"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




sâmbătă, 11 iunie 2016

Săptămîna pe scurt - 09.06.2016

Cea mai periculoasă boală din spitalele româneşti – Să-ţi fie ruşine, Maria Olaru! – Eşuarea României – Iar e românii talentaţi – Fraudarea alegerilor prin lege – O beţie cu Gorbaciov – Prima Doamnă a fugit de acasă – Proştii fac progrese

– ,,În România, şi dacă tuşeşti ţi se dă arest”. Aşa este, în schimb, dacă furi, n-are nimeni nici o treabă cu tine. Cel mult poţi deveni demnitar. E inutil să mai amintim cui aparţine citatul care este mai sus. – Te îngrozeşti de ceea ce se întîmplă în spitalele româneşti, de dispreţul făţiş faţă de pacienţi, afişat de unii medici. Directoarea Spitalului Sf. Pantelimon, din Bucureşti, stabilea criteriile după care se repartizau medicamentele bolnavilor. Ea hotăra cine trăieşte şi cine moare, sub pretextul absurd că nu vor ajunge banii pînă la sfîrşitul lunii. Doamne, pe mîinile cui a încăput România? Cum de ne-am dezumanizat aşa? Directoarea trebuia să-şi respecte profesia şi să-i trateze în mod egal pe bolnavi. Dacă n-ar fi ajuns medicamentele, trebuia s-o spună public, şi în mod sigur s-ar fi găsit soluţii. Dar, din păcate, în spatele acestei selecţii de tip nazist a directoarei se ascund afaceri murdare. Corupţia a devenit cea mai periculoasă boală din sistemul românesc de sănătate. Se fac cercetări pentru descoperirea unui leac, dar antibioticul DNA nu-i destul de puternic. Corupţia manageriată de tot felul de otrepe umane îmbrăcate în halate albe, care manifestă un dispreţ absolut faţă de pacienţi, a omorît mai mulţi oameni nevinovaţi decît criminalii de rînd. Locul unor asemenea gunoaie nu e în fruntea spitalelor, ci la casa de nebuni periculoşi. Iar dacă acolo nu mai sînt locuri, la puşcărie. Şi dacă şi aceste stabilimente sînt supraaglomerate, ar fi indicat ca selecţia s-o facă, prin încredinţare directă, plutonul de execuţie.
– Familia Bodnariu îşi primeşte copiii înapoi. Pe toţi cinci. Poate, de data asta, părinţii conştientizează că trăiesc în Norvegia, nu în România. Acolo bătaia nu-i ruptă din rai. – În rai ar fi fost posibil să ajungă Cassius Clay, celebrul boxer, dacă nu trecea la islamism, luîndu-şi numele de Muhammad Ali. Că tocmai a sărit pîrleazul în celălalt ring, de peste Styx. Unii, mai pricepuţi la cotonogeală, susţin, cu argumente irefutabile, că ar fi fost cel mai mare sportiv din aria lui curriculară. Bine, dacă bătaia poate fi considerată sport. Eu am o altă părere. Că la cîtă cafteală am luat cînd eram mic, eram cel mai mare sportiv al tuturor timpurilor – De dragul unui succes editorial îndoielnic, fosta gimnastă Maria Olaru, dirijată din umbră de indivizi dubioşi, pentru care manipularea e a doua natură, loveşte fără milă şi fără urmă de bun-simţ tocmai în aceia care au făcut dintr-o copilă, cu o mamă beţivă, fără nici o şansă de a deveni altceva decît proiecţia propriei familii, ceea ce este astăzi: o vedetă naţională (şi nu numai). Resentimentară, fără nici un regret, neţinînd cont de munca titanică a antrenorilor Bellu şi Bitang, care au transformat un cărbune într-o piatră preţioasă, dîndu-i un rost bine definit în lumea asta, îi împroaşcă sistematic cu noroi. Marea ei problemă este că, uneori, o mai altoia Octavian Bellu, iar Mariana Bitang le mai jignea pe fete la antrenamente, cînd greşeau execuţiile. Probabil, dacă n-ar fi fost acele afronturi, Maria Olaru n-ar fi scris niciodată o carte cu titlul ,,Preţul aurului”, ci ar fi cules căpşuni prin Spania, sau prin alte părţi ale planetei, pe unde astăzi este privită ca un star. Ca să-i întărească spusele, mai sare, ca proasta din baia comunală, o altă vagaboandă, de care n-au auzit nici vecinii, iar făcătorii de imagine, care se află în spatele dezvăluirilor senzaţionale, provoacă societatea la discuţii publice despre moralitatea metodelor folosite de marii antrenori. De fapt, ca să nu existe nici un dubiu, ei sînt cei mai medaliaţi creatori de legende din istoria gimnasticii. Chiar dacă este adevărat ce afirmă Maria, preţul aurului care i-a atîrnat de gît e mic în raport cu ceea ce a devenit ea după ce l-a dobîndit. Nimic nu se face fără sacrificiu. Absolut nimic. Şi dacă nu ar fi existat aceşti oameni de excepţie, care şi-au petrecut viaţa prin camere de internat, ca nişte pustnici, devotaţi gloriei sportului românesc, deşi ar fi putut să aibă mapamondul la picioare, probabil că multe dintre vedetele de astăzi n-ar fi trecut de stadiul de comediante la bîlci. Dar, la români, recunoştinţa e floare rară. Nu înţeleg ce a împiedicat-o pe Maria Olaru să părăsească sala de gimnastică atunci cînd a fost jignită! Să fie faptul că, fără antrenorii ei, n-ar mai fi reprezentat nimic? Că s-ar fi întors la o familie care nu-i oferea decît perspectiva alcoolului? Dacă ar fi sinceră, ar recunoaşte că viaţa ei este frumoasă numai pentru că destinul i s-a intersectat cu antrenorii pe care astăzi îi ponegreşte cu atîta dispreţ. Nu, dragii mei, metodele marilor antrenori n-au fost greşite, greşită este atitudinea de astăzi a acestei fete, care, de dragul unui presupus succes editorial, s-a lăsat manipulată de nişte şmecheri fără scrupule, ce pozează în monumente de moralitate, dar care îşi altoiesc, în aceeaşi măsură, şi copiii, şi amantele. Sacrificiile făcute de toţi marii sportivi ai lumii sînt mici în raport cu răsplata finală, cu bucuria adusă unei întregi naţiuni. Nimeni nu e perfect. Nici legendele gimnasticii româneşti nu fac excepţie. Dar a pune în balanţă unele scăpări, absolut omeneşti, care n-au însemnat nici 1% din timpul petrecut împreună, ca într-o familie, cu bune şi rele, cu comportamentul părintesc din restul timpului, denotă o mare lipsă de caracter. Ceea ce Maria Olaru dovedeşte că posedă şi nu are cu ce suplini. În schimb, are rentă viageră, are un nume pentru că, din dorinţa de a face din ea o mare campioană, creatorii de staruri şi-au ieşit cîteodată din fire. Vorba unui preşedinte român, la fel de lipsit de caracter: să-ţi fie ruşine, Maria Olaru! Cît despre aceia care sapă temeinic la groapa gimnasticii româneşti, n-are rost să vorbim. Sînt nişte jeguri absolute care, atunci cînd România era regina gimnasticii mondiale, se umflau în pene şi dădeau titluri de o şchioapă prin gazetele hrănite (şi) cu bani murdari, ridicîndu-i la cer exact pe aceia pe care astăzi îi muşcă de sistemul de operare. Aţi devenit cu toţii mari moralişti, dar nu sînteţi decît nişte bieţi onanişti, exmatriculaţi de la şcoala de corecţie a vieţii, pentru că vă pupaţi în MS DOS ca maimuţa. Asta numai după ce marele cimpanzeu a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare. Ştiţi care este esenţa problemei? Octavian Bellu a transformat nimicul în aur, iar Maria Olaru se străduieşte să redevină nimic. – James D. Watson, un fraier care a luat Premiul Nobel în 1962, alături de alţi doi ochelarişti, Francis Crick şi Maurice Wilkins, pentru descoperirea ADN-ului, ne-a zis-o de la obraz: ,,România va eşua dacă nu-şi va căuta oamenii inteligenţi şi nu-i va educa”. Cam tîrziu vii de acasă, moşule, România a eşuat deja. Cît despre oamenii inteligenţi, ei sînt alungaţi cu pietre din spaţiul public. E vremea cocalarilor, a curvelor expirate şi a ciocoilor. Norocul matale e că ai studiat, ai cercetat şi ai descoperit ADN-ul în SUA. Că dacă te năşteai la noi, descopereai briceagul. Sau, ca să ne exprimăm civilizat, că, vorba aia, sîntem intelectuali, descopereai ce-a îngropat pisica. Şi nu din cauza matale, că pari destul de obsedat de ştiinţă, ci pentru că noi sîntem un popor vegetal, vorba Anei Blandiana, şi ne-am cam amestecat ADN-ul cu bălegarul de grajd. – ,,Românii e talentaţi!” a fost cîştigat de-o puştoaiacă de 13 ani, Laura Bretan, care cîntă mai bine decît Andra şi e mai frumoasă decît Mihaela Rădulescu. Bine, să fii mai frumoasă decît andiva respectivă nu-i cine ştie ce performanţă. De fapt, vroiam să spun că e mult mai deşteaptă decît Andi Moisescu şi are mai mult şarm decît Florin Călinescu. Dar nu e cazul, pentru că nici Andi Moisescu nu e vreun laureat al Premiului Nobel pentru Linguşitorie, decernat, an de an, de un colectiv de oameni ai nemuncii la Hîrşova, nici Florin Călinescu n-a ciugulit Oscarul pentru Pornografie şi glume stupide, de la Făurei. Oricum, se străduiesc. – Iată că s-au dus pe apa sîmbetei şi aceste alegeri locale. Fraudate, ca de obicei. Ca să nu se mai obosească pe teren, sforarii din Parlamentul Ruşinii Naţionale le-au aranjat prin lege. Că nu există hoţie mai mare decît să alegi primari dintr-un singur tur. Pentru că majoritatea dintre ei nu meritau mai mult decît un şut în tur. Dar acum sînt tot în fruntea treburilor, tot cu mîna în buzunarul cetăţeanului. Şi-n vremea asta, ţara se risipeşte. – La Bucureşti, după 97 de primari de sex masculin, a venit la putere o femeie. Totuşi, nu vă pierdeţi cu firea. Mai rău n-are cum să fie. Teoretic. – Surprinzător cît de mulţi formatori de opinie cu cacao s-au solidarizat cu bulangiii! Cum, nu ştiţi ce sînt bulangiii?! Hai, că nu vă cred. Sînt viitorul de aur al omenirii. Realitatea e că nici noi nu prea ştim ce sînt, dar ne informăm la derutatul Cernea şi vă spunem şi vouă. – Putin s-a cam supărat pe România de cînd cu scutul antirachetă. Ne-ar invada, dar îi e teamă că-şi distruge tancurile ultimul răcnet pe şoselele noastre. Şi atunci ar fi mai mare daraua decît ocaua. Aşa că se mulţumeşte să ne ameninţe cu jumătate de gură. – Ion Iliescu, terminatorul României (independente), se laudă că în viaţa lui de vagabond bolşevic n-a tras la măsea decît o singură dată, în studenţia moscovită. A băgat pe şoseaua gîtului trei pahare de vodcă şi unul de lichior de trandafiri. Auzi la el, politrucul, de trandafiri! Ce, dacă sorbea ca un şarpe roşu lichior de nuci făcea tîngîtită? Vă daţi seama cum i-a tremurat muşchiul ţigănesc după combinaţia aia fatală! E ca şi cum ai face un carcalete din PSD şi PNL. Vomiţi instantaneu. Totuşi, s-a îmbătat atît de tare de putere, că nu i-a trecut pînă astăzi. Problema e că s-a matrafoxat Iliescu, şi umblă mahmuri peste 30% dintre români. Tot de la lichiorul de trandafiri li se trage. – Buzdugan şi Morar, aceşti Lolek şi Bolek de pe prundul Dîmboviţei, au dat pe burlanul gurii că Iordănescu se închină la Dumnezeu (dar numai cu aprobarea lui Gabriel Oprea), antrenorul congolez, la cimpanzeu, iar ei, maimuţoii, la Dan Voiculescu. Mi se pare că p-asta de la urmă au uitat s-o formuleze, dar se subînţelege. Deh, fiecare cu zeul lui. – Prima Doamnă a fugit de acasă. La un semimaraton, la Sibiu. Preşedintele urmăreşte situaţia cu mare atenţie şi neprefăcută îngrijorare. – Oamenii de ştiinţă care n-au altceva mai bun de făcut au stabilit că aerele pe care şi le dau vacile la păşune, sau la emisiunile culturale de la miezul nopţii, ar fi printre cauzele încălzirii globale. Dacă mai iau şi antibiotice, efectul de seră este garantat. Ferească Dumnezeu să le explodeze ugerele siliconate şi să nu fie pregătit SMURD-ul pentru intervenţie. Adică să le lipsească din trusa de scule letconul şi petecele de bicicletă. – Afaceristul Dan Adamescu a primit 4 ani şi 4 luni de închisoare pentru că a mituit nişte judecători. Cît or fi primit judecătorii care au dat sentinţa? Ho, nu vă revoltaţi aşa, întrebam şi eu, nu dau cu parul. – Naţionala de fotbal a României a jucat trei meciuri amicale înainte de a se deplasa la Paris unde, se ştie, orice cîine cît de mic poartă-n coadă un covrig. A luat-o uşor, cu nepoţii lui Mobutu Sese Seko etc., dictatorul Zairului (actualmente R.D. Congo), făcînd un egal (1 la 1). Şi-a calat motorul cu Ucraina (3 la 4), nedîndu-ne nici o speranţă că vom recupera Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Sudul Basarabiei. Pînă la urmă am învins Georgia (5 la 1), dar dacă vedea Stalin cum au tratat ai lui meciul, erau execuţii pe stadion încă din minutul trei. Totuşi, să ne bucurăm de această victorie şi, în special, de golurile marcate, că nu sînt speranţe să mai vedem curînd altele. Cu excepţia celor din poarta noastră. – În sfîrşit, am dibuit un politician cît se poate de onest: Robert Negoiţă. Are datorii de milioane de euro la stat şi un doctorat plagiat muncitoreşte de la un capăt la altul. Nu-i de colea, nu rîdeţi, că (încă) junele politician şi-a luat Bacalaureatul, după multe opinteli, abia pe la 31 de ani. Îl uitase cineva pe o bancă. Saga primarului de sector ne obligă să accelerăm reforma educaţiei. Ar fi mult mai corect ca politicienii să-şi dea mai întîi doctoratul şi abia după asta să se înscrie la facultate. Iar liceul ar trebui să devină facultativ, că-i destul de greu şi-i încurcă serios în cariera universitară. – Alin Goga, consilier juridic la CNADR, afirmă că, în medie, în această companie a statului român se fură 10. 000 de euro pe oră. Poate-ai vrut să zici pe secundă, maestre. Mai documentează-te! – Nişte cercetători în ape tulburi susţin că România este atacată de Rusia cu arme climatice, aceasta fiind cauza fenomenelor meteo nefireşti care s-au înmulţit în ultima perioadă. Aşa este, numai că războiul a început în 1990, cînd au fost introduse în ţară celebrele drujbe ruseşti. Restul l-am făcut noi. Prin pasivitatea cu care i-am privit pe toţi aceia care au ras pădurile de pe obrazul ţării. – Bărbaţii care îşi bat soţiile riscă 7 ani de închisoare. Cu executare, nu la locul de muncă, aşa cum s-a întîmplat pînă la momentul comiterii infracţiunii. În schimb, femeile care îşi bat bărbaţii sînt considerate fie în legitimă apărare, fie egale în drepturi. – Aceste alegeri au confirmat un adevăr absolut, sintetizat de Vadim: pe zi ce trece proştii fac progrese; devin şi mai proşti…


CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-68/



Săptămîna pe scurt - 04.06.2016

Cine-i mai apără pe români? – Voicu are o rîmă mică
– Reforma reformei reformelor din educaţie – Mafia din sănătate nu se dă bătută – Dopajul şi etajul – Reţete ţigăneşti – Teoria transpiraţiei – Iar se retrage Mutu (nu cel de la Cotroceni)


Ana Maria Nedelcu, românca acuzată că şi-a răpit fiul, din Canada, va fi extrădată, riscînd 10 ani de închisoare. Pentru cine încă nu ştie, românca a fost măritată cu-n diliman care a căzut în butoiul cu whisky cînd era mic (nu ştim dacă era butoiul preşedintelui-jucător) şi n-a mai ieşit nici pînă astăzi. Acolo procreează, acolo doarme, acolo mănîncă. Pardon, nu mănîncă, deoarece, şi în Canada, la anumite categorii de filatelişti pasionaţi, mîncarea-i fudulie, băutura-i temelie. Dacă Ana s-a lăsat aburită de acest bezmetic, care se poza cu sticlele de bere în mînă, alături de copilaş, trage ponoasele propriei inocenţe. Sau propriei mîncărimi. Are şi sexul rolul lui, e un proces tehnologic destul de plăcut, dar e indicat să te gîndeşti de două ori şi să-l faci o singură dată. Şi tot aşa: de patru ori, dacă vrei să-l faci de două ori, de opt ori, dacă vrei să intri în Cartea Dezacordurilor… Mult mai gravă mi se pare decizia instanţei româneşti care, în acest caz, nu protejează nici mama, nici copilul, ba, mai mult, îi trimit în iad. Dar de ce ne mirăm?! Cine-i mai protejează pe români? Nimeni. După ce politicienii trădători i-au împins să fie slugi la străini, ca să poată supravieţui, acum îi abandonează ca pe maidanezi. Am devenit sclavii lumii, fiind vînduţi de conducătorii noştri. Aici a dus politica de deznaţionalizare de după 1989. Cît despre justiţie, să-i fie ruşine, a devenit o cîrpă de şters suflete, în mîinile vidanjorilor politici! – Reforma curriculară a pătruns adînc şi în Abecedar. Copiii pot citi despre tragedia lui Voicu (,,Voicu are o rîmă mică.”), ori despre norocul mamei (,,Mama are multă lînă.”). Se pune o întrebare: cum îi ajutăm pe aceşti nefericiţi? Pe mă-sa o epilăm, fie cu maşina de tuns, fie cu bricheta. Cu ceară sau cu benzi epilatoare ar fi imposibil, iar biata creatură ar putea sfîrşi în chinuri groaznice. Şi dacă, prin minune, ar scăpa cu viaţă, nu s-ar mai reproduce în veci, indiferent cît de metrosexual ar fi berbecul. Problema e cum îl ajutăm pe Voicu, că are o rîmă mică. Îi mai înşurubăm una? Tragem de ea cu patentul, poate se mai lungeşte?! În literatura de specialitate se zice că mărimea nu contează, dar, dacă bietul Voicu citeşte aceste rînduri, ar fi bine să se aplece serios asupra problemei şi să ia nişte măsuri. Alte măsuri. Sau măcar să se retragă cu demnitate din Abecedar, pînă nu-i sînt dezvăluite toate secretele. Mai ales cele legate de prietenul său, Niki Scorpion. Căci, după atîte detalii tulburătoare, prenumele lui Voicu nu poate să fie decît Mădălin. Fiindcă pe aceeaşi pagină, e şi o tipă, Ana, care cîntă. Acum nu ştim dacă, pentru acompaniament, foloseşte vioara sau fluierul piciorului, cert este că are înclinaţii muzicale. Sîntem convinşi că e un cîntecel vesel, pe placul DNA-ului. – Oricum, mi se pare o idee genială înlocuirea Abecedarului cu educaţia sexuală. Fără să ştii să scrii şi să citeşti nu se moare în Ţara Românească, ba, dimpotrivă, poţi să ajungi parlamentar, milionar sau scriitor de penitenciar, dar, fără să ai noţiuni fundamentale despre epilare, masturbare şi rinocerizare, eşti condamnat le moarte civică. Nu vei mai fi privit drept Voicu cu vioara, ci Voicu cel cu rîma mică. Aşadar, grăbiţi-vă să aprofundaţi reforma reformei reformelor din educaţie, pînă nu e prea tîrziu şi-i creşte mamei lîna la loc. Iar berbecului, coarne (de unde şi programul ,,Cornul şi laptele”). – Corupţia din sănătate n-are leac. Deşi ştiau că Sistemul Informatic Unic Integrat din Sănătate a fost nefuncţional de la început, şefii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate au acoperit neregulile şi au derulat contractul ca şi cum nici ceapă n-au mîncat, nici gura nu le miroase a rahat. Valoarea contractului a fost de peste 200 de milioane de euro, aşa că ne aşteptăm ca, după o anchetă riguroasă a DNA, capii răutăţilor să fie condamnaţi la doi ani cu suspendarea executării pedepsei sau, mai drastic, la o lună-două de muncă în folosul comunităţii. Din păcate, printre cei aflaţi în culpă, se numără şi eminentul doctor Irinel Popescu.
– Aceeaşi mafie se află şi în spatele afacerii cu cardul de sănătate, care creează periodic probleme pacienţilor şi medicilor de familie. – Directorul Spitalului Judeţean Constanţa, un oarecare Căpăţînă, şi-a făcut offshore pentru a încasa şpăgile. Om de omenie, fidel jurămîntului lui Hippocrate, accepta şi plata în rate, ba, dacă era cu treabă la Bucureşti, nu-l deranja să primească plicul nici în sediul Ministerului Nesănătăţii. Bine-a zis poporul român acum vreo două sute de ani lumină: unde nu-s picioare iuţi, ca să fugi de DNA, vai de Căpăţînă! – Călin Popescu Tăriceanu a dat de necaz. Nu, nu l-a părăsit a nu ştim cîta nevastă, deci nu trebuie să alerge iar după ea cu motoreta Mobra ca să-i redea libertatea, ci l-a prins DNA cu aia mică. Cu ocaua mică, nu vă mai gîndiţi la ce se gîndesc şi fostele consoarte. Omul, dacă ne permite să-i zicem aşa, că-i ditamai preşedintele Senatului, ar fi minţit ca să-şi apere tovarăşii de haiducie economică transfrontalieră, adică pe Tal Silberstein, Dan Andronic şi Marius Marcovici, cercetaţi pentru retrocedări de 145 de milioane de euro, în dosarul ,,Ferma Băneasa”. Dar domnul Călin Anton Popescu Tăriceanu susţine că este nevinovat. Din păcate, nu-l prea ajută faţa. – Un final cît se poate de trist pentru cariera de mare sportiv a lui Lucian Bute, care, vorba cotoarbelor de la APACA, din 1990, referitoare la premierul fără gît, te bate pînă te lasă pe ,,mute”. Nu ştiu dacă era foarte cunoscut cuvîntul ,,mute” pe atunci, însă strigătele lor orgasmice puteau fi interpretate şi astfel. După meciul cît se poate de aranjat cu un arbore de cauciuc, mai negru decît cerul gurii Laurei Cruduţa, în urma căruia a încasat mălai frumuşel, a fost depistat pozitiv. Pozitiv nu în sensul că practicase cine ştie ce box, ofensiv, spectaculos, ci că halise medicamente interzise cotonogarilor. Şi ăsta n-ar fi singurul necaz al gălăţeanului, fiindcă mai are şi un proces pe cap, după ce balconul unei proprietăţi de-a lui, din Canada, s-a prăbuşit, făcîndu-i knock-out pe cei care admirau gaura din stratul de ozon. Degeaba a numărat arbitrul printre dărîmături, de la podea nu s-a mai ridicat nimeni. La fel ca şi după ,,gala Bute” de la Bucureşti, care a pus-o la pămînt pe Elena Udrea. Rudel Obreja şi negrişmanul din ring au fost victime colaterale. Cîteodată mă gîndesc dacă nu avea dreptate Doroftei, alt caftangiu profesionist, care afirma, cu oarecare invidie, dar şi ca fin cunoscător al subteranelor boxului, că mai toată cariera lui Lucian a fost dirijată subtil, din umbră, de iubitorii de arginţi. Adevărul e că Bute, un băiat respectuos şi la locul lui, părea aterizat de pe altă planetă în aşa zisa lume a boxului profesionist. Lucru pe care l-a cam demonstrat Carl Froch. – Între timp, tot lotul de coniac-canoe a fost depistat pozitiv cu meldonium, gustarea preferată şi a Sharapovei. Aşa că la Olimpiadă ne bazăm tot pe Ivan Patzaichin şi pe pagaia sa ruptă. Vremurile eroilor legendari au apus. Astăzi pînă şi sportivii sînt hoţi. Pînă la urmă ei nu
sînt altceva decît oglinda societăţii în care trăiesc.
