"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




miercuri, 13 martie 2013

MESAJE PRIMITE DE LIDERUL P.R.M. DE LA DOUĂ PERSONAJE EUROPENE FOARTE IMPORTANTE





Dragă domnule Vadim Tudor,
Îmi face plăcere să vă trimit adresa paginii web care are drept subiect Raportul General privind Activităţile Uniunii Europene pentru 2012, adoptat de către Comisia Europeană în conformitate cu articolul 249, alineatul (2) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene.
Raportul evidenţiază activităţile desfăşurate anul trecut, activităţi legate de priorităţile-cheie ale Uniunii Europene. Acesta este distribuit şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, membrilor Parlamentului European şi altor instituţii şi organisme europene, precum şi preşedinţilor comisiilor însărcinate cu afaceri europene ale Parlamentelor naţionale.
Raportul, care poate fi, de asemenea, accesat online, ca un e-book, este disponibil în 22 de limbi, prin intermediul link-ului: http://europa.eu/generalreport/index_ro.htm
Deşi în anul care a trecut ne-am confruntat cu atît de multe provocări, sper că Raportul ne va încuraja să ne gîndim la viitorul Uniunii Europene şi ne va ajuta să analizăm activitatea noastră comună pentru a o consolida şi pentru a o susţine.
VĂ DORESC LECTURĂ PLĂCUTĂ. CU STIMĂ,
VIVIANE REDING

Comisar European pentru Justiţie – Bruxelles


*   *   *

Dragă Corneliu,
Deoarece John Kerry şi-a început vizita în Europa, la începutul acestei săptămîni, am scris un articol privind  neaşteptata „Europenizare a Americii“. Subiectele aflate pe agenda noului secretar de Stat vor include o dezbatere pe teme de politică externă, care se concentrează pe evitarea războaielor terestre, pe reducerea bugetului de apărare şi pe activitatea comună cu toţi aliaţii, precum şi un discurs pe teme economice, privind reindustrializarea Americii. Tonul discursului pare mai degrabă european decît american. Iar propunerea referitoare la comerţul transatlantic pare să   îmbine caracteristicile noii viziuni a lui Obama.
Se pare că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele modificate genetic) şi interesele (Irak, Israel-Palestina) i-au făcut pe europeni şi americani să gîndească diferit, austeritatea şi perspectiva declinului îi aduc din nou împreună. Există încă  destule întrebări despre cît de puternică va fi unitatea aceasta, dar se pare că  europenii şi americanii nu mai vin de pe planete diferite. Iată link-ul:

http://blogs.reuters.com/mark-leonard/2013/02/25/the-europeanization-of-america/

Aceasta este o parte din articolul meu pentru Reuters.com pe teme europene şi globale, care va apărea, de asemenea, pe www.ecfr.eu şi poate fi citit de mai multă lume. Te rog să mă contactezi dacă ai comentarii sau idei şi soluţii pentru temele viitoare.
 Cu cele mai bune urări.

*  *  *

Europenizarea Americii
De Mark Leonard
25 februarie 2013

Pentru prima sa vizită în străinătate în calitate de secretar de Stat, Hillary Clinton a ales Asia. Pentru prima sa vizită, John Kerry a ales Europa. Alegerea sa este, pe de o parte, rezultatul legăturilor strînse pe care le are dincolo de Ocean, iar pe de altă parte, este o mişcare împotriva frustrărilor cărora diplomaţii americani au trebuit să le facă faţă în locuri cum ar fi Beijing. De asemenea, opţiunea lui Kerry se referă la o îngustare remarcabilă a Atlanticului, care a culminat cu lansarea, de către Obama, a acordului transatlantic, privind comerţul liber prezentat în discurul referitor la starea naţiunii. Nu mai departe de acum 10 ani, Europa şi Statele Unite erau menite să fie atît de diferite, încît nu numai că aveau puncte de vedere diferite, dar aceste două continente se considerau ca fiind de pe alte Planete. Robert Kagan susţinea că, din punct de vedere politic şi militar, americanii veneau de pe Marte, iar  europenii de pe Venus. Comentatorii americani spuneau, ca un laitmotiv, că economiile europene erau închise, rămase în urmă şi că le lipsea viziunea de perspectivă. Germania era considerată ca „bolnavul“ Europei şi era obiectul glumelor pentru modul în care era devotată economiei industriale într-o epocă post-industrială. Dar ce diferenţe se pot observa pe parcursul a 10 ani? În ultimele cîteva săptămîni, eu, un european la Washington, am ascultat  ceea ce au spus personajele-cheie din politica externă şi din domeniul economiei americane. Sînt şocat de cît de multe dintre dezbaterile care au loc zilele acestea în Statele Unite le oglindesc pe acelea din Europa. Aceşti doi giganţi economici nu mai sînt atît de diferiţi cum erau odată. În politica externă şi în domeniile securităţii, se pare că nimeni nu mai vine de pe Marte. Statele Unite dezbat modul în care să evite războiul şi cum să economisească bani. Toată lumea  este de acord că -  fie că este vorba sau nu de un sechestru - vor exista reduceri drastice ale bugetului Pentagonului, cu zeci de mii de soldaţi şi puşcaşi marini care se vor confrunta cu trecerea în rezervă. Vineri, a avut loc un seminar la Brookings Institution,  la care au participat militari, senatori şi cadre universitare. Toţi păreau să fie de acord că administraţiile viitoare nu ar trebui să apeleze la forţele armate ca să intervină în mod direct în războaie civile din alte ţări, să construiască democraţia sau să se angajeze în operaţiuni de lungă durată de menţinere a păcii. Aşa cum spunea Michelle Flornoy, un fost oficial de la Pentagon,  pe care mulţi o  văd ca pe un om de bază al  secretarului  Apărării, Chuch Hegel: „Noi nu dorim să fim oamenii de ordine ai lumii“. În locul războaielor majore la sol, participanţii spuneau că doresc să se bazeze pe drone, alianţe şi intervenţii rapide extrateritoriale. Dacă administraţiile Clinton şi Bush  au reprezentat apostolii unei lumi plate a globalizării financiare şi tehnologice, adminsitraţia Obama are o poziţie mai nuanţată. Deşi Obama  nu pledează în favoarea protecţionismului, el se teme că comerţul cu China a dezindustrializat  economia americană,  a redus  numărul locurilor  de muncă ale clasei de mijloc şi a micşorat salariile. (Acest articol despre „Sindromul China“ pare să  trebuiască să fie citit în  cercurile economice ale lui Obama). Drept rezultat, oficialii administraţiei  vorbesc despre  independenţa energetică, reindustrializare, crearea unor  locuri de muncă bine plătite şi un comerţ echitabil. Dacă înainte Statele Unite vedeau Germania  ca fiind acaparată de industria pieselor auto într-o perioadă în care serviciile high-tech reprezentau viitorul, populaţia din DC vorbeşte acum cu respect despre economia Germaniei. J. Robinson West, care este consultantul majorităţii companiilor energetice ca şef al PFC Energy, susţine că, în următorii 20 de ani, Statele Unite vor produce mai multă energie decît Arabia Saudită şi Rusia. Dar Administraţia Obama pare mai puţin interesată de exporturile de energie decît de promisiunea că gazul ieftin ar putea duce la o revenire a industriei. Administraţia pare receptivă la argumentele prezentate de preşedintele companiei Dow Chemical, Andrew Liveris, care spune că dacă sîntem prudenţi atunci cînd se acordă licenţe pentru export, acest lucru poate ajuta la crearea de locuri de muncă. Obama crede că revigorarea industriei este elementul-cheie pentru îmbunătăţirea capacităţii Americii de a inova - fie că există şansa de a scoate brevete, de a face inovaţii în producţie sau de a  crea locuri de muncă bine plătite în domeniul tehnic. Mai presus de orice, Obama, influenţat de exemplul german, crede că o industrie avansată poate duce la o creştere puternică a exportului. Comerţul transatlantic îmbină noile caracteristici ale viziunii lui Obama. Ideea de a semna un acord referitor la comerţul liber cu cei mai de încredere aliaţi ai Americii ar trebui să ofere o platformă economică mai solidă pentru încercările Occidentului de sprijinire a unei ordini geopolitice liberale. Semnarea unui acord cu ţările bogate ale  Uniunii Europene care au salarii mari şi  standarde de mediu şi mai mari este în concordanţă cu noua filozofie americană privind globalizare. Un asemenea acord  transatlantic - în special dacă are conexiuni cu speranţa unor afaceri comerciale în Asia (cum ar fi Parteneriatul TransPacific) - va  ajuta lumea bogată să  impună acte normative puterilor în ascensiune, dînd acces acestei noi megapieţe care este dependentă de îndeplinirea acestor standarde. Oamenii obişnuiesc să  întrebe: ce ar aduce  împreună cele două maluri ale Atlanticului - reamintindu-şi de interesele lor comune sau de ţesătura  compactă  a valorilor pe care aceştia o au în comun? Adevărul este că în timp ce valorile (armele, Dumnezeu şi Organismele Modificate genetic) şi interesele (Irak-ul, Israelul-Palestina) i-au divizat pe europeni şi pe americani, austeritatea şi perspectiva declinului i-a adus din nou împreună.  Acest lucru a fost evident într-unul din ultimele discursuri ale secretarului de Stat Hillary Clinton, în care ea explica faptul că Statele Unite  nu intenţionează să se desprindă  de  Europa şi Asia, ci mai degrabă să rămînă alături de Europa şi Asia. De asemenea, discursul său  ilustra  diferenţele continue dintre strategiile  europene şi americane  în încercarea de a administra declinul (relativ). Cînd este vorba de ordinea globală, mulţi europeni  fac diferenţa între stabilirea unei ordini bazate pe regulamente şi  menţinerea supremaţiei perpetue a Americii.  Ei se tem că strategia multi-partenerială a  Washingtonului ar putea argumenta importanţa celui de-al doilea partener pe socoteala  primului.  Un exemplu  este  acordul nuclear al Washingtonului cu India, care  permitea ca o mare  putere care  se află în termeni prietenoşi cu Washington să încalce regulile.  În ciuda noii dezbateri a Washingtonului despre austeritate, există încă diferenţe în ceea ce priveşte modul cum se vor administra dezechilibrele  economice globale.  Oscar Wilde a făcut o glumă  spunînd că  Anglia şi America sînt împărţite printr-o limbă comună. Dar astăzi, deşi vorbirea americanilor sună mai mult a germană, Washingtonul şi Berlinul par să fie împărţite datorită conceptelor lor comune (ceea ce explică de ce Kerrz şi-a început  turneul la Londra  şi nu la Berlin). În ciuda acestor diferenţe,  se pare că există o convergenţă remarcabilă a punctelor de vedere pe cele două maluri ale Atlanticului, şi că există o şansă reală de a  se ajunge la  o strategie comună în cazul unor  probleme legate de  Libia şi Siria. Este, desigur, mai bine să fii despărţit printr-o limbă comună decît să trăieşti pe Planete diferite.

MARK LEONARD
Director pentru Europa al Council on Foreign Relations – Londra


                   

ZIARUL TRICOLORUL, nr. 2694, 13.03.2013




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu