie şi să-şi prezinte concluziile într-un raport;
7) Încredinţează Conferinţei preşedinţilor sarcina de a examina, ţinînd seama de raportul menţionat la punctul 6, oportunitatea luării măsurilor necesare, inclusiv a măsurilor stipulate la articolul 74e din Regulamentul de procedură/articolul 7.1 din TUE;
8) Încredinţează preşedintelui sarcina de a transmite prezenta Rezoluţie Consiliului, Comisiei Consiliului Europei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale, CSCE şi secretarului general al ONU.

Explicaţie poză: Martie 1998. Sala Polivalentă din Tg. Mureş e plină pînă la refuz. Peste 10.000 de oameni îl aclamă pe liderul PRM, care a rostit un discurs fulminant împotriva „hungaritei cronice“. La prezidiu pot fi văzuţi martirul Mihăilă Cofariu şi primarul de atunci al Clujului, Gh. Funar.

Ziarul TRICOLORUL, nr 2393 / 17.02.2012

Ajutor umanitar din partea PRM pentru ţăranii sinistraţi din comuna buzoiană Vintilă Vodă


Comunicat de Presă

În prezenţa domnului Corneliu Vadim Tudor, vineri, 17 februarie a.c., la orele 10 dimineaţa, din faţa sediului central al PRM (Str. Vasile Lascăr nr.16) va pleca un transport umanitar către comuna sinistrată Vintilă Vodă, din judeţul Buzău. Ajutoarele constau în: 1.000 de pîini calde (proaspăt scoase din cuptor), 600 de sticle de apă minerală, conserve de carne, zahăr, ulei, mălai, făină, orez, dulciuri, răcoritoare, jucării, obiecte de îmbrăcăminte, precum şi mai multe exemplare ale Bibliei, Calendare Ortodoxe pe anul 2012 şi o donaţie de carte, pentru şcolile din localitate, făcută de liderul formaţiunii.
Avem plăcerea să vă invităm să luaţi parte la acest eveniment.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM
16 februarie 2012

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2393 / 17.02.2012

GENERALUL IARNĂ I-A ÎNVINS PE PORTOCALII


Pînă în ultima decadă a lunii ianuarie 2012, în România a fost o iarnă blîndă şi călduroasă, cu puţină zăpadă şi cu temperaturi peste mediile multianuale. Autorităţile şi firmele responsabile cu deszăpezirea au avut puţin de lucru. Spre sfîrşitul lunii ianuarie şi în luna februarie a.c., Generalul Iarnă s-a abătut asupra României cu mari cantităţi de zăpadă, viscole şi temperaturi foarte scăzute. Din nou, autorităţile centrale şi locale au fost luate prin surprindere şi au fost găsite nepregătite pentru a rezolva situaţiile concrete. Zăpada mare şi, mai ales, viscolul au avut drept consecinţe: blocarea unui mare număr de autovehicule pe cele două autostrăzi, pe numeroase drumuri europene, naţionale şi judeţene; anularea a sute de trenuri şi a zborurilor de pe aeroporturi; închiderea pentru mai multe zile a autostrăzilor, drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale; închiderea zilnică a mii de şcoli, ajungîndu-se la peste 8.000 în ziua de 14 februarie a.c.; întreruperea aprovizionărilor cu alimente şi curent electric în sute de localităţi, mai ales în comune şi sate, timp de 5-15 zile; izolarea a zeci de comune şi sute de sate; cele mai multe decese, din cauza hipotermiei, înregistrate în Uniunea Europeană (86 pînă în 15 februarie a.c.). O asemenea calamitate naturală nu s-a înregistrat din anul 1954, dar atunci au fost doar doi morţi din cauza frigului.
În timp ce ţara este sub nămeţi, cînd numeroase comune şi sate sînt izolate de restul lumii, Regimul Băsescu–Boc a decis că este momentul potrivit pentru a fi schimbat Guvernul României. Premierul filozof şi profesor de drept neconstituţional, Emil Boc, a fost obligat să demisioneze, iar în locul lui a fost numit profesorul de Istorie şi şef al spionilor, Mihai Răzvan Ungureanu, fost bursier Sörös, acum fără de partid, un alogen cu nume neaoş românesc. Faţă de Guvernul Boc V, în Guvernul Ungureanu au fost schimbaţi numai miniştrii obosiţi ai PDL cu rezervele lor ceva mai tinere şi fără experienţă. Miniştrii din partea UNPR şi UDMR au rămas în funcţii, în lupta împotriva Poporului Român.
Generalul Iarnă nu a fost impresionat de schimbarea Guvernului Boc V cu Guvernul Ungureanu şi i-a ajutat pe români să afle adevărul în legătură cu: preşedintele Băsescu; miniştrii; Parlamentul; Puterea şi Opoziţia; prefecţii, preşedinţii de Consilii Judeţene, primarii şi Consiliile Locale; Armata, Poliţia şi Jandarmeria; dotarea şi activitatea firmelor de deszăpezire; Serviciul de Ambulanţă; firmele care furnizează energie electrică şi gaze naturale; situaţia rezervelor de stat. Generalul Iarnă i-a găsit pe cei mai mulţi dintre conducători nepregătiţi, iresponsabili, indiferenţi, lipsiţi de omenie, iar pe unii i-a prins la furat din banii publici. Să-i luăm pe rînd:
1) Preşedintele României are dreptul şi obligaţia, conform art. 86 din Constituţie, să consulte Guvernul „cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită“. Nu a făcut-o! Nu se ştie dacă premeditat sau din  lipsă de omenie. Cînd România s-a aflat zile în şir sub cod galben şi portocaliu de ninsori abundente, viscol şi temperaturi foarte scăzute, preşedintele Băsescu nu s-a dus niciodată la Guvern, nici să-l consulte, dar nici să prezideze şedinţele acestuia. Altădată, acelaşi preşedinte Băsescu vizita Executivul pentru teme de mică importanţă, zicînd că este preşedinte-jucător. După ce  a fost de multe ori ministru al Transporturilor şi apoi, de peste 7 ani, preşedinte al României, cetăţenii români constată că nu avem preşedinte-deszăpezitor. Preşedintele-constatator Băsescu, în monologul televizat din 13 februarie a.c., le-a spus românilor că a aflat că ţara nu dispune de dotarea tehnică necesară pentru deszăpeziri, spre a face faţă exigenţelor cetăţenilor. Numai din profiturile anuale, de circa 300 milioane euro, date „băieţilor deştepţi“ din energie, în baza unor contracte secrete, Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc putea să rezolve problema dotărilor cu mijloace moderne şi performante pentru deszăpezire, precum şi a pădurilor şi perdelelor de protecţie. Mai mult, pentru a-i sfida pe români şi autorităţile locale, cînd ţara este sub nămeţi şi în plin viscol în multe judeţe, cînd se schimbă între ele codurile galbene cu acelea portocalii, preşedintele Băsescu s-a refugiat la Predeal, la odihnă, în vila lui Ceauşescu, pentru a citi cuvîntarea preşedintelui PSD din Parlament, de la învestirea Guvernului Ungureanu. Conform Constituţiei, art. 93, preşedintele Băsescu trebuia să instituie starea de asediu sau starea de urgenţă în unele judeţe, la cererea motivată a autorităţilor locale, cum a fost cazul judeţelor Vrancea şi Buzău. Nu a făcut-o! De ce? Din considerente politice, din lipsa organizării şi a dotărilor adecvate, dar mai ales pentru a lăsa să se deruleze încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor. Instituirea stării de urgenţă într-un judeţ ar fi permis restabilirea stării de normalitate şi salvarea multor vieţi omeneşti, dar, totodată, ar fi fost şi un exerciţiu necesar, o aplicaţie reală şi un test edificator pentru autorităţi şi populaţie. Refuzul preşedintelui Băsescu dovedeşte că Statul Român, în 22 de ani, a fost adus în situaţia să nu poată face faţă instituirii stării de urgenţă nici măcar la nivelul unui judeţ! Acelaşi preşedinte Băsescu, la fel ca şi premierii Boc şi Ungureanu, nu a avut şi nu are curajul să se ducă la Centrul Naţional pentru Coordoonare şi Intervenţii în Situaţii de Urgenţă, inaugurat în anul 2008, care are statut de muzeu neterminat, nefiind funcţional, lipsind legăturile cu judeţele din cauza unui soft. S-au cheltuit, pînă acum, 7,5 milioane euro şi apoi s-a pus lacătul pe acest Centru Naţional, aflat la marginea Bucureştiului. Ca şi pînă acum, în Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, nimeni nu răspunde.
2) Fostul premier Emil Boc s-a făcut că lucrează la deszăpezire, punînd mîna pe lopată, dar a abandonat repede, fără să-i identifice pe cei vinovaţi de situaţia dezastruoasă  din ţară şi fără să se adreseze Parchetului. Noul premier, alogenul Mihai Răzvan Ungureanu, a făcut o vizită de lucru în judeţele Vrancea şi Buzău, dar nu a avut curajul să intre şi să stea, măcar 24 de ore, într-un cavou de zăpadă, sau într-o cazemată de zăpadă, de fapt în casele ascunse sub nămeţi cu înălţimea de 4-6 metri, unde să reziste împreună cu săteni bătrîni şi bolnavi, fără alimente, fără căldură şi fără curent electric. Între două zboruri cu elicopterul, premierul Ungureanu le-a cerut autorităţilor locale „seriozitate, seriozitate, seriozitate“, căutînd să-l imite pe cel din neamul lui, V.I. Lenin, care a lansat lozinca „Învăţaţi,  învăţaţi, învăţaţi”. În această scurtă vizită de lucru, premierul Ungureanu, referindu-se la cetăţenii izolaţi în case şi în sate, de 2-3 săptămîni, majoritatea cu vîrste de peste 70 de ani, flămînzi, disperaţi şi înfriguraţi, unii cu morţi în casă de multe zile, i-a etichetat drept „leneşi“. Se pare că actualul prim-ministru visează cu ochii deschişi. Semnele clinice sînt vizibile: ochii se rotesc în orbite, dintr-o parte în cealaltă, iar extremităţile vibrează. Din păcate, alogenul premier Ungureanu nu a avut nici o atitudine umană faţă de românii sinistraţi şi disperaţi şi nu a făcut nici un apel la solidaritatea cetăţenilor României şi ajutorarea celor îngropaţi sub nămeţi.
3) Parlamentul nu se preocupă de situaţia din ţară. Marea majoritate a senatorilor şi deputaţilor nu au fost şi nu sînt prezenţi în colegiile în care au fost aleşi de calculator, după fraudarea alegerilor. Sînt impresionaţi de imaginile transmise de televiziuni. Unul dintre liderii PDL, obţinînd informaţii pe surse portocalii, a declarat la televiziune că oamenii care au murit din cauza înzăpezirilor şi a gerului erau beţi. În lipsa parlamentarilor Opoziţiei, Puterea se face că lucrează în Comisiile parlamentare, luni după-amiaza şi marţi dimineaţa. Timp de aproape o lună, Opoziţia (PSD, PNL şi PC) nu a introdus la Senat o Moţiune simplă pe tema situaţiei existente în ţară, prin care să oblige Guvernul să aloce sumele necesare, din rezerva bugetară, pentru achiziţionarea rapidă a dotărilor moderne necesare la deszăpezirea drumurilor, precum şi pentru carburanţi şi alimentele de strictă necesitate. Parlamentarii au şansa să iniţieze o propunere legislativă privind achiziţionarea de către Guvern şi dotarea Consiliilor Judeţene şi a Consiliilor Locale cu un număr corespunzător de utilaje şi maşini pentru deszăpezire, precum şi cu sănii care să fie trase de cai, spre a fi folosite la transportul alimentelor şi al bolnavilor pînă la drumurile unde au acces ambulanţele sau la locurile unde pot să aterizeze elicopterele.
4) Datorită neînţelegerilor dintre unii prefecţi, preşedinţi de Consilii Judeţene şi primari, nu s-a ajuns la instituirea la timp a stării de asediu la nivelul unor judeţe sau a unor localităţi. Foarte tîrziu şi cu mare greutate, s-a instituit starea de asediu pentru judeţul Vrancea (dar numai pentru 24 de ore) şi pentru cîteva comune. Situaţia reală obliga de mult timp să se treacă la strarea  de asediu, la rezolvarea grabnică  a situaţiilor critice din sute de localităţi şi la salvarea oamenilor de sub nămeţi. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor a avertizat în legătură cu înzăpezirile şi viscolul care vor bloca ţara, iar noul ministru ne-a  înştiinţat că vor fi inundaţii ca urmare a topirii zăpezilor. Ei au spus, dar cei care suferă sînt românii.
5) Jandarmeria şi Armata, avînd efective puţine, dar înarmate numai cu lopeţi, au participat la deszăpezirea multor locuinţe şi la salvarea cetăţenilor. Poliţia s-a specializat în închiderea drumurilor şi în blocarea traficului. Ca urmare a disponibilizării a peste 10.000 de poliţişti, au dispărut din oraşe, comune şi sate oamenii legii, care cunoşteau situaţia reală din localităţi, Îi ştiau pe localnici, cunoşteau care sînt urgenţele la intervenţii în caz de calamităţi. Cele întîmplate în această iarnă obligă la revenirea la normalitate în ceea ce priveşte prezenţa poliţiştilor şi jandarmilor în mediul rural. De asemenea, trebuie spus adevărul şi informată populaţia în privinţa numărului foarte mic de elicoptere de care dispune Ministerul Administraţiei şi Internelor.
6) Generalul Iarnă a confirmat că au fost trucate licitaţiile şi contractele încheiate cu firmele de deszăpezire, cu scopul de a sifona bani publici către cei aflaţi la Putere. Firmele respective nu au dotarea modernă necesară pentru deszăpezire şi, ca urmare, s-a ajuns la închiderea repetată a celor două mici autostrăzi, a drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale. Datorită lipsei utilajelor necesare pentru deszăpezire, s-a ajuns ca în multe comune şi în numeroase sate să nu se poată interveni la deszăpezire decît după 7-21 de zile de cînd au fost izolate acele localităţi. Crezînd că pot ascunde adevărul, autorităţile centrale şi locale au evitat să informeze zilnic populaţia în privinţa numărului de maşini, utilaje şi tractoare folosite la deszăpezire, precum şi a lungimii drumurilor deszăpezite. Ca urmare a contractelor cu dedicaţie pentru deszăpezire şi a nerespectării acestora, s-a ajuns la blocarea circulaţiei pe drumurile publice, la izolarea a numeroase localităţi, la închiderea şcolilor, la perturbarea activităţilor economice şi la numeroase decese. Răspunde cineva pentru toate acestea? Deocamdată, nimeni. Mai mult, preşedintele Băsescu le-a mulţumit public firmelor care nu au reuşit să deszăpezească drumurile, chiar şi atunci cînd a fost interzisă circulaţia.
7)  De la rezerva de stat s-au scos tîrziu şi au fost acordate puţine ajutoare pentru zecile de mii de persoane izolate în locuinţe în sate, comune şi oraşe. Mai repede au acţionat autorităţile Statului Român pentru a-i ajuta pe sinistraţii din diverse colţuri ale lumii, decît pe cetăţenii români. De asemenea, din uriaşul fond de rezervă la dispoziţia primului-ministru s-au alocat sume foarte mici pentru a combate efectele căderilor masive de zăpadă şi ale viscolului. Un guvern responsabil şi căruia îi pasă de ceea ce se întîmplă în ţară şi de viaţa cetăţenilor români ar fi achiziţionat de urgenţă un număr mare de utilaje şi maşini similare cu cele folosite pentru deszăpezire în Suedia, Germania, Federaţia Rusă, Finlanda şi Norvegia. De ce nu s-a acţionat în această direcţie? Nu din lipsa fondurilor! Din alte cauze, care au legătură cu Holocaustul împotriva Poporului Român.
Românii trebuie să ştie că, după  lovitura de stat din decembrie 1989, ţara a fost transformată, în mod programat, într-o colonie, iar în funcţiile de conducere de la nivel central şi local au fost numiţi, respectiv aleşi, în urma unor alegeri fraudate, o mulţime de alogeni. Se repetă, în mare parte, scenariul din perioada instaurării comunismului în România. Mulţi copii şi nepoţi ai alogenilor care au introdus comunismul în România au ajuns, nu întîmplător, să deţină funcţii de conducere în Statul Român, în ultimii 22 de ani, şi să acţioneze în Holocaustul împotriva românilor. Cu privire la mulţi dintre ei sînt ocultate informaţiile de bază. Oficial, nu se face referire la etnia lor, iar cei vizaţi nu au curajul să spună adevărul şi să se laude cu etnia din care provin. La mijlocul lunii februarie 2012, alogenii deţin următoarele funcţii deosebit de importante: preşedinţia României; preşedinţia Senatului; preşedinţia Camerei Deputaţilor; şefia Guvernului; funcţia de viceprim-ministru; conducerile ministerelor; funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României, precum şi pe aceea de reprezentant al României la FMI; şefia Societăţii Române de Radiodifuziune; în această situaţie sînt şi consilierii acestora. Alogenii au alte preocupări şi obiective, legate de proiectul „Israel în România“. Ca urmare, respectivii nu au făcut apel la solidaritatea românilor pentru ajutorarea populaţiei aflate în localităţile izolate. Noroc cu iniţiativa posturilor de Televiziune, a Bisericii, Armatei, Jandarmeriei, a partidelor politice, a multor primari şi a unor firme private, care au strîns ajutoare, mai ales alimente, pe care le-au transportat şi distribuit locuitorilor din satele şi comunele izolate.
În timp ce codurile galbene şi portocalii au cuprins întreaga Românie, preşedintele Băsescu, liderii PDL, UNPR, UDMR şi deputaţii din partea minorităţilor etnice au pus de un Protocol, pe care l-au semnat la Palatul Parlamentului, într-un cadru funebru. Documentul se referă la Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. România, nefiind în zona euro, nu are nici o obligaţie referitoare în această privinţă. Aderarea benevolă a României la acest Tratat, acceptată rapid de către preşedintele Băsescu, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român prin Referendum Naţional, constituie încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor şi din proiectul „Israel în România“.

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al PRM,
Preşedintele Filialei PRM Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2393 / 17.02.2012

miercuri, 15 februarie 2012

În exclusivitate pentru „Tricolorul“ - România nu trebuie să semneze Pactul fiscal adoptat de Parlamentul European!


1) Pactul fiscal se adresează ţărilor din zona euro. România face parte din zona non-euro. România nu trebuie să semneze Pactul fiscal (indiferent de denumire) la 1 martie 2012. Ţara noastră nu este pregătită să-şi asume prevederile acestui Pact, prin care este forţată să recapitalizeze FMI-ul cu 500.000.000 de euro pe an. Este imperios necesar ca specialiştii, economiştii români să examineze şi să dezbată temeinic acest Pact fiscal, avantajele şi inconvenientele sale pentru o ţară mică şi săracă, cum este ţara noastră.
România nu mai poate suporta noi lovituri economice şi financiare, întrucît sărăcia în massă face imposibilă viaţa cetăţenilor acestei ţări. Avem cele mai scăzute pensii şi salarii din Uniunea Europeană, cel mai scăzut nivel de trai. Milioane de români sînt la nivelul sărăciei absolute.

2) Preşedintele Traian Băsescu, în mod total nejustificat, s-a grăbit să-şi exprime opţiunea pentru semnarea Pactului fiscal la 1 martie 2012.

3) Propunerile noastre către autorităţi sînt următoarele:

a)  Să se organizeze o dezbatere publică, timp de cel puţin 6 luni.
b) Să se constituie un Comitet format din cel puţin 100 de economişti cu experienţă, care să-şi exprime, sub semnătură, poziţia şi să participe la dezbateri. În urma unor examinări la nivelul acestui Comitet, să se formuleze poziţia acestuia în legătură cu avantajele şi inconvenientele Pactului fiscal, cu propunerea de opţiune, care să fie înaintată Guvernului şi Parlamentului, în vederea luării unei decizii.
c) Fiind vorba de suveranitatea ţării şi de consecinţele extraordinare în plan economic şi social ale Pactului fiscal, este necesar să se organizeze un Referendum Naţional, pentru a exista o aprobare a poporului suveran.

Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”
FLOREA DUMITRESCU
GHEORGHE STROE
CRISTIAN APOSTOL
15 februarie 2012

Ziarul TRICOLORUL, nr 2392 / 16.02.2012

marți, 14 februarie 2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LXVI)