– Moartea patronului de la Hexipharma, sinucis de prietenii lui Codruţ Marta pe altarul luptei anticorupţie, a devenit mai misterioasă decît asasinarea lui JFK. Singurul martor credibil, copacul, a intrat în programul de protecţie a martorilor şi a devenit mut ca o lebădă. În cazul în care îi va foşni vreo frunză, se va împiedica, absolut întîmplător, de vreo drujbă model mai vechi, sovietic. – A fost descoperit locul unde-şi dormea, aproape liniştit, Aristotel din Stagira, eternitatea. Ţinînd cont că a fost incinerat, cenuşa s-a păstrat foarte bine în urna volantă. Dacă o vor trage pe nas, există posibilitatea ca grecii să iasă din criza care nu-i mai părăseşte de două mii de ani. Şi atunci s-ar putea apuca de muncă, deşi îi cam încurcă soarele mediteranean, plajele cu nisipul fin, apa cristalină şi împrumuturile de la UE şi alţi fraieri. – Ştiţi cum începea o reţetă ţigănească clasică de prăjituri? Cam aşa: mai întîi se fură patru ouă…Dar societatea a evoluat, iar consumatorii de negrese şi pandişpan s-au perfecţionat, au devenit mult mai rafinaţi. Şi, evident, mult mai practici. În zilele noastre, orice reţetă care se respectă începe aşa: mai întîi se dezactivează sistemul de alarmă de la cofetărie…
– Mie, afacerea ,,Black Cube”, cea în care doi şpioni de comedie îi sunau cu număr ascuns pe tatăl şi pe iubitul Laurei Cruduţei Kövesi, mi se pare o făcătură ridicolă, menită să acopere nişte matrapazlîcuri legate de povestea terenurilor haşmanglite de la ferma Băneasa. Şi, în general, am dreptate. – Vanghelie vrea să facă, citez, ,,un oraş” în Sectorul 5. Care, se ştie, e la ţară. Se înţelege că, în acest oraş, nu vor exista Poliţie, DNA şi alte instituţii care nu te lasă să furi… – Aţi văzut cîţi pungaşi sînt pe lista ruşinii publicată de ANAF? Dar nu orice fel de pungaşi, ci dintre aceia care cer să fie votaţi la alegerile din 5 iunie. Că dacă vor ajunge primari, vor avea de unde să-şi plătească datoriile. Sau vor face altele şi mai mari, ca să aibă motive să vă ceară să-i mai votaţi o dată. – Teoria conspiraţiei a devenit teoria transpiraţiei. Mai că te apucă rîsul cînd vezi cine o alimentează cu gogoşi. După nora lui Măgureanu, a ieşit la rampă o altă nesatisfăcută: prima nevastă a lui Condrea. Dacă un regizor cu un pic de umor le-ar vedea în exerciţiul funcţiunii, ar putea turna un sitcom cu titlul ,,Nevestele vesele de pe Dîmboviţa”. Şi le-ar putea duce cu pluta, din televiziune în televiziune. Că regizorul ăsta de le tot scoate în faţă nu le pune deloc în valoare calităţile irefutabile (ce cuvînt frumos!).
– Căţeluşa Adelinei Pestriţu este imaginea unui centru de înfrumuseţare canină şi primeşte parale pentru asta! Oase nu, că e vegetariană. Singura chestie nasoală e că nu se pricepe la contabilitate. Dar ce, Cioloş se pricepe? Şi uite ce bine o duce! – Nicoleta Luciu, pe care unii o tot calomniază, considerînd-o frumoasă, e o mamă-model. Nu scapă nici o ocazie să meargă cu puradeii în parc unde, împreună, dau cu pietre în păsărele, smulg iarbă şi omoară furnici. În ciuda faptului că nu-i deloc simplu să realizezi toate astea, mai ales cînd ai tripleţi, susţine cu toată tăria că-i înnebunită după ceea ce face şi i se pare că a te sacrifica pentru a le da copiilor cea mai bună educaţie este cel mai important lucru pe care poate să-l facă o mamă siliconată din encefal şi pînă în tălpi. E păcat că alte mămici nu procedează la fel. Că materie primă e destulă: şi pietre, şi iarbă, şi furnici. – Degeaba îl acuză poporul pe Iohannis că nu face nimic pentru el, că l-a dezamăgit, întrucît Klaus i-a oferit tot ce şi-a dorit: un alt preşedinte decît Ponta. – Iar s-a retras Adi Mutu. Cariera lui poate fi rezumată astfel: cînd n-ai caracter, talentul nu face doi bani. Sau, cum mi-a spus mie un antrenor pe vremea cînd eram copil şi am marcat 5 goluri într-un meci: ,,Măi, băiatule, tu te-ai născut talent şi-o să mori speranţă. Că-ţi place cartea”. Ăsta o fi blestemul cărturarilor, că şi lui Mutu i-a plăcut cititul. În fiecare cantonament ştergea praful de pe noptieră ca idiotul. Pardon, cu ,,Idiotul”, romanul lui Dostoievski. Asta cînd nu arunca cu el după vreun chelner care nu-i pasa la timp. – Cristian Mungiu a luat premiul pentru regie la Cannes. Băiatul ăsta nu e prost deloc. Nu seamănă cu soră-sa.


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-67/