"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




miercuri, 15 mai 2013

IMPOZITAREA SALARIILOR NESIMŢITE BAGĂ ZÎZANIE ÎN USL



„Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim“. „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“. Iată două „zicale“ de pe vremea fostului regim. Nu ştim cît adevăr conţin ele, dar ştim ce bază economică solidă în industrie, agricultură, construcţii, turism etc. aveam la dispoziţie în 1990 şi ştim, de asemenea, cum a fost distrusă în mod deliberat. Valorificată cu cap, pentru că românul este inventiv şi motivat cînd crede că este cazul, acea bază economică putea fi modernizată, retehnologizată şi adusă la standarde europene, indiferent dacă făceam sau nu parte din UE. Problema este că nu s-a urmărit acest lucru, ci, dimpotrivă, România trebuia transformată în piaţă de desfacere pentru alte ţări, sursă de materii prime şi forţă de muncă ieftină. Capitalul românesc nu a fost lăsat să se dezvolte, investiţiile au fost blocate, iar costurile unui loc de muncă sînt descurajatoare pentru orice angajator. Cei cîţiva „afacerişti de succes“ s-au îmbogăţit fie pe spinarea statului, fie din evaziune fiscală.
Iar banii obţinuţi astfel au fost aruncaţi pe proprietăţi şi achiziţii de lux, sau investiţii în trusturi de presă, care s-au dovedit a avea un rol crucial în manipularea populaţiei, a sondajelor şi, în final, a alegerilor din România. Strivit de taxe şi impozite imposibil de plătit, capitalul românesc trage să moară, zeci de mii de întreprinderi intrînd, în continuare, în insolvenţă. Aşa încît, orice om cu „mintea întreagă“ a fugit să lucreze la… stat (la propriu şi la figurat). Unde dacă nu curge, tot pică şi unde, dacă ai şi ceva relaţii, nu rişti să fii dat afară la prima restructurare. În timp, însă, partidele şi-au format o clientelă politică fidelă, nuclee dure, care trebuiau răsplătite pe măsură. Şi cum la masa celor abonaţi la contractele bănoase cu Statul Român şi la licitaţiile trucate nu se putea aşeza orişicine, o mulţime de clienţi politici rămîneau pe dinafară. Başca rubedeniile, amantele şi alţi cumetri. Aşa încît, „forţat de împrejurări“, Statul şi-a creat un aparat bugetivor, inutil, dar retribuit cu salarii pe măsură, de mii de euro. Pe care noi le considerăm nesimţite în condiţiile economice ale ţării noastre şi, mai ales, în condiţiile în care salariul minim nu trece de 200 de euro. Deunăzi, un liberal cu mofturi a avut tupeul să afirme că aşa-zisele salarii nesimţite sînt în regulă, ba chiar prea mici în raport cu retribuţiile unor posturi similare din instituţiile europene. Măi, stimate domnule europarlamentar Buşoi, mata ai toţi boii acasă? Sau ţi-a luat minţile funcţia de europarlamentar, de care nu vom înţelege niciodată cum te-ai agăţat? Cum adică, salariile de mii de euro sînt normale, aici ne comparăm cu europenii? Dar salariul mediu şi minim pe economie este comparabil? Nici vorbă. Dar puterea de cumpărare, aflată în permanentă scădere, este comparabilă? Nici vorbă. Şi atunci, de ce dăm din gură în atîtea emisiuni delirante? De ce ne cramponăm de cota unică de 16%, cea mai aberantă invenţie a Alianţei DA? Cotă care a pus egal între veniturile impozabile (declarate) ale unui Dinu Patriciu şi veniturile unei mici afaceri de familie cu 2-3 angajaţi care muncesc de dimineaţă pînă seara, se confruntă cu adevărata economie de piaţă, cu o concurenţă neloială şi cu abuzurile autorităţilor. Deşi Victor Ponta nu deţine cunoştinţe în domeniul economic, domnia-sa fiind bugetar toată viaţa, un lucru, însă, l-a mirosit din timp. Vine un alt an electoral, cu alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. E nevoie de bani la buget. Marile companii multinaţionale nu pot fi jefuite cu neruşinare, precum IMM-urile româneşti. Care, între noi fie vorba, în condiţii excepţionale de fiscalitate au luat măsuri excepţionale: unele îşi externalizează profiturile către companiile mamă din străinătate, altele se folosesc de munca la negru, sau la „gri“. Aşadar, surse pentru bugetul de stat, investiţii haotice gestionate de prieteni politici şi surse pentru salarii nesimţite, ioc! Sau în vertiginoasă scădere. Prin urmare, Victor Ponta a aruncat bomba: salariile care depăşesc 1.000 de euro vor fi supraimpozitate. Un soi de impozit progresiv, zicem noi. Un soi de taxă Robin Hood, zic cei vizaţi. Un soi de taxă de solidaritate socială zic nişte neisprăviţi. Adică, dacă un salariu de 150 de milioane de lei vechi se diminuează la 135 de milioane de lei, respectivul beneficiar cu salariul „diminuat“ devine solidar cu cel care este retribuit cu 10 milioane de lei vechi? Să fim serioşi. Înţelegem că măsura anunţată de primul-ministru nu le-a căzut bine liberalilor, principali artizani ai aparatului de stat supradimensionat şi ai salariilor nemeritate în raport cu munca prestată. Graţie Guvernului Tăriceanu, în goana după voturi şi procente pentru partid, uitînd complet de doctrina de care liberalii pretind că sînt legaţi. Cea mai amuzantă ni s-a părut prestaţia unor moderatori de la Antenele voiculesciene, care încercau să ne explice că supraimpozitarea salariilor mari nu ar duce la venituri consistente la Buget, că este inutilă, creează tensiuni sociale etc. De ce? Pentru că Victor Ponta umblă cu jumătăţi de măsură de teama reacţiilor liberalilor şi de teama ruperii USL. De aici „curtea“ pe care o face PP-DD-ului, care i-ar asigura o altă majoritate confortabilă. Avem un sfat pentru primul-ministru: tăiaţi în carne vie, fiţi bărbat! În condiţiile economice ale României, nici un salariu plătit de la Buget nu trebuie să depăşească salariul preşedintelui României, maximum 1.500 de euro, asta, ca să fim, totuşi, generoşi. Şi lăsaţi-le, atunci, şi cota unică, jucăria preferată. Nu mai umblaţi cu jumătăţi de măsură, cu procente, cu discuţii inutile, care nu fac bine nimănui. Tăiaţi-le accesul la banul public nemuncit. Veţi pierde mulţi prieteni, dar veţi cîştiga capital politic. Uite că iar facem consiliere gratuită! Dar dacă este spre binele majorităţii cetăţenilor României, chiar merită!

RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare


ZIARUL TRICOLORUL, Anul X, nr. 2734, MIERCURI 15 MAI 2013 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu