"Acest BLOG este creatia integrala a doamnei Ruxandra Lungu , fosta presedinta OFRM 2009-2014 si a domnului Ing Florin Chiriac, simpatizant PRM.
In continuare vom publica articole de interes general, informatii despre PRM, comunicate de presa, primite direct de la "sursa", rubrica "Saptamana pe scurt" din revista Romania Mare, diverse materiale .

Va multumim pentru suportul acordat !"




Colectivul de administratori ai blogului http://www.corneliuvadimtudor.blogspot.com/




marți, 26 iulie 2016

Săptămîna pe scurt - 26.07.2016

– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă pielea – Cea mai mare sportivă a Secolului XX – La Mulţi Ani, puştiule! – Plagiatul – o boală care se ia – Oameni din cer
– Groapa de gunoi a Europei – Avatarurile domnului Andrei Pleşu – Ce faci, fă, Sharapovo? – Ţiganiada – la concurenţă cu Olimpiada – Femeia trebuie iubită – Doi bandiţi au întîrziat la serviciu


– Pe Laszlo Tökes îl mănîncă rău pielea aia de măgar. Aflat în vîjîială pe la Tuşnad, fostul agent maghiar şi-a reluat teoriile hungariste, cu seninătatea rîmătorului care îmbalotează toate lăturile din teică, deşi le regurgitase de mai multe ori. Măi prostovane, ţinînd cont de faptul că, la un moment dat, L-ai fentat pe Dumnezeu pretextînd că Îl slujeşti, deşi jucai în echipa adversă, creştineşte ar fi ca, drept recompensă pentru modul în care ţi-ai slujit ţara care te-a alăptat ca pe un pui de năpîrcă, fiecare bun român să-ţi dăruiască cîte-o pereche de palme, două-trei capace şi nişte scuipaţi. – ,,La 18 iulie 1976, Nadia a luat primul 10 din istoria gimnasticii”, după cum eronat menţionează posturile de tembeleviziune. De fapt, incomparabila prinţesă a sportului mondial mai primise anterior nota maximă de şase ori, o dată la Campionatele Naţionale din 1975, iar restul la concursul cu echipa Canadei, chiar în anul Olimpiadei. Cele 9 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi una de bronz) nu reprezintă decît o parte din cît ar fi meritat cea mai talentată artistă din istoria gimnasticii, declarată şi cea mai mare sportivă a Secolului XX. Inspirate de Nadia, multe fetiţe din România au devenit mari campioane, primind la rîndul lor nota maximă la olimpiade (Melitha Ruhn, Emilia Eberle – colege de generaţie, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici – ultimul 10 din istoria gimnasticii!) sau la mondiale (Lavinia Agache, Mirela Barbălată, Simona Păuca, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea şi Cristina Bontaş). Poate acesta este cel mai important lucru pe care l-a făcut Nadia. Pentru rezultatele de la Montreal, a primit titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste”, decernat de Nicolae Ceauşescu, în cadrul unui spectacol organizat la Sala Polivalentă, suma de 100.000 de lei şi un autoturism Dacia. Dar mult mai mult decît atît, a devenit cea mai iubită fiică a României. Restul e istorie. O istorie în care fufele de astăzi, gen Simona Halep, pentru care singura valoare e banul, nu vor intra niciodată. – O altă legendă a sportului mondial, Ilie Năstase, a împlinit 70 de ani (pe 19 iulie). Ce trece timpul! Parcă mai ieri se juca cu puţa-n ţărînă, alături de Ţiriac, deşi mustăciosul nu poseda jucăria respectivă, după cum lăsa să se înţeleagă soţia fostului premier Ion Gheorghe Maurer. Dar pentru Ilie nu era o problemă, mai avea drept tovarăşe de viaţă vreo 2.500 de păpuşi cu două picioare, care-i invadau periodic imaginaţia. Pentru copiii care au deschis ferestrele ochilor mai tîrziu, le amintim că stăpînul rachetei a fost primul număr 1 mondial în clasamentul ATP, că a cîştigat 87 de turnee de simplu (57 ATP), 55 la dublu (47 ATP), de patru ori Mastersul, de două ori US Open (1972 şi 1975) şi French Open (1970 şi 1973), iar Wimbledonul l-a înhăţat, la dublu, în 1973. A jucat de trei ori cu Cupa Davis pe masă, alături de acelaşi Ţiriac, şi a fost unul dintre cei mai spectaculoşi şi iubiţi tenismani din istorie. N-a refuzat niciodată să-şi reprezinte ţara, în ciuda faptului că a fost cu adevărat un star mondial. Nu i-a fost teamă de molii, de arbitri, de politicieni, iar pe virusul Zika îl pleznea cu racheta de-i săreau ochii, dacă ar fi întîlnit aşa ceva. A fost frumosul nebun al tenisului mondial. Urmăriţi-i măcar meciul pierdut în finala de la Wimbledon din 1972, cu Stan Smith, şi-o să aveţi dimensiunea exactă a acestui mare campion. La Mulţi Ani, puştiule!
– Melania Trump, actuala nevastă a apocalipticului Donald Trump, a rostit o alocuţiune beton la Convenţia Republicană. Discursul a fost atît de bun încît Prima Doamnă a SUA, Michelle Obama, nu s-a putut abţine şi l-a rostit şi ea. Cu 8 ani mai devreme… – Doi zgubilitici, un român şi un american, pentru care tragerea în ţeapă nu e o vorbă goală, solicită justiţiei române să le fie recunoscută căsătoria din Belgia, ca să se poată beneficia, citez cu emoţie şi dispreţ, de ,,oportunităţile de care se bucură orice cuplu căsătorit”. Aştia-s duşi cu capul! De ce vor cei doi amorezi să strice o logodnă frumoasă cu o căsătorie, în România? Ei nu ştiu că orice logodnică înţelegătoare devine o nevastă capricioasă şi că orice candidat la titlul de soţul anului se transformă într-un oţetar leneş, veşnic nemulţumit?! Asta-i reţeta tradiţională. Bine, în cazul lor nu poate fi vorba de aşa ceva, dar treaba e şi mai nasoală, că nu ştii care-i el şi care-i ea. Aşadar, sînt şanse mari ca, după recunoaşterea mariajului, acelaşi tribunal să constate că a acceptat căsătoria dintre două curve masculine. Şi magistraţii vor fi nevoiţi s-o desfacă, pentru prea marea potrivire de caracter. Aşa că-i mai bine să-i trimită la plimbare prin Parcul Operei, să se mai curturalizeze. – Nici Dacian Cioloş nu agreează jocul de-a mama şi de-a tata în care nu ştii care-i mama, care-i tata, şi s-a pronunţat ca atare. Bravo, măi băiete! Dar, ia spune-ne şi nouă, tu în ce relaţie eşti cu Iohannis? Uniune consensuală, sau e mai multă vrăjeală? – România a devenit groapa de gunoi a Europei şi la propriu. Zilnic, camioane imense depozitează deşeuri toxice, şi chiar radioactive (mascate între gunoaiele obişnuite), la noi în ţară, cu voia stăpînirii. Şi-n vremea asta, poporul doarme şi visează cai verzi pe pereţi şi, ca un somnambul irecuperabil, îi votează exact pe aceia care au pus bazele dezastrului naţional. Să-ţi fie somnul lin şi groapa de gunoi aproape! – În sfîrşit, şi o veste bună! Domnul Andrei Pleşu a început să se deştepte şi recunoaşte că-i lipseşte Vadim, care, atunci cînd îi scria biografia romanţată, chiar în această rubrică, îl amuza teribil. Susţine, cu o trivialitate monumentală, că n-a haşmanglit stiloul de aur şi aparatul de bărbierit ale lui Ceauşescu, că nu înfuleca 60 de păstrăvi la o masă (doar 59, pe ultimul i-l dădea lui Patapievici) şi că nu alerga ca un atlet grec, în pielea goală, nişte grupuri mixte de tineri filosofi, pe la Sinaia, cu scopul de a le băga minima moralia în cap şi morcovu-n ciorba de potroace, dar că nu i-ar fi displăcut ideea. Puştiul e destul de simpatic, totuşi, ar trebui să restituie măcar aparatul de ras, că oricum nu-l foloseşte. Stiloul poate să-l păstreze, poate se mai înscrie la vreun cros. Dar să nu-l pună la un loc cu sticlele goale pe care celălalt dictator (pe care l-a slujit cu rea credinţă, deşi era cumătrul celebrului platonician Bercea Mondial) le arunca după el pe vremea cînd îl consilia, cu ugerul la vedere, la Palatul Cotroceni. Şi dacă a şutit şi vreun sutien de pe biroul prezidenţial, să-l păstreze şi p-ăla la un loc cu amintirile de la Peleş (chiloţii tetra folosiţi la ritualurile mişcării transcendentale de integrare în boscheţi, lumînările parfumate din seu de oaie şi lacrimi de odaliscă, mărul rumenit din gură…).
– ,,Sute de mii de bugetari ar trebui daţi afară”, afirmă sadicul Traian Băsescu, cu ocazia aniversării, într-un cadru festiv, la o cîrciumă de cartier, a tăierii pensiilor şi salariilor românilor. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face la băutură! – La 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 73 de ani. Personalitate marcantă a spaţiului public românesc, Poetul e la fel de mare după mutarea în cer, cît a fost în rătăcirile sale pe pămînt. Amintirea sa arde ca o flacără vie. – Pînă la urmă s-a retras printre îngerii radioşi şi Radu Beligan, un aristocrat al teatrului românesc. La cei aproape 98 de ani, mai avea destule de spus. Cu condiţia să nu fi fost Florin Piersic de faţă. – Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali este neconstituţională, a decis, pentru a doua oară, Curtea Constituţională. Absolut corect. Iar aleşii locali sînt, în cea mai mare parte, nişte borfaşi. La fel de corect. (Asta am decis-o eu, deoarece instituţiile statului se trezesc mai tîrziu, după prînz.) – Anunţ sfîşietor: Adrian Năstase se retrage din politică. Prea tîrziu. Celebrul infatuat este un simbol al corupţiei. În timpul guvernării sale (2000-2004) fărădelegea a atins noi culmi de progres şi (ne)civilizaţie, încît a trebuit înfiinţat, la sugestia americanilor, PNA (viitor DNA), căruia îi va deveni client fidel. Şi care, de altfel, l-a scos de mult pe tuşă. Cea mai mare realizare a Arogantului este mătuşa Tamara. Pe care, din păcate, n-a văzut-o nimeni la fizionomia figurii, fiind plecată într-o croazieră pe Marea Marmara. – Dacă treceţi prin Cîmpina, puteţi viziona mormîntul năpădit de buruieni al lui Nicolae Grigorescu. Pictorul carelor cu boi din sufrageria lui Adrian Năstase şi din cele ale altor iubitori de lucruri scumpe, al ţărăncilor simple din paturile boierilor şi al ţigăncilor îmbăiate în ulei de pînză, căruia pînă şi Napoleon al III-lea i-a cumpărat trei lucrări, e tipul de pe bancnota de 10 lei, pe care politicienii mai citiţi îl confundă cu Emil Constantinescu…- Internetul e locul unde proştii o fac pe deştepţii. Şi nu scapă nici o ocazie. Cele cîteva înţepături ale unor băieţaşi care au fost la şcoală doar ca să-şi bată învăţătoarea, le-am tratat cu sictir. Totuşi, n-ar fi rău ca, înainte de a comenta, să deschidă o carte de gramatică pentru oligofreni, ciclul de zi. Şi ar fi minunat dacă ar înţelege că rubrica este un pamflet în care, intenţionat, ne jucăm cu limba română de-a mama şi de-a tata. Dar dacă ei e proşti, n-avem cum să-i ajutăm. – Cît despre criticile la adresa Simonei Halep, ele sînt consecinţe ale comportamentului excesiv de individualist al acestei domnişoare, pe care unii o văd altfel decît este în realitate. Cînd a meritat, la începuturile urcuşului ei spre culmile îndoielnice ale gloriei, am lăudat-o de ne puteam îmbolnăvi cititorii de diabet. Dar a nu-ţi reprezenta ţara la Olimpiadă pretextînd că un ţînţar posesor de Logan şi Zika abia aşteaptă să joace un ghem cu părţile intime proprietate personală, dovedeşte individualismul înfiorător al acestei fete de la ţărmul Mării Negre, transformată în fabrică de făcut bani de către hienele din jurul ei. Cînd nu va mai juca tenis de performanţă, oamenii vor uita victoriile episodice şi îşi vor aminti că a fost singura sportivă din istoria României care a refuzat să-şi reprezinte ţara la Olimpiadă! E mare păcat că a procedat astfel, chiar dacă n-ar fi avut vreo şansă reală la medalii! Nimeni nu-i contestă calităţile sportive sau rezultatele, atîtea cîte are, şi i le vom menţiona ca atare. De exemplu, anul acesta a cîştigat turneele de la Madrid şi Bucureşti, ambele organizate de Ţiriac, unul dintre sfătuitorii de taină… – Iată cum sufeream, în 2014, alături de Simona Halep, atunci cînd credeam că nu luptă doar pentru bani, ci că doreşte să fie un model, un reper moral pentru generaţiile care or să vină: ,,Noi, românii, iubim rar, dar cînd o facem, e jale. Se opresc instantaneu trenurile de mare viteză dintre Bucureşti şi Adjud, păsările îşi îngheaţă zborul, Marea Neagră se face blondă naturală, iar greierii cîntă «Of, viaţa mea» pînă conving furnicile siliconate, rupte de greutăţile cotidiene, că se poate trăi şi din muzica marilor compozitori ai lumii interlope, de la Adrian Tatăl Copilului Minune care a fugit în lume şi pînă la Florin Salam cu Soia. Cînd ne pică pata, telefonul trebuie setat pe unu-unu-doi conform distihului shakesperian: «te iubesc atît de tare /că vor să sune la salvare». Pînă la urmă e ceva normal la un popor care încă de pe la 1870, cînd o lua pe ulei, făcea revoluţie cît ai zice peşte. E drept că a doua zi, la ciorba de potroace, uita pe cine a pus în capul trebilor ţării, după ce mai spre seară, în clinchet de halbe şi sfîrîit de mititei, proclamase Republica de la Ploieşti, dar orişicît, gestul contează.
D-aia zic, ne aprindem repede şi ne stingem aşijderea, sîntem destul de instabili în dragostea noastră. Totuşi, iubim cu o patimă sălbatică sportul. Nu în ideea de a-l practica, Doamne fereşte, dar ne place să ne uităm la el. L-am contempla zile în şir din faţa televizorului. Şi cînd se întîmplă ca din hăurile României contemporane cu ea însăşi să se aprindă o lumină, devenim de-a dreptul pătimaşi. Aşa au descoperit toţi românii că o iubesc fără măsură pe Simona Halep, care ne-a reamintit că e posibil să fim o naţie de învingători. Şi că putem iubi şi pe altcineva în afară de noi înşine. Şi ne-am reamintit că avem o problemă cu ruşii, care ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, tezaurul, petrolul, haleala şi Roland Garos-ul. Nasol moment, mişto colivă, vorba filosofului Nicolae Dide, un revoluţionar de la ’89, căruia intelectualitatea românească, invidioasă şi exagerat de selectivă, nu i-a apreciat valoarea intrinsecă. Sigur, noi avem o problemă cu ruşii de multişor, date fiind înclinaţiile lor de colecţionari de orice nu le aparţine, dar acum problema s-a acutizat de cînd cu domnişoara Sharapova, pe care am invitat-o deunăzi să ne vedem şi să rezolvăm măcar chestiunea Basarabiei, dacă despre tezaur nu vrea să parlim. Se face că nu mă aude, ba, mai mult, o frige, din nou, pe Simona Halep, ca să ne schimbăm impresia despre fetele înalte şi blonde. Să ştie Maria că, dacă o mai bate o dată pe fata noastră, o să aibă de-a face cu mine personal, fiindcă e vorba de o chestiune naţională aici. Şi cu mine nu te joci cînd e vorba de «ţară, ţară, vrem ostaşi». Rareori românii sînt uniţi şi îşi apreciază valorile, aşa că rusoaica să nu-şi mai bage racheta în treburile noastre interne, că ne dă bioritmul peste cap. Meciul a fost crîncen, Sharapova arăta ca o fiară care nu ştie decît să ucidă, iar Halep, ca o pradă care nu vrea să moară. Surprinsă de atîta îndîrjire, Maria a folosit toate trucurile posibile pe care orice mare sportiv, obişnuit să cîştige, le are în arsenalul propriu şi le aruncă în luptă atunci cînd a dat de dracu’. După trei ore de negocieri intense, cu rachetele pe masă, s-a încheiat un armistiţiu în urma căruia Rusia a rămas cu tezaurul, iar România cu speranţa că într-o zi l-ar putea recupera. Totuşi, pentru ca şansele să fie pe viitor egale, Sharapovei ar trebui să i se aplice nişte leucoplast peste gură, pentru că nu este normal să faci tenis şi să urli de parcă eşti înfiptă în inima pădurii. Şi cînd te gîndeşti că vroiam s-o invit să ne cunoaştem mai bine şi să rezolvăm şi chestiunea Basarabiei, din cauza căreia eu vara nu dorm! Iarna nici atît, că mi-e frig. Ce-ar zice vecinii mei, nişte pensionari cumsecade, foşti informatori ai securităţii, cînd ar auzi-o plasînd un lung de linie sau dînd lovitura decisivă cu reverul? Ce să zică, şi-ar face cruce cu limba-n cerul gurii şi-ar bolborosi cu evlavie: «Vai de copiii care învaţă carte şi se fac profesori, că uite-i cum urlă în ziua de salariu!». Să nu mai vorbim de strigătele de bucurie sau de semnele de exclamare ale Sharapovei cînd loveşte neţul sau comite o dublă dublă greşeală. Nici nu vreau să mă gîndesc, că mi se face pielea de găină. Şi după cum ştim din poveştile bunicilor noştri care au trecut Prutul şi încolo şi încoace, ruşii ne-au luat ceasurile, petrolul, cerealele, Basarabia, Roland Garos-ul şi pielea de pe noi. Cînd ne-o vor da înapoi, Dumnezeu ştie… P.S.Vă întrebaţi poate ce legătură are titlul (Ce faci, fă, Sharapovo?) cu textul. N-are nici una, dar mie îmi place cum sună…”(9 iunie 2014).


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-75/


Săptămîna pe scurt - 19.07.2016

– O neruşinată: Simona Halep – Pegra ţigănească – Homo sovieticus – Puşcăriada – Evra şi cei 24 de fraţi – Larry, mai tare ca Mata Hari – Sfatul medicului – Cristian Boureanu a luat-o iar în mufă – Predica de pe muntele de brînză – Rahat turcesc

– Aşa cum era de aşteptat, Simona Halep a anunţat că nu va participa la Olimpiadă, de teama virusului Zika. În realitate, pe domnişoară o doare-n paişpe de România. Nu e decît o neruşinată avidă după bani. Nu vă întristaţi, fiindcă, la halul în care joacă, n-ar fi avut nici o şansă la vreo medalie. Cel mai tare deranjează ipocrizia duduii, care a devenit un antimodel pentru generaţia ei. Să sperăm că individualismul acestei bidinele cu rachetă de tenis în loc de coadă nu va converti pe nimeni, deşi există o fascinaţie a răului… Păi poate fi comparată distinsa mulgătoare de CAP, cu atitudine de tractoristă fruntaşă, cu magica Nadia Comăneci, care acum 40 de ani (la 18 iulie 1976) lua primul 10 din istoria gimnasticii? Iorga spunea că boala societăţii româneşti este lipsa caracterelor. De unde o fi cunoscut-o marele savant pe Simona Halep, singura aromâncă din ultimii o sută de ani care, în loc de inimă, are un portofel?! – Pegra ţigănească continuă să păteze obrazul ţării prin Europa. Marea majoritate a acestor migratori multiseculari se ocupă cu cerşitul, furatul, prostituţia şi datul în cap (nu în sensul bagatelizat de Tudy, viceprimarul-fantomă). Peste tot pretind că sînt români, mai puţin în România, unde rangul de ţigan îţi conferă mai multe drepturi, iar obligaţiile lipsesc aproape cu desăvîrşire. Unii dintre ei sînt oameni cinstiţi, au ocupaţii onorabile, dar ce ne facem cu borfaşii? Ce ne facem cu odioşii stăpîni de sclavi de la Berevoieşti, care îi ţineau pe nişte copii, ţigani şi ei, în lanţuri, îi băteau ca pe coasă, numai în gură, iar cînd aveau chef de activităţi ludice, le smulgeau părul din cap cu patentul?!!! Există vreo pedeapsă îndeajuns de drastică pentru bestiile care au comis asemenea atrocităţi? Mereu mă întreb – şi nu-mi răspunde nimeni: cine are interesul să ţină în întuneric etnia ţigănească, etnie care, educată, ne-ar face să ne simţim mai liniştiţi? Ce-au făcut liderii lor cu fondurile europene fără număr, cu destinaţie specială, de nu se schimbă nimic în comportamentul acestor barbari? Le-au furat (întrebam şi eu aşa, ca să mă aflu în treabă)? De ce nu apreciază ţiganii şcoala, unde merg numai ca să-şi bată colegii sau, dacă sînt mai figuranţi, profesorii? De ce termină gimnaziul şi, mai ales, liceul atît de puţini ţigani? Poate aici, în lipsa de apetenţă pentru educaţie, poate fi găsit şi răspunsul la închistarea în obiceiuri barbare a celei mai mari părţi dintre ei. Cum poate fi stăvilită această maree neagră, vorba unui clasic al pamfletului românesc, care a oripilat Europa, asumîndu-şi calitatea de români atunci cînd săvîrşesc fapte reprobabile şi pe cea de ţigan cînd ies în evidenţă? Pot fi opriţi aceşti indivizi care, de cele mai multe ori, provoacă teamă, suferinţă şi dezgust? Se poate, dar nu în această societate bolnavă, care tolerează abuzul, hoţia şi prostia. Singura soluţie este recursul la educaţie. La educaţie cu orice preţ, pentru că preţul ignoranţei este imens. Toleranţa excesivă s-a dovedit o cale falimentară în evoluţia acestei etnii. Se înregistrează un regres surprinzător. E absolut necesară luminarea acestor oameni, care se raportează la un cod de valori eronat. Departe de mine ideea de a globaliza, de a-i pune pe toţi în aceeaşi oală de noapte, de a fi intolerant, dar nu ne putem preface că e în regulă ceea ce se întîmplă, iar cazul Berevoieşti nu e decît picătura care a umplut paharul cu cucută. Există ţigani cu un comportament ireproşabil, mult mai demni de respect decît unii dintre români. (E vorba despre acei români care se ocupă cu ,,nobila” meserie de borfaş, de la politicienii-scursuri şi pînă la vagabonzii de la colţul străzii). Lăutarii-artişti, marii sportivi, oamenii de ştiinţă, meşterii din cele mai diverse domenii de activitate şi mulţi, mulţi alţii, sînt dovada concludentă că la această etnie nu e vorba neapărat de o genă a răului, ci de lipsa educaţiei. Din păcate, raportul între cei needucaţi, pentru care încălcarea normelor e înscrisă în legea firii, şi cei care le fac cinste e catastrofal. Cei buni sînt mai degrabă excepţia. Başca faptul că mai sînt unii, ca Ion Iliescu, pe care nu ştii în care categorie să-i incluzi… – Că tot veni vorba de celebrul bolşevic… Ion Iliescu, groparul României, s-a născut la 3 martie 1930, fiind o combinaţie mortală de mamă cu origini ţigăneşti şi tată comunist. A fost crescut o vreme de bunicii din Olteniţa, în cartierul lăutarilor, unde a învăţat, după urechea aia bleagă, cum se abureşte alde gură-cască, cum poţi să-i operezi la portofel cu zîmbetul pe buze. A doua mamă, Marioara, a dispărut şi ea vreo 2 ani din peisaj, în timp ce ta-su, Alexandru Iliescu, era la studii aprofundate, prin diferite instituţii educative, cărora li se spunea popular puşcării, unde era coleg de seminarii şi cu Nicolae Ceauşescu. Ionel îl vizita pe ăl bătrîn prin bunăvoinţa Elenei Ceauşescu şi a surorii acesteia, care-l culcau în aceeaşi cameră cu ele. Nu ştim dacă îl legănau sau dacă-i dădeau ţîţă, dar îi cumpărau dulciuri şi îl lăsau să le vadă furoul. Cînd aveau. Cînd n-aveau, micuţul îşi imagina cum ar fi fost să aibă, ceea ce n-o deranja deloc pe Lenuţa Petrescu, care îl îndrăgise pe micuţul prostănac. De fapt, Elena era foarte apropiată familiei, întrucît măcelarul Eftimie Iliescu, fratele tatălui puradelului, o ajutase să ajungă regina unui bal muncitoresc, în anul 1939, prin cumpărarea de cărţi poştale. Aceste amănunte nu l-au împiedicat pe viitorul revoluţionar s-o ciuruiască, în 1989, deşi se jucaseră de-a mama şi fiul, ca Irina Loghin cu Fuego, ba dormiseră şi în acelaşi pat. După ce s-a îmbîrligat cu Nina Bercovici, o poloneză cu origini evreieşti, ca şi bunicul patern, a studiat la Moscova, unde a fost coleg şi cu Ling (ce nume predestinat!) Peng, viitorul premier al Chinei din perioada 1988-1998. Modelul homo-sovieticus a fost fundamental în formarea acestui borfaş cu faţa umană, lucru asumat în celebrul articol ,,Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”, publicat în ,,Scînteia” şi-n care se lupta din greu inclusiv cu celebri canibali americani, mari amatori de muşchi ţigănesc. După ce se întoarce în ţară, devine şef pentru toată viaţa. Iliescu n-a dat cu sapa măcar o singură zi de cînd umbreşte pămîntul degeaba. Era omul cu mapa. Lucrător cu gura, a nenorocit pentru 50 de ani o naţiune, a întors cu susul în jos tabla de valori a acestui popor. Şi toate astea, pentru că vroia să fie şef. N-a ştiut niciodată să fie altceva. Nu s-a dat la o parte de la nici o faptă odioasă pentru a-şi atinge scopul. A manipulat, a ucis (la revoluţie şi mineriade) şi nu are nici cea mai mică mustrare de conştiinţă. Asasinul perfect. Iliescu a fost un Stalin deghizat în om de bine, iar răul pe care l-a făcut unei Românii aflate în sevraj, e ireparabil. Clasa de tîlhari, care jefuieşte şi umileşte astăzi ţara, a ieşit din jobenul acestui rînjit. Homo sovieticus este, de fapt, nu un om, ci o bestie cu chip de om. A dispreţuit dintotdeauna valorile naţionale. În 1959 a aprobat exmatricularea unui student transilvănean care sărbătorise Unirea! Deşi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl detesta, pentru că ta-su îl sprijinise (fără succes) pe Lucreţiu Pătrăşcanu să ajungă liderul comuniştilor din lagărul de la Tg. Jiu, Ceauşescu l-a protejat şi l-a promovat permanent. Ba, ca o ironie istorică, l-a desemnat să compună şi să trieze mesajele de condoleanţe cu ocazia morţii lui Dej! Iliescu este primul comunist promovat de Ceauşescu, la 1 aprilie 1965, ca şef al Secţiei Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR, înlocuindu-l pe Leonte Răutu, ajuns secretar al aceluiaşi organism! Aşa-i că viaţa e o mare curvă? Dar nu atît de mare ca Iliescu. Dej îl avertizase pe Ceauşescu că ,,este lipsit de caracter, ca taică-su”, dar dictatorul a avut încredere în Elena, care-l considera aproape fiul ei, încă din tinereţea-i revoluţionară. Singurul lucru bun cu acest individ dubios al istoriei contemporane este că nu s-a reprodus direct. Marea nenorocire este că s-a reprodus prin clonare. Dincolo de zîmbetul lui de motan sovietic prins la oala cu smîntînă, Iliescu rămîne cel mai odios personaj al vremurilor noastre, care nu s-a abătut de la nici o fărădelege pentru a-şi atinge scopurile meschine. Nu e decît un gunoi pe care pînă şi măturii istoriei îi e silă să-l arunce la canal, în mausoleul şobolanilor roşii. – Specialiştii în bălării susţin că duşmanul numărul 1 al acestora ar fi cînepa. Ierbicidul e apă de ploaie. (O fi existînd şi o Hexipharma a ierbicidelor?) Nu ştiu cum face, le intră pe nară sau în vene, dar n-au nici o şansă de supravieţuire. Unul dintre cei mai mari duşmani ai buruienilor este fostul ministru al Agriculturii şi, totodată, mult mai important, socrul Simonei Amânar, Valeriu Tabără, care dădăceşte cînepa de cînd iese din sămînţă şi pînă cînd este trasă în fire. Resturile sînt transformate într-o pulbere fină ce înlocuieşte prin liceele patriei programul umanitar-golănesc ,,Unicornul şi laptele”. – Noua catastrofă de la Educaţie susţine că nici cei care au tradus din chineză şi din sanscrită nu cunoşteau limbile respective, dar au făcut treabă bună. Aşa este, numai că traducerile nu semănau deloc cu originalele. D-aia chinezii folosesc beţişoarele, iar dl. Dumitru se zgîrie cu furculisionul. Ce mănîncă e treaba lui, în orice caz, nu îmbalotează orez, pentru că politrucii au alte gusturi. Afinate, rafinate, dublu-rafinate…
– Telefoanele inteligente au ajuns să ne fure viaţa, am început să semănăm cu cîinele din reflexul Pavlov, au concluzionat specialiştii care n-aveau nici o treabă şi se chiombau pe tabletă. Teoria este falsă, pentru că nici un obiect, oricît ar părea de deştept, nu poate subjuga omul, dacă acesta nu vrea. Bine, nu toţi indivizii care rîgîie, se scălămbăie sau îşi bagă degetele în nas sînt oameni, chiar dacă posedă obiecte cu IQ ridicat. În schimb, telefonul meu are un ghinion teribil: sînt mult mai inteligent decît el, în ciuda faptului că are disc şi e mai trecut prin viaţă decît Neagu Djuvara. – De ce îşi vinde România resursele şi se duce, cu viteza sunetului, pe toboganul istoriei? Pentru că a fost condusă de trădători. Ar cam fi timpul să îndreptăm lucrurile. Ce părere ai, Popor Român, te deranjează subiectul? – Un matador spaniol a fost ucis de un taur însîngerat. De ce-or fi spaniolii atît de cruzi încît ucid pentru distracţie? Dacă le era foame îi înţelegeam, dar aşa n-au nici o justificare. Nu le ajunge cît se distrează pe seama românilor, pe care-i muncesc ca la ei, dar îi plătesc un pic mai bine ca la noi? – Primarii condamnaţi îşi pierd mandatele, dar parlamentarii aflaţi în aceeaşi situaţiune comit legi în continuare. Şi vă mai întrebaţi de ce ne ducem de rîpă, de ce sînt legile strîmbe! D-aia sînt, pentru că dormiţi în bocanci, nu ieşiţi în stradă să-i întrebaţi de (ne)sănătate pe aceşti impostori.
– Populaţia României scade zilnic cu 247 de persoane. În mod paradoxal, putregaiurile politice se înmulţesc. – Evra, fundaşul stînga al Franţei, provine dintr-o familie cu 25 de copii, dintre care 23 sînt în viaţă. Tatăl său, originar din Guineea, s-a străduit, nu glumă, beneficiind de larga deschidere a celor trei soţii. Născut în Senegal, a preferat să joace pentru Franţa, ceea ce i-a atras simpatia poporului african, care i-a adresat nenumărate urări călduroase. Dar nu i-a păsat prea tare şi, la 35 de ani, este încă titular la naţionala cocoşului portugalic, care a dat jucătorul turneului, pe Griezmann, fotbalistul madrilen alungat din Franţa, unde n-a jucat nici un minut la vreo echipă de club, nefiind considerat suficient de talentat. Ciudată mai e lumea fotbalului! De exemplu, la naţionala României vin periodic nişte băieţi care nu joacă ceea ce se numeşte fotbal, dar pe care nu-i alungă nimeni. Adică ne trag în piept. Acum, că a sosit neamţul Daum, renumit pentru metodele lui revoluţionare, ne vor trage şi pe nas. – Întîlnirea NATO (la care ţara noastră a semnat Tratatul de aderare în 2004, pe finalul celui de-al treilea mandat al lui Iliescu) a consfinţit un adevăr de necontestat: România nu contează în jocurile strategice, dacă deranjează interesele Rusiei. Fiindcă s-a supărat Putin pentru instalarea scutului antilubeniţe de la Deveselu, au lăsat-o şi aliaţii mai moale cu flancul ăsta. Ba-i trimit şi pe americani acasă, fiind înlocuiţi cu români şi bulgari de-ai noştri, din popor, obişnuiţi să vîndă orice nu le aparţine, inclusiv componente din scutul antiprostie. Cît despre pornirile războinice ale lui Iohannis, care se visa căpitanul piraţilor din Marea Neagră, le-au retezat din faşă. Aşa că preşedintele s-a dus la Tratatul de la Varşovia (mă rog, Summitul NATO) Klaus şi s-a întors Werner. Cît despre aplaudacii care apreciază că degustarea de gogoşi geostrategice a fost un succes, vorbesc ca să nu tacă. Măi băieţi, spălaţi-vă jumările de sub ochi, scoateţi degetele din organul gîndirii şi apucaţi-vă de o meserie cinstită. Bateţi ţăruşi cu creierul mare, că mapamondul lumii nu se învîrte după cum vreţi voi, ci după interesele Marelui Licurici. Pe care-l doare la bască de toată lumea, dacă are petrol suficient. Şi ca să ştiţi şi voi, că văd că nu prea vă duce capul, singura dată cînd România a contat în politica externă a fost pe vremea lui Ceauşescu. Nu mai insist, subiectul vă depăşeşte. – În timp ce preşedintele făcea politică planetară, funcţionarii din primării au intrat în grevă generală (la 12 iulie)…- Înalţii ierarhi bisericeşti Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, şi Teodosie Snagoveanu, arhiepiscopul Tomisului, au luat-o la picior spre DNA pentru o exorcizare. Nu se ştie cine a scos dracii din cine, cert este că au fost chemaţi pe acolo împinşi de unele păcate ale ilustrului scriitor de bastonaşe, Gheorghe Becali (fost Gigi). E de-a dreptul revoltător cum procurorii amuşinează urmele acestui titan al literaturii orale, pe care-l paşte zilnic Premiul Nobel pentru Impostură. Mai este cineva în ţărişoara asta care se îndoieşte că Becali n-ar şti să scrie? Această prigoană împotriva scriitorilor de capodopere ar trebui să înceteze. Niciodată nu s-a mai întîmplat aşa ceva! Ce, îl urmărea caraula pe Sadoveanu să vadă ce legătură are el cu neamul Şoimăreştilor (de altfel, fie vorba între noi, destul de recalcitrant şi gagicar), sau cu mult mai celebri fraţi din clanul Jderilor, locotenenţi de-ai lui Fane Barosanu? Nici vorbă, realitatea cruntă e că marii noştri scriitori de penitenciar traversează o perioadă nefastă, mai cumplită decît zodia cancerului. Mai bine s-ar lăsa de nobila meserie a caligrafiei şi s-ar apuca de o meserie cinstită, cum ar fi, de exemplu, schimbul de terenuri cu M.Ap.N. – Tudy şi-a dat demisia din funcţia de viceprimar general, la numai două zile după ce a fost ales ca să avem de cine rîde. Cine va mai lua la mînă problemele bucureştenilor? A fost un act politic atît de scurt că n-a avut timp nici măcar să se gîndească la Oana Zăvoranu. – Virusul Zika a ajuns şi la