"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 9 martie 2012

Pentru împrospătarea memoriei - Jaf ca-n codru


Unii cred că cea mai veche meserie umană e prostituţia. După părerea mea, asta a apărut destul de recent, cînd omul era uns deja cu toate alifiile. Cea mai veche meserie cred că este hoţia. Pentru că o întîlnim şi la animale, face parte aşadar dintr-un fond genetic comun. Nu stă în obiceiul meu să despic firul în patru, ori să teoretizez şi să fac variaţiuni sterile pe tema unui subiect evident pentru toată lumea. Hoţia e hoţie, indiferent ce veşminte îmbracă, cine o practică, de ce o face şi cu ce consecinţe. A-ţi însuşi ceva ce nu-ţi aparţine, prin brutalitate sau viclenie, înseamnă a fura. Deci a-1 jefui pe altul, a-1 minţi, a-1 umili, într-un scop egoist: să-ţi fie ţie bine!
In ceea ce ne priveşte, am fost printre primii care au tras semnalul de alarmă cu privire la jaful de nedescris practicat după 22 decembrie 1989. Eu, unul, nu cred că Ceauşescu a furat vreun leu în ţara asta.
Omul era prea mîndru, prea conştient de statura sa istorică, pentru a se preta la aşa ceva. A avut alte păcate - megalomanie, despotism, autarhie - dar nu hoţie. La el totul era notat, pus pe hîrtie, ordonat, inventariat, poate şi din teama secretă de a nu fi bănuit de vreun succesor de deturnare de fonduri, de însuşire ilegală de bunuri. Bandele care au năvălit în casa lui din Bd. Primăverii, conduse de Răzvan Theodorescu, au avut surpriza de a constata o ordine inimaginabilă, pînă şi cămăşile şi ciorapii figurau în registre. Un astfel de om a fost Ceauşescu - meticulos, cinstit. Toate valurile de minciuni cu care a fost potopit atunci de către ziariste cu vechi păcate ideologice, care gîfîiau de nerăbdare să şi le spele şi să le remarce şi pe ele noua echipă politrucă (Lucia Hossu-Longin, Carmen Dumitrescu, Ruxandra Garofeanu. Sanda Vişan ş.a.) aveau să fie infirmate de realitate. Nu existau cîntare de aur, nu erau WC-uri de argint, nu s-au depus miliarde de dolari prin bănci etc. Întreaga suită de minciuni era pe calapodul minţii staliniste a lăutarului Armatei Roşii, pe nume Silviu Brucan, care şlefuise scenariul de compromitere cu orice preţ, în ochii ţării şi ai străinătăţii, a unui întreg regim politic, ba chiar şi a Armatei Române. Practica era veche, nu dăduse greş nici în 1947, iar, cu cîteva corective moderne, n-avea cum să dea greş nici în 1989. Şi n-a dat, într-adevăr. Numai că, atunci, gaşca de infractori a coreligionarilor lui Silviu Brucan a ţinut în şah ţara asta vreo 30 de ani. Acum nu a apucat-o 3 ani. Au fost prinşi la timp şi li s-a fracturat mîna aia iute, cu care mizau pe nebăgarea noastră de seamă. Pentru că dacă a existat cineva care a jefuit ţara asta, acela n-a fost Ceauşescu, ci regimentul flămînd de khazari pe care el i-a îndepărtat prin anii ’70 de prin toate funcţiile, dar n-a avut, din păcate, curajul să-i tragă la răspundere pentru banditismul lor, pentru tablourile rare cu care îşi împodobiseră pereţii, pentru mobilele scumpe, covoarele şi bijuteriile agonisite pe daiboji. Adevărul este că s-a furat în ţara asta de mii de ani, dar cum au furat evreii kominternişti n-a făcut-o nici măcar Hitler, care pe timpul războiului ne plătea petrolul cu aur. Şi pentru că Ceauşescu le-a închis robinetul, l-au pîndit ce l-au pîndit pînă l-au lichidat. La asta se rezumă totul. Nu există politică, există numai lupta surdă dintre cei care vor să se ghiftuiască animalic şi idealiştii care încearcă să-i împiedice şi să întroneze legea. O teribilă ironie a sorţii face ca singurul nepot al lui Ceauşescu (fiul lui Valentin şi al odraslei stalinistului Petre Borilă) să fie... evreu şi să trăiască acum în Israel, alături de mama lui. Precum odinioară turcii, uite că evreii au ucis un şef de stat şi i-au luat şi urmaşul drept zălog, la Înalta Poartă, ca să-1 crească în legea lor şi să se ştie cine e stăpînul! Dar, să revenim la hoţi. Ei, bine, un astfel de aspirator fară fund, cu un maţ lung de cîţiva kilometri, este şi acest Andrei Pleşu Poate că pe unii i-o fi fascinat prin mestecarea vorbelor în gură, prin două citate latine şi trei franţuzeşti, prin aburii aromaţi ai pipei prin care încearcă să-1 imite pe Hemingway. Pe mine, personal, m-au lăsat rece ifosele lui, eu din ăştia am fumat cîteva duzine la viaţa mea, iar pe filozofia lui nu dau două parale găurite. Personajul e un compilator nefericit, care a ciupit cu voioşie de prin diferite lucrări (aidoma lui Paler, Paleologu. Liiceanu, Şora, Hăulică) şi pe urmă a emis damfuri cosmice pe lîngă sinuzita ţoapelor din Balcani, care nu mai puteau de fericire că nişte concetăţeni de-ai lor îi contestă cu superioritate pe Heidegger, Camus, Sartre sau chiar Blaga! Trucul acesta al iconoclastiei e vechi de cînd lumea şi pe ştiutorii de carte serioasă nu-i poate păcăli. Am pe masa de lucru un studiu intitulat „G. Liiceanu, sau plagiatul ca omor ritual”, trimis de prof. univ. dr. Tudor Ghideanu. Se demonstrează că suavul şi lilialul gînditor (care a teoretizat dreptul mulţimilor de „a huidui”) nu rezistă la nici o analiză de paternitate, întrucît a luat vîrtos, cu ambele mîini, din foarte mulţi creatori, în special din Noica. În aceeaşi situaţie se află Octavian Paler, care de vreo 25 de ani trăieşte aidoma acelei păsărici care parazitează pe spinarea rinocerului. În cazul său, rinocerul poartă nume ca Theofile Gauthier, Iovan Ducici, Elie Faure ş.a. Ameţiţi de gloria de cafenea a unor autori occidentali, în special francezi, tînjind după saloane aristocratice în care tot felul de distinse băbătii să-i înghesuie extaziate între pianină şi hîrdăul cu plante exotice, „filozofii” de Dîmboviţa aşteaptă o recunoaştere care nu mai vine, intră în panică şi comit greşeli. Una dintre aceste greşeli este şi comportarea aberantă a acestui Andrei Pleşu în calitatea sa de ministru al Culturii. I s-au scos ochii sărmanei femei Suzana Gîdea că nu ştia altceva decît să mănînce un kilogram de parizer chiar la birou. Tot ce se poate, femeia era străină de ceea ce trebuie să fie cu adevărat un ministru al Culturii, poate că era mai indicată pentru un post de soră şefă, dată fiind preocuparea ei (cu totul creştină şi lăudabilă) de a sta cîte 5-6 ore pe zi lîngă bărbatul care paralizase şi se afla în spital. Deci ca ministru al Culturii, Suzana Gîdea era aeriană şi nu făcea un pas fără a-i da raportul Elenei Ceauşescu, care o suna pe scurt de cîte două-trei ori pe zi cu numele fals de Claudia, pentru a-i încurca pe eventualii electronişti ce ar fi putut să le intercepteze conversaţiile. Da, aşa e, dar măcar Suzănica era cinstită. Adică nu fura, mai pe româneşte. Era o româncă din Ardeal, care învăţase de la părinţii ei, în cei 7 ani de-acasă, că nu e păcat mai mare decît să iei ce nu-i al tău. În comparaţie cu Andrei Pleşu, Dan Petrescu, Coriolan Babeţi şi întreaga echipă de fripturişti cu aer metafizic, Suzana Gîdea a fost Tereza d’Avilla. Putem oare uita că monarhistul de azi, acest Dan Petrescu, a fost condamnat prin anii ’70 nu numai pentru violarea unei studente, ci şi pentru gestul tot atît de schizofrenic de a-i fura banii din poşetă? Şi canalia asta a ajuns în 1990 ministru-adjunct! Atunci ce ne mai miră? Prima dată cînd am fost convins că Andrei Pleşu „pune botul” (după argoul bucureştean) a fost la Snagov, în vara lui 1990. Eram cu prietenii mei Eugen Barbu şi Mircea Muşat, pentru două ore de aer curat, şi directorul staţiunii, dl. Cornel Stegaru, ne-a spus: „Domnilor, acest ministru al Culturii este autorul unui furt incalificabil. La cîteva săptămîni după revoluţie s-a prezentat la Vila 10, care fusese a lui Ceauşescu, şi i-a cerut îngrijitoarei să-i predea trusele din aur - de scris şi de bărbierit - ale acestuia. A motivat că sînt bunuri de patrimoniu şi trebuie la nu ştiu ce muzeu. Femeia, speriată, i le-a dat, dar nimeni nu mai ştie la ora actuală unde sînt aceste bijuterii. Îngrijitoarea şi azi mai plînge, de frică să nu fie luată la întrebări...”. Asta se numeşte, în orice limbă din lume, FURT. Adică HOŢIE. Un om care face aşa ceva e un hoţ. În repetate rînduri i-am transmis, prin intermediari, premierului de atunci, Petre Roman, recomandarea de a-1 lua la întrebări pe acest Pleşu, nu numai în legătură cu cele două truse din aur, ci şi cu alte bunuri patrimoniale. Eu vorbeam, eu auzeam. Pe atunci, mă iluzionam să cred că Petre Roman e cinstit. Timpul dovedea ulterior că aceste figuri sinistre mergeau mînă în mînă. Ei n-au căzut decît împreună, în septembrie 1991, ceea ce mă face să asemuiesc acea sosire a minerilor cu sosirea pandurilor în Bucureşti, la 1821. Pentru că altminteri, pe fondul slăbiciunii, maladive, a preşedintelui Republicii, tandemul de infractori Roman - Pleşu, ca şi alţii de aceeaşi teapă, mai operau şi acum în vistieria ţării.
Şi iată că a venit Comisia Senatorială de Anchetă a Guvernării lui Petre Roman! Nu-1 cunosc pe acest domn, Dragoş Luchian, care conduce noul organism justiţiar - dar pare un bătrînel cumsecade şi, în orice caz, nu e înregimentat în nici o tabără. Omul îşi face datoria şi, cu legea în braţe, o ia pieptiş pe drumul cu bolovăniş al ilegalităţilor foştilor guvernanţi. Dar Mafia dublă (francmasonică şi kominternistă) are o osmoză de invidiat, nu piere ea aşa uşor. În faţa ei, legea nu mai e lege, spiritul justiţiar al unui Parlament se întoarce împotriva lui şi e taxat drept răfuială ieftină. Numai că adevărul e unul singur, niciodată în istorie n-a fost dublu sau triplu, şi nici n-a făcut casă bună cu minciuna. Iar adevărul comisiei prezidate de senatorul Dragoş Luchian este acesta: Petre Roman a furat, a băgat mîinile în tezaurul ţării pînă la umerii aceia acromegali şi fără gît, cu tupeul abject moştenit de la ucigaşul său tată, i-a dat pe toţi la o parte şi a dispus discreţionar de întreaga avere a ţării. Un singur eveniment ar fi fost de ajuns să-1 arunce după gratii: în 1990 i-a dat aproape 400.000 de dolari unui alt evreu, Adrian Sîrbu, pentru a traversa Oceanul şi a negocia o imagine mai bună, chipurile, a României. Banii au intrat în buzunarele micului escroc, care şi-a deschis imediat o reţea întreagă de firme, precum şi posturile de Radio şi Televiziune de la Costineşti, ca şi „Media Pro”, care e tot a lui. De ce nu 1-a luat Petre Roman la întrebări ? Pentru că era mînjit şi el. Şi pentru că exact în aceeaşi perioadă îşi cumpăra şi îşi mobila o vilă în New York, prin mijlocirea unui alt evreu, pe care 1-a căpătuit în Bucureşti cu o fabrică, Vladimir Cohn. În aproape 2 ani de guvernare, sub directa oblăduire a acestui trădător de ţară pe nume Petre Roman, o echipă de vreo 500 de borfaşi s-a îmbogăţit peste limita puterii umane de înţelegere. De unde au luat ei banii şi bunurile? De la gura românilor simpli, a populaţiei tot mai sărăcite, să fie clar! Revenind la potlogăriile comise la Ministerul Culturii, vom spune că jaful a fost ceva mai rafinat, sub drapajul pretenţiilor academice. Un filozof nu foloseşte hoţoaica, el palmează discret, ia cu două degete, ba chiar se scîrbeşte el însuşi de gestul său, se miră, dar n-are încotro. „Primum vivere, deinde philosophare” - ziceau anticii Romei, ceea ce vrea să zică „Întîi să trăim şi pe urmă să filozofăm”. Aşa încît marele gînditor şi-a adus aminte ce a văzut el la Păltiniş pe cînd se făcea o mogîldeaţă de tip Movila lui Burcel în calea lui Noica. A văzut oi? A văzut, că e zonă de transhumanţă. Drept pentru care a băgat mîna la chimir (nu al lui, al statului) şi, cu o suficienţă de Kim Ir Sen, şi-a tras repede 150 de oi. A văzut vaci? A văzut, cum să nu, că erau destul de mari şi bălţate, le putea vedea chiar un beţivan ca Radu Enescu, deşi le confunda cu nişte măgari. Repede-repede, Pleşu şi-a cumpărat şi 7 vaci cu lapte, să fie acolo, nu ştii cînd îţi vine o delegaţie simandicoasă de peste hotare, vrea cafea cu lapte şi tu n-ai putirinţa să-i procuri, pe cînd aşa, tragi vaca de coadă pînă la Palatul Elisabeta sau Castelul Peleş de-a-ndaratelea, o montezi peste orificiul unui galeu vechi de 200 de ani şi o ciupeşti puţin de uger, cu poluarea asta legiferată de Dolphi Drimer s-ar putea să ai noroc să-ţi dea rumegătoarea direct cafea cu lapte! Mai ales că, pentru orice eventualitate, Pleşu a cumpărat din banii statului şi 20 de maşini semiautomate de cafea, 4 maşini frigorifice de îngheţată, 10 mese de biliard, 14 aparate de lustruit pantofi (?!), 20 de ventilatoare de bălăngănit în tavan, 30 de uscătoare de mîini (?!) şi multe, multe altele, pe care, desigur, nu le-a văzut la Păltiniş, nu le-a văzut nici cînd lupta cu bravură împotriva lui Ceauşescu în chiloţi tetra şi cu lumînarea aprinsă într-un măr - dar tocmai de aceea le-a achiziţionat, ca să ne contrarieze pe noi. Şi să fie în ton cu amicul său, Poetul Măscărici, care colecţiona capace de closet. Aşa după cum îl cunoaştem, olecuţă suprarealist, ca să nu zicem diliu, noi credem că Pleşu avea de gînd să facă următoarele operaţiuni: cu cele 30 de uscătoare ar fi uscat mîinile celor 150 de oi (1 uscător la 5 oi, simplu ca bună ziua), cele 14 aparate de lustruit pantofii s-ar fi ocupat de pedichiura copitelor celor 7 vaci (operaţiune, de asemenea, simplă, fiindcă 14 se împarte perfect la 7, deci 2 aparate ar fi mulţumit din plin o văcuţă) ş.a.m.d. Gospodar foarte practic, nu-i vorbă! Unde mai pui mesele de biliard, ventilatoarele alea ca nişte elicoptere, utilajele complicate de făcut cafea şi îngheţată, fiindcă Pleşu, ca orice copil întîrziat, asta a visat: dacă Suzana Gîdea mînca 1 kil de parizer, de ce n-ar mînca şi el un lighean de îngheţată, doar a militat şi s-a sacrificat atîta?! Şi cînd te gîndeşti că în cinstea zilei de 1 Decembrie 1990 Ministerul Culturii n-a tipărit nici măcar o broşură, zicînd că nu sînt fonduri şi nu e treaba lui! Pentru biliard şi îngheţată s-au găsit fonduri, după cum se vede. Ca şi pentru infectul film produs de acelaşi Adrian Sîrbu, „Iunie 1990 - 72 de ore”. Ca şi pentru „cercetările” G.D.S. Ca şi pentru chiolhanuri, voiaje peste graniţă, gratificaţii, roboţi telefonici, autoturism Mercedes etc. Ce derbedei! Ce gunoaie!
În ceea ce mă priveşte, cea mai mare durere o resimt datorită altui jaf, aparent mai puţin lipsit de gravitate decît celelalte. Ca bibliofil, ca preţăluitor de cărţi, mă doare inima pentru cele 11 cărţi vechi FURATE de directorul (?!) Alexandru Popovici, sub pretext că vor mobila cabinetul ministrului Andrei Pleşu, dar dispărute fară urmă. Sînt cărţi dc patrimoniu naţional! Poliţia domnilor Babiuc şi Roman doarme pe ea, nu 1-a băgat în corzi pe hoţul cu ifose culturale, aşa că ăsta îşi vede mai departe de treabă. Aduceţi-vă aminte, stimaţi cititori, de suita de articole pe care am publicat-o vreo 15 săptămîni sub genericul: „Un bandit în Guvernul României: Andrei Pleşu”. Unii nu m-au crezut. Alţii au zis că sînt pătimaş şi am ceva de împărţit cu nărodul. Iată că timpul ne-a dat dreptate! A trebuit să vină o Comisie Senatorială pentru a demonstra ceea ce noi am scris de un an şi jumătate: Andrei Pleşu este un bandit! Cine ştie prin ce locuinţă bucureşteană sau pariziană (doar A.P. şi-a cumpărat apartament în Oraşul-Lumină - din valuta cui?) zace acum incunabulul rarissim tipărit la 1493? Sau cărţile de valoare inestimabilă tipărite la 1500, 1600, 1700, 1800, care valorează nu 2,6 milioane de lei (cum le-a evaluat Comisia de Achiziţii din cadrul Bibliotecii Naţionale, la solicitarea Poliţiei) - ci 2,6 milioane de dolari, ba chiar infinit mai mult, pentru că au o încărcătură istorică şi emoţională uriaşă, fiind pietre preţioase ale Templului Patriei? Cine va găsi vreodată aceste comori? Cîţi ani de puşcărie merită cei doi găinari, Popovici şi Pleşu? Cine va avea curajul să aplice legea şi să-i ţină cu pîine şi cu apă cîteva zile, ca să spună tot ce-au furat şi unde au risipit valorile? Cine îl va scutura bine şi pe celălalt Kavaler de Kurlanda, Coriolan Babeţi, despre care am scris în urmă cu aproape un an că a burduşit bine nişte maşini cu mari valori de patrimoniu naţional (furate din Depozitul de la Posada) şi le-a scos peste graniţă? Cine va da de urma celorlalte 29 de volume rare, editate în perioada 1915-1981, găbjite de echipa lui Pleşu de la Trustul Domus din Palatul Primăverii şi duse în necunoscut? Cine îl va urechea zdravăn pe Răzvan Theodorescu, să spună unde sînt valorile de aur pe care le-a furat din locuinţa lui Ceauşescu, pretextînd că le... ocroteşte? Dar pe huliganul politic Gelu Voicahn cine îl va forţa să declare fărădelegile comise?
Întrebări de acest gen, cu adresă precisă, putem pune cu miile. Chiar la ora în care noi ne frămîntăm cu aşa ceva, în România se fură încă la nivel înalt. O mînă spală pe alta sau, mai exact, o mînă murdăreşte pe alta. Noi vorbim, noi auzim. Iar Parlamentul e timorat, pentru că, în numele acestei blestemate şi ipocrite democraţii, se ridică imediat alţi escroci, care ştiu lecţia pe de rost şi-i scot basma curată pe protectorii lor îmbogăţiţi de război. E clar că aşa nu se poate continua. Să te ferească Dumnezeu de hoţia intelectualilor! În urmă cu cîţiva ani, o cunoştinţă îmi povestea de un director de instituţie care venea la el acasă să-i ceară casete video împrumut, dar s-a trădat, fără să vrea, că dosise sub haină alte cîteva casete. O actriţă, tot aşa, fura bijuterii şi furculiţe de pe la prietene, ba chiar odată, la „Doi Cocoşi”, a pitit un tort de ciocolată în geantă, a uitat de el, s-a aşezat pe obiect şi vă daţi seama ce-a ieşit!... Cine va stabili adevărul şi îi va pedepsi, bunăoară, pe acei procurori, şi pe soţiile lor, care au comis tîlhării fără margini după 22 decembrie 1989, furînd cu portbagajul de pe la percheziţii, sub protecţia acestui infractor înrăit de Gh. Robu? Cine va sancţiona fărădelegile de la Uniunea Scriitorilor? Dar cele de la Ministerul Invăţămîntului? Dintre sute de cazuri de înşelătorie, deturnare de fonduri şi furtişaguri comise de „intelectualii cu pretenţii”, îmi mai vine acum în minte cel al hispanistului Darie Novăceanu, uns de gaşca „revoluţionară” Mazilu - Hăulică - Brucan - Celac, drept şef şi moştenitor al ziarului „Scînteia”. Se zice că Mituţoiu a făcut ferfeniţă cam 100.000.000 de lei, investindu-i în tot felul de cazemate şi magazii, strîngător, în speranţa revinderii lor la speculă. Drept răsplată, el a fost numit ambasador în Spania!
Dacă rezultatele unor Comisii Parlamentare sînt ignorate, sfidate, călcate în picioare, ce putem face noi, cei din presă, sau oamenii de pe stradă? Şi cu ce drept îi arestează poliţia şi procuratura pe manglitorii de rînd, pe amărîţii care trec prin vamă 100 de rulmenţi, cînd la nivelul cel mai înalt, în România, se practică o tîlhărie fără precedent, rămasă fără urmări? Iată de ce s-au coalizat toate leprele împotriva Revistei şi Partidului România Mare. Pentru că nasul lor de copoi le spune că în eventualitatea că vom lua puterea în ţara asta, o să-i băgăm cu acelaşi nas în propria lor murdărie, o să le facem un proces pe Stadionul Naţional, cu 80.000 de oameni, televizat în direct. Iar spectatorii vor fi muncitorii şi ţăranii cu mulţi copii, şomerii, pensionarii şi femeile care drămuiesc la piaţă, cu degetele zgribulite, fiecare sută de lei. Aceşti oameni or să vă judece, ticăloşilor! Pentru că pe vreme de răscruce şi foamete, jaful înseamnă înaltă trădare şi se plăteşte amarnic, pilduitor. Ani de zile v-aţi întrebat cine sînt, ce vreau, ce hram port. Acum aveţi prilejul să mă cunoaşteţi: Eu sînt urgia hoţilor şi trădătorilor de ţară! Cu orice risc! Chiar cu preţul libertăţii sau al vieţii mele! Pentru că ţara aceasta trebuie să scape odată de şerpi şi lipitori, nu se poate altfel!

CORNELIU VADIM TUDOR
(„România Mare“, 8 mai 1992)

Ziarul TRICOLORUL , 2412 / 10.03.2012

joi, 8 martie 2012

DATORIA EXTERNĂ ŞI PACTUL FISCAL


La sfîrşitul anului 1989, Regimul Ceauşescu a lăsat moştenire Poporului Român o ţară independentă, suverană, multilateral dezvoltată, cu numeroase bogăţii naturale, cu circa 10 milioane locuri de muncă şi fără datorii externe. După 22 de ani de aşa-zisă democraţie capitalistă, Regimurile alogenilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au lăsat Poporului Român o grea moştenire, respectiv: o ţară multilateral demolată; contracte secrete pentru jefuirea bogăţiilor naturale; peste 5 milioane locuri de muncă lichidate; datorii externe de peste 150 miliarde euro, care cresc într-un ritm ameţitor. Este evident că alogenii care au fost şi se află la conducerea României post-decembriste nu l-au citit pe cel mai mare cugetător politic şi unul dintre remarcabilii noştri economişti, genialul Mihai Eminescu, care a susţinut că singurul principiu care trebuie să călăuzească viaţa Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial, al geto-dacilor, este principiul conservării naţionale.
Referindu-se la politica greşită a guvernanţilor, Eminescu scria: „Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, pînă ce finanţele României nu vor fi, curînd, decît o gaură mare.” („Opere”, vol. IX, pag 448). Pe baza unui plan diabolic, întocmit şi dirijat de către cei care au pus la cale şi acţionează pentru materializarea proiectului „Israel în România”, s-a trecut la o îndatorare externă fără precedent în istoria multimilenară a Poporului Român. După ce au privatizat numeroase societăţi comerciale cu o valoare de piaţă de peste 700 miliarde euro, şi după ce au concesionat bogăţiile naturale ale Poporului Român, în valoare de peste 1.000 miliarde euro, stăpînii străini ai României au trecut, mai ales în Regimul Băsescu-Isărescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu şi cu susţinerea P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.P.R., P.C. şi U.D.M.R., la o politică diabolică de îndatorare la băncile străine. Niciodată, alogenii care fac cu schimbul la conducerea României, nu au organizat un Referendum Naţional în legătură cu împrumuturile externe şi destinaţia lor! Niciodată, în Parlament nu a fost depusă o moţiune de cenzură sau măcar o moţiune simplă pe tema datoriei externe! În nici ,un mesaj adresat Parlamentului, preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu nu au prezentat bilanţul privatizărilor, al înstrăinării bogăţiilor naturale, al aşa-ziselor reforme, al aderării la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, precum şi cel al datoriei externe. Nici unul dintre primii-miniştri şi nici eternul guvernator alogen al Băncii Naţionale nu au prezentat în Parlament care este adevăratul scop al îndatoririi externe a Poporului Român, respectiv finalizarea proiectului „Israel în România”, cu sprijinul şi implicarea directă a băncilor străine, coordonate de importante forţe oculte. Prin creşterea continuă a datoriei externe a României s-au realizat cea mai cruntă înrobire a Poporului Român şi, totodată, sporirea profiturilor băncilor străine. Stăpînii României vorbesc, din cînd în cînd, despre transparenţă în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile din Bugetul de Stat. De la vorbe la fapte este cale lungă ! Niciodată Poporul Român nu a fost informat despre sumele încasate la Bugetul de Stat din privatizări şi din concesionarea bogăţiilor naturale, dar nici despre împrumuturile externe, destinaţia lor şi dobînzile aferente. Pe surse, s-a aflat că în anul 2012 Poporul Român are de rambursat la băncile străine o datorie de 20 miliarde euro, la care se adaugă dobînzile de 3 miliarde euro. În anul 2013 vor trebui plătite la băncile străine datorii de peste 25 miliarde euro. Cea mai mare parte din datoria externă a României a fost făcută în Regimul Băsescu-Isărescu-Boc. Aceeaşi politică şi aceeaşi finalitate sînt avute în vedere, cu prioritate, de Regimul alogenilor Băsescu-Isărescu-Ungureanu. Poporul Român află din mass-media că Guvernul Ungureanu se împrumută în fiecare lună cu 1-2 miliarde euro sau dolari de la bănci din U.S.A. şi de la băncile străine din România, la dobînzi foarte mari. În plus, de regulă trimestrial, Regimul Băsescu-Isărescu-Ungureanu se angajează faţă de F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană să îndeplinească  poruncile date care au drept scop jefuirea Poporului Român şi continuarea genocidului în lagărul de exterminare numit România. Totuşi, datoriile externe trebuie plătite. Guvernul Ungureanu ascunde pentru Parlament şi Poporul Român adevărul în privinţa programului de rambursare a datoriilor externe şi a dobînzilor uriaşe. A fost adoptată în secret şi cu acordul F.M.I. următoarea strategie: se continuă politica agresivă de îndatorare externă; anual Guvernul României împrumută 20-30 miliarde euro; se recurge la aşa-zisa rostogolire a datoriei externe şi la unele reeşalonări la plata ratelor scadente, urmate de creşterea dobînzilor spre 10-20 miliarde euro. Creşterea programată a datoriei externe a României va avea şi alte consecinţe negative începînd cu anul 2013 cînd va intra în vigoare Pactul Fiscal din cadrul Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Se ştie că, la 9 decembrie 2011, şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană au ajuns la un acord în privinţa Pactului Bugetar, cu excepţia Marii Britanii. În următoarele trei luni, Pactul Fiscal al U.E. trebuia prezentat cetăţenilor din fiecare stat şi apoi adoptată o decizie extrem de importantă. Tratatul şi Pactul Fiscal se adresează ţărilor din zona euro. România, nefiind în zona euro, nu avea obligaţia să abordeze acum şi în mare grabă să semneze Pactul Fiscal, de pe urma căruia va avea o mulţime de consecinţe negative, cu implicaţii mari în scăderea nivelului de trai al cetăţenilor români, care este cel mai redus din Europa. Pactul Fiscal afectează suveranitatea naţională ! Conform Constituţiei României, art.2, alin.1 şi 2: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român...” şi „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” În cursul lunii februarie a.c., preşedintele Băsescu s-a întîlnit cu delegaţii ale celor aflaţi la Putere (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) şi a obţinut sprijinul lor şi al Guvernului Boc V pentru a semna Pactul Fiscal, cu toate că România nu are nici o obligaţie în acest sens. Opoziţia nu a participat la întîlnirile  de la Cotroceni. În Parlamentul European, deputaţii P.D.L., U.D.M.R., P.S.D., P.N.L. şi P.C. au votat pentru Tratat şi Pactul Fiscal. Din delegaţia României la Parlamentul European, cu care preşedintele Băsescu a refuzat să se întîlnească în perioada 10 decembrie 2011-29 februarie 2012,  numai europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor a votat împotriva acestor documente. Viaţa va confirma că şi de acestă dată preşedintele Partidului România Mare a votat corect, în apărarea Interesului Naţional. În ziua de 2 martie a.c., la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern din 25 de state membre au semnat Pactul Fiscal al U.E., care însă nu oferă o imagine clară asupra obligaţiilor statelor semnatare şi a efectelor acestora asupra economiei naţionale şi cetăţenilor. Pactul Fiscal al U.E. conţine „reguli de aur” pentru echilibrarea bugetelor şi coordonarea politicilor economice la nivelul european. Pactul Fiscal limitează deficitul structural la 0,5%-1%, iar nivelul maxim poate fi acceptat doar în cazul în care datoria publică este mai mică de 60% din P.I.B. Dacă datoria publică depăşeşte 60% din P.I.B., aceasta va trebui redusă anual cu 20%. Ca urmare, băncile şi-au asigurat încasarea dobînzilor şi rambursarea creditelor. Pactul Fiscal impune statelor semnatare să introducă în Constituţie obligativitatea echilibrării bugetului, fiind admis un deficit bugetar de pînă la 3%. În cazul nerespectării prevederilor din Pactul Fiscal, statele respective vor fi sancţionate cu o amendă de 0,1% din P.I.B; ţările semnatare se angajează la o guvernanţă fiscală solidă şi să transmită la Comisia Europeană proiectele anuale de buget pentru verificare şi aprobare. Astfel, România  a pierdut o parte însemnată din suveranitatea naţională, prin semnătura preşedintelui Băsescu, făcînd un pas spre o uniune bugetară. De la jumătatea lunii iulie a.c. intră în vigoare Mecanismul european de stabilitate şi se constituie Fondul permanent de salvare a zonei euro. România, nefiind în zona euro şi cu toate că românii au restricţii pe piaţa muncii în 9 ţări din U.E., totuşi şi-a asumat obligaţii integrale şi are doar drepturi parţiale prin semnarea Pactului Fiscal. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc-Ungureanu nu a făcut nici un studiu de impact privind consecinţele Tratatului de guvernanţă fiscală asupra Poporului Român şi a României ! Pactul Fiscal a fost semnat „în orb”, iar consecinţele nefavorabile le va suporta Poporul Român.Consilierul alogen al guvernatorului B.N.R. consideră că „Pactul Fiscal este certificatul de garanţie al României.” Acest certificat costă Poporul Român cel puţin următoarele: pierderea a peste 10 miliarde euro fonduri nerambursabile de la U.E.; peste 15 miliarde euro dobînzi la creditele actuale şi la cele care vor fi „rostogolite”; privatizări extrem de păguboase; liberalizarea preţurilor la energie electrică şi gaze naturale; scăderea nivelului de trai; plata a 500 milioane euro anual pentru capitalizarea F.M.I. Asupra acestor costuri uriaşe se păstrează tăcerea.
În ziua de 7 martie a.c., preşedintele Băsescu s-a adresat Parlamentului României, pe jumătate gol, cu un mesaj pe probleme de politică internă. El nu a făcut nici o referire la: manifestanţii din Bucureşti şi din ţară care, de 55 de zile, îi cer demisia şi alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare; cei peste 500.000 bolnavi de cancer care sînt supuşi la genocid, neavînd acces la 30-40 de medicamente; mortalitatea infantilă, care este cea mai mare din Europa; vinovaţii pentru cei aproape 100 de morţi din cauza neefectuarii lucrărilor de deszăpezire; perioada 2006-2011, cînd şefii Serviciilor Secrete au sfidat Parlamentul şi în plenul acestuia nu au prezentat rapoartele anuale pentru a le fi controlată activitatea, inclusiv implicarea lor în toate tipurile de alegeri; problemele de sănătate pe care le are preşedintele Curţii Constituţionale, căruia Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, de la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, prin certificatul de încadrare în gradul de handicap cu nr.2151 din 8 aprilie 2009, i-a recomandat, pe lîngă spitalizare şi tratamente de specialitate, şi „evitarea efortului ocular mare”. Pe baza acestui certificat, preşedintele Curţii Constituţionale beneficiază de o indemnizaţie şi de scutire de impozite pe salariu, pe pensie, pe imobile şi pe terenuri. Astfel, dînsul este unul dintre bugetarii cu cele mai mari venituri din România - neimpozitate! Parlamentul refuză să dezbată această situaţie, unică în lume, cînd o persoană cu handicap accentuat şi nerevizuibil, care ar trebui menajată şi în privinţa cititului, conduce Curtea Constituţională ! Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) cunoaşte această situaţie de la Curtea Constituţională şi face plîngeri degeaba, în loc să ceară demisia preşedintelui acesteia. Aflînd acest adevăr cu privire la preşedintele Curţii Constituţionale s-ar putea ca manifestanţii din Piaţa Universităţii şi din multe municipii să-i consacre versuri inspirate şi să-i solicite demisia din funcţie. Este posibil ca preşedintelui Băsescu, aflînd despre problemele de sănătate ale trimisului său la Curtea Constituţională, să i se facă milă şi să-i sugereze să demisioneze, pentru a-şi putea îngriji sănătatea. Aceste teme au fost „uitate“ deliberat de pe agenda prezidenţială. În schimb, preşedintele Băsescu, neuitîndu-l pe preşedintele Ceauşescu, a dat indicaţii preţioase Guvernului Ungureanu şi Parlamentului cu privire la: adoptarea rapidă a noii Legi a Sănătăţii (de fapt, Legea Genocidului) şi a Legii reorganizării administrativ-teritoriale (pe motiv că este mult mai nouă decît legile similare din U.S.A., Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie ş.a.); modernizarea clasei politice prin recurgerea la votul uninominal curat, în locul celui murdar din anii 2008-2009; crearea unei economii naţionale performantă şi competitivă, pentru a putea intra în zona euro; vînzarea rapidă a pachetelor de acţiuni în domeniul energiei şi transporturilor, aşa cum au poruncit komisarii de la F.M.I., Banca Mondială şi Comisia Europeană; crearea I.M.M.-urilor în mediul rural şi dezvoltarea industriei de I.T.; reluarea exploatărilor miniere de aur şi alte bogăţii pentru a crea locuri de muncă; liberalizarea preţurilor la gaze naturale şi la energie electrică etc. De la microfoanele Parlamentului, preşedintele Băsescu a insistat (dînd impresia că este un avocat al unor firme străine) pentru a se da undă verde jefuirii marilor bogăţii naturale ale Poporului Român, sub pretextul apariţiei unor noi locuri de muncă, fără a preciza numărul lor. Pentru că realitatea îl contrazice, preşedintele Băsescu nu a informat Parlamentul că în mandatele sale şi ale Guvernelor Tăriceanu şi Boc I-V, cu susţinerea P.N.L., P.D.L., P.S.D., P.C., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţilor minorităţilor etnice, au fost lichidate peste 1 milion locuri de muncă, iar la Roşia Montană a fost închisă mina în anul 2006 şi au fost desfiinţate 600 locuri de muncă, pe cînd în proiectul R.M.G.C. sînt prevăzute doar circa 250 locuri de muncă la aceeaşi mină. Pentru preşedintele alogen Băsescu nu contează la Roşia Montană nici patrimoniul istoric, unic în lume, nici valoarea zăcămîntului de peste 100 miliarde euro, din care Poporul Român nu primeşte nici un gram de aur, argint, uraniu, wolfram etc, nici pericolul celui mai mare dezastru ecologic din Europa prin folosirea a 200 milioane kg de cianură. După ce a informat Parlamentul că Uniunea Europeană trece prin cea mai grea criză a datoriilor suverane şi că din a doua parte a anului 2012 va veni al II-lea val al crizei internaţionale, preşedintele Băsescu a spus că „ne putem permite să rostogolim datoriile externe”, uitînd să menţioneze cele peste 10 miliarde euro dobînzi care vor fi lăsate ca o moştenire suplimentară pentru Poporul Român. Acelaşi preşedinte Băsescu a cerut Parlamentului să adopte cît mai repede Pactul Fiscal pentru ca România să-şi asume benevol noi obligaţii înrobitoare pentru acest popor. Firesc ar fi ca Parlamentul României să adopte Pactul Fiscal abia după intrarea României în zona euro, după anul 2015. Pînă atunci s-ar putea învăţa din experienţa ţărilor din zona euro. Graba adoptării în Parlament a Pactului fiscal este determinată, de fapt, de accelerarea proiectului „Israel în România” ! Pentru ca opinia publică din România să nu dezbată consecinţele Pactului Fiscal, preşedintele Băsescu a însărcinat Guvernul Ungureanu şi parlamentarii Puterii (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice) ca de la 1 iunie a.c., înaintea alegerilor locale, „să reîntregească salariile.” Manipulatorii de serviciu din mass-media au înţeles greşit că vor creşte salariile bugetarilor. Cei care îşi bat joc de Poporul Român, îl umilesc şi îl jefuiesc de 22 de ani, au încurcat pînă şi datele pentru această promisiune şi confirmă că nu cunosc prevederile legale. În loc de 1 aprilie a.c., au promis 1 iunie a.c., dată care nu poate fi respectată. Conform legii, Bugetul de Stat nu poate fi rectificat decît după 6 luni de la adoptarea lui, respectiv după data de 21 iunie a.c., iar creşteri salariale nu pot fi acordate cu 6 luni înainte de alegeri. Guvernanţii şi cei care îi susţin vor căuta să-i păcălească pe alegători cu „reîntregirea salariilor”, adică vor  să completeze cu cel mult 10 lei drepturile salariale, din care au tăiat 40%-70% pentru a plăti ratele scadente şi dobînzile la băncile străine. Regimul Băsescu-Isărescu-Boc nu şi-a ţinut nici măcar promisiunea fermă şi nu a respectat şi aplicat legea de mărire a salariilor. Cine îi mai crede cu promisiunea de „reîntregire a salariilor” făcută femeilor de 8 Martie şi bărbaţilor de 9 Martie? A uitat preşedintele Băsescu să le felicite pe femei de ziua lor, dar nu a uitat să le ureze hoţilor profesionişti mult succes la furat cu ocazia alegerilor locale din iunie a.c., primele nedemocratice în ultimii 20 de ani, prin alegerea primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene dintr-un singur tur de scrutin. În marea majoritate a localităţilor şi judeţelor, candidaţii care vor obţine 15%-30% din voturi vor fi aleşi primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene. Astfel, se încalcă regula de bază a democraţiei şi se revine la practica din timpul Regimului comunist, cînd aceştia erau aleşi dintr-un singur tur de scrutin. Culmea este că preşedintele Băsescu care a citit greu în Parlament un document de condamnare a comunismului, dar nu şi a celui instaurat de evrei în România, a promulgat Legea şi susţine alegerea primarilor şi a preşedinţilor de Consilii Judeţene la fel ca în perioada comunismului. Aceasta este încă o dovadă clară de întoarcere la dictatură.
Cu ocazia zilelor de 8 şi 9 Martie vă doresc multă sănătate, petrecere frumoasă şi La Mulţi Ani!

Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Ziarul TRICOLORUL, nr 2411 / 09.03.2012

miercuri, 7 martie 2012

FELICITĂRI DE 8 MARTIE


Biroul Permanent al Organizaţiei de Femei România Mare urează tuturor membrelor şi simpatizantelor PRM o primăvară frumoasă, plină de realizări profesionale şi personale şi mult succes în alegeri.
La Mulţi Ani!

COLECTIVULUI DE FEMEI DIN REDACŢIA PUBLICAŢIILOR „ROMÂNIA MARE“ şi „TRICOLORUL“




Pentru voi, cele care daţi viaţă şi o ocrotiţi;
Pentru voi, cele care participaţi activ la viaţa socială şi politică a societăţii;
Pentru voi, astăzi, cu tot respectul pe care-l meritaţi, ne îndreptăm cu drag gîndurile bune, cu cele mai sincere urări de sănătate, fericire şi bucurii, şi vă dăruim, simbolic, un buchet de ghiocei, gingaşi ca primăvara pe care v-o dorim şi în suflete, în această zi de 8 Martie, pe care o însoţim de urarea „La Mulţi Ani!“.
Nu cunosc pe-acest pămînt,/ Mai frumos, duios cuvînt, ca MAMA! Vă mulţumim că existaţi!
Cu deosebită stimă şi respect,

Jurist PAUL VALENTIN NEAMŢ
General de Brigadă DUMITRU MARCU
Prof. de Istorie CRISTI STOICA,
Preşedintele Organizaţiei  de Tineret a P.R.M. 
Mil. (r) ILIE CRISTEA

Ziarul TRICOLORUL, nr 2410 / 08.03.2012

Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte (LXXIV)


24 MARTIE 1990. Încă nu-mi dau seama care e enzima sau cromozomul acela ce declanşează la om stările depresive. Cu siguranţă, e vorba de ceva infinitezimal. Dar de o importanţă covîrşitoare, fiindcă aşa ceva poate duce la sinucidere un munte de om. Ce se petrece oare, cu adevărat, în procesele chimice ale creierului şi ale sîngelui omenesc? Ce ne provoacă bucuria sau deznădejdea? Ce reacţii în lanţ pot duce la anularea, în cîteva fracţiuni de secundă, a întregii noastre vieţi, a educaţiei, a familiei? O astfel de stare am eu acum, cînd scriu rîndurile de faţă. Nu ştiu, parcă e un blestem, dar marii depresivi se recrutează, în mod paradoxal, din marii entuziaşti ai tinereţii. Poate că prăbuşirea datorată deziluziilor e prea grozavă şi zdruncină măruntaiele sufletului. Poate că decalajul dintre visele de juneţe şi mizeria mocirloasă a vieţii ne azvîrle în groapa fără fund a ruinei morale şi nu ne mai revenim. Noi, idealiştii tinereţii, sîntem, pe undeva, ca nişte cîini de rasă, cărora le-a plecat în depărtări stăpînul, ori le-a murit, iar ei au rămas singuri, şi părăsiţi, au zgîriat pe la uşi o vreme, după care au adulmecat prin străini, au vagabondat, au dormit pe dalele îngheţate ale străzilor pustii, sub ploaia rece ori viscolul disperării, au scurmat cu botul prin gunoaie, după care s-au jigărit, le-a slăbit vederea, apoi s-au stins cu un suspinat uşor. Nimic nu e mai trist decît scăpătarea, decăderea din nobleţe. Pentru mine, în această zi în care renaşte cu larmă natura, începe marea, uriaşa scîrbă de tot şi de toate cîte se întîmplă. Laşitatea intelectualilor români nu poate fi egalată decît de lichelismul lor. Acelaşi examen catastrofal l-au dat intelectualii şi cu prilejul scandalurilor provocate de rabin, în perioada 1980-1989, împotriva tipăririi operelor lui Eminescu, Alecsandri şi Goga. În afară de mine, de Eugen Barbu, Pompiliu Marcea, Mihai Ungheanu, Ion Lăncrănjan, Iosif Constantin Drăgan, Al. Oprea, Traian Filip şi Mihai Bandac - nimeni n-a luat vreo atitudine publică, de veştejire a neobrăzării acestui psihopat bătrîn, care confundă România cu prăvălia lui de ace, brice şi carice. Tot astfel, nimeni nu se ridică acum în apărarea noastră - a mea şi lui Barbu -, sîntem trataţi ca nişte evadaţi dintr-o leprozerie, din acelea descrise de Brunea-Fox. De fapt, asta ar trebui să ne bucure, pentru că abia acum ne identificăm total cu Poporul Român, care n-a avut în Istorie o altă soartă, decît aceea de a fi scuipat, şi batjocorit, şi minţit, şi răstignit. Dar biciul nerecunoştinţei lasă urme adînci în inimile noastre. Ne uităm şi nu ne vine să credem: oameni pe care i-am publicat, i-am elogiat în recenzii, i-am premiat în momente grele pentru ei, le-am obţinut vize şi paşapoarte, oameni care ne scriau declaraţii măgulitoare, de ziceai că şi-ar da viaţa pentru noi (celui mai mare poet al românilor... celui mai mare prozator european... etc. etc), au dispărut astăzi ca iepurii, speriaţi de umbra urechilor proprii, în bătaia Lunii. Nu-i nimic, din toate învăţăm cîte ceva. Vorba lui Vladimir Streinu despre finalul piesei „Iona”, a lui Marin Sorescu, cînd eroul, în loc să spintece burta balenei, se înjunghie pe sine: „Totul e invers, Marine!”. Aşa şi cu noi. În vreme ce noi sîntem drepţi, pigmeii ne pictează pe dos, ca pe nişte răufăcători. De ce sîntem noi răufăcători? Că nu i-am lăsat pe ei să fure, şi să trădeze acest Popor năpăstuit. Asta e tot. Au stat alţii, decenii de-a rîndul, în închisori - pot să stau şi eu cîţiva ani, ca şi închis, într-un fel de moarte civilă. Şi totul mi se trage de la îndrăzneala de a mă opune politicii dizolvante practicate de unii evrei. Am pus pieptul în pumnul Satanei şi suport consecinţele. Acum încep să înţeleg de ce sînt intelectualii şi politicienii români şi străini, în imensa lor majoritate, atît de paralizaţi de frica evreilor, de ce nu cutează niciodată să rostească în public ceea ce gîndesc cu adevărat şi rostesc, în şoaptă, acasă. Evreii sînt ca negii pe corpul unui om: ideal ar fi, din instinct de autoconservare, ca omul să-i lase în pace, să-şi facă mendrele, să-i ia cu binişorul şi să se deprindă să convieţuiască cu ei; în clipa în care ei, negii, cresc atît de mari şi întunecă vederea omului, ori îl împiedică să mai vorbească, sau să-şi mai folosească mîinile şi picioarele, iar omul se hotărăşte să se opereze, atunci totul e pierdut, fiindcă celulele cancerigene vor disemina în tot corpul şi, în scurtă vreme, pacientul va muri. Cam aşa au păţit toţi cei care i-au înfruntat pe evrei, sau nu s-au conformat imediat atunci cînd aceştia au cerut ba una, ba alta. Cu foarte mici excepţii, temerarii au pierdut tot, ba chiar şi-au pierdut şi viaţa. Am cunoscut nu de mult un asemenea caz de ordin medical: fostul director general adjunct al Agrepres-ului, şef al Grupului de Presă care reflecta vizitele lui Nicolae Ceauşescu, pe nume Adrian Ionescu: avea un neg mare, la o mînă, a tot trăit cu el ani de zile, pînă s-a hotărît să se opereze şi să-1 cauterizeze; ei, bine, după numai 1 an de zile, a făcut cancer la rinichi şi a murit. În plan politic şi istoric, evreii au căpătat o forţă extraordinară după cel de-al II-lea război mondial, cînd Hitler - neputînd să-i înfrîngă - le-a făcut un mare şi indirect serviciu, deschizîndu-le calea spre cucerirea lumii, ajutîndu-i să pozeze în victime universale. Motiv pentru care un istoric israelian de valoare îl consideră pe Hitler a fi... Mesia cel mult aşteptat de poporul evreu. De ce? Pentru că profeţiile vechi spuneau că, o dată cu venirea lui Mesia, evreii îşi vor reface statul pierdut în vechime. Departe de a fi o blasfemie, aşa ceva chiar s-a adeverit într-o bună măsură: dacă nu era Hitler, cu războiul lui sinucigaş, Marile Puteri n-ar mai fi decis înfiinţarea, la 14 mai 1948, a Statului Israel, în urmă cu vreo 10 ani, pe cînd beam noi nişte „şpriţuri mari, de vară” (Şt.O. Iosif a zis-o), Eugen Barbu mi-a făcut o mărturisire năucitoare: „Hitler a fost al doilea Isus Christos!”. Apoi a tăcut. Nici azi nu ştiu ce-a vrut să spună. Totuşi, Barbu nu e antisemit. Nici eu nu sînt. Antisemit e cel care are, organic, o repulsie fizică faţă de vederea sau atingerea unui evreu. Slavă Domnului, n-am o asemenea infirmitate, dimpotrivă, am putut observa de-a lungul anilor că evreii au dat lumii splendide exemplare umane, de la savanţi şi artişti, pînă la sportivi şi femei admirabile. Asta, ca să nu mai vorbesc de faptul că poporul lui Israel este singurul popor din lume care nu are analfabeţi. V-aţi gîndit la asta vreodată? Încercaţi - şi veţi avea o revelaţie. Da, poporul Bibliei nu poate avea neştiutori de carte, fiindcă evreii, de mici, sînt obligaţi să citească Tora, Talmudul, Gemara. Atunci ce nu-mi place la evrei? Nu-mi place deloc, dar absolut deloc, tendinţa unora de a domina cu orice preţ, pe oriunde se duc. În vederea atingerii acestui scop, ei au pus în mişcare un mecanism foarte complicat, care urmăreşte acapararea pîrghiilor politice şi financiare, crearea de grupuri de presiune, excomunicarea şi trecerea pe liste negre a persoanelor care nu se aliniază etc. Au vreo şansă evreii de a fi acceptaţi de toată lumea şi de a nu mai provoca ei înşişi antisemitismul? Da, au, a spus-o un savant ca marele geograf Simion Mehedinţi: şi anume aceea de a trece la creştinism! Toţi evreii creştini pe care i-am cunoscut erau nişte oameni extraordinari, blînzi ca porumbeii, capabili de jertfe înalte, înţelepţi, dezinteresaţi. Să nu uităm că fondatorul religiei creştine, Isus din Nazareth, provenea din mamă evreică. („Isus nu era născut la Fălticeni” - glumea Petre Ţuţea). Dar, recad, iar şi iar, în „butoiul cu melancolie”, cum glumeam noi în anii de liceu. M-am hotărît să nu mai telefonez nimănui. Dar nimănui! Nu mai pot purta nici o conversaţie, cu nimeni. Ca să fiu sincer, ziarul ţărănist „Dreptatea” iar mă cheamă să scriu în paginile sale. Dar ce-aş putea eu să scriu la ei? Îmi displace profund ceea ce fac ţărăniştii, lumea şi-a pus speranţe în ei, dar ei comit greşeală după greşeală. Cu siguranţă, nu acesta a fost Testamentul lui Iuliu Maniu. Fără să vreau, gîndul îmi zboară spre oraşul tinereţii sale, unde a funcţionat ca jurisconsult, de Blaj vorbesc. Îmi amintesc că în 1989, într-o carte despre Eminescu, un nărod a scris că Blajul era un vechi oraş calvin şi unguresc (?!). Atunci ce ne mai miră? Probabil că tînărul de 16 ani, Eminescu, atunci cînd s-a ridicat în picioare, în căruţă, pe culmea dealului (pe care l-am văzut şi l-am filmat pentru Televiziune în ianuarie 1982), n-a strigat: „Te salut, mică Romă!”, ci „Kezi csokolom, kicsid Pesta!”. Cred că cel mai bun leac pentru stările proaste ale sufletului e munca. Ar trebui să se condenseze în comprimate şi să se vîndă la farmacii. Fac sinopsisul pentru un scenariu de film, „Cruciada copiilor”. În final, îmi vine ideea unei noi creştinări a lumii, ca singura salvare. Ea va avea loc, cu siguranţă, dar nu oricum şi oricînd, ci numai la cea de-a doua venire a Mîntuitorului. Deschid televizorul. Se transmite „Tannhäuser”, de Wagner, de la Atheneul Român. Da, şi muzica poate fi o terapie. Mai iau la mînă presa. Aflu din revista „Oblio” cine a compus delegaţia română la Colocviul de la Budapesta: Mircea Dinescu, Ioan Alexandru, Gabriel Liiceanu, Gabriela Adameşteanu, Dan Petrescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi, Ion Radu Zilişteanu şi ungurii respectivi. O anume Magdalena Sîrbu publică în „Opinia studenţească” din Iaşi articolul „Nostalgia monologului ceauşist - a doua generaţie de Corneliu Vadim Tudori”. Bravos, Naţiune, am ajuns şi substantiv comun, dau generaţii după generaţii, cam aşa, precum calculatoarele! Fătuca respectivă regretă că se ceartă scriitorii între ei, ca la uşa cortului. Magdaleno, de ce minţi? Ce ştii tu despre mine? Şi, la urma urmei, ce-ai făcut tu în viaţă, ca să mă judeci? Chiar poate veni orice mucoasă să se răţoiască la un scriitor care a tipărit un raft de cărţi şi a studiat Istoria la Universitatea din Viena? În aceeaşi revistă, o altă moldoveancă agresivă, pe nume Alina Mungiu, critică TVR de-i merg fulgii, pe motiv că „e atît de zgîrcită cînd e vorba să ni-l arate pe Liiceanu”. Îţi e atît de dor de el, cucoană? Ia-1 acasă, la pachet, îl poţi ţine în frigider, pe post de muşchi ţigănesc. În mijlocul atîtor articole nesărate, apare în „Tineretul liber” şi un articol dramatic: „Tîrgu Mureş are nevoie de linişte, de înţelegere şi de împăcare”, scris de cineva pe care îl cheamă Ioan Gavra. Un pasaj elocvent: „Fireşte, prima impresie este că aici a avut loc un «cataclism social». Trebuie să păşeşti cu mare băgare de seamă, altfel rişti să ajungi la spital. Sute de mii, dacă nu milioane de cioburi de sticlă sînt răspîndite pe asfaltul străzilor şi trotuarelor. În apropiere se mai pot vedea încă baricadele ridicate în urmă cu două zile”. Autorul mai scrie că, la spital, un brancardier ungur lovea un rănit român. Umani şi civilizaţi ungurii ăştia, nimic de zis. La Reghin şi Acăţari, urmaşii lui Attila au răsturnat două camioane cu pîine. Seara, la televizor, se transmite întîlnirea lui Ion Iliescu cu presa română. La prezidiu, în dreapta lui, se află Sechereş (care-şi zice Secăreş), fost propagandist la Academia „Ştefan Gheorghiu”. Impresia produsă de logoreea internaţionalistă a lui Iliescu e penibilă. Reacţia demnităţii româneşti faţă de cruzimea asiatică a honvezilor fierbe, dă în clocot, în toată ţara. La un miting la Sibiu, zeci de mii de români au scandat: „Laszlo Tökeş nu uita/ România nu-i a ta!”. Filiala Cluj a Uniunii Vatra Românească lansează în presă o declaraţie excepţională. Ce credeţi că a afirmat măgarul de popă unguresc aflat în vizită în S.U.A.? Pur şi simplu că „limba română a fost un mijloc de oprimare pentru maghiari”. Ăstuia i s-a făcut de cucuie! Nu-i pace sub măslini, vorba unui film de demult. Sau, mai bine zis, plînge rîsul de-astă-iarnă. Acum se arată pricina giganticei prostii săvîrşite în decembrie 1989. E pentru a doua oară în Istorie cînd românii au fost duşi de nas. Prima oară s-a întîmplat cînd o parte din ardeleni au renunţat la Biserica Străbună şi s-au unit cu catolicii. Pun chepengul peste ziua asta tristă, nu înainte de a mă delecta din nou cu o cugetare a lui Eugen Ionescu, care mai mult ca sigur că va muri fără să-mi ofere plăcerea de a-1 vedea în carne şi oase: „Parisul, această mare, tristă, cenuşie, zgomotoasă şi brutală metropolă”. (Va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

