"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




vineri, 4 ianuarie 2013

Carte urîtă, palme cui te-a scris!



Acum, la început de an, m-am hotărît să încep un serial despre cele mai sinistre cărţi care au invadat librăriile româneşti în ultima vreme. Aşa după cum mă pricep să popularizez cele mai reuşite apariţii editoriale - cred că mă pricep şi am dreptul moral să-i ard şi pe impostori. Care taie pădurile ţării de pomană. Care vor, şi ei, să fie scriitori. Aşadar, colegi de profesie şi de glorie cu Eminescu şi Caragiale - dar de ce nu şi cu Shakespeare şi Dostoievski?! Doar „produsele“ lor stau pe acelaşi raft, în aceeaşi vitrină. Una din devizele mele în viaţă este să strivesc licheaua oriunde o prind. În orice domeniu. Acum, în raza de acţiune a rachetei Pershing, care e stiloul meu, au intrat cîţiva grafomani netalentaţi, din aceeaşi specie ca Bădiliţă şi alţi cîţiva, ale căror nume, pur şi simplu, le-am uitat. De ce le-oi fi uitat?
N-am, eu, memorie? Oho, cred că şi un copil de o şchioapă a aflat că am o memorie de super-elefant! Le-am uitat pentru că aceşti zmîngălitori de hîrtie şi pereţi de toaletă sînt nişte efemeride, adică trăiesc doar o oră, sau o zi. Insectarul e completat acum cu alte gîngănii gălăgioase: Ion Ochinciuc (un ţigan şperţar, care a parazitat, zeci de ani, Radio România, iar acum îşi publică nişte zoaie de „amintiri“, sub titlul „Jurnal anapoda“); Emil Alexandrescu (n-am auzit de ăsta în viaţa mea, dar individul face parte din stirpea intolerantă şi de un anti-comunism de paradă, ca şi Ticu Dumitrescu; mizeria acestui imbecil sinistru se intitulează „Introducere în literatura română“, fiind publicată de Editura Didactică şi Pedagogică, aşadar are un gir oficial, ce ruşine!); Daniel Ioniţă (alt cretin, care se dă, şi ăsta, antologator literar, critic, istoric, scoţînd la Editura Minerva un jeg intitulat „Antologie de poezie română modernă“, Ediţie româno-engleză, el aducînd mulţumiri fiicei defunctului critic Romul Munteanu, pe nume Ana Munteanu, de la Minerva, precum şi, atenţie, „mătuşii mele, Lenuţa“!). Dar, să încep cu începutul. Adică invers: „Testament“, aşa-zisa antologie a acestui troglodit pe nume Ioniţă. Insul trăieşte în Australia. Are veleităţi de hartist. Dar cum să intre el într-o „istorie“ literară, cine să-l bage în seamă? Aşa că a recurs la o şmecherie: a încropit o antologie, care începe cu Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu şi se termină cu… el, Ioniţă! Îţi stă mintea-n loc cît de neruşinaţi pot fi unii. Pînă şi maimuţele furăcioase au mai multă ruşine decît chibiţii care o iau pe scurtătură, ca să fie băgaţi în seamă. Am notat cîteva nume inexistente pentru istoria literaturii române, care sînt îndesate, cu genunchiul, de cangurul Daniel: Zorica Latcu (poate Laţcu?), Irina Mavrodin (traducătoare, dar în nici un caz poetă), Rini Sylvia Manor, Lidia Săndulescu-Popa, Adrian Munteanu, Florin Lăiu, Gabriel Dumitru, Mihaela Malea-Stroe, Daniel Bănulescu şi repet, bomboana pe colivă, sau cireaşa de pe mort, Daniel Ioniţă. În vremea asta, sînt omişi poeţi importanţi: Andrei Mureşanu (autorul versurilor Imnului de Stat, care nu e „Deşteaptă-te, australiene!“, ci „Deşteaptă-te, române!“), Al. Mateevici (părintele capodoperei „Limba noastră“), Şt. O. Iosif, Aron Cotruş, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Nichifor Crainic, Vasile Militaru („A venit aseară mama“), Vasile Posteucă, Emil Botta, Emil Isac, Romulus Vulpescu, Constanţa Buzea, Ion Horea ş.a. Bă, Ioniţă, eşti nebun? Te treci, pe tine, un zero barat, într-o „Antologie de poezie română modernă“, dar îi ştergi cu buretele pe marii poeţi creştini Nichifor Crainic şi Vasile Militaru, ca şi pe Andrei Mureşanu, Şt. O. Iosif şi Al. Mateevici? Probabil că vina e împărţită, transfugul incult fiind „îndrumat“ de Ana Munteanu (pe care cretinul o consideră „un spirit erudit“), de dulapul umblător Alex. Ştefănescu (autorul Prefeţei, Elefantul cu Breton scriind că ăsta, Ioniţă, dă „dovadă de atîta candoare şi bună-credinţă“) şi, fireşte, de mătuşa lui, tanti Lenuţa. Dar, iată cum sună ultimele fraze ale „Notei traducătorului“ (antologatorului), care, de la „Trecut-au anii…“ şi „Glossa“ lui Mihai Eminescu plonjează direct în magazia familiei lui de handicapaţi: „În final, se cuvine să mulţumesc mamei mele, Rodica („Juna Rodică voioasă trece“, normal), atît pentru materialul genetic transmis (hai, că fac pe mine de rîs!), cît şi (mulţumită talentului natural şi, de asemenea, educat în privinţa literaturii) pentru sugestiile ei cu privire la unele dintre poeziile incluse aici. Acest talent provine, fără îndoială, de la bunicul meu Ioan Ogrean, un talent recunoscut de familie, deşi nepublicat, în privinţa poeziei. De cealaltă parte a familiei, am crescut cu dese recitări de poezie din partea tatălui meu, Constantin, ca şi a mătuşii mele Lenuţa şi a unchiului meu Marin“. Hai, taci! Lenuţa şi Marin/Îl crescură pe cretin! Nu ştiu cu ce s-o ocupa acest specimen în ţara cangurilor, dar se poate bănui că a spălat vase, ori a condus camioane, cel puţin la început. Băiatul zice despre „moftul“ lui de a scoate o Antologie că „era deja prea tîrziu ca să-mi mai pun întrebări cu privire la sănătatea mea mintală“ - eu îmi pun astfel de întrebări, handicapatule mic şi prost (îşi publică o poză cu o ghitară de folkist, pe manşeta interioară a coperţii). În textul introductiv, Ioniţă enumeră mai mulţi poeţi mari, de la Shakespeare pînă la Homer, „care au fost traduşi şi, prin aceasta, au intrat în conştienţa (?!) universală“. Ce face? Conştienţa? Poate a vrut să spună „conştiinţa“! Dar, năvlegul e şi agramat: „Aceasta a însemnat încercarea ca fiecare dintre elementele de mai sus să devină slujitoare ale (sic!) acestui ţel“, dezacord penibil, fiindcă nu e vorba de plural, ci de singular, formularea corectă fiind „fiecare (…) slujitoare a acestui ţel“. Concluzia? Maculatura de faţă e o catastrofă, ceea ce astralopitecul nostru a amuşinat deja: „O viitoare ediţie, în speranţa în care ediţia prezentă nu va fi un dezastru…“. Dar este un dezastru! Nu mai pomenesc de reproducerea eronată a unor versuri şi de greşelile de corectură, care sînt din abundenţă! Nu mai amintesc de ridicolul unor traduceri (de exemplu, titlul splendidei poezii a lui Radu Gyr, compusă în închisoare, „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!“, devine „Rise up now Gheorghe, Rise up now Ion!“). Apropo de Radu Gyr: în capodopera „Isus în celulă“, „vărgi“ rimează, în făcătura lui Ioniţă, cu „libarci“ - cuvîntul corect e „libărci“. Tot acolo se scrie despre „fum de cătui“ - versul real este „fum de căţui“. Altă eroare: cine-o fi marele artist Farcaş, din poezia „Basarabie cu jale“ a lui Grigore Vieru? Poetul s-a referit la Dumitru Fărcaş, nu la Farcaş! În compunerea unui scribălău pe nume Gabriel Dumitru (n-am auzit) se scrie: „Meldia/Vieţii“ - se poate bănui că ar fi trebuit să apară „Melodia“. Nu figurează Andrei Mureşanu şi Şt. O. Iosif, dar e nelipsit, ca martie din post, Mircea Cărtărescu. Mamutul îi sperie pe puţinii cititori ai acestei farse sinistre cu „versuri“ ca: „în maşină pute-a maieuri şi-a benzină“; „cum am intrat la bulandra/era antreul plin de gagici încoţofenite“ etc. Alte mostre de delirium tremens găsim la un oarecare Daniel Bănulescu: „În şosetele mele se bălăceşte moartea/Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste“; „De moarte mi-e frică şi totuşi către moarte zilnic alerg/Cu şliţul desfăcut de aţîţători colţişori de cucoană“. Concluzia o trage el, neica-nimeni ioniţă, care rupe o peniţă scriind ultima „poezie“ (ilustrată cu poza lui cu ochelari negri, de Amicii Orbilor): „mă năpădesc tramvaie, troleibuze/în care mă urcam“. Aferim! La aşa „poet“, aşa „antologie“. Ce facem cu editura asta, Minerva? E chiar editură, sau balamuc? La această întrebare aştept un răspuns de la patronul Minervei, Sorin Peneş. (va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

           Ziarul TRICOLORUL, nr 2646 / 04.01.2013

Întîiul pamflet din Noul An - PRIMITIVI CU CEAS DE AUR...



Primitivi cu ceas de aur, îmbrăcaţi ultima modă
Deşi se spălau odată cu leşie şi cu sodă.

Au maşini de lux, golanii, şi palate cu piscină
Cu valori nenumărate casa lor de bani e plină.

Te sfidează cu această bogăţie afişată
Deşi ei sînt proşti ca noaptea, sau ca vita încălţată.

Dacă îi vei lua de guler şi-i vei scutura puţin
Vor sări din ei păduchii ca ochii lui Mr. Bean.

Ei n-au carte, dar au parte, fluturînd titluri bogate:
Masterate, doctorate şi-un C.V. de cazi pe spate.

Fiindcă e ştiut că prostul parcă nu e prost destul
Dacă nu-i umflat cu pompa, precum un curcan fudul.

Tot mereu au fost în ţară neamuri proaste şi escroci
Impostori fără ruşine, prostituate, dobitoci -

Dar acum sînt fără număr, cîtă frunză, cîtă iarbă
Cînd îi vezi în spaţiul public încep creierii să-ţi fiarbă.

Asta cică e elita, crema vieţii sociale
Blindată cu funcţii grele şi zeci de patalamale

Ei decid destinul vostru, ce-i mai bine pentru ţară
(După ce şi-au tras, fireşte, mare parte din comoară).

Aceşti trîntori fără creier, fără inimă şi milă
La televizor dau lecţii, cu o meclă imbecilă


Ei au făcut praf o ţară, dar tot ei vor s-o salveze
Însă nu-i lasă poporul în pace să guverneze.

Ah, acest popor al crucii, îndărătnic şi redus
Nici acum nu înţelege că vremea lui a apus?

El n-are Rolls-Royce la scară, nici butoni cu diamante
Nici vacanţa nu şi-o face în locuri extravagante.

Nu mănîncă icre negre, nu bea whisky sau cinzano
Nu doarme în Biedermayer, n-are nici Lămpi de Murano

El strînge din greu cureaua, iar copiii flămînzesc
Unii nu mai merg la şcoală, la spitale nu-i primesc.

El ştie una şi bună: n-are bani nici de colivă
Fiindcă i-a ciordit elita lacomă şi primitivă.

Javrele acestea latră, zilnic, de democraţie
Dar ţin strîns ciolanu-n gură, fiind gata să te sfîşie.

Toţi aceşti pigmei cu dungă roşie în buletin
S-au tras unii după alţii! Ce ruşine! Şi ce chin!

Maimuţoi cu cap de cîrpă şi cu inimă de gheaţă -
Fraţilor, să ardă-n Hades, pîn' la ultima paiaţă!

Hai, ridică-te, Ioane! Şi tu, Gheorghe! Doar ştiţi psalmul
Puneţi iute mămăliga să fiarbă precum napalmul!

Ziua unei mari explozii se apropie rapid -
Primitivi cu ceas de aur: E sfîrşitul! Marş la zid!

CORNELIU VADIM TUDOR
29 decembrie 2012, Bran

            Ziarul TRICOLORUL, nr 2646 / 04.01.2013

CIRC FĂRĂ PÎINE



Dacă nu eram trăitori în România şi am fi avut proasta inspiraţie să urmărim programele de Revelion ale televiziunilor, devenite, tot mai mult, cu mici excepţii, nişte paranghelii de prost gust, ne-am fi mutat urgent, cu arme si bagaje, la poalele Carpaţilor, ce păreau ca rupte din rai. Toată lumea rîde, cîntă şi dansează, fără grija zilei de mîine, primăriile au oferit spectacole gratis şi artificii cît cuprinde, zonele turistice au fost ocupate 90%, ce mai, ţara părea izolată de restul omenirii afectate de criză, dezastre, boli şi multe alte nenorociri. Bineînţeles că ar fi neinspirat să le răpim românilor acest ultim drept: de a se distra, majoritatea, într-o vacanţă superprelungită, din 21 decembrie pînă la Sfîntul Ion. Şi, bineînţeles, că le urăm, tuturor, „La Mulţi Ani!“. Dar nici nu vom trece cu vederea faptul că toate aceste „petreceri pe cinste“, cum ni le descriu televiziunile, sînt realizate din bani publici, care puteau fi, cu siguranţă, cheltuiţi cu mai multă cumpătare. Dar, alegătorul trebuia răsplătit din abundenţă cu pîine şi mult, mult circ!
Cele mai inepte momente din programele de pe 1 şi 2 ianuarie au fost de genul: Ce îi prezic  astrele politicianului x, y, z? Ce îi transmite politicianul x politicianului y pentru 2013? Unde au petrecut politicienii x, y, z, ce au mîncat, ce au băut, cu cine s-au distrat, cum au dansat etc.? Subiecte tocate, mărunt-mărunt, şi reluate, obsesiv, la orice oră din zi şi din noapte şi preluate, la indigo, de la o televiziune la alta. Fără să stricăm cheful nimănui, am fi vrut să-i aducem pe români cu picioarele pe pămînt şi să le explicăm că distracţia va lua rapid sfîrşit, cînd vor constata noul cost al facturilor la întreţinere (gaze, lumină etc.), noile taxe pe care le plănuiesc  noul Guvern şi primarii atît de generoşi cu petrecerile la fiecare colţ de stradă. Am fi vrut să explicăm că „trupele“ care colindă ţara în lung şi-n lat (în marea lor majoritate, de calitate artistică îndoielnică) nu realizează acte caritabile. Cu banii vehiculaţi în aşa-zisul show-biz de mahala se pot ameliora suferinţele multor copii bolnavi de cancer, se pot salva vieţi, se pot dota şcoli şi spitale. Am fi vrut să scriem despre aceste lucruri. România nu este în postura de a pune circul înaintea pîinii! Şi chiar ne întrebăm ce vor mai inventa producătorii TV în următoarea perioadă? Numai că o voinţă mai presus de noi a schimbat agenda zilei şi ne-a trezit la realitate. Ne-a făcut să înţelegem că lucrurile lumeşti sînt trecătoare. Un mare regizor a plecat în altă lume. Orice ar spune unii, prieteni sau duşmani, Sergiu Nicolaescu este şi va fi inegalabil. Cu siguranţă, va fi omagiat aşa cum se cuvine. Şi sperăm ca dispariţia sa să nu dea apă la moară celor specializaţi în circ televizat. Sperăm, dar aşa cum s-a dezumanizat şi urîţit mass-media postdecembristă,în goana după rating, n-am băga mîna în foc… Dumnezeu să te odihnească în pace, Maestre!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Ziarul TRICOLORUL, nr 2646 / 04.01.2013

joi, 3 ianuarie 2013

Saptamana pe scurt - nr 1171



Vadim a măturat cu ungurii pe jos şi în Noaptea de Revelion * Curva de ţigani Oana Zăvoranu a ajuns de rîsul rapsozilor populari * „Evenimentul zilei“ îl scoate pe Traian Băsescu „Politicianul anului 2012“(?!) * Iar Ardei Umplut e onanistul (pardon) analistul Anului... * România TV a bătut Antena 3

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Toată lumea vorbeşte despre secvenţa în care Vadim şi Florin Zamfirescu au apărut împreună, în programul de Revelion al postului Antena 1. Nu ştim cine a avut ideea unei scenete în care Tribunul să joace propriul rol, iar Florin Zamfirescu să-l interpreteze pe un ospătar ungur – probabil Dan Negru şi Dana Mladin – dar a fost o idee excelentă. Ceea ce se ştie mai puţin este că liderul PRM a cerut scenariul înainte, l-a citit şi l-a ... îmbogăţit, adăugînd replici noi şi savuroase. Una peste alta, a fost un moment de succes, mai ales că Televiziunea respectivă avea să-l retransmită, de mai multe ori. Rating enorm pentru ora 2 noaptea: „Minutul de Aur“ – 12 puncte. La urma urmei, şi Fănuş Neagu a jucat, într-un film, rolul unui general sovietic. * O cîntăreaţă de muzică populară, Gherghina Stancu, a compus „Balada Zăvorancei“. Chestia asta a şucărit-o profund pe harpia de coana mă-sa, adică Mărioara, care a guiţat pentru ziarul „Libertatea“: „E o frustrată, care se ia de fata mea“. Ca să vezi! Fosta picoliţă şi bucătăreasă de chiftele a învăţat cuvinte noi, ca de pildă „frustrată“. Ştie, ea, cu 7 clase (şi alea, la Crucea de Piatră), ce înseamnă „frustrată“. Biata Gherghina ce-a făcut, în fond? A dat ghiers imboldului de talent care trăgea de corpul ei, pentru a o băga pe curva de ţigani în folclor (nu în puşcărie, cum ar merita). Dar, iată cum sună textul: „Adevărul, ce să spun?/ Pepe este băiat bun/ Dar cred că s-a săturat/ Să mai fie-ncornorat/ Iubirea s-a terminat!/ Geaba Zăvo-a regretat/ Şi cu Tudy s-a cuplat/ Pepe-a zis: Vreau altă damă!/ Şi-a luat-o pe Pastramă!/ Zăvo, ca să se răzbune/ A ales un tînăr june/ Viaţa trece ca o aţă/ Oana n-are chef de viaţă!/ Umblă mereu dezbrăcată/ Cine să-i mai facă faţă?/ N-are cine s-o-nţeleagă/ Nimenea din lumea-ntreagă./ Oano, din suflet îţi spun:/ Lasă vrăjitoarele/ C-o să-ţi pierzi şi numele/ Numai Bunul Dumnezeu/ Mereu te-a scăpat de rău./ Roagă-te şi zi, şi noapte/ De dragoste să ai parte“. * Foame mare în România! Aşa se explică şi abundenţa de oferte sexuale la Mica Publicitate. Ne uităm, de pildă, în „Libertatea“, unde întîlnim o rubrică de anunţuri fierbinţi care te scot din minţi (fireşte, e valabil pentru cine le are). Am ales cîteva mai nostime: „LEOAICĂ sălbatică doresc dresor pentru îmblînzire“; „BLONDĂ vulcanică şi sexy! Vrei să mă încerci?“; „NON-STOP, 8 fete superbe, goale, dornice“; „PUNCTUL G. Depistare pînă la erecţie cu finalizare“. (Ce-o fi aia „Punctul G“?); „ANA, finuţă, drăguţă, singură, ofer plăceri intime, Drumul Taberei, Favorit“ – asta o fi Ana Birchall? * Presa ne anunţă că familia fotbalistului ratat David Beckham a petrecut Crăciunul într-o insulă de lux din Oceanul Indian: „Vacanţă de 400.000 de dolari în Maldive“. Noi credem că aici s-a strecurat o greşeală de tipar: cînd dai atîta bănet, nu mai e vorba de Maldive, ci de Maladive. * Ziarul „Evenimentul zilei“ minte, vorba aia, ca o gazetă imperialistă. În nr. de sîmbătă, 29 decembrie, pe pagina 1 apare un generic mare: „CITITORII NOŞTRI AU ALES - TOPURILE EVZ 2012“. La categoria „Cel mai bun politician“, cum credeţi că arată clasamentul? 1) Traian Băsescu; 2) Victor Ponta; 3) Mihai Răzvan Ungureanu. Nu vă e, mă, ruşine? Nu vă e. Vouă vă e foame, aşa că staţi capră la cei care vă aruncă banii sub masă. În anul 2012, din care Matrozul Chior a ieşit mai mult mort decît viu, cititorii voştri l-au ales „cel mai bun politician“? Oamenii ăştia sînt ori nebuni, ori sadomasochişti. Cît despre Victor Ponta şi M. R. Ungureanu, ce să mai vorbim... Sînt maimuţoii ăştia politicieni aşa cum e Ardei Umplut star la Hollywood. Dar, apropo de Piticul Utecilă, bagă-i-am în cur feştilă: el este „Analistul politic al anului“. Probabil că şi aici e vorba de o greşeală de tipar: nu analistul, ci onanistul (în urmă cu mai mulţi ani, amanta lui povestea, într-un ziar, cum l-a surprins pe găgeşteanul obez şi cu gura strîmbă uitîndu-se la un film porno şi luîndu-şi-o, pardon de expresie, „ad labam“, care în limba latină înseamnă „la labă“).
* În acelaşi număr din foaia portocalie (ce presă mai au şi portocalicii ăştia) a apărut un titlu care ne-a făcut să plîngem în hohote: „Cioacă nu îşi recunoaşte chiloţii din rîpă“. Cum e posibil? După ani şi ani de căutări, anchetatorii au găsit, într-o rîpă, o pereche de chiloţi, pe care scria CIOACĂ, asta se vedea din avion, dar el, poliţistul cu rînjet enervant, nu are curajul răspunderii, deşi, dacă tot a ciopîrţit-o pe nevastă-sa, din gelozie (Elodia trăia cu un arăboi!), ar fi trebuit să fie bărbat, să înhaţe corpul delict şi să spună, aşa cum i-a zis Chiriac lui Titircă Inimă Rea, în piesa „O noapte furtunoasă“, înhăţînd legătura de la gît, pe care acesta o găsise în patul Vetei: „Aş, jupîne, asta e a mea! Dă-o încoace!“ (citat din memorie). Iar încornoratul a făcut pe el de plăcere: „Ei, bibicule, ştiam că ţii la onoarea mea de familist!“ (sau cam aşa ceva). Dar Cioacă s-a ţinut de cioace. El trebuia să ia chiloţii şi să şi-i pună la gît – i-ar fi ţinut cald în închisoare. * A murit Bogdan Baltazar. Evreu, securist, bogătaş. Nu ştim care sînt acele „fapte bune“ pe care le-ar fi făcut el în viaţă şi pentru care îl laudă cei de-o teapă cu el. Ştim doar că B.B. trăgea sforile pentru firma de escroci (tot evrei, normal) Gold Corporation şi i-a telefonat într-o vară preşedintelui PRM, pe care se străduia să-l convingă ce avantaje enorme ar avea ţara dacă ar începe exploatarea bogăţiilor de la Roşia Montană. Numai că Vadim e un om de fier şi nu glumeşte deloc cu Interesul Naţional. Aşa că l-a repezit pe „lobbyst“ de nu s-a văzut: „Ascultă, Bogdane: ce interes ai tu la afacerea asta? De ce te amesteci? Cine te-a pus să încerci să mă convingi? Nu va ieşi peste graniţă nici un gram de aur de la Roşia Montană – decît, poate, peste cadavrul meu! Cine sînt, mă, evreii ăştia care se fac stăpîni pe bogăţiile României? Tu parcă ai fost ofiţer DIE, aşa că presupun că ai urmat nişte şcoli ale Securităţii, care, în anii ’70, a fost populată de patrioţi. Cum vii tu, acum, să-i ceri unui naţionalist ca mine să fie de acord cu jefuirea ţării? Te rog să mă laşi în pace!“ – şi i-a închis telefonul. Astăzi, Bogdan Baltazar nu mai e printre cei vii. Fireşte, nu ne bucurăm de moartea lui, dar nici nu putem ignora faptul că el a contribuit la prăbuşirea sistemului bancar românesc. Apropo, care o fi averea lui, unde şi-o fi depus milioanele de dolari şi de euro? Dumnezeu să-i ierte păcatele. * Nu bănuim cine a conceput anunţul cu privire la dispariţia fostului securist, metamorfozat în dizident şi bancher, dar ştim că ferparul începe cu două enormităţi: „Profesionist de carieră, patriot adevărat...“. Ce-i aia „profesionist de carieră“? Există „diplomat de carieră“, „militar de carieră“ ş.a.m.d. Dar niciodată n-am întîlnit expresia „profesionist de carieră“, pentru simplul fapt că nu există carieră de... profesionist! Cît despre patriotismul lui, ce să mai vorbim... * O nouă porcărie pe care o face struţo-cămila USL: „Revine taxa nesimţită pe maşinile vechi!“. * Ziarul „Click!“ publică un titlu ciudat: „Ioana Ginghină îşi face gomaj cu ghimbir“. Nu ştim cine e Ioana Ginghină. Nu ştim ce-i aia gomaj. Vag am auzit de ghimbir. Altceva ne-a atras atenţia: aglomerarea de cuvinte care încep cu litera G – Ginghină, Gomaj, Ghimbir. Ăsta o fi Punctul G (satisfacţia erotică maximă) din anunţurile porno? * Tot în „Click!“ găsim o prostie. Sub titlul „Sergiu Nicolaescu a fost operat de peritonită“, citim mai întîi că „marele actor aluneca pe gheaţă“, dar, mai la vale, că „regizorul a fost operat de peritonită“. Aha! Carevasăzică cel care a alunecat pe gheaţă era actorul Sergiu Nicolaescu, care s-a dat apoi peste cap (normal, alunecase!) şi s-a făcut regizor, care a păţit, şi el, ceva, fiind operat. Inteligent ziarist acest Valentin Bădulescu, care a scris ştirea. * În acelaşi număr din „Click!“, un titlu ne anunţă: „Debutul lui Şumi, stricat de Oli“. Ce-i asta, copii ai durerii? Voi nu mai puteţi vorbi sau scrie normal? Ieri, Lăcă, Ando, Munti... Azi, Băse, Hrebe, Văcă... Mîine ce-o să mai scorniţi? Poate Kele (Kelemen Hunor), Daci (Daciana Sîrbu), Bla-Bla (Vasile Blaga), Coco (Dorin Cocoş), Sila (Ovidiu Silaghi), Duş (Mircea Duşa) ş.a. * Un frumos aforism al lui Dostoievski: „Dumnezeu şi Diavolul se ceartă şi l-au ales pe om ca teren de luptă“. * În Noaptea de Crăciun, Victor Ponta a fost invitatul lui Cătălin Striblea, la postul România TV. Aflînd de treaba asta, ce şi-au zis cei de la B1 TV? Ia să-l blocăm pe Cimpanzeu la mantinelă şi să-i tăiem maioneza ratingului! Aşa că, in extremis, l-au invitat, şi ei, pe liderul PRM, într-o emisiune moderată de Nelu Badea. Scorul a fost convingător: „Minutul de Aur“ la România TV – 2,7 puncte; „Minutul de Aur“ la B1 TV – 3,1 puncte. Dă-te prins, Ponto, eşti încercuit! * Firma de pază BGS se dovedeşte, pe zi ce trece, a fi o Firmă de groază, adică o armată particulară, agresivă şi ilegală, de peste 4.500 de oameni (?!). Ne amintim că, în campania electorală pentru alegerile locale, din iunie 2012, angajaţi ai fraţilor penali Oprea au interzis (?!) accesul conducerii PRM în Piaţa Bucur Obor, deşi acolo e un drum public. Fireşte, ei n-au făcut-o de capul lor, ci la ordinul patronului penal al pieţei, Puiu Popoviciu, şi al primarului Sectorului 2, Neculai Onţanu. Astăzi, mai multe ziare scriu despre un atac criminal – da, acesta e cuvîntul – criminal, pe care mai multe gorile ale BGS l-au dat împotriva unor oameni, pe care i-au băgat în spital. (Degeaba are BGS-ul ăsta şi maşini de salvare, dacă omoară oameni!). Iată ce scrie ziarul ,,Click!”: ,,Cinci angajaţi ai firmei de pază BGS au dat năvală peste o familie din Bucureşti. «Body-guarzii ne-au împuşcat şi ne-au tăiat cu sabia»”. Priviţi şi ce apare în ,,Libertatea”: ,,Angajaţii unei firme de protecţie şi pază au făcut prăpăd în rîndul unei familii bucureştene. Ce tupeu! Au intrat peste ei şi i-au luat «la omor»”. In-cre-di-bil! Ce păzeşte noul ministru de Interne, Radu Stroe? E posibil aşa ceva, într-o ţară membră a Uniunii Europene, în anul 2012? Atunci înţelegem de ce nu e primită România în Spaţiul Schengen! Această structură, repetăm, ILEGALĂ, BGS, trebuie desfiinţată imediat! * Scandalul sexual de la Poliţia judeţului Olt ar trebui să se lase cu arestări şi debarcări din funcţie. Este clar că tînăra femeie, Melania Renghea, NU minte. N-ar avea nici un interes, mai ales că e gravidă în 5 luni. Dacă n-am şti ce ordinari pot fi unii miliţieni, de teapa lui Anghel Andreescu-Ologu, D.V. Fătuloiu şi Petre Tobă, am putea avea îndoieli. Numai că noi ştim ce le poate pielea acestor nemernici, care taie şi spînzură, fără nici o frică de Lege, de Dumnezeu. Încă o dată, îl întrebăm pe fostul ofiţer de marină (care pretindea, în tinereţe, că e… procuror!), Radu Stroe: ai de gînd să-ţi faci datoria, sau pleci de unde ai venit? * În ultimele zile ale anului 2012, ,,Evenimentul zilei” a publicat, de mai multe ori, un anunţ ciudat: ,,În această perioadă, Ion Cristoiu este în concediu (?!). De aceea am decis ca, pînă pe 4 ianuarie 2013, să reluăm cîteva editoriale ale maestrului (?!), publicate în «Evenimentul zilei» în urmă cu 20 de ani sau mai puţin. Veţi avea prilejul să constataţi că multe lucruri sînt neschimbate şi că opiniile jurnalistului sînt la fel de pertinente astăzi, ca şi în vremea scrierii lor” (?!). Aiurea! Hai să luăm un singur exemplu: denunţul pe care l-a făcut Monstrul din Găgeşti în octombrie 1993, sub titlul ,,Politicienii români s-au făcut frate cu dracu’”. Aici e porcăit… Adrian Păunescu, membru al delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: ,,Că e aşa (,) ne-o dovedeşte corespondenţa trimisă de senatorul Adrian Păunescu de la faţa locului. Nici nu se răcise bine votul, ca să spun aşa, şi vicepreşedintele PSM (fost Comunist), membru al delegaţiei române, scria negru pe alb că nici nu se gîndeşte la îndeplinirea condiţiilor puse de Adunarea Parlamentară. Ba mai mult, distinsul reprezentant al României, uitînd că a mîncat şi a băut cîteva zile pe seama Consiliului, îşi bate joc de Moţiunea Halonen, prin care ţările nou admise urmează să fie supuse unui control din partea organismului european”. Lucrurile n-au stat aşa, desigur. Dar piticania peltică minţea atunci, cum minte şi acum. El îi ura, de moarte, pe Adrian Păunescu şi pe Corneliu Vadim Tudor – orice ar fi făcut aceştia, nu era bine, îi cenzura şi îi bălăcărea fostul membru al CC al UTC, mort de oftică fiindcă cei doi coloşi îl striveau cu personalitatea lor. A mîncat şi a băut Adrian Păunescu, cîteva zile, pe seama Consiliului Europei? Nici pomeneală. Dar vedeţi cum îl trădează subconştientul pe nehalitul de Cristoiu? El numai la mîncare şi la băutură se gîndea atunci, aşa cum se gîndeşte şi acum. Astăzi, Adrian Păunescu nu mai mănîncă şi nu mai bea deloc. La fel ca şi Nicu Ceauşescu, căruia îi ducea servieta pizmaşul rupt în fund. Prozator fără talent, ziarist de mîna a doua, Ion Cristoiu poate fi fericit: e răzbunat. Între timp, el şi-a schimbat stăpînul: nu mai e Nicu Ceauşescu, e Virgil Măgureanu. Toată viaţa lui de rahat, năpîrstocul a fost de partea Puterii, adică a avantajelor. Acum, cică e în concediu. Că mult a mai muncit! A scos o cărţulie penibilă, plină ochi de greşeli de cultură şi de gramatică (de exemplu, el îl făcea pe Iulius Cezar... împărat al Romei, cînd acela, de fapt, fusese doar general şi consul, primul împărat fiind succesorul său, Octavian August). Şi, în definitiv, ce concediu are un pensionar de 65 de ani? Şi ce fel de ,,maestru” e ăsta? În ce-o fi el ,,maestru”? Articolaşele alea şchioape şi agramate l-au făcut ,,maestru”? Sau poate Notele Informative pe care le dădea la Securitate, în calitate de ,,Sursa Coroiu” (numele lui de cod)? Ce porc!
* Un alt porc – de fapt, o scroafă – e Mărioara Zăvoranu. Care se dă cu curul de pămînt ca s-o ţină pe handicapata de fiică-sa pe linia de plutire, în atenţia opiniei publice. Acum, ce credeţi că le-a pîrţîit mintea celor două curve răsuflate? Aflăm din ,,Click!”, unde scrie mare, pe copertă: ,,Ăsta da (,) cadou de Sărbători! Oana a primit un Porsche de fiţe. Zăvo, maşină de 60.000 de euro de la mama”. Poate din banii produşi de cimitirul privat, care n-or să-i poarte noroc rapandulei pline de operaţii, belciuge şi gonococi. * În ,,Academia Caţavencu” a apărut un fotomontaj, înfăţişîndu-i pe Oana Zăvoranu şi Cristian Cioacă, bărbatul Elodiei, avînd o unealtă în mînă şi zicînd: ,,Oana, uite cum facem: ne căsătorim, mă bălăcăreşti vreo două luni pe la Capatos şi Măruţă şi pe urmă te fac celebră cu cazmaua asta, vrei?”. Sub fotomontaj poate fi citită explicaţia: ,,După ce idila cu Pepe s-a sfărîmat, Oana Zăvoranu ar putea găsi în Cristian Cioacă bărbatul vieţii ei. De dincolo”. Mişto. * Din păcate, în acelaşi număr al revistei amintite, microcefalul Mihai Găinuşe publică un cot-codac de-al lui, prin care vrea să arate că e scriitor de satiră şi umor. Idiotul scrie cum arată: rău. Da’ rău de tot. Şi n-are nici ţinere de minte, din moment ce repetă, în prostie, ,,probabil”: 1) ,,Probabil tîrgul era amenajat”; 2) ,,Probabil ca să nu iasă din incintă spiritul creştinesc de Crăciun”; 3) ,,Probabil, singurul care are licenţă de mers cu caprele e Mazăre”. Ce-i asta, mă, prostule? Îţi dăm ca lectură obligatorie un aforism al lui Voltaire: ,,Cel mai sigur mijloc de a nu avea umor e goana după umor”. * În Noaptea de Crăciun, Elena Udrea a mers cu colindul, cîntînd: ,,O, brand frumos, o, brand frumos”… * Duminică (30 decembrie 2012), preşedintele PRM a fost invitat, din nou, la România TV. Rating foarte mare, pentru seara zilei de duminică: ,,Minutul de Aur” – 3,2 puncte. Audienţă cu care România TV a bătut Antena 3, pe care puradelul înfumurat şi cu gafa-n sînge Mihai Gâdea o s-o bage în pămînt (face legătura cu pămîntul). Emisiunea de la România TV a fost moderată de Ionela Năstase. * Reproducem, din ,,Tricolorul”, un articol scris de Vadim, sub titlul ,,Carte urîtă, palme cui te-a scris!”: ,,Acum, la început de an, m-am hotărît să încep un serial despre cele mai sinistre cărţi care au invadat librăriile româneşti în ultima vreme. Aşa după cum mă pricep să popularizez cele mai reuşite apariţii editoriale – cred că mă pricep şi am dreptul moral să-i ard şi pe impostori. Care taie pădurile ţării de pomană. Care vor, şi ei, să fie scriitori. Aşadar, colegi de profesie şi de glorie cu Eminescu şi Caragiale – dar de ce nu şi cu Shakespeare şi Dostoievski?! Doar «produsele» lor stau pe acelaşi raft, în aceeaşi vitrină. Una din devizele mele în viaţă este să strivesc licheaua oriunde o prind. În orice domeniu. Acum, în raza de acţiune a rachetei Pershing, care e stiloul meu, au intrat cîţiva grafomani netalentaţi, din aceeaşi specie ca Bădiliţă şi alţi cîţiva, ale căror nume, pur şi simplu, le-am uitat. De ce le-oi fi uitat? N-am, eu, memorie? Oho, cred că şi un copil de o şchioapă a aflat că am o memorie de super-elefant! Le-am uitat pentru că aceşti zmîngălitori de hîrtie şi pereţi de toaletă sînt nişte efemeride, adică trăiesc doar o oră, sau o zi. Insectarul e completat acum cu alte gîngănii gălăgioase: Ion Ochinciuc (un ţigan şperţar, care a parazitat, zeci de ani, Radio România, iar acum îşi publică nişte zoaie de «amintiri», sub titlul «Jurnal anapoda»); Emil Alexandrescu (n-am auzit de ăsta în viaţa mea, dar individul face parte din stirpea intolerantă şi de un anti-comunism de paradă, ca şi Ticu Dumitrescu; mizeria acestui imbecil sinistru se intitulează «Introducere în literatura română», fiind publicată de Editura Didactică şi Pedagogică, aşadar are un gir oficial, ce ruşine!); Daniel Ioniţă (alt cretin, care se dă, şi ăsta, antologator literar, critic, istoric, scoţînd la Editura Minerva un jeg intitulat «Antologie de poezie română modernă», Ediţie româno-engleză, el aducînd mulţumiri fiicei defunctului critic Romul Munteanu, pe nume Ana Munteanu, de la Minerva, precum şi, atenţie, «mătuşii mele, Lenuţa»!). Dar, să încep cu începutul. Adică invers: «Testament», aşa-zisa antologie a acestui troglodit pe nume Ioniţă. Insul trăieşte în Australia. Are veleităţi de hartist. Dar cum să intre el într-o «istorie» literară, cine să-l bage în seamă? Aşa că a recurs la o şmecherie: a încropit o antologie, care începe cu Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu şi se termină cu… el, Ioniţă! Îţi stă mintea-n loc cît de neruşinaţi pot fi unii. Pînă şi maimuţele furăcioase au mai multă ruşine decît chibiţii care o iau pe scurtătură, ca să fie băgaţi în seamă. Am notat cîteva nume inexistente pentru istoria literaturii române, care sînt îndesate, cu genunchiul, de cangurul Daniel: Zorica Latcu (poate Laţcu?), Irina Mavrodin (traducătoare, dar în nici un caz poetă), Rini Sylvia Manor, Lidia Săndulescu-Popa, Adrian Munteanu, Florin Lăiu, Gabriel Dumitru, Mihaela Malea-Stroe, Daniel Bănulescu şi repet, bomboana pe colivă, sau cireaşa de pe mort, Daniel Ioniţă. În vremea asta, sînt omişi poeţi importanţi: Andrei Mureşanu (autorul versurilor Imnului de Stat, care nu e «Deşteaptă-te, australiene!», ci «Deşteaptă-te,române!»), Al. Mateevici (părintele capodoperei «Limba noastră»), Şt. O. Iosif, Aron Cotruş, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Nichifor Crainic, Vasile Militaru («A venit aseară mama»), Vasile Posteucă, Emil Botta, Emil Isac, Romulus Vulpescu, Constanţa Buzea, Ion Horea ş.a. Bă, Ioniţă, eşti nebun? Te treci, pe tine, un zero barat, într-o «Antologie de poezie română modernă», dar îi ştergi cu buretele pe marii poeţi creştini Nichifor Crainic şi Vasile Militaru, ca şi pe Andrei Mureşanu, Şt. O. Iosif şi Al. Mateevici? Probabil că vina e împărţită, transfugul incult fiind «îndrumat» de Ana Munteanu (pe care cretinul o consideră «un spirit erudit»), de dulapul umblător Alex. Ştefănescu (autorul Prefeţei, Elefantul cu Breton scriind că ăsta, Ioniţă, dă «dovadă de atîta candoare şi bună-credinţă») şi, fireşte, de mătuşa lui, tanti Lenuţa. Dar, iată cum sună ultimele fraze ale «Notei traducătorului» (antologatorului), care, de la «Trecut-au anii…» şi «Glossa» lui Mihai Eminescu plonjează direct în magazia familiei lui de handicapaţi: «În final, se cuvine să mulţumesc mamei mele, Rodica («Juna Rodică voioasă trece», normal), atît pentru materialul genetic transmis (hai, că fac pe mine de rîs!), cît şi (mulţumită talentului natural şi, de asemenea, educat în privinţa literaturii) pentru sugestiile ei cu privire la unele dintre poeziile incluse aici. Acest talent provine, fără îndoială, de la bunicul meu Ioan Ogrean, un talent recunoscut de familie, deşi nepublicat, în privinţa poeziei. De cealaltă parte a familiei, am crescut cu dese recitări de poezie din partea tatălui meu, Constantin, ca şi a mătuşii mele Lenuţa şi a unchiului meu Marin». Hai, taci! Lenuţa şi Marin/Îl crescură pe cretin! Nu ştiu cu ce s-o ocupa acest specimen în ţara cangurilor, dar se poate bănui că a spălat vase, ori a condus camioane, cel puţin la început. Băiatul zice despre «moftul» lui de a scoate o Antologie că «era deja prea tîrziu ca să-mi mai pun întrebări cu privire la sănătatea mea mintală» - eu îmi pun astfel de întrebări, handicapatule mic şi prost (îşi publică o poză cu o ghitară de folkist, pe manşeta interioară a coperţii). În textul introductiv, Ioniţă enumeră mai mulţi poeţi mari, de la Shakespeare pînă la Homer, «care au fost traduşi şi, prin aceasta, au intrat în conştienţa (?!) universală». Ce face? Conştienţa? Poate a vrut să spună «conştiinţa»! Dar, năvlegul e şi agramat: «Aceasta a însemnat încercarea ca fiecare dintre elementele de mai sus să devină slujitoare ale (sic!) acestui ţel», dezacord penibil, fiindcă nu e vorba de plural, ci de singular, formularea corectă fiind «fiecare (…) slujitoare a acestui ţel». Concluzia? Maculatura de faţă e o catastrofă, ceea ce astralopitecul nostru a amuşinat deja: «O viitoare ediţie, în speranţa în care ediţia prezentă nu va fi un dezastru…». Dar este un dezastru! Nu mai pomenesc de reproducerea eronată a unor versuri şi de greşelile de corectură, care sînt din abundenţă! Nu mai amintesc de ridicolul unor traduceri (de exemplu, titlul splendidei poezii a lui Radu Gyr, compusă în închisoare, «Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!», devine «Rise up now Gheorghe, Rise up now Ion!»). Apropo de Radu Gyr: în capodopera «Isus în celulă», ,«vărgi» rimează, în făcătura lui Ioniţă, cu «libarci» – cuvîntul corect e «libărci». Tot acolo se scrie despre «fum de cătui» – versul real este «fum de căţui». Altă eroare: cine-o fi marele artist Farcaş, din poezia «Basarabie cu jale» a lui Grigore Vieru? Poetul s-a referit la Dumitru Fărcaş, nu la Farcaş! În compunerea unui scribălău pe nume Gabriel Dumitru (n-am auzit) se scrie: «Meldia/Vieţii» – se poate bănui că ar fi trebuit să apară «Melodia». Nu figurează Andrei Mureşanu şi Şt. O. Iosif, dar e nelipsit, ca martie din post, Mircea Cărtărescu. Mamutul îi sperie pe puţinii cititori ai acestei farse sinistre cu «versuri» ca: «în maşină pute-a maieuri şi-a benzină»; «cum am intrat la bulandra/era antreul plin de gagici încoţofenite» etc. Alte mostre de delirium tremens găsim la un oarecare Daniel Bănulescu: «În şosetele mele se bălăceşte moartea/Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste»; «De moarte mi-e frică şi totuşi către moarte zilnic alerg/Cu şliţul desfăcut de aţîţători colţişori de cucoană». Concluzia o trage el, neica-nimeni ioniţă, care rupe o peniţă scriind ultima «poezie» (ilustrată cu poza lui cu ochelari negri, de Amicii Orbilor): «mă năpădesc tramvaie, troleibuze/în care mă urcam». Aferim! La aşa «poet», aşa «antologie». Ce facem cu editura asta, Minerva? E chiar editură, sau balamuc? La această întrebare aştept un răspuns de la patronul Minervei, Sorin Peneş”. * O scenă inimaginabilă, a cărei protagonistă a fost Florina Ruxandra Jipa – fostă judecătoare, care şi-a cumpărat, cu bani grei, un post de deputat PSD, iar, mai nou, PP-DD. Pînă acum am lăsat-o în plata Domnului pe escroaca asta – care avea un amant mai tînăr (poate că îl mai are şi acum), trambalat de ea pe la Paris, Strasbourg şi alte oraşe europene. În vara acestui an, madam Jipa s-a dus la Restaurantul Doina, din Capitala Franţei, situat în apropiere de Turnul Eiffel. Localul e ţinut de doi români inimoşi şi cinstiţi: soţii Coca şi Titi Popescu, ajutaţi de cei 3 copii ai lor şi de frumosul cîine lup Rock. Nici n-a intrat bine tovarăşa Jipa în micul restaurant, că şi-a lăsat geanta pe masă şi i-a spus patroanei: „Doamna Coca, mă duc la toaletă şi o să-mi las geanta aici. O să lipsesc 5 minute. Vă rog să fiţi cu ochii pe ea“. Şi a repetat, în mod suspect. Zis şi făcut. A coborît scările şi s-a dus unde zicea, ea, că are nevoie. Alături, la o altă masă, se afla soţia fostului prim-ministru al Franţei, Raymond Barre (în treacăt fie spus, localul e frecventat de mari personalităţi româneşti şi străine, fiindcă se mănîncă foarte bine şi ambianţa e plăcută). Într-adevăr, după 5 minute aşa-zisa deputată s-a întors. A revenit a doua zi, însă, cu o falcă-n cer şi una-n pămînt, ţipînd: „Aveam 7.000 de euro în poşetă, dar mi-au dispărut 2.000! Mi-aţi furat banii! Chem Poliţia!“. Istericale de femeie nebună, care era clar că joacă teatru. Ea pusese totul la cale, jucînd la cacealma. Probabil că rămăsese fără bani, pe care îi cheltuise cu bărbaţii, şi a crezut că ţine figura asta sinistră. E la mintea cocoşului că, dacă vreun hoţ ar fi găsit într-o geantă 7.000 de euro, şterpelea toată suma – nu stătea să numere 2.000, lăsînd 5.000, riscînd să fie surprins asupra faptului. Şi, în mod normal, femeile, cînd se duc la toaletă, îşi iau geanta cu ele. Coana Jipa nu şi-a luat-o, fiindcă aşa clocise ea scenariul. Pe care l-a povestit, cu spume la gură, şi la Ambasada României – unde, din păcate pentru ea, n-a crezut-o nimeni, pentru că cei de acolo ştiu bine ce oameni exemplari sînt soţii Popescu. Biata Coca Popescu era să facă, însă, infarct. Aşa ceva nu îşi putea imagina! Am relatat această întîmplare pentru a atrage atenţia acelor români cărora le iese în cale urecheata asta umflată ca un cimpoi, Jipa, că trebuie să o ocolească, fiindcă individa e şi hoaţă, şi nebună de legat. Pe cîţi o fi nenorocit ea, ca judecătoare! Ptiuuu, piei, drace! * Liderul PRM a fost prezent, seară de seară, pe micile ecrane. Normal, doar el e supranumit Mr. Rating. De pildă, emisiunea postului România TV, din seara zilei de 1 ianuarie, a înregistrat o audienţă record pentru prima zi a Anului Nou: „Minutul de Aur“ – 2,8 puncte. Moderatoare: foarte apreciata Cristina Şincai. 

*LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. În prostia şi răutatea lui, Victor Ponta vrea să-l aresteze pe Dan Diaconescu. Îl va face erou naţional...
ALCIBIADE



Saptamana pe scurt - nr 1171 / 03.01.2013