noi. A venit cu avionul, normal, că doar nu era să meargă pe jos, ca toţi ţăranii. S-a ascuns sub sutienul unei tipe de 27 de ani, care venea din Martinica, şi a întrebat la vamă de Simonica. Să te ţii de acum interviuri, că-i place publicitatea ceva de speriat. Virusului, nu domnişoarei Halep. Nu intraţi în panică şi ascultaţi sfatul medicului: daţi-i cu ţuică! O să intre în comă alcoolică şi o să moară într-o salvare, trimis de la un spital de nebuni la altul. Vai de capul lui, nu ştie unde a ajuns. De aici fug încotro văd cu ochii şi oamenii, măi, dragă virusule, că tovarăşii tăi din politică, stafilococii, sînt mai periculoşi decît tine. Tu nu te uiţi la ştiri? – În România a fost legalizată căsătoria între persoane de acelaşi sex, aşa că PMP şi UNPR şi-au oficializat relaţia imorală. Să nu fim răi şi să le urăm casă de piatră, fiindcă, ştiţi cum se spune, pînă la urmă tot curvele au noroc. Chiar dacă aici e vorba de o formă rară de dragoste canibalică: PMP a înghiţit un rahat. – David Cameron a fredonat un cîntecel vesel (,,Prinţişorul meu”) şi i-a lăsat locul în fruntea guvernului britanic Theresei May, care, spre deosebire de G.V. Firea, nu procreează. Fie nu-i place procesul tehnologic, care, între noi fie vorba, e destul de plăcut, fie îi lipseşte vreun şurubel. Ca să nu se plictisească, David i l-a lăsat şi pe motanul Larry, care are un ,,instinct de prădător” ceva de speriat, lucru dovedit în cei 5 ani de cînd s-a instalat în Downing Street 10. La cîte i-au auzit urechile, nici nu cred că ar risca cineva să-l lase de capul lui, pe mîna tabloidelor. E posibil ca Larry, care e mai tare decît Mata Hari, să fie adevăratul artizan al ieşirii Regatului Unit în decorul istoriei. Ştiţi cum se spune: toarce, toarce şi le face. Asta înseamnă că nu e Brexit pentru toată lumea. Nici măcar pentru nenea Eddie Hall, care a intrat pe brînci în Cartea Recordurilor, ridicînd 500 de kg., cu 30 mai puţine decît dacă ar fi trecut-o pragul dintre aroganţă şi prostie pe Alina Mungiu-Pippidi. – Deţinuţii din saloanele de relaxare de la Arad, Galaţi şi Iaşi au protestat împotriva condiţiilor de detenţie inumane. Ei susţin că mîncarea e naşpa, căpuşele şi păduchii se simt ca acasă, iar asistenţa medicală e praf. Dacă ar mai fi puşi să plătească şi facturi, ar trăi aproape la fel de rău ca oamenii liberi. Pentru supraaglomerarea infractorilor ar fi disponibilă soluţia transferării lor în Suedia, unde penitenciarele se închid din lipsă de muşterii. Acolo ar putea să fure, să violeze, să ucidă, fără teama că n-au condiţii civilizate de detenţie. – Încă o performanţă macabră a sistemului de (ne)sănătate: o pacientă a murit la 7 zile după ce i s-a făcut o transfuzie cu o altă grupă de sînge. În acelaşi spital de arşi pe creier, un bolnav agoniza în timp ce viermii îi curăţau rănile. Larvele de muşte, nu viermii care-şi zic medici. – În sfîrşit, România a ajuns pe locul I în Europa. La salarii mici. Peste 65% din cei 4,7 milioane angajaţi au salarii sub 2.000 de lei net pe lună, adică sub salariul mediu, care este de 2.063 de lei. 27% depăşesc acest prag şi doar 7% cîştigă peste 4.000 de lei. Prăpastia sărăciei se adînceşte, guvernul tehnocrat îşi face datoria. – După 14 zile de muncă asiduă, Gabriela, fina lui G. Becali, a intrat în concediu. Dacă rămîne însărcinată (se mai întîmplă în concediu, depinde cu cine-l faci), ne-am scos cel puţin 24 de luni. Gabrielo, nu te lăsa manipulată de efemerul viceprimar Tudy, dă-i bice, situaţia demografică e naşpa! – Au luat Bacul 66,7% dintre călătorii prin liceu. Restul au luat trenul vieţii, în care se suiseră deja aceia care nu s-au mai obosit să se prezinte la examenul de (i)maturitate. – 57% dintre români dau colţul din cauza bolilor cardiovasculare. Restul, tot de scîrba politicienilor. De altminteri, în România nu se trăieşte, ci se moare lent. – Aşa că e de înţeles mărturisirea vicepremierului Costin P(b)orc: ,,La Palatul Victoria am intrat cu jumătate de inimă”. Aia lipsă. – Dar nici Liviu Dragnea nu se lasă: ,,Ţinta mea este Poporul Român”. Pînă la pomenirea de 7 ani, ca să respectăm adevărul şi