Ziarul TRICOLORUL, nr 2410 / 08.03.2012

Mulţumiri de la primarul Municipiului Piteşti





Ziarul TRICLORUL, nr 2410 / 08.03.2012

Pentru împrospătarea memoriei - Plîngere Penală împotriva lui Victor Iovici


PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

DOAMNĂ PROCUROR GENERAL,

Partidul România Mare, cu sediul central în Bucureşti, Str. Emile Zola nr. 2, Sector 1, reprezentat legal de domnul dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedinte, domiciliat în Bucureşti, Str. General Butoianu nr. 4, Sector 5, în calitate de reclamant, formulăm prezenta 

PLÎNGERE PREALABILĂ DE PUNERE ÎN MIŞCARE A ACŢIUNII PENALE
împotriva numitului:
Victor Teodor Iovici, în calitatea sa de viceprimar al Capitalei, urmînd să fie citat la locul acestuia de muncă, Primăria Municipiului Bucureşti, Bd. Splaiul Independenţei, nr. 291-293, Sector 6,
pentru săvîrşirea infracţiunii de:
abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248, Cod Penal.
(Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, sau al unei instituţii de stat, ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.)
şi solicită trimiterea numitului Victor Teodor Iovici în judecată, pentru a răspunde penal.

MOTIVELE PLÎNGERII

În fapt,
în calitate de viceprimar al Capitalei, numitul Victor Teodor Iovici, în luna noiembrie 2009, a semnat un act adiţional, dispunînd, fără organizarea unei licitaţii în condiţiile Legii, prelungirea unui contract încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti şi firma S.C. 3D România S.A. pentru deratizare şi dezinsecţie. Prin documentul semnat, Victor Iovici a dispus suplimentarea, cu 1 milion de euro, anual, a sumei prevăzute în contractul iniţial şi mărirea preţului convenit, la încheierea contractului, la nivelul de aproximativ 7,7 milioane de euro.
În consecinţă, numitul Victor Iovici, prin eludarea organizării licitaţiei, a încălcat grav legislaţia în vigoare, iar neaplicarea procedurilor de licitaţie prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, care să stabilească cea mai bună ofertă pentru astfel de servicii, a prejudiciat Primăria Capitalei şi Bugetul Local.  

În drept,
fapta constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248, Cod Penal.
Vă rugăm să dispuneţi imediat urmărirea penală şi trimiterea numitului Victor Iovici în judecată pentru abuzul pe care vi-l aducem la cunoştinţă. 

DOAMNEI PROCUROR GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, LAURA CODRUŢA KÖVESI

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
7 mai 2010

Ziarul TRICOLORUL, nr 2410 / 08.03.2012

VL. PUTIN S-A INSPIRAT DIN „TRICOLORUL” ?

Vrem să credem ca Vladimir Putin se trezeşte dis-de-dimineaţă şi citeşte, în papuci şi halat, pe Internet, ziarul „Tricolorul“ ( www.ziarul-tricolorul.ro ). Chiar dacă nu se întîmplă astfel, presupunem că primeşte informări legate de subiectele de interes din mass-media de pretutindeni. Despre alegerile din Rusia s-a discutat extrem de puţin, punîndu-se accentul pe faptul că unele metode de „fraudare“ au fost importate din România şi, vai-vai, ce implicaţii are realegerea lui Putin pentru viitorul nostru. Comic, dar şi trist, este faptul că moderatorii, analiştii şi oamenii politici ostili regimului din Rusia recunosc, senin, că în România alegerile se fraudează constant. Adică ce spunem noi, PRM-ul, de ani de zile, fără să-i pese cuiva.
Şi sila imensă pe care o resimţim este cauzată şi de faptul că o spun cu atîta neruşinare de parcă zilele trecute ar fi descoperit această tristă realitate: că „democraţia“ noastră este o vorba în vînt, fără legătură cu faptul că Parlamentul, Guvernul, preşedintele trebuie să fie reprezentanţii întregii naţiuni, proporţional cu opţiunile politice ale tuturor cetăţenilor ţării. Şi că pluripartidismul este esenţa democraţiei autentice. Cîteva ore bune, presa a vuit pe teme de politică externă, de diplomaţie, geopolitică despre actualele şi viitoarele noastre relaţii cu Rusia. Nu sîntem experţi în domeniu şi nici n-am dori să ne alăturăm celor care de 22 de ani „fac“ politica externă a României, păguboasă, după cum se vede cu ochiul liber. Dar o afirmaţie de bun - simţ putem să emitem: ne vor trata şi ei (ruşii) aşa cum îi tratăm şi noi, atîta tot. Are cineva ceva de comentat? Cred că nu! Şi pentru că tot am ajuns în acest punct, trebuie să subliniem şi faptul că, deşi în Rusia există, ca şi la noi, polarizare socială, evaziune, corupţie şi multe alte „binefaceri“ ale capitalismului, Vladimir Putin le-a redat ruşilor ceva ce li se răpise in anii ‘90: demnitatea şi mîndria că aparţin unei naţiuni puternice, unui sistem de valori, unui adevărat imperiu. Oamenii pot fi ţinuţi în frig şi înfometaţi, dar bruma de demnitate nu le poate fi luată sau cumpărată. Aşa se explică de ce, în România, majoritatea sloganurilor exprimate de protestatarii din toate oraşele ţării se referă la acele acţiuni ale actualei Puteri care lovesc în demnitatea şi libertatea românilor, în drepturile noastre la o viaţă decentă, la sănătate, învăţămînt, pensie, asistenţă socială, drepturi pe care le consideram cîştigate, dar care devin din ce în ce mai restrictive pentru majoritatea populaţiei.
Revenind la subiect, prea puţin s-a dezbătut faptul că în fiecare secţie de vot din Rusia au fost camere de supraveghere. În ce scop au fost montate, nu ne interesează acum. Cert este că, de nenumărate ori, în ziarul „Tricolorul“ am propus ca în România scrutinul să fie monitorizat în acest fel, inclusiv procesul de numărare a voturilor şi rezultatul obţinut în fiecare secţie să poată fi urmărit de fiecare român conectat la Internet, iar procesele-verbale să fie făcute publice chiar în momentul întocmirii lor. Unii vor spune că nu sînt bani, mai ales pe timp de criză. Banii se pot găsi, aşa cum s-au putut găsi la Bacalaureat. Şi dacă Bac-ul, care nu mai reprezintă mare lucru, din păcate, a „meritat“ acest efort financiar exagerat, atunci şi poporul român merită, din patru în patru ani, să fie reprezentat corect de către cei care îi hotărăsc destinul. Şi poporul român merită să aibă un cuvînt de spus în privinţa politicilor interne şi externe, a scutului anti-rachetă, a exploatărilor de petrol, gaze, aur, argint şi alte resurse naturale de către „învestitorii“ străini - şi nu politicienii aleşi prin fraudă, directă sau indirectă. Aşa că instalarea camerelor de luat vederi în secţiile de votare din Rusia a fost binevenită şi a închis multora gura. Acesta era subiectul demn de dezbătut în presa noastră. Dar nu era nici interesul Puterii şi nici al falsei Opoziţii parlamentare să se vorbească de funie în casa spînzuratului. Miza acestui an electoral este atît de uriaşă încît metodele de fraudare vor căpăta forme şi proporţii inimaginabile, iar PRM va avea de învins un aparat de partid sprijinit de toate instituţiile statului nostru de tip mafiot. Depinde însă, şi de români, în ce fel de ţară vor să-şi crească nepoţii. Deocamdată, despre sistemul nostru electoral, putred şi imposibil de controlat, se vorbeşte foarte puţin, pentru că, nu-i aşa, crimele de la coafor au şocat întreaga naţiune şi au prioritate în toata presa, mai puţin serioasă sau nu. Noi nu sîntem şocaţi pentru că ştiam că democraţia, libertatea de exprimare, pluripartidismul, economia de piaţă, egalitatea de şanse, libertatea de circulaţie şi multe alte drepturi la care tînjeam vin la pachet cu şomajul, drogurile, creditele imposibil de plătit, nesiguranţa zilei de mîine, alienarea şi - de ce nu - „libertatea“ de a purta armă şi de a ucide pe cine îţi iese în cale...

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2410 / 08.03.2012

Aseara in emisiunea PLASA DE STELE !

Emisiunea poate fi revazuta aici:

http://plasadestele.a1.ro/all-0/Vadim-Tudor-in-plasa-lui-Gaita-710685

marți, 6 martie 2012

Saptamana pe scurt ! Revista ROMANIA MARE - NR. 1128 - ANUL XXIII - VINERI 9 MARTIE 2012

* Dorel Onaca seamănă tot mai mult cu şeful lui suprem, Băsescu: marinarul pălmuieşte copii, scafandrul pălmuieşte cadavre * Doi păduchi care circulă numai împreună, ca tusea şi junghiul: Oana Zăvoranu şi Cezar Marin * Ruşine, Laura Chiriac! * Evreii Îl insultă, iar, pe Isus Christos * Traian Băsescu a avut, luni, un atac de panică
* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Pînă la urmă, şmecherul Victor Iovici şi-a dat arama pe faţă: porc a fost, porc a rămas. S-a cărat, ca ultimul milog, la inexistentul partid UNPR, adică acolo unde l-au trimis, cu sarcină, stăpînii lui, Adriean Videanu şi Elena Udrea. De fapt, el s-a sinucis politic. N-o să mai fie nimic. Principalul vinovat pentru umflarea acestei gogoşi e Sorin Oprescu, care a refuzat să aplice Legea, atunci cînd Vadim l-a dat afară din partid pe derbedeu. În mod normal, fostul miliţian şi căluşar Iovici trebuia să piardă şi funcţiile de consilier şi viceprimar – dar nu le-a pierdut, fiindcă ăsta era blatul dintre Sorin Oprescu şi Adriean Videanu. Iată cum suna Comunicatul de Presă din data de 11 aprilie 2010, prin care era anunţată excluderea infractorului Iovici din Partid: „În prezenţa domnului Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, preşedintele PRM, şi a doamnei senator Ecaterina Andronescu, vicepreşedintă a PSD, duminică, 11 aprilie a.c., a fost semnat un document important: Protocolul de colaborare pentru modernizarea, dezvoltarea şi buna gospodărire a Municipiului Bucureşti. PRM denunţă, unilateral şi irevocabil, Protocolul încheiat în urmă cu 1 an cu PDL, pornind de la convingerea că, de cînd a încăput pe mîinile acestei găşti politice corupte, antinaţionale şi iresponsabile, Capitala României a ajuns unul dintre cele mai murdare şi mai neprimitoare oraşe din Europa. Prin Protocolul încheiat cu PSD, care poartă semnătura preşedinţilor Organizaţiilor Municipiului Bucureşti ale celor două partide, PRM retrage sprijinul politic celor 3 consilieri ai săi de la Primăria Generală a Capitalei: Victor Iovici, Nicu Stan şi Adrian Roşeţi. Idealismul, pragmatismul şi buna-credinţă a formaţiunii politice conduse de domnul Corneliu Vadim Tudor sînt dovedite şi de faptul că acesta renunţă la funcţia de viceprimar general al Capitalei, numai şi numai din respect pentru bucureşteni şi din grijă faţă de interesul obştesc, din dorinţa de a face din acest oraş, ajuns captiv în mîinile Mafiei imobiliare, controlată şi dirijată de PDL, Micul Paris de altădată. Protocolul dintre Organizaţiile PSD şi PRM Bucureşti, prezentat asistenţei de către domnul Marius Marinescu, vicepreşedinte al Partidului România Mare, urmăreşte, în egală măsură, atît rezolvarea problemelor administraţiei locale, cît şi colaborarea între cele două partide la alegerile viitoare - locale, parlamentare şi prezidenţiale. Este de remarcat, de asemenea, faptul că numeroase organizaţii judeţene ale celor două partide şi-au exprimat dorinţa de a semna astfel de documente de colaborare şi de luptă împotriva corupţiei şi a statului poliţienesc instaurat de Traian Băsescu şi de slugile sale de la PDL, de intensificare a dialogului cu cetăţenii şi sindicatele, pentru stabilirea unui calendar comun de mitinguri, marşuri şi alte acţiuni de protest împotriva actualei Puteri. În cuvîntul său, domnul Corneliu Vadim Tudor a arătat că hărţuirea sa, declanşată de instituţia ilegală numită Agenţia Naţională de Integritate, a urmărit, de fapt, împiedicarea semnării acestui Protocol, prin a cărui punere în practică, de urgenţă, Capitala României, care arată astăzi mai rău ca pe timpul fanarioţilor, va începe o viaţă nouă. «Sîntem un partid de centru-stînga, naţional şi justiţiar, şi, tocmai de aceea - a spus liderul PRM - nu suportăm nedreptatea. Cei care au nenorocit această ţară, care trăiesc din şantaj, din jaf şi mită, din răzbunare şi din călcarea în picioare a Justiţiei, cărora nu le stă gîndul decît la bani trebuie să dispară cît mai grabnic de pe scena politică, spre binele acestui popor, ajuns pe fundul prăpastiei. Acum şi aici a început sfîrşitul politic al Răufăcătorului nr. 1, Traian Băsescu!»“. * De altfel, în presa de marţi (a doua zi după ce Iovici a devenit sluga lui Onţanu) n-a apărut nici un cuvînt despre tîmpenia pe care a făcut-o fostul miliţian.


* Gest incalificabil al scafandrului Dorel Onaca: acesta a pălmuit (?!) cadavrul bărbatului care s-a sinucis în apele Lacului Tarniţa, omorîndu-şi şi cei doi copii. Noi ştiam, demult, că Onaca e slab de minte, dar nu-l bănuiam că poate fi şi atît de descreierat. Indiferent ce ar spune el, aşa ceva se numeşte profanare de cadavre şi e o manifestare anticreştină. Fireşte că acel individ a fost un nemernic, dar era, el, sănătos la cap? Era nebun de legat – procedînd în consecinţă: s-a legat singur, din nenorocire, împreună cu fetiţa lui neprihănită. Dar noi, oamenii normali, ce-ar trebui să facem acum? Să luăm la palme toate cadavrele criminalilor din ţara asta, poate chiar să le dăm şi şuturi în fund? Noi intuim că aberaţia lui Onaca are şi o doză teatrală, omul a vrut să iasă în relief, să arate cît de mult iubeşte el copiii. Dacă i-ar iubi, ar face unul, sau doi – dar, deşi se apropie de 50 de ani, nu e capabil (noi ştim şi de ce). Altceva e, însă, interesant: scafandrul cu pricina, de cînd a dezertat din PRM (a fost şantajat de gaşca lui Băsescu, cu un dosar de spălare de bani) a devenit coleg de partid cu marinarul, amîndoi trăgînd palme pe unde apucă: Băsescu la copii de 12 ani, Onaca la cadavre, pe care le pescuieşte din apă pentru a le lua la poceală (?!). Ce partid „creştin şi democrat“ mai e ăsta, fraţilor? Iar nişte „psihologi“ plecaţi cu sorcova s-au trezit, la televizor, că justifică actul demenţial al angajatului Elenei Udrea... * Titlul săptămînii a văzut lumina tiparului în ziarul „Naţional“: „Pepe despre Zăvoranu: Nu i-a venit mintea la cap!“. Aşa e, Pepe, dar se naşte o întrebare: care minte? Cînd a avut tîmpita asta creier, cînd o mînca praful de scărpinat între picioare şi o făceau poştă ţiganii lui Fane Cîrlig? Mai nou, satanista umblă, de nebună, cu ţeparul Cezar Marin, cele două lepre milogindu-se pe la mai toate posturile de Televiziune pentru a-l bălăcări pe un om care le e infinit superior. Nu ştim cum au pătruns păduchii ăştia, vineri seara, la emisiunea (de altfel, idioată) a Laurei Chiriac, de la postul România TV, dar ştim că s-au făcut de rîsul lumii. Arătau jalnic, parcă scăpaseră de la Bălăceanca. Ne pare rău de Laura Chiriac, dar nu putem pricepe cine a obligat-o să fie odioasă: să te numeşti, tu, ziaristă imparţială, şi să laşi o DEMENTĂ dovedită să turuie ca o moară stricată, nişte minciuni penibile despre un scriitor, şef de partid şi demnitar european, fără să o potoleşti, sau să-i tai microfonul – aşa ceva arată că fata cu nas de tapir făcuse pe ea, era speriată de vreun şef, care i-a impus să se facă preş la picioarele schiloadei (poate că satanista s-o fi culcat şi cu ăsta, ce mai contează, pentru ea, unul în plus sau în minus, oricum a pierdut numărul bărbaţilor care au folosit-o ca pe un closet public). Aşadar, vineri seara, Laura Chiriac a lăsat-o pe vagaboandă să facă spume la gura aia de muistă o oră – dar pe Vadim l-a întrerupt după 15 minute, pentru a discuta, ea, cu Sorin Oprescu (atunci, ratingul a murit, brusc, fiindcă medicul primar, sau primarul medic se exprimă rău şi arată şi mai rău). E a doua oară cînd tovarăşa Laura (la care trompa e mai mare decît gîtul) se poartă infect cu preşedintele PRM. N-ai caracter, fetiţo. Şi o să-ţi iasă pe nas comportamentul ăsta mizerabil. * Altceva am vrut, însă, să-i spunem lui Pepe: acel Cezar Marin a strecurat, în „România Mare“, nota conform căreia tu faci parte, de cca. 3 ani, din cercul de homosexuali al lui Cătălin Botezatu. La scurtă vreme, cînd ai alungat-o de la domiciliul conjugal pe tîrfa cu pricina, aceasta a dat la presă nişte poze ciudate, care te înfăţişau pe tine cu codiţe şi fundiţe de „fetiţă“, avînd buzele rujate pînă la urechi etc. Ulterior, a pretins că erau fotografii care ţi s-au făcut după ce pierdusei la un joc de cărţi. Aiurea, ea încerca să dovedească faptul că de-aia i-ai pus bagajul la uşă, fiindcă tu eşti homosexual şi nu poţi sta cu o femeie. Asta-i scorpia de care ai scăpat. Acum, s-a înhăitat cu un poponar adevărat. În nr. de azi al revistei noastre şi în altele, viitoare, publicăm şi alte notiţe al micului curist (de data asta, cu semnătura lui) despre homosexualitatea (presupusă de el) a lui Andrei Pleşu, Cristian Diaconescu, Attila Vereştoy şi... Traian Băsescu (crima de la Anvers!). Hai să vedem dacă îl mai protejează, atunci, Cătălin Predoiu, Laura Codruţa Kövesi şi Codruţ Olaru. * În ziarul „Tricolorul“ de marţi (6 martie) a apărut un text, la rubrica „Fenomene Paranormale“, de-a dreptul senzaţional. Titlul: „Misterioşii oameni în negru“. Autor: Allen H. Greenfeld. Merită să-l reproducem integral: „În vara anului 1977, Ann şi Gary Cannady au fost vizitaţi într-un moment de stress extrem din viaţa lor. Ann a fost diagnosticată ca avînd cancer uterin avansat şi mai avea 3 zile pînă la momentul unei intervenţii chirurgicale majore. Prima soţie a lui Gary a murit de aceeaşi boală, iar diagnosticul lui Ann a fost confirmat prin teste repetate. Soneria a sunat şi Gary a răspuns. În picioare, în faţa lui, pe treaptă, se afla un om mare, cu cîţiva centimetri mai înalt decît soţul, care avea 1,95 m. «El a fost cel mai negru negru pe care l-am văzut vreodată», spune Ann, «iar ochii lui erau de un profund albastru azur». «Străinul s-a prezentat, pur şi simplu, Thomas. Şi apoi i-a spus că boala ei a dispărut». Ei l-au invitat în casă pe misteriosul străin, unde el a reafirmat faptul că ea a fost vindecată. Ann a întrebat cine era el, la care străinul a răspuns: «Eu sînt Thomas. Eu sînt trimis de Dumnezeu». Apoi a început să facă un fel de vindecare cu ajutorul mîinilor. Ann a simţit o explozie de lumină şi căldură trecîndu-i prin corp şi a leşinat. Testele ulterioare nu au arătat nici o urmă de cancer şi nu a existat nici o recurenţă a bolii. Îngerul obsidian a citat Isaia 53:5 unui cuplu, un text în legătură cu vindecarea prin sacrificiu. Ca nu cumva prevestirea să fie interpretată greşit, pe pagina următoare «TIME» dă o altă relatare angelică modernă: o astfel de fiinţă a fost văzută de către Melissa Deal Forth, al cărei soţ, Chris, era pe moarte. Ea îl consola şi, aparent, îi transmitea o linişte profundă. Cînd soţul ei a fost dat dispărut din patul său de spital cu doar cîteva zile înainte de moarte, ea l-a găsit în capela spitalului «cu un bărbat pe care ea spune că nu l-ar mai fi văzut vreodată». El era înalt, îmbrăcat aproape în stilul lui Chris, cu un pulover, cu blugi Levis noi şi nişte bocanci de lucru ce păreau abia luaţi de pe raftul magazinului. Vestimentaţia acestor vizitatori este şi în doctrina OZN descrisă ca fiind luată «direct de pe raft». «Nu i-aş fi putut da nici o vîrstă reală», spune Melissa. «Nici un rid. Doar această piele albă, perfect fină şi pală, şi ochii albaştri, de gheaţă. Vreau să spun că nu am văzut acea culoare de albastru la nici o persoană înainte»“. * Canalul Discovery a fost înfiinţat de evrei special pentru a ataca religia creştină. Mai nou, vidanjorii care pretind că sînt „arheologi“ şi „ziarişti“ au fabricat un alt „documentar“, prin care încearcă să demonstreze că Isus Christos a murit şi n-a înviat, ci a fost băgat într-un sarcofag şi îngropat (?!). Iar patronii evrei (din SUA) ai postului ProTV execută ordinul sionist, anunţînd chiar în Postul Paştelui: „Descoperirea care schimbă 2.000 de ani de Creştinism. Isus nu a înviat!”. Nu ţi-e ruşine, Adrian Sîrbu? Merită, pentru nişte bani murdari, să te faci unealta unor asemenea terorişti? Ai mare grijă, că cine L-a prigonit, sau L-a insultat pe Isus Christos, a dat de dracul, dar rău de tot. * Vineri, la Antena 3, o crainică nouă a debitat o inepţie, amplasînd oraşul Codlea în judeţul... Buzău (?!). Din reportajul care a urmat anunţului reieşea că toate elementele ştirii se refereau, normal, la judeţul Braşov. Unde le găseşti pe-astea, Dan Voiculescu? Nu sînt capabile să citească o ştire de pe prompter? Nu, nu sînt capabile. Dar, ce să ne mai mirăm: cum e turcul, şi pistolul. Ne referim la şeful lor, Mihai Gâdea, care, departe de a contribui la afirmarea Antenei 3, face acest post din ce în ce mai nepopular. * Am rîs de ne-am prăpădit atunci cînd am citit, pe ecranul muribundului post OTV, că toată Filiala PRM Constanţa (27 de organizaţii!), în frunte cu preşedintele ei, Mircea Stoian, a intrat în PP-DD. Cu alte cuvinte, NIMIC a intrat în NIMIC. Pentru simplul motiv că preşedintele Filialei PRM Constanţa e altă persoană: Radu Comănici, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. În ceea ce-l priveşte pe numitul Mircea Stoian, acesta fusese dat afară, pentru rezultate foarte slabe (de fapt, inexistente), aşa că dacă s-a dus la haita de fomişti a Şantajistului din Caracal, s-a dus în nume personal, singur cuc, fiindcă nu l-a urmat nimeni, nici măcar nevastă-sa. În acea seară, văzînd anunţul penibil, care se plimba, de nebun, pe ecranul jegos al OTV, Vadim le-a dat cîte un SMS lui Dan Diaconescu şi lui Florin Condurăţeanu: „De ce minţiţi, mă, ca nişte jigodii? Preşedintele Filialei PRM Constanţa e Radu Comănici, dar el n-a intrat în partiduleţul vostru băsist“. Pauză. A doua zi, un mustăcios avea să spună, în direct, alături de Şobolanul ofticos şi gălbejit, că a venit la sediul OTV cu un taxi şi a încercat să-i dea şoferului nişte adeziuni, de înscriere în PP-DD, dar omul l-a sictirit, zicîndu-i că toată lumea ştie că ăsta e partidul lui Băsescu. Iarăşi pauză. Alături, fostul şi viitorul puşcăriaş DD făcea feţe-feţe. Mai nou, de cînd cu lansarea la apă a Mişcării Populare, mica lui bandă de lăutari ţigani e luată în calcul pentru alianţă, aşa că pricina se arată. Degeaba se screme aschimodia cu dinţii strîmbi să joace rolul Opoziţiei şi se jură că îl va aresta (?!) pe Traian Băsescu – nu crede nimeni şmecheriile astea ieftine. * Violenţe tot mai mari şi mai frecvente în şcolile României! Profesorii îi bat pe copii, copiii îi bat pe profesori, dar se bat şi între ei, ba chiar se înjunghie. În octombrie 2011, un elev de la Complexul Industrial Teleajen, din Ploieşti, a fost tăiat, la piept, cu lama unei unghiere, „în joacă“ - a fost internat în spital. Acum, în 2012, într-o altă şcoală, un elev de 16 ani l-a tăiat, cu un briceag, pe un coleg al său, mai mare cu un an – acesta fiind operat de urgenţă. Doamne fereşte de ziua cînd armele de foc vor ajunge de la interlopi la elevi, aşa cum se întîmplă în America! * Sîmbătă noaptea, postul unguresc DUNA TV a difuzat filmul „Deschide-ţi larg ochii“, în regia lui Stanley Kubrick, avîndu-i ca protagonişti pe Tom Cruise, Nicole Kidman şi Sidney Polack. Leit-motivul muzical al acestei pelicule memorabile, realizată în 1999, este Valsul nr. 2, din Suita de Jazz, de Dmitri Şostakovici. Aşa ceva se dă pe micile ecrane, în week-end. * Numai în România vedem discuţii interminabile, purtate de toţi analfabeţii şi de toate ciumăfaiele, care fac teoria chibritului. Unul dintre repetenţii care fac pe acuzatorii publici este ţigănuşul Claudiu Prisăcaru (sau cam aşa ceva), de la fiţuica băsistă „Kamikaze“ (care dă pe gură gaze). Cine l-a pripăşit, la România TV, pe tîmpitul ăsta?


* Ziarul „Libertatea“ continuă propaganda stupidă împotriva cîinilor. Zilele trecute, cineva care semnează Tatiana Solomon publică un articol cu titlul: „Şerban Ionescu, imobilizat din cauza unei boli luate de la căpuşe“. În subtitlu sînt aduse precizări: „Actorul s-a pricopsit cu borrelia, o boală luată de la căpuşele purtate de cîini, care dă peste cap întregul organism. Şerban nu îşi mai simte mîinile şi de-abia dacă poate face cîţiva paşi fără să cadă“. Ce mincinoşi! Ne-am interesat şi noi, boala numită „neuro-borelioză“ există, dar n-o fac milioane de proprietari de cîini din lumea întreagă, şi o face un actor din România (?!). Această boală se ia de la căpuşele care se cuibăresc în blana animalelor din păduri (canide şi cervidee, precum lupii, vulpile, cerbii), nu de la cele care ar putea să apară la cîini. Cade Şerban Ionescu pe jos? Din pricina cîinilor, sau a cisternelor de băutură pe care le-a îngurgitat, de zeci de ani? Ia mai gîndiţi-vă. Noi îi dorim sănătate, dar ne displace, profund, politica editorială de-a dreptul criminală a ziarului „Libertatea“, care publică două pagini mari, cu genericul abject: „Cîte nenorociri trebuie să se mai întîmple ca să se ia măsuri? Maidanezii atacă din nou! O fetiţă a fost ucisă de turbare, un actor e aproape paralizat“. Ce ziar imbecil! Cum l-au atacat mă, nenorociţilor, maidanezii pe actorul cu pricina? Au tras cu căpuşe în el? Iar fetiţa care ar fi murit de turbare de ce n-a fost tratată de medici cum trebuie? Şi caii mai omoară oameni – acum ce facem, ucidem toate cabalinele? Şi ce facem cu taximetriştii, sau şoferii de autobuze, care omoară oameni, în tot felul de accidente? Luăm „măsuri“, nu-i aşa, adică îi lichidăm pe taximetrişti şi pe şoferii de autobuze? Asta-i „gîndirea“ ţiganului primitiv Ştefan Pirpiliu şi a escroacei Sorina Plăcintă, care altceva nu ştiu, decît, una-două, să ucidă. Ei, nu merge chiar aşa. Fireşte, e regretabil că sînt cîini care muşcă, ba copii, ba oameni maturi, dar asta n-o fac numai maidanezii, ci şi cei de rasă, lăsaţi nesupravegheaţi. Dar părinţii care umblă brambura şi nu-şi supraveghează copiii n-au, oare, nici o vină? Dar maturii (dintre care unii sînt prinşi la furat) de ce nu ştiu să se protejeze? Repetăm pînă ce vor băga la cap şi lepădăturile Pirpiliu şi Plăcintă: unde nu sînt cîini, sînt şobolani, ba chiar şi şerpi! Cu mult mai mulţi şi mai periculoşi! Poate că celor doi hoţi portocalii le plac şobolanii şi şerpii, situaţie în care îi sfătuim să-i ia acasă, să doarmă cu ei în pat. * Ziarul „Naţional“ sancţionează, imediat, fărădelegea făcută de PDL: „Legea Lustraţiei, «purificată» ad-hoc pentru utecistul Ungureanu“. Care n-a fost un simplu utecist, ci un membru supleant al CC al UTC! Adică a avut o funcţie foarte mare, aprobată, personal, de Elena şi Nicolae Ceauşescu. E ruşinos ceea ce s-a întîmplat. O bătaie de joc. Cît despre drumul către Cotroceni al lui M.R.U. (ce iniţiale ca un mîrîit are băiatul cu cap de potaie!) e de rîsul curcilor. Sau, cine ştie, poate cînd s-o deschide un bordel pentru bulangii în Cartierul Cotroceni... * Idiotul congenital Grigore Carti-Anus nu mai poate de grija poeţilor Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor: „Pe ei de ce nu i-a lustrat nimeni(,) niciodată?“. Uite de-aia, mă, boule! Fiindcă n-au avut nici o funcţie oficială. Dar, ca să vedeţi cît de dobitoc poate fi acest pupincurist al securistului Dinu Patriciu, vom reproduce acest pasaj, din compunerea şcolară intitulată „Cucuveaua lustraţiei“: „Ion Iliescu ne-a condus timp de 11 ani şi trei mandate, Alexandru Bîrlădeanu l-a secondat ca preşedinte al Senatului, Ilie Verdeţ a binemeritat un loc în Parlament alături de o cohortă de tovarăşi cu trei rînduri de guşi“. Hopaaa, stop cronometrul! Ce loc a avut în Parlament Ilie Verdeţ, mă, imbecilule? Nu te mai trezeşti din urechism? Realitatea e cu totul alta: Ilie Verdeţ NU a fost membru al Parlamentului după decembrie 1989. Scurt. Cît despre cele 3 rînduri de guşi, mai bine te-ai uita, Griguţă (lua-ne-ai de puţă) la şuncile şi piftiile care joacă sub bărbia stăpînului tău, Dinu Păturiciu. Sau la cel care poartă Guşa chiar în nume, ţucălarul (şi poponarul) Şarpelui cu Ochelari... * Presa ne anunţă că o chinezoaică de 95 de ani „şi-a speriat vecinii după ce a spart sicriul şi s-a întors în sat“. Titlul articolului din „Click!“ sună şi mai macabru: „A ieşit din coşciug după 6 zile“. În felul ăsta o fi depăşit populaţia Chinei 1,3 miliarde de locuitori? Adică ăştia mor, sînt îngropaţi, după care ies din sicriu şi se reproduc din nou? Ce mişto! * Nu se mai vindecă de analfabetism presa portocalie. Uitaţi-vă la explicaţia dată, de „Evenimentul zilei“, unei fotografii, din ziua de 29 februarie 2012: „Blocul în care locuieşte liderul PNL, Crin Antonescu, şi soţia sa, Adina Vălean“. E de prisos să mai spunem unde e greşeala. Totuşi, o facem: „LOCUIESC“, că sînt doi. * Firma „Chevron“ dă tîrcoale judeţului Vaslui, făcînd foraje în zona Bîrladului, pentru a exploata gazele de şist. Din informaţiile noastre, riscul de poluare este enorm. Revenim cu un text mai amplu. * O cacofonie stupidă, într-un titlu de pe pagina 1 a ziarului „Click!“: ,,ESCA, ce sportivă eşti!”. Şi tu, „Click!“, ce căcăcios eşti! * Micul cîrnăţar Radu Călin Cristea îl citează pe marele cioflingar Vladimir Tismăneanu, în fosta „Scînteie“, aşa, din senin, hodoronc-tronc: „PRM? Vladimir Tismăneanu scria just, în 5 ianuarie 2011, despre liderul peremist Corneliu Vadim Tudor că are comportament de macho turbat, specific militarismului falocratic“. Ce-i asta bă, haimanalelor? Cînd s-a purtat Tribunul ca un „macho“, şi încă „turbat“? Şi ce-o fi aia „militarism falocratic“? E limpede că nu puteţi trăi fără Vadim, voi avînd pe lîngă el acelaşi statut pe care îl au păsărelele alea bîzîitoare, care îi curăţă între dinţi pe rinoceri. Nu vedeţi ce ridicoli sînteţi? Ce produceţi voi, în afară de muci? Măcar Vadim a creat un partid, a făcut şi a votat legi, a avut o contribuţie decisivă la intrarea României în Uniunea Europeană, a eliberat nişte oameni, nevinovaţi, din închisoare, a făcut donaţii la biserici, a dat sute de premii culturale, ştiinţifice şi sportive, a întreţinut, timp de 18 ani, Programul Umanitar „Cina Creştină“, a trimis (pînă în prezent) 200 de oameni, mai ales tineri, în vizită la Parlamentul European de la Bruxelles şi la Waterloo etc. Nu mai vorbim de opera lui literară şi istorică, materializată în 32 de cărţi publicate, în 4 piese de radio, 1 piesă de teatru pe scenă, 1 scenariu de film făcut cu Sergiu Nicolaescu („Triunghiul Morţii“) etc. Nu mai pomenim de publicaţiile „România Mare“, „Tricolorul“, „Politica“ şi de Almanahuri, unde au debutat şi s-au exprimat atîţia oameni. Munca şi rezultatele acestui om sînt impresionante. Pe cînd voi, javrele care staţi pe marginea drumului şi lătraţi la toată lumea, ce-aţi realizat în viaţă? Aţi dat vreo ciocolată vreunui copil sărac, darmite vreo bursă? Nu sînteţi decît nişte rahaţi în ploaie, care ard de nerăbdare să aibă măcar a suta parte din popularitatea lui Vadim. Ne e milă de voi. * În „Click!“ a apărut o anchetă cu titlul: „Radu (21 de ani) a fost condamnat la 6 luni de închisoare şi la o amendă de 13.000 de lei. Nepotul lui Dan Diaconescu, amendat că a muşcat un poliţist“. Băiatul conducea un Opel, beat mort, cu o alcoolemie de peste 1,5 la mie. El circula pe contrasens, la ieşirea din Bacău. Atunci, l-a oprit o patrulă a Poliţiei. Dar, nepotul de mogul de-aia e nepot de mogul, să se poarte ca un pit-bull: a făcut un scandal infernal, i-a scuipat pe oamenii Legii, i-a înjurat de „morţii mă-sii“ iar pe unul, care încerca să-i pună cătuşele, l-a muşcat de mînă. Frumoasă familie! Ni-l şi imaginăm pe microcefalul cu dinţi încălecaţi Radu Popa Prostu’ făcînd o anchetă demolatoare, împotriva ciocoilor pofticioşi care n-au vrut să-l lase pe nepotul Diaconescului să dea la populaţie cîte 20.000 de euro de cap de om. Ah, ce persecutat e partidul ăsta creat de consilierul băsist Iulian Fota! * Apropo de numărul de membri ai PP-DD: ne-a lămurit economistul Constantin Cojocaru, într-o publicaţie, de unde cifra aia halucinantă, de peste 1.000.000 de persoane; e vorba de numărul semnatarilor Legii Cojocaru, listă pe care a şterpelit-o puşcăriaşul ţigan din Caracal, considerîndu-i pe oameni, automat, membri (?!) ai „grupului de prieteni“. Ce şarlatan ieftin! Mă, puţă, tu tot la puşcărie o să ajungi, cu sau fără amestecul lui Băsescu. * Zgîrie hîrtia, în continuare, în foaia „Adevărul“ (care dă faliment, ca şi magazinele lui Dinu Patriciu) boschetarul cu nume de balenă ucigaşă Orcan. Celălalt nume nu contează. Contează poza de chelios complexat a tîmpitului, ca şi lipsa lui totală de talent. Ce profesie are ăsta? Ce ştie să facă? Pentru că e clar: ziarist nu e, scriitor nici atît. Poate analist, pardon, onanist politic, asta da. * Îi atragem atenţia Iuliei Gorneanu, de la „Jurnalul Naţional“, că nu se zice „Ziua Babei Dochia se suprapune peste prăznuirea“ etc. E un pleonasm. Dar, autoarea face o greşeală şi mai mare: „Dochia împrumută numele Sfintei Evdochia“. Nu, fetiţo, nu e aşa: Dochia vine de la Dacia, zona unde s-a născut limba primordială, numită, mai tîrziu, indo-europeană. * Iată, totuşi, ce a spus economistul Constantin Cojocaru, în „Jurnalul Naţional“. Titlul interviului luat de Daniela Dimitriu e nostim: „Există două partide diferite: Partidul Poporului şi Partidul Familiei Diaconescu“. La întrebarea ziaristei, „Vă referiţi la partidul lui Dan Diaconescu?“, economistul răspunde: „Eu nu mă refer la ceva ce nu există. Eu sînt economist, mă bazez pe cifre şi fapte, nu pe iluzii. Domnul Diaconescu nu are un partid, are o iluzie“. Şi, în alt loc: „Într-adevăr, mai există încă o formaţiune, un partid-căpuşă, cunoscut drept Partidul Poporului Dan Diaconescu, care, invocînd mincinos Legea Cojocaru, încearcă să cîştige, în mod fraudulos, simpatia publică. Dar acest partid nu este al poporului, ci al familiei Diaconescu“. Exact asta spunem şi noi. * Ştiţi de ce este „Excrementul zilei“ unul dintre cele mai sinistre ziare din Istoria presei române? Şi din cauza caricaturilor unui oarecare Terente: specimenul habar n-are să deseneze, e complet lipsit de umor şi trînteşte nişte zmîngălituri grosiere, la comandă politică, de-ţi vine să verşi. Vai de echipa aia redacţională, plătită de George Păunescu, care nu vede ce rău face publicaţiei un asemenea oligofren. * Şi ziarul „Naţional“ scrie că golanca dintre blocuri Oana Bănicioaica Şomeroaica „nu ezită să dea uneori în mintea copiilor“, făcînd-o „măscărici“ (hai să ne-apuce de c...). * Cornel Nistorescu a publicat în „Cotidianul“ un editorial cu titlul: „Crin Antonescu – o sumă de locuri comune“. Aşa e. Dar ştiţi cînd a apărut textul? Acum aproape 3 ani, mai exact la 5 noiembrie 2009, pe vremea cînd ziarul era pe hîrtie, nu doar electronic. * Ziarul „Libertatea“ de luni revine asupra subiectului căpuşelor, probabil după ce s-a informat că acestea nu provin de la cîinii domestici. Titlul sună aşa: „Alarmă! Feriţi-vă de căpuşe! Au apărut deja în parcuri! Marele actor (?!) Şerban Ionescu e încă în stare gravă din cauza înţepăturii acestei insecte. «Libertatea» te învaţă cum să nu te îmbolnăveşti“. Lăsaţi, nu ne mai învăţaţi voi – acum cîteva zile mai că nu ne instigaţi la uciderea, în massă, a cîinilor. Cît despre Şerban Ionescu, ne pare rău de necazul lui, dar NU e un mare actor. Mare actor e Radu Beligan, sau Ion Lucian, sau Mircea Albulescu, sau Florin Piersic – dar nu Şerban Ionescu, haideţi să nu ne mai jucăm cu epitetele. * Ridicol, ca de obicei, Ion Cristoiu! În stufoasa foaie „Adevărul“, fostul membru CC al UTC îi dă o limbă-n fund lui Bombonel, sub titlul: „Un neamţ: Adrian Năstase“. Al dracu’ Ardei Umplut: unde a văzut el nemţi atît de negri? * Ziarul „Cronica Română“ apare, de cîteva zile, într-o Serie Nouă, sub conducerea valorosului analist de politică externă Corneliu Vlad. În nr. de vineri-duminică e publicată pe pagina 1 fotografia ofiţerului acoperit Stelian Fuia, care a dat pe gaura (tîrtiţa) gurii o cogitare abisală. Ce Socrate? Ce Platon? Ce Goethe? Uitaţi-vă la Stelică Fuia: „Găina este un organism viu care face ouă“. Poţi pentru ca să-l contrazici? Nu poţi. * O altă cacofonie chiar în titlu: „Suferinţele din amor, la fel de dureroase ca cele (sic!) fizice“ – text apărut în „Excrementul zilei“. Puneţi, bă, mîna pe carte, şi pe urmă daţi lecţii la alţii. * O altă blasfemie la adresa lui Isus Christos: cică fondatorul religiei creştine ar fi avut ambele organe sexuale (?!), adică ar fi fost hermafrodit (?!), a guiţat o scroafă care pretinde că e teoloagă, pe nume Susanah Cornwall – mai mult ca sigur evreică. Ce nenorociţi! N-au avut loc de Christos în viaţă – nu au loc nici după moartea Lui. Repetăm: de-aia creşte antisemitismul în întreaga lume. * Un nou episod al serialului „Emisiunile trece, perlele rămîne“, de Andrei Păunescu. Subtitlul e la fel de distractiv: „Din puţul fără fund, cu telecomandă“. Am reţinut cîteva „perle“: „Omu’ e-n costum de trening“ (Mihai Morar, Antena 2); „Dacă intru în război cu o armată mare, cum are partidele astea, vă închipuiţi ce se întîmplă“ (Gigi Becali, Antena 3); „Americanii sărbătoresc azi 10 ani de la atentatele de la World Trade Center“ (Antena 3); „Autorităţile vor încerca să trimită un spărgător de la Călăraşi, ca să rezolve situaţia“ (Antena 3 – nu era vorba de un spărgător de case, ci de o ambarcaţiune de spart gheaţa pe Dunăre); „Repet încă o dată: pierdem nişte cuvinţele“ (Radu Moraru, 10 TV); „În Virginia, epicentrul seismului, s-au prăbuşit cele mai multe pagube“ (Realitatea TV); „Petrolul se va isprăvii“ (Antena 3, scris pe ecran); „Un film care a avut ca... ca... contracandidat“ (Daniel Paraschiv, TVH 2.0); „N-am făcut decît numai munci în interesul lui Dinamo“ (Cristian Borcea, Digi Sport); „Massele de aer reci revin din nou în peisaj... Temperatura nu va depăşi 4 grade. Doamnelor şi doamnelor... Doamnelor şi doamnilor, ha-ha, numai bine, ha-ha-ha!“ (Realitatea FM); „Pentru numai 20 de lei, oricine se poate tunde cu ajutorul unei lampe cu gaz, sau autogen“ (Realitatea FM); „Traian Băşescu (sic!) şi-a schimbat de mai multe ori garnitura de consilieri“ (Ion M. Ioniţă, Realitatea FM); „Incidentul s-a petrecut în zona Calea Moşului – Făinari“ (România TV, bravo, moşule!). * Ancheta săptămînii a apărut în „Cancan“-ul de marţi şi se referă la arabii cărora Adrian Năstase le-a făcut plocon, pe cînd era prim-ministru (neamţ, ţine-l-am pe lanţ, după cum sîsîie Ardei Umplut), RODIPET-ul. Titlul spune totul: „Acuzaţi de o fraudă de peste 35 de milioane de euro, fraţii Mehdi şi Hassan Awdi trăiesc pe picior mare. Viaţă de huzur pentru «groparii» RODIPET“, de Narcis Voica. Neobrăzarea este că teroristul Hassan Awdi a dat în judecată Statul Român, de la care, tot el, cere despăgubiri de 100.000.000 de dolari! Ei, bine, pentru jaful acesta colosal ar trebui băgat la zdup Adrian Năstase. * Tot un musulman obraznic este şi Omar Hayssam. Pe ăsta nu l-a făcut scăpat Adrian Năstase, ci Traian Băsescu. Noi o spunem de ani de zile. Acum, o spune şi un ofiţer, la proces: „Declaraţie şoc a unui ofiţer de informaţii. Hayssam, scos din ţară de Serviciile Secrete“, titrează ziarul „Puterea“, de marţi. Iată cum sună articolul semnat de Andrei Tudor: „Omar Hayssam, afaceristul sirian condamnat pentru terorism, a fost scos din România de Serviciile Secrete. Declaraţia a fost făcută la Curtea de Apel Oradea chiar de un angajat al acestor servicii, audiat, ca martor cu identitate protejată, într-unul din procesele pe care Hayssam le are. Ofiţerul, audiat prin sistem de videoconferinţă, sub numele de cod Adrian, le-a spus judecătorilor că a participat la mai multe întîlniri la care s-a pus la cale scoaterea din ţară a lui Omar Hayssam. Declaraţia a fost făcută sub jurămînt, în faţa judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea. În acest proces vor mai fi audiaţi şi alţi martori-cheie, respectiv proprietarul aeronavei cu care se presupune că Hayssam a părăsit ţara, dar şi mai multe rude ale sirianului acuzat de terorism. Omar Hayssam a dispărut din România după ce a fost condamnat la închisoare pentru terorism, în cazul răpirii jurnaliştilor români în Irak“. * În fine, un alt text foarte interesant, în ziarul „Azi“. El se referă la cele două Memorii pe care, în 1982, i le-a înaintat Andrei Pleşu lui Nicolae Ceauşescu, milogindu-se să fie reprimit în PCR, precum şi la o Notă Informativă pe care i-a trimis-o maiorului de Securitate Vasile Mălureanu (ulterior, pentru a-i închide gura, Monstrul cu Barbă l-a făcut pe ăsta, după 1990, general!). Textul sună astfel: „Gura lumii spune că deontologul Andrei Pleşu ar fi părăsit funcţia de consilier prezidenţial după ce, la beţie, el şi Traian Băsescu s-ar fi înjurat, reciproc, de mamă. Nimic surprinzător la Băsescu, dar e greu de imaginat că filosoful ar fi fost capabil, el însuşi, să emită asemenea «cimilituri». Doar că Petre Roman a dat din casă şi a susţinut on-line că Pleşu l-ar fi înjurat, grosolan, cu ceva vreme în urmă. Textul publicat de ex-prim-ministru se intitulează «Un caracter slab» şi se referă, evident, la lupul moralist. După ce face o trecere în revistă a funcţiilor în stat pe care i le-a facilitat, personal, lui Pleşu, Roman a povestit cum, în seara în care şi-a exprimat public surpriza la aflarea existenţei unei scrisori pupinceauşiste scrise de filosof, Andrei Pleşu l-a sunat şi, vexat, i-a explicat că scrisoarea nu era o scrisoare, ci un memoriu, că informarea livrată Securităţii era o biată practică obligatorie pentru supravieţuire şi că el, Pleşu, e curat ca lacrima. Şi a încheiat abrupt, insultîndu-l grosolan pe Roman şi trîntindu-i telefonul în nas. După care a simţit nevoia să se exprime în «Dilema Veche», unde a scris, negru pe alb, că Roman e un «mediocru fudul care era prim-ministru prin ’90». Eu ce să spun despre acest Pleşu? Mare om, mare caracter!“. Precizăm că cele 3 documente semnate de ţiganul burduhănos se află, în original, la redacţia „României Mari“.

 * LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Matrozul Chior a suferit, luni, un atac de panică. Iată ce s-a întîmplat în mod concret. Traian Băsescu este speriat de posibilitatea confruntării cu o nouă mineriadă. Luni, în jurul orelor 15,30, înainte de a începe vizita, cu elicopterul, la platforma de explorări marine a ExxonMobile, fiind informat, de către sluga sa, Florian Coldea, cu privire la mişcările minerilor din Valea Jiului, Chiriaşul de la Cotroceni, panicat, a pus mîna pe telefon şi, fără a mai ţine cont de nimic, l-a sunat pe Virgil Măgureanu, pe care l-a rugat să încerce calmarea protestatarilor. Conform raportului prezentat telefonic de Coldea, anumiţi lideri ai minerilor doreau să vină la Bucureşti, cu mai multe schimburi din minele din Valea Jiului, după care să protesteze la poarta Palatului Cotroceni. Traian Băsescu crede că fostul director al SRI este singurul care poate calma situaţia, pentru că o mare parte a liderilor de sindicat sînt controlaţi de Şarpele cu Ochelari, prin prisma colaborărilor avute de aceştia cu SRI-ul, în anii ’90. Sursele noastre ne-au spus că discuţia telefonică, dintre Măgureanu şi Băsescu, a durat circa 10 minute, sperietura Matrozului Chior fiind amplificată de posibilitatea ca minerii să se coalizeze cu mitingiştii din Piaţa Universităţii, care vor fi în număr din ce în ce mai mare, totul culminînd cu debarcarea sa de la Putere. Şarpele cu Ochelari a încercat să îi calmeze atacul de panică, spunîndu-i că va pregăti un plan prin care să împiedice venirea în Capitală a minerilor şi că, în cursul zilei de marţi, va avea o evaluare completă a situaţiei şi a măsurilor ce trebuie luate.


ALCIBIADE

NUMARUL INTEGRAL il cititi pe => http://ro.netlog.com/forum_prm/blog/blogid=1438622


Revista ROMANIA MARE - NR. 1128 - ANUL XXIII - VINERI 9 MARTIE 2012