10 MARTIE 1990. Pînă acum cîţiva ani, în timpul muncilor de primăvară ale cîmpului, boii erau nespus de folositori. Chiar în vremea din urmă, cînd tractoarele româneşti înconjuraseră de cîteva ori Planeta, destui ţărani de la noi arau tot cu boi, sau cu cai. Acum s-au emancipat şi dobitoacele astea. Chiar aşa, de ce să stea ele cuminţi în jug şi să tragă atelajul prin glodul noduros, cînd ar putea să se aşeze turceşte, pe un pat de fîn, şi să tragă nu la jug - ci la papiroase marca Kent? Un astfel de bou, în toată puterea cuvîntului (deşi face parte dintr-o rasă pitică), este Ion Cristoiu. L-am cunoscut pe acest neterminat. Era mare tartor pe la publicaţiile CC. al U.T.C. - instituţie cu care eu am fost întotdeauna la cuţite. Nu mai ţin minte momentul precis al primei noastre strîngeri de mînă, ne-o fi prezentat cineva, pe holurile Casei Scînteii. Dar ţin minte că, asemenea altui mic complexat, Dan Ciachir, acest Cristoiu avea o palmă moale şi umedă, de parcă atunci şi-o retrăsese dintr-o găoace de şarpe. Întreg aspectul lui era murdar: înota în nişte blugi jegoşi, la care singura parte curată erau manşetele (de regulă, la pantalonii oamenilor normali e invers, manşetele se murdăresc mai repede), arbora nişte plete slinoase, care se răsfrîngeau peste o cocoaşă de osînză, dar asta nu-1 deranja prea mult pe dromader, fiindcă el făcea şi mai face parte dintre acele ciudate vieţuitoare care se adaptează mediului din mers, în cazul de faţă mediul fiind chiar diformitatea lui fizică. La astfel de dihănii se referea, bănuiesc, Francis Bacon (presupusul autor real al operelor lui Shakespeare), Lord cancelar al Coroanei britanice, filozof şi logician de geniu, cînd scria: „Mai toate persoanele diforme sînt foarte îndrăzneţe”. Neîndoielnic, se declanşează un reflex psihic, care pune în mişcare gena agresivităţii. N-am rîs niciodată de defectele fizice ale oamenilor, dimpotrivă, am fost de multe ori impresionat de suferinţa acestora, care era cu atît mai profundă, cu cît nu se trăda prin nimic. Aşa e, cu condiţia ca oamenii aceştia, însemnaţi de la Dumnezeu, să-şi vadă de treaba lor, să nu-şi transforme handicapul într-o armă cu care să-i tortureze pe ceilalţi. Un astfel de caz 1-a constituit, în anii din urmă, celebrul Om cu Cap de Bou din Capitală. Natura, în criză de fantezie, mai naşte şi asemenea monştri. Cine era acesta? Un nefericit, care se născuse cu un cap şi cu o faţă ieşite din comun, ca o imensă rană roşie, ca o massă de carne tumefiată. Acest mutant om n-avea nici o vină, îşi purta piatra de Sisif pe umerii gîrboviţi de timpuriu. O ambiţie nobilă - pînă la un punct - 1-a făcut să dea examen la A.S.E. şi chiar să intre, ceea ce demonstra că pe dinăuntru era mult mai bine mobilat decît miile de contracandidaţi, care or fi arătat ei mai acătării, dar erau ceva mai prost înzestraţi la cerebel. Aici, în acest mediu juvenil, pigmentat de Baluri ale Bobocilor, de excursii, escapade şi cîntece, de glume şi încurcături amoroase - cine nu-şi aduce aminte de „Suflecată pîn-la brîu”, „Azi-noapte pe la trei”, „Fata mamii, ce-ai vrea tu” şi „Yupai-dia, Yupai-da?!”- a realizat nefericitul, în toată grozăvia, drama pe care o trăia. El era respins de toţi. Pe el nu-1 săruta nimeni. Lui îi dădeau profesorii examenele rapid, numai să le elibereze orizontul, să dispară în decor, să nu-1 mai vadă. Şi atunci, toată buna lui creştere s-a metamorfozat şi a intrat în psihologia tuberculoşilor, ori a bolnavilor de SIDA care se bucură cînd dau şi altora flagelul lor. Ce făcea Cap de Bou? Ştiu de la cumnata mea, care pe atunci era secretară la A.S.E., lucra cu profesorul Albu: se ascundea serile prin amfiteatre, ori după vreo coloană a facultăţii, pîndea studentele singuratice şi le speria! Chestia în sine n-ar fi o tragedie, dar una e să te sperie Alain Delon, iar alta e să-ţi facă „Bau!” un vîrcolac căzut parcă din Bestiarul lui Goya; dacă eşti gravidă - lepezi imediat; dacă ai cistită - faci pe tine ş.a.m.d. L-am văzut şi eu, o singură dată, pe acest tînăr semen al nostru, care nu se ştie ce păcate ale părinţilor sau bunicilor ispăşea; eu mergeam pe jos, pe lîngă Autoservirea de la Hotel Dorobanţi, iar el era într-un autobuz, stătea pe scaun şi se uita pe fereastră. Fiind stopul pus, am avut răgazul să-1 observ cu atenţie preţ de vreo 20 de secunde: n-avea nimic uman în el, parcă o ursitoare nebună a plămădit din deşeuri de ţesuturi o mască a durerii şi încrîncenării, pentru a-i cuminţi definitiv pe copiii mofturoşi, care suferă pentru fleacuri, fiindcă mai au coşuri pe faţă, ori fiindcă au ochi căprui, iar nu albaştri etc. Şi atunci m-a apucat o milă sfîşietoare de această creaţie a lui Dumnezeu, de tînărul ăsta bătut de soartă într-un asemenea hal, pentru care nu s-a fabricat încă nici măcar oglinda aceea care să-1 suporte. Pe atunci, prin anii ’70, cînd am trăit scena asta, nu văzusem încă nici un film de groază - dar astăzi îmi dau seama că tînărul nostru ar fi putut deveni un clasic al genului, şi-ar fi putut transforma hidoşenia într-un izvor de bogăţie, făcînd inutilă munca de la machiaj. Am încercat, preţ de o secundă, să mă transpun în locul lui, dar în clipa următoare m-am prăbuşit în hău, fiindcă m-au zguduit frisoanele poftei de a mă sinucide. Ulterior, am aflat că asta a şi făcut chinuitul om, fiindcă nu se mai tolera. Nu s-au mai tolerat ei oameni de geniu, darmite un asemenea om blestemat. „Serghei Esenin, mi-i urît cu tine/ Şi silă mi-i privirea să-mi ridic”.
Tot astfel şi cu acest Cristoiu. El e ca vai de lume, jumătate-de-iepure-şchiop călare pe jumătate-de-păduche-miop, dar ce-i în creieraşul lui nu vă imaginaţi: el trebuie să fie cel mai viril, cel mai adulat, cel mai lăudat, cel mai temut, cel mai profetic etc. Delirul ăsta cred că i s-a născut de pe cînd era pionier printr-o comună din Vrancea, cînd a venit un moment de impas al vieţii lui, în care a văzut că toţi colegii cresc, ca din apă, inclusiv fetele, numai el rămîne pitic. Pitic o dată, pitic de două ori, pitic de trei ori, gata, licitaţia s-a terminat! Zadarnic a mers cîţiva ani pe vîrfuri, săltat ca pe arcurile unui landou stricat, zadarnic şi-a cumpărat şi pantofi cu talpă de microporos, şi tot zadarnic a fost la doctor - hormonii sînt hormoni, te lasă ziua să-ţi faci de cap şi să te crezi stăpîn pe corpul tău, dar noaptea te ard de nu te vezi, adică nu-ţi permit să creşti, trag de tine şi, dacă îi calci pe nervi, te pomeneşti că te trezeşti chiar mai mic decît erai la culcare. Şi atunci, ce şi-a zis Cristoiu? „Pantofii cu toc nu m-ajută, lunganele astea de fete au început să mă scuipe în cap, unde să mă cocoţ eu, ca să fiu veşnic piua-ntîi, să am autoritate şi să le arăt tuturor că îi domin?”. Şi s-a urcat pe scaunul U.T.C.-ului! Cu picioarele, ca la un closet turcesc. De atunci, de la 15 ani, şi pînă astăzi, cînd are vreo 40, Cristoiu nu s-a mai dat jos nici o secundă: acolo a dormit, acolo şi-a făcut nevoile, acolo şi-a atras victimele feminine (ca un păianjen musculiţele), mozolindu-le cu gura lui asimetrică şi chinuindu-se să le facă în 10 ore ceea ce un om sănătos le face în 10 minute. Aproape că n-a existat subalternă a lui, de la „Viaţa studenţească”, şi, mai apoi, „Scînteia tineretului” şi „Teatrul“, care să fi scăpat de hărţuirea sexuală a pocitaniei. Cu cîteva i-a ţinut figura, mai ales cu o oarecare Mariana B. „Vadime - îmi spunea Barbu prin anii ’80 - ştii ce face năpîrstocul ăla de Cristoiu? Se închide în birou cu una fără dinţi, mamă a doi copii, se îmbată ca porcii şi pe urmă se împerechează pe jos, pe covor, pe unde apucă. Ce zici, mă, de ăsta? E aşa de nărăvaş? Păi are el hădărag pentru iepele alea?”. Mult timp am făcut haz de Cristoiu, imaginîndu-ni-1 cum se caţără pe calorifer, îşi face vînt cu pletele alea ca nişte vîzdoace unsuroase, apoi se prăvale ca Icar din înălţimi, peste trupul fleşcăit al femeii cu gingiile defrişate, în vreme ce bărbatul ăsteia, un ţigan de cărbune, ciocănea la uşă şi striga: „Tovarăşe Cristoiu! Asta-i etica şi echitatea socialistă pe care ne-o predicaţi la şedinţele de partid?! Tovarăşe Cristoiu! Tovarăşe Cristoiu! Sînt eu, Tibi! Ştiu că sînteţi înăuntru, deschideţi, altfel mă voi adresa tovarăşei Elena Ceauşescu şi tovarăşului Nicu!”. Ulterior, scandalurile devenind insuportabile, activistul Cristoiu a fost mutat la revista „Teatrul”. Aici chiar că n-avea nimic comun cu publicaţia, nici cu mişcarea teatrală. Era limpede că fusese o numire din rezerva de cadre a CC. al U.T.C. - de altfel, în eventualitatea că s-ar fi făcut transferul de putere de la Ceauşescu-senior la Ceauşescu-junior („Viitor conducător”, vorba cuiva), Cristoiu era destinat să devină şeful Secţiei de Presă a CC al P.C.R., în locul lui Constantin Mitea. Dar, şi la revista „Teatrul” ghimizdrocul s-a ocupat tot de găinării, mai ales că aici simţurile lui erau biciuite şi mai zdravăn, datorită defilării de actriţe, studente la I.A.T.C. şi aspirante la glorie. Aşa că s-a încurcat cu o hartistă, pe care o poseda tot în birou, tot pe reşou, tot pe mochetă, fiindcă avea băiatul antrenament. Aflînd şi de „aventurile” astea, nevasta lui Cristoiu (o profesoară, pe nume Cornelia) 1-a bătut efectiv, i-a închis pantofii în dulap şi nu 1-a mai lăsat să meargă - la bibliotecă, zicea el - la curve, zicea ea. Culmea este că activistul chiar a reclamat chestia asta în scris, la procesul de divorţ. Pînă la urmă, femeia n-a mai răbdat, şi-a luat copilul de mînă şi dusă a fost, s-a pierdut în lumea largă. Ultima oară l-am văzut pe Cristoiu prin vara lui ’89, trecea pe lîngă Monitorul Oficial, nu departe de Policlinica Batiştei. Tot murdar, tot cu căutătura piezişă, tot cu complexul pigmeului. Am schimbat cîteva vorbe cu el, în scîrbă. Nu-1 puteam ierta pentru modul abject în care se purtase cu Patronul: după ce se rugase de mine săptămîni de-a rîndul să-1 conving pe acesta să accepte a publica unele fragmente din romanul „O lume de cîştigat” în penibilul lor „Supliment literar-artistic al Scînteii tineretului”, imediat cum s-a declanşat un scandal la o şedinţă C.P.Ex., unde Gogu Rădulescu şi Ştefan Voicu l-au reclamat pe Barbu lui Ceauşescu, că-şi bate joc de ilegalişti, acest Cristoiu s-a spălat pe mîini, şi-a făcut autocritica şi a întrerupt serialul.
Astăzi, după aproape trei luni de recluziune, Cristoiu scoate din nou capul în lume. Şi ce cap! Acum nu mai e activist comunist, ci viceversa, activist anticomunist. Nici eroul lui Kafka, din schiţa „Metamorfoza”, care dimineaţa s-a trezit... gîndac, nu-mi provoacă o asemenea uimire şi repulsie. Unde putea Cristoiu să-şi facă reapariţia publică? La fostul lui tovarăş de coţcării uteciste, de la Gospodăria de Partid a CC al U.T.C, Nistorescu e-al său nume şi minte de face spume! Mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred: în „Expres”, Cristoiu vorbeşte despre „crimele comunismului şi ale ceauşismului” (?!), el, tocmai el, care a fost redactor-şef la trei reviste comuniste, el, tocmai el, care şi-a rezolvat toate problemele esenţiale (maşină, casă, voiajuri peste hotare, concedii, loc de muncă pentru nevastă, tabere internaţionale pentru copil) invocînd mereu prietenia cu Nicu Ceauşescu, el, tocmai el, care îl însoţise pe acesta la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, scriindu-i discursul, ducîndu-i servieta, ca ultimul ţucălar! Crimele comunismului şi ale ceauşismului? Păi dacă-i pe aşa, unul dintre călăi e chiar acest handicapat rău şi cu dinţii negri. Mă întreb, cu groază, ce ar fi făcut lichelele astea de teapa lui Cristoiu, Nistorescu, George Arion şi a altor utecişti fruntaşi, dacă, pentru a-şi spăla păcatele, ar fi fost puşi de controlorii străini nu să scuipe unde-au pupat cu foc, ci să-şi dezgroape părinţii sau bunicii! „Faceţi treaba asta? Vă iertăm!” - ar fi putut să le spună, cu cinism, un asemenea mc-carthyst, în vînătoarea lui de „vrăjitoare comuniste”. Aşa după cum îi cunosc eu pe fripturiştii ăştia fără nici un Dumnezeu, la care s-ar putea adăuga şi alţi politruci neobosiţi, ca Paler, Arachelian, Carmen Dumitrescu, Zoni Vrînceanu, Sergiu Andon, S.R. Stănescu ş.a. - cred că ar fi stat cîteva zile pe gînduri, după care ar fi purces la fapte, cu patos revoluţionar, creîndu-şi chiar justificări, în numele democraţiei, mai ales că părinţii sau bunicii tot sînt morţi, tot nu simt nimic. Dar, în acest număr din „Expres” apar şi alte anomalii la fel de scandaloase. Nici n-am terminat bine să fac mărunt din buze, în privinţa acestui butoiaş de slănină rîncedă, care e Cristoiu, că mă apucă pandaliile şi din pricina unui oarecare Ion Bogdan. Ce scrie ăsta? Cică, dacă a reapărut în presă Dinu Săraru, el se aşteaptă să-şi facă apariţia, în curînd, şi Dumitru Popescu, şi Constantin Olteanu, şi Eugen Barbu, şi Corneliu Vadim Tudor, şi Ilie Matei ş.a. Vedeţi lepădătura? Aşează trei scriitori, care n-au avut nici o funcţie politică, alături de trei membri marcanţi ai CC al P.C.R, care, la ora actuală, sînt închişi pentru genocid (chit că asta e o minciună sinistră, cei trei n-au nici o vină, pentru simplul motiv că în România n-a existat nici un genocid). Şi, la urma urmei, de ce n-am avea dreptul să scriem şi noi, să ne facem meseria? Şi cine ne judecă, o răpciugă evadată de la „Posta Redacţiei”? Dar cel mai grav articol este altul: „Lovitura de graţie” se intitulează, şi e semnat tot de un ilustru necunoscut, Silviu Alupei. Citesc, recitesc, notez în Jurnal şi simt cum mă înmoaie o fîlfîială de inimă. Iată ce debitează acest schizofrenic, sub ocrotirea micului bişniţar de maşini, de ţigări şi de femei, Cornel Nistorescu: „Ne-au ajuns două mii de ani de subistorie. Acest neam, amestecat cu drojdia armatei romane, trecut prin spadă de barbari, jefuit pînă la sînge de otomani, vîndut fanarioţilor, îngenuncheat şi umilit de austro-ungari, cotropit de nazişti şi călcat pe grumaz de cizma rusească, a ieşit pînă la urmă în istorie prin cea mai cutremurătoare jertfă (...). Două mii de ani ne-am trădat neamul (deci neamul şi-a trădat neamul - nota mea C.V.T.), ne-am vîndut orişicui, turcilor sau vreunei internaţionale - două mii de ani am fost un popor de laşi şi de fricoşi care nu am făcut (corect au - nota mea C.V.T.) decît cel mult o răscoală cu furci şi topoare, sau nişte războaie, şi atunci împinşi de la spate, dar acum am arătat lumii cum comunismul a căzut”. Ei, bravos! Am trăit s-o aud şi pe-asta! Probabil că, dacă am fi dărîmat comunismul pe timpul lui Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, n-am mai fi fost un Popor de laşi! Acesta e cel mai infam text antiromânesc pe care l-am citit pînă acum. Felicitări, Nistorescule! Rămîne în picioare zicerea mea mai veche: U.T.C.-ul naşte monştri!
Dar, să luăm la bani mărunţi şi alte publicaţii. În „Revista Cultului Mozaic”, rabinul Moses Rosen iar mă atacă, fiindcă el a simţit pulsul vremii: toate căzăturile, pentru a-şi spăla păcatele, trec prin proba asta obligatorie (exerciţii impuse, la gimnastică) şi anume demonizarea lui Barbu, Vadim, Păunescu, Ungheanu, Săraru, D.R. Popescu... Dar, să nu fiu rău şi, în nici un caz, să nu fiu prost: înjurăturile din partea unui ticălos ca acest rabin n-au cum să-mi facă necazuri, dimpotrivă, românii mă vor compătimi şi mă vor regreta. La televizor, acelaşi „bîlci al deşertăciunilor”. Miliţia recunoaşte, public, că s-au înmulţit atacurile banditeşti din Bucureşti. Este prezentat, printre altele, cazul Şcolii Generale nr. 25, unde profesorii, elevii şi părinţii sînt maltrataţi de nişte bande de huligani care ţin lăcaşul de învăţămînt în stare de şoc, cu lanţuri, cuţite, alte arme albe. E înfăţişat chiar un elev care a fost bătut cu lanţul în cap, apoi dezbrăcat în pielea goală şi jefuit. Mamă-mamă, ce ordine aş face eu în ţara asta, ce mieluşei ar deveni criminalii, mai ceva ca violatorii din filmul „Portocala mecanică”! Îi bat huliganii pe copiii de şcoală cu lanţul? Cu lanţul de la WC i-aş lega de gît şi i-aş pune să spele closetele şcolilor pînă vor străluci ca gheaţa patinoarului!
Mă sună Nuţu din Germania. Îmi spune că după meciul amical de fotbal Bayern Munchen - România s-au încasat 800.000 de mărci, destinate ţării noastre. Numai că a pus botul la „mălai” Ţiriac, care a dat delegaţiei române 100.000 de mărci şi 5 maşini Opel, iar restul sumei a oprit-o el. Toate astea au fost popularizate prin presa şi Televiziunea germană. Întrebat ce părere are despre toate scamatoriile astea, Cornel Dinu, care însoţea echipa ca secretar de Stat la Ministerul Tineretului şi Sportului, a dat un răspuns grăitor: „Ce vreţi? Nu-l cunoaşteţi pe Ţiriac? El nu se bagă într-o afacere, dacă nu cîştigă de trei ori mai mult”.
Noaptea, tîrziu, îmi este dat să-1 văd şi pe Kant la puşcărie! Ce-ai făcut, mă, Nea Immanuele, de te-au băgat ăştia la zdup, că matale erai om corect, aveai cerul cu stele deasupra şi legea morală înăuntru, mai ales că erai şi foarte punctual, îşi potriveau ceasurile după plimbarea matale pînă şi bisericile din Königsberg (actualmente Kaliningrad)?! Dar mă liniştesc repede, nu e vorba decît de un citat din opera marelui gînditor, care tronează deasupra arestului din Iaşi: „Omul lipsit de educaţie nu ştie să se servească de libertatea sa”. Asta cam aşa e. Uite-1, bunăoară, pe Silviu Brucan. Ar putea spune cineva că are educaţie? N-ar putea. Vorba lui Marmeladov, din romanul lui Dostoievski „Crimă şi Pedeapsă”: „Doamnă, ar putea spune cineva că eu nu sînt un porc?“. Ce poţi răspunde la o asemenea întrebare? Îi faci omului pe plac şi-i răspunzi că nu, n-ar putea. Adică da, e un porc. Aşa şi cu Silviu Brucan. Dar dacă tot el se ascunde şi în spatele pseudonimului Silviu Alupei? Şi dacă cineva ar întoarce pe dos numele de Alupei, citindu-1 de la coadă la cap, ca pe-o anagramă, Iepula, n-ar rezulta însăşi valoarea lui Brucan? Încerc s-adorm. Greu. Am pierdut şi ziua asta. Şi nu-mi iese din cap bătrînul necunoscut care, în zorii acestei zile înfrigurate de martie, a fost găsit lîngă scara blocului nostru, pe trotuar. Murise, fulgerător, de inimă. Milostive, femeile l-au învelit cu nişte pături. Numai că sufletul lui se făcuse vrabie şi privea din înalturi vînzoleala aia de oameni care forfoteau lîngă un leş inert, ce semăna cu ceea ce fusese el cîndva. Numai cîinele maidanez care păzeşte intrarea, Gigi Securistul, cu faţa lui de arlechin, jumătate albă, jumătate neagră, de parcă l-au tras la maşina de cusut chiar îngerii, priveşte ca un înţelept larma din jur şi clipeşte complice, din genele lui ca nişte clape de pian, jumătate negre şi jumătate albe, la vrăbiuţa pe care numai el o vede... Adorm, gîndindu-mă la Haşdeu, care se întreba: cum oare, prin ce miracol, înţelege cîinele că stăpînul lui e mort, şi îi lasă pe toţi să se apropie de acesta - el, care, pe cînd trăia stăpînul, nu îngăduia nimănui să-1 atingă? (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2391 / 15.02.2012

Mesaje primite de preşedintele PRM la biroul său din Parlamentul European – Strasbourg


Stimate domnule Vadim Tudor,

Campania denumită „8ore” cere să se pună capăt transportului pe distanţe mari a animalelor ce urmează să fie sacrificate în Uniunea Europeană. Este o problemă care a fost de multe ori pusă în discuţie de Parlamentul European şi de milioane de cetăţeni europeni, dar care nu a fost încă integrată în legislaţia europeană decît sub forma unei declaraţii generale privind sacrificarea animalelor cît mai aproape de ferma de unde provin, aceasta fiind cea mai bună opţiune. Prezentul Regulament 1/2005 încă permite ca un număr extrem de mare de animale să fie transportate,  în condiţii greu de acceptat, pe drumurile europene, uneori chiar pentru cîteva zile, numai ca să fie sacrificate la sosire.
Peste un milion de europeni au semnat deja petiţia care stă la baza campaniei „8ore”, şi pe care puteţi să o accesaţi pe site-ul www.8hours.eu/supporters.eu .
Acestei campanii au decis să i se alăture 110 membri ai Parlamentului European. Puteţi găsi lista cu numele lor pe site-ul de mai sus.
Vă scriu în legătură cu o importantă iniţiativă, care implică în mod direct Parlamentul European: strîngerea de semnături pentru Declaraţia Scrisă 49/2011 privind limitarea, la maximum 8 ore, a duratei transportului pe teritoriul Uniunii Europene al animalelor ce urmează să fie sacrificate. Declaraţia Scrisă, al cărei text îl veţi găsi ataşat, este legată în mod direct de campania celor „8ore”.  Declaraţia a fost semnată, pînă acum, de 176 membri ai Parlamentului European, dar, după cum ştiţi, sînt necesare mult mai multe semnături.
Vă scriu pentru a vă solicita să semnaţi Declaraţia Scrisă 49/2011 şi pentru ca şi alţi membri ai Parlamentului European să facă acelaşi lucru.
Vă rog să nu ezitaţi să mă contactaţi, dacă aveţi nevoie de alte informaţii. Sper că veţi fi de acord să sprijiniţi această iniţiativă, în scopul unui tratament uman al animalelor din Europa.
Cu cele mai bune urări.
CHRISTA BLANKE,
Fondatoare şi directoare a Asociaţiei „Îngerii Animalelor”, Rossenstrasse, B-D 80323 Frankfurt
6 febr. 2012

====================

Domnule europarlamentar Corneliu Vadim Tudor,

Gîndind că fiecare europarlamentar, pe lîngă multe alte probleme, reprezintă la nivel european şi problemele majore ale alegătorilor din ţară, îmi permit să vă solicit ajutor în clarificarea unei situaţii personale majore.
Spre documentare privind situaţia de fapt, vă trimit alăturat cópii după sesizarea adresată CNAS Bucureşti şi consilierului prezidenţial pe probleme sociale şi copiile după chitanţele cu care am achitat sumele facturate de spitalele din Franţa, plătite prin fiul meu, Dimache Florin Liviu. Vă rog, deci, cînd aveţi activitate la Strasbourg şi sînteţi însoţit de un consilier personal, să-l trimiteţi la CAS Strasbourg să ceară următoarele relaţii: 1) Dacă am posedat card european de sănătate, ce reprezintă sumele facturate şi pretinse spre a fi achitate; 2) De ce este obligatoriu ca CAS Prahova să consulte CAS Strasbourg cît să-mi deconteze din sumele facturate şi plătite? Eu sînt asigurat în România, plătesc 95 lei noi lunar în ţară, nu în Franţa. Nu înţeleg nimic şi consider că la mijloc e o mare gogoriţă. 3) În ce ţară europeană un cetăţean asigurat mai plăteşte pentru o zi de spitalizare pensia pe o lună (300 de euro)? Dacă are o spitalizare mai lungă, de unde ia aceste pensii anticipat? Doamna consilier Popescu, de la CAS Prahova, care se ocupă cu asemenea probleme, afirma că la mijloc este o neînţelegere a situaţiei din partea CAS Strasbourg, unde să fac contestaţie.
De aceea, apelez de dumneavoastră să mă ajutaţi în rezolvarea acestei probleme, în care, din 2.383,80 euro, am fost întiinţat că mi se vor deconta 162 euro.
De ce vă cer ajutor? Pentru că nu am posibilitatea să returnez creditorilor particulari, la timpul stabilit, cei 5.000 de euro împrumutaţi.
Vă mulţumesc din suflet.

Prof. CORNEL DIMACHE

Ziarul TRICOLORUL, nr 2391 / 15.02.2012

Scrisoare Deschisă către membrii Parlamentului European Europa nu are nevoie de Scutul Antirachetă, ci de Scutul Antizăpadă!






Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,

de ani de zile, populaţia Planetei este ameninţată cu „încălzirea globală“ dar, paradoxal, fenomenul care se petrece este invers, şi anume „îngheţarea globală“. În momentul în care vă vorbesc, nu mai puţin de 625 de cetăţeni europeni au murit din pricina ravagiilor acestei ierni sălbatice. Dintre aceştia, peste 10%, adică 79, provin din ţara mea, România. Aceşti oameni au murit de frig, de lipsă de asistenţă medicală, de izolare şi blocare sub munţi de zăpadă. Mor, pe capete, şi oameni, şi animale, într-un coşmar parcă fără sfîrşit. Nu ştiu care este situaţia în celelalte ţări, dar în România avem de-a face cu un regim anarhic, care nu-şi coordonează acţiunile, e totul descoperit în faţa situaţiilor de forţă majoră şi habar n-are să gestioneze astfel de probleme, fiindcă s-a preocupat pînă acum de îmbogăţire, de certuri politice, de răfuieli cu adversarii. România cunoaşte în aceste zile o catastrofă naturală şi umanitară de proporţii încă foarte greu de estimat. La exact 200 de ani de la înfrîngerea lui Napoleon în Rusia, „Generalul Iarnă“ loveşte, din nou, Europa civilizată. Şi Uniunea Europeană, şi NATO se dovedesc a fi neputincioase faţă de un asemenea adversar, care vine din cer. Europa are nevoie nu de Scutul Antirachetă, ci de Scutul Antizăpadă. Aşadar, mai puţine arme şi mai multe unelte. Ajutaţi România!

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare

(Textul a fost trimis, în limba engleză, tuturor celor peste 700 de membri ai Parlamentului European)

Strasbourg, 14 februarie 2012

 Ziarul TRICOLORUL, nr 2391 / 15.02.2012

Avem forum nou ! Sa-l facem cel mai bun !

      Buna ziua,


Am inceput sa fac un FORUM nou pentru PRM , ce parere aveti despre aceasta idee, ce idei aveti, solutii sa-l facem cel mai bun ?







Multumesc !

luni, 13 februarie 2012

Saptamana pe scurt - ROMANIA MARE - NR. 1125-ANUL XXIII-VINERI 17 FEB 2012

O melodie pe adresa lui Dan Voiculescu: „Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă!“ * Guvern de misogini: 1 femeie la 17 bărbaţi (dintre care unii sînt bulangii) * Elena Udrea „a lucrat-o“, ca la carte, pe unguroaica Andreea Vass * Unde sînt sindicatele? Nu mai sînt! * Gina Pistol, bombă sexy * Smucitul Gabriel Oprea nu se mai face bine

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Ce v-am zis noi, că USL e o făcătură care nu va rezista? Acum, lui Dan Voiculescu i se poate cînta maneaua „Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă!“. Prea a dat el multe ţepe altora, prin manevrele de autostopist al politicii („Ia-mă nene, şi bagă-mă-n Parlament“) – ete că i-au dat, şi lui, alţii. Asta-i situaţia. L-a bătut Dumnezeu pentru sondajele îngrozitor de mincinoase pe care le scotea din burtă, trăind cu iluzia că păcăleşte pe cineva. * În ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta, nimeni nu-şi făcea nici o iluzie: cînd arăţi cum arăţi, nu te bagă nimeni în seamă, decît dacă îi faci pantofii. De fapt, el habar n-are de politică, fiind dirijat de tata-socru, răspopitul Ilie Sârbu. * Titlul săptămînii a apărut în „Jurnalul Naţional“, sub semnătura lui Dan Constantin: „Guvern Ungureanu, sau Templeton – Gitenstein?“. În sfîrşit, bine că v-aţi prins, şi voi, cine conduce România. * Un titlu foarte curios, chiar macabru, în „Cancan“: „Mobilizare la Botoşani: Capul tranşatei, de negăsit!“. E vorba de cadavrul unei femei de 73 de ani, Iuliana Dancăi, ciopîrţită ca la măcelărie. Ce s-a mai întîmplat, oare, la Botoşani? Păi, s-au născut cele mai strălucitoare minţi ale românilor: Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga. Alea, da, capete! Pe cînd acum? Şoc şi groază! * Încă o gafă jenantă, în „Libertatea“. Priviţi aceste titluri, aflate pe pagini paralele: „În 1950, o româncă de viţă nobilă l-a părăsit pe cel mai frumos actor al acelor timpuri, deşi erau logodiţi“ (pg. 12) şi „A lăsat-o pe Irina pentru «o coristă cu gusturi simple»“ (pg. 13). Actorul era Errol Flynn, iar românca, Irina Ghica. Nu se înţelege nimic: cine pe cine a lăsat? Ea pe el, sau el pe ea? * Nu vom mai reproduce toate titlurile din ziarul „Tricolorul“, doar cîteva, din ultimele numere. Asta, ca să vă faceţi o idee despre cantitatea formidabilă de informaţii inedite şi de articole de mare curaj, ce apar în această publicaţie, care le dă clasă tuturor celorlalte ziare. VINERI, 10 februarie (nr. 2.387): „Iată explicaţia trecerii prin Parlament a guvernului «second-hand» M. R. Ungureanu – Lăsată de capul ei şi nesupravegheată de nimeni, banda de hoţi PDL a făcut ce ştia mai bine: a furat la bile, ca la alba-neagra!“; „O nouă discuţie Virgil Măgureanu – Traian Băsescu. Americanii l-au ameninţat pe Matrozul Chior că îl vor debarca...“; „Există o soluţie: alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale, sub control internaţional!“(editorial de Gh. Funar); „Guvern de misogini: 1 femeie la 17 bărbaţi (?!)“; „Unul dintre motivele blatului ordinar făcut cu Puterea de ginerică Victor Ponta şi socrul Ilie Sârbu: Salvarea lui Adrian Năstase“; „Parlamentul, asediat de spionii S.I.E. Pionii şi Spionii“; „ULTIMA ORĂ. Duşmanul înrăit Marko Bela a refuzat să jure cu mîna pe Constituţia României!“; „Pentru împrospătarea memoriei. Discursul micului carierist M.R. Ungureanu la Congresul XIII al UTC, mai 1985“; „Hai să (ne) rîdem cu ageamiii de la tembelizor“; „Şi alte publicaţii ne dau dreptate. De la Fundulea la Harvard“ (Răzvan Ioan Boanchiş, „Naţional“); „Rusia avertizează că atitudinea Israelului faţă de Iran ar putea avea consecinţe catastrofale“; „Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş le cere partidelor politice să evite maghiarizarea administraţiei publice din Transilvania“; „Alegeri sub semnul catastrofei. Şi o lecţie de politică servită de bătrînul Ion Iliescu“ (B. T. Iacob; „Îl va sfîşia «Buldogul» pe Igaş?“ (Toni Matei); „Băsescu şi Boc au cedat gratis combinatele energetice şi transformă, în sfîrşit, România într-o colonie“ (Ioan Alexandru); „Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte“ (Corneliu Vadim Tudor, episodul 62); „Curtezane celebre: Martha Bibescu“ (Elena Macavei); „Fenomene Paranormale. Invenţiile călugărului Gerbet“ (Robert Charroux); REBUS (Paul Băgneanu); HOROSCOP; CALENDAR – 10 februarie“. SÎMBĂTĂ: „Traian Băsescu vorbeşte mai des cu George Söröş decît cu poporul. Rechinul evreu ungur vine la Bucureşti pentru a-i da indicaţii fostului său bursier şi actual agent C.I.A. Mihai Răzvan Ungureanu“; „Serviciile Secrete conduc România“ (editorial de Ruxandra Lungu); „Răspopitul Ilie Sârbu, invitat la o nouă discuţie de Traian Băsescu“; „Stelian Fuia, ofiţer de Securitate acoperit – uite că l-am descoperit noi!“; „Partidul Nr. 1 al României e S.I.E.!“ (Silviu Crăescu); „Băsescu a bătut palma cu SUA pentru achiziţionarea avioanelor F-16“ (Elena Dumitrache); „Iertaţi-mă!“ (pamflet de Corneliu Vadim Tudor); „Aşa vă place Istoria? Cea mai mare curvă din lume a fost o franţuzoaică: s-a culcat cu 16.000 de bărbaţi!“; „Arhiva «Tricolorul». Sănătate, boală şi moarte la curtea Regelui Carol al II-lea şi a Regelui Mihai“ (Ştefania Ciubotaru); „Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) îl depăşeşte pe Carlos Slim şi devine cel mai bogat om de pe Planetă“; „Extratereştri, găsiţi în Antarctica?“. LUNI: „Răspopitul Ilie Sârbu, «calul troian» care nechează şi mănîncă din palma lui Traian Băsescu“; „SCUIPAŢI AICI! Cimpanzeul Victor Ponta s-a obrăznicit şi o să-i băgăm banana nu în gură, ci în fund!“; „Dialoguri zilnice ale răufăcătorilor care au distrus România, Traian Băsescu şi Mark Gitenstein“; 

„ULTIMA ORĂ. Alt sondaj mincinos, scos din burtă de gaşca lui Dan Voiculescu“; „Matrozul Chior îl ţine aproape pe sinistrul Daniel Funeriu, pentru a-i închide gura...“; „Ţara geme sub nămeţi/ Iar PDL-iştii sînt beţi!!!“; „Teatrul Absurdului la Bucureşti“ (editorial de Dumitru Avram); „Noi am spus-o încă de acum 1 an... Încă un eşec răsunător al impostorilor Crin Antonescu şi Victor Ponta, precum şi al caricaturilor corupte din fruntea Sindicatelor“ (Corneliu Vadim Tudor, Comunicat de Presă, din 16 martie 2011); „WikiLeaks România îl acuză pe Băsescu de înaltă trădare“; „Opriţi privatizările!“ (prof. univ. dr. ing. Alexandru Măruţă); „Gigi Becali, ironizat de presa britanică“; „Obrăznicia Puterii“ (Joe Neguţ); „Fenomene stranii. Blestemul condamnaţilor nevinovaţi“ (Traian Tandin). * Repetăm invitaţia adresată caricaturistului Miron Dinulescu: să predea redacţiei ziarului „Tricolorul“ lucrări noi. Dacă va continua să dea vechituri, începînd de săptămîna aceasta vom întrerupe colaborarea. * Foaia stufoasă (şi mincinoasă) „Adevărul“ publică, pe pagina 1 (nr. de miercuri, 8 februarie), un generic imens: „Miniştrii – cheie ai noului Guvern“. Dedesubt, apar 4 poze: Bogdan Drăgoi, Andreea Vass, Cristian Petrescu, Gabriel Berca. Aşa după cum avea să se dovedească, în ceea ce o priveşte pe Caracatiţa Paul, s-a rupt cheia-n broască... Ea a fost lucrată, la urechea Matrozului Chior, de Elena Udrea. * Curva proastă Ruxandra Paul trimite, la „România liberă“, taman din Oxford, o compunere şcolară incredibil de mincinoasă. Ea îl laudă pe „actualul nostru premier“ sub titlul cacofonic: „Vederi din America. Cum (sic!) l-am întîlnit pe Mihai-Răzvan Ungureanu. Oxford, 12 martie 2005“. Asta-i nebună, fraţilor! Iată minciunile: 1) În 12 martie 2005 (aşadar, acum 7 ani), năroada nu putea să scrie despre „actualul premier“ Ungureanu. 2) Ea nu putea trimite „Vederi din America“ din... Oxford, care e în Marea Britanie. * Ziarul „Naţional“ publică, pe pagina 1, un titlu enorm: „Patriarhul l-a convins pe preşedintele Băsescu să-l numească pe protejatul său în locul lui George Maior. Răzvan Mihai Ungureanu, «hirotonit» premier de Preafericitul Daniel“, de Tache. Măi, Tăchiţă... Măi, băiatule... Se răsuceşte în mormînt tizul tău, Tache Bucan. Ce simplu ar fi fost să facă Daniel Ciobotea chestia asta! Nu contestăm anumite legături dintre cei doi, care datează, probabil, de cînd Daniel era Mitropolitul Moldovei. Dar este exagerat să se spună că a avut, el, puterea asta. „Mutarea în plic“ i-a fost dată executantului Băsescu de stăpînii americani, mai exact de CIA şi Departamentul de Stat, prin intermediul vechilului evreu Mark Gitenstein. * La Kanal D, îndrăgitul lăutar Nelu Ploieşteanu a acompaniat-o pe o aromâncă, Diana Bişinicu. La un moment dat, fata a cîntat „Mă dusei să trec la Olt“ – din păcate, n-a prea avut vocea la ea, totul a sunat îngrozitor de fals, ca o tigaie spartă. * În „Libertatea“ am citit acest titlu: „La duş, se întîmplă cele mai multe accidente din casă“. Cum ar fi să se oprească apa. * „Jurnalul Naţional“ dă o lovitură de presă, publicînd, joi, o pagină cu titlul: „Pepiniera de cadre a PCR conduce România. Cameleonism politic: Mihai Răzvan Ungureanu, Emil Boc şi Cristian Preda, ceauşeii de ieri, «dreptacii» de azi“. E reprodus, în fotocopie (după „Scînteia tineretului“), un text mortal: „Cuvîntul tovarăşului Mihai Ungureanu, delegat al Organizaţiei judeţene Iaşi a UTC“, la Congresul XIII al UTC, din mai 1985. (Mai mult ca sigur că şmecherul ăsta şi-a adăugat, după 1990, şi numele Răzvan, ca să i se piardă urma, de fost membru supleant al CC al UTC). Mai este reprodusă, tot în fotocopie, şi componenţa „Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România“ – cine figurează aici? Un alt „dizident“, „elitist“ şi „muist“: Cristian Preda. Pe aceeaşi pagină, Răzvan Bărbulescu semnează articolul „Şcoala de beizadele“. Îl reproducem integral: „Ce neamuri au ăştia! Ce caractere! Cît de frumos s-au înălţat cînd i-a chemat ţara! Cumpătaţi din scutece, au pus deoparte tot ce au atins – de la Jaguare la ceasuri şi masterate. La 30 şi ceva de ani au tot, pentru vreo două, trei generaţii. Lubrifiaţi din scutece cu toate alifiile politice, sub ochiul atent al seniorilor, au luat guvernul în franciză fără greţuri, fiţe – plurivalenţi şi multilaterali. Par acolo de cînd lumea, genetic, din placentă. Născuţi pentru a guverna. Spiţa secretarilor generali a irupt spectaculos, în trombă, ca armăsarii sălbatici în preria americană, ţara care i-a umplut de competenţă la cursuri scurte. Mulţi au vîrsta viermilor şi ciumpalacilor. Dar secretarii generali au crescut fericit, profitabil, în umbra guvernului-erou Emil Boc, s-au adăpat glorios la inteligenţa vie a tandemului Igaş – Ialomiţianu. Atent selecţionaţi după pedigri, prietenii, grade de rudenie, conform neamurologiei miticilor de tip Boc. Meseria de secretar general e croită să intre fest, ca o mănuşă, pe mîna de beizadea, de pilos, de oportunist, cu şcoala de vară făcută la partid sau în State. Fiindcă România nu are o şcoală de politicieni, mini-bocii au fost nevoiţi să se abandoneze de suflet partidului, ca să fie plantaţi la timpul potrivit în pepiniera de miniştri, grupa pregătitoare. Cînd noi ne perpeleam ca proştii de spaima dobînzilor la FMI, juniorii, de teamă să nu rămînă tinichigii sau mecanici auto, dormeau cu burta pe carte, strîngeau cu talent. Cunoştinţe. Bani, ceasuri. Păduri. Bijuterii. Au înţeles din fragedă pruncie cît de importante sînt nu atît pentru ei, cît pentru imaginea ţării în lume, lotul şi contul personal, vila, merţanul, auretul. Am aflat în direct de la d-na Boagiu, regina căilor ferate şi autostrăzii Bucureşti-Piteşti, că şmecherii ăştia mici stăteau ca pe arcuri cu declaraţiile de avere la bandulieră ca să preia guvernul fără daune personale. Prima promoţie a şcolii de cadre a pedeliştilor s-a cuibărit confortabil în Piaţa Victoriei. Fondurile le aparţin, îi aşteaptă panglicile, inaugurările. Ei vor cîrpi cu suta de lei sau cu sacoşa ce a tăiat Boc, pentru ca, la alegeri, partidul să culeagă fructele prinosului de recunştinţă. În acest sens, Lăzăroiu, acest Petre Ispirescu al politicii de Cotroceni, sublinia frecîndu-se pe burtă: la timp s-a născut Piaţa Universităţii, ai zice că a fost pusă pe picioare de PDL, ca să se înalţe juniorii pedelişti. Altfel zis, dacă o mai lălăia Boc prin preajmă, dădeau o lovitură de palat“. * În toată agitaţia asta, unde sînt sindicatele? Nu mai sînt! Le-au ucis liderii putred de bogaţi şi şantajabili. * A murit îndrăgita cîntăreaţă Witney Houston, interpreta marelui şlagăr „I will allways love you“, din filmul „The Bodyguard“. Dumnezeu s-o ierte. * Revista „România Mare“ angajează corectoare. Doritoarele se pot adresa doamnei Anca Grigoriu, la tel. 0727.879.770. * „Emisiunile trece, perlele rămîne“ (rubrica lui Andrei Păunescu, din revista întemeiată de tatăl său) ne livrează noi motive de rîs: „Am putut să-mi aduc aportul punctual“ (Claudia Boghievici, noul ministru al Muncii, la Realitatea FM şi Realitatea TV, fostă învăţătoare, azi lector universitar, care se laudă cu 3 masterate; o cretină); „Miliardarul din Adjud mănîncă fasole cu ceapă de rupe. Lucrează de la 4 dimineaţa pînă seara la 11 noaptea“ (handicapatul cu prune-n gură Radu Banciu, blestemul B1TV); „În zona Bărăganului vitezele vîntului a depăşit 90 kilometri pe oră“ (Realitatea FM); „Mitrea ia (sic!) rupt mîna unui bărbat“ (agramatism scris pe ecran, la România TV); „Vă prezentăm acum o ştire bombă din lumea mondenă: Gina Pistol e din nou singură“ (Cristian Sabbagh, Kanal D; lume şi monden dau, împreună, un pleonasm; cît despre Pistolul care produce o Bombă, ce să mai vorbim!); „Preşidenţia (?!) României bate monede în valoare de 1 milion de euro“ (Paula Rusu, Realitatea TV); „Statele Unite trimit în ţările importante diplomaţi care ştiu ce trebui şi vorbesc ce trebui“ (Antena 3); „Nici o localitate nu este vădită de energie electrică“ (Traian Igaş, Antena 3, B1TV etc.); „Cetăţenii să nu încerce în această perioadă sau să nu plece la drum dacă nu este impetuos necesar“ (acelaşi imbecil incurabil, Traian Igaş); „Presa pune în gura unor politicieni vorbe pe care nu le-a spus“ (tot ospătarul bişniţar Traian Igaş); „Să rămînem sănătoşi tot timpul anului (sic!)... Să suplimentăm cu un supliment natural de vitamina D... Chestii forţate pe cale chimică să crească care (sic!) n-au nici miros, nici gust“ (Cori Grămescu, Realitatea FM); „Înc-o dată vă repet, înc-o dată vă repet, înc-o dată vă repet: este dreptul premierului desemnat să anunţe componenţa guvernului“ (Gabriel Oprea, Realitatea FM; ce v-am spus noi, că ţiganul e smucit şi isteric; „Premierul Emil Boc s-a decis să rezolve mai bine lucrurile din birou, decît dînd la sapă (?!) pe autostradă“ (Teodora Trandafir, Antena 3; fata confundă sapa cu lopata). * Excelente documentarele istorice şi culturale ale postului TV History! Felicitări! * Reproducem din „Tricolorul“, „perlele“ spicuite de Dan Dumitrescu din lucrările de la Bacalaureat: „Lucian Blaga povesteşte în versuri că pe vremea sa era atît de linişte că dacă mergeai pe apă nu te scufundai, iar în pomi se auzea cum creşteau sicrie“; „Marin Preda a avut viaţa ca o pradă, de aceea a compus «Delirul». Scriitorii care se consumă mult, mor“; „Antarctica este un continent alb din cauza zăpezilor care nu se mai topesc odată“; „Răscoala de la Bobîlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438“; „Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori“; „Ion Barbu a scris şi o poezie din încrengătura moluştelor: «După melci»“; „Ghiţă o omoară pe Ana cu propria lui mînă, băgîndu-i ghiara pînă-n gît“; „Şi Stroe Orheianu cînd îl văzu pe Tudor Şoimaru, zise în gînd: «Pe unde o scot, vere?!»“; „Cînd armata începu să tragă cu tunul în ţărani, aceştia se priviră unii pe alţii şi ziseră: «E pericol, dom’le!»“; „Răscoala începu spre seară şi ţăranii îşi aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi“; „Cu cît ne apropiem de izbucnirea răscoalei, cu atît ţăranii stau mai mult în cîrciumă, ca să facă în ciudă boierului“; „Şi cînd Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată, îl gîdilă în tălpi“; „Faptul că găina babei Ioana îşi găsi obştescul sfîrşit sub roţile maşinii boierului declanşă răscoala“; „Ţăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...“; „Lui Ion, Florica nu-i aparţinea în întregime, fiindcă ceva din ea era şi a lui George Buluc“; „Sublocotenentul Roşu avea un singur ficat şi ăla găurit în trei părţi de un singur glonte. Ricoşeul, deh...“; „Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloanţele prin ele!“; „Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenţie a pazei de coastă“; „Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor“. „Unul numit Don Quijote, a inventat o instalaţie eoliană care producea vînt“; „La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat că e ceva putred în Danemarca“; La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag“; „Soldatul Ionescu avea o misiune importantă – belea ochii la avioane“; „După ce luptă mult timp, soldatului îi căzură creierii într-o gamelă“; „Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia şi ca să-i caute nod în papură“; „Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor, de la 300 de pagini în sus“; „Din lumea satului ţîşnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireşul şi altele care au completat acţiunea operei“; „Şi bietul Eminescu, scîrbit de bişniţa societăţii sale şi că Veronica Micle îi făcea fiţe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e ruşine s-o spun“; „Tudor Şoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală făcută“; „Caragiale a scris nuvela «În vreme de război» fără a depune un mare efort fizic“; „Romanul «Răscoala» este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru că începe şi se termină cu imaginea burţii lui Rogojinaru, care seamănă cu o sferă“; „La Humuleşti, Ozana curgea limpede fără prea mari frămîntări sociale şi politice“; „În versurile: «Ce-ţi pasă ţie chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?» poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul“. „Ştefan cel Mare a avut o soţie cuminte care sta în palat şi îl aştepta să vină de la lupte ca să pună masa“; „În acest text se analizează trăsăturile vitelor de la plug, căci aceste obiecte - boul şi vaca - sînt cele mai valoroase ale ţăranului“; „Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea“; „Nichita Stănescu a ştiut el de ce a pus virgulele şi punctele acelea în poezie şi nu mă bag eu în ce a făcut el... io îi dădeam 10 ăstuia...“; „Metoda folosită de Ion pentru a pune mîna pe pămîntul Anei este însărcinarea“; „Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş“; „Pe lîngă această poezie, Nichita Stănescu a mai scris şi un ou şi o sferă“; „Legile nescrise ale satului sînt respectate cu stricteţe de Vitoria, Gheorghiţă şi cîinele lor“; „Versul «de la străbunii mei pînă la tine» explică distanţa în km, care exista între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară“. * Joi seara, la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, de la Antena 3, Victor Ciutacu a intrat în direct, telefonic, zicînd că el nu l-a „pupat în cur pe Ceauşescu“, aşa cum a făcut-o unul dintre cei doi blatişti din Parlament – era clar că se referă la Mihai Răzvan Ungureanu, care ţinuse un discurs linguşitor, la Congresul XIII al UTC, din mai 1985. Pe fond, Ciutacu avea dreptate. Exprimarea este, însă, total deplasată, mai ales într-o vreme în care tot mai mulţi români îl regretă pe întîiul preşedinte al României. A te lăuda, astăzi, în 2012, cu o asemenea „dizidenţă“ e stupid. Nu l-a pupat Ciutacu, în fund, pe Ceauşescu, dar îl pupă pe Voiculescu, care îl pupase pe Ceauşescu. Ce frumos! Ce ştafetă minunată! * Presa ne anunţă că numitul Cozmin Guşă vinde 20% din acţiunile OTV. Cît credeţi că vrea avortonul cu eczemă pe chelie? Nu mai puţin de 40 de milioane de dolari (?!). Ăsta-i nebun, fraţilor! Cocina aia nu face nici măcar un scuipat. Aflăm noi ce se ascunde aici – fiindcă şi Guşă, şi Puradelul din Caracal nu joacă cinstit, mint, fură, lucrează cu acte false etc. * În ziarul „Naţional“ citim un titlu nostim: „Isteria lui Antonescu distruge USL“. Semnează: A.M.L. Aceste iniţiale înseamnă Ana Maria Ludatşer. Vă mai amintiţi cine-i asta? E gagica (sau servitoarea) dilimanului Codrin Ştefănescu, care vrea să i se facă util mongoloidului Ponta. Nu ţine figura. Nici nouă nu ne place cum se comportă Crinuţa, dar în cazul de faţă Victoriţa e putoarea care „a tradus în amor“. * Tot un titlu din „Naţional“: „Stressul de la prezentările de modă e de vină. Karolina Kurkova a intrat la menopauză la 24 de ani“. Kurkovii (deci Kavalerii de Kurlanda) din România au intrat la andropauză. * Ziarul „Cancan“ şi-a făcut un obicei să-l urmărească, prin Bucureşti, pe Vadim Tudor. Filaj ca la carte, 24 de ore din 24. Din păcate, paparazzii n-au descoperit nimic. Tribunul cumpără cărţi din librării şi anticariate, sau dă mîncare la cîinii amărîţi. Nimic altceva. Dar merită efortul ăsta, mă, copii ai durerii? Supravegherea pe care o faceţi voi e nu numai ILEGALĂ, ci şi INUTILĂ, fiindcă liderul PRM n-ar face nimic jenant, sau necinstit. 

* LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Sîmbătă seara, „cuplul de aur“ al naţionalismului românesc, Corneliu Vadim Tudor şi Gh. Funar, a fost prezent la postul România TV. Emisiunea, realizată de curajoasa ziaristă Mirela Voicu, a fost închinată dramei românilor din aşa-zisul Ţinut Secuiesc. Ecouri remarcabile.

ALCIBIADE





Numarul integral poate fi citit aici => http://ro.netlog.com/forum_prm/blog/blogid=1426897#blog


Revista ROMANIA MARE - NR. 1125-ANUL XXIII-VINERI 17 FEB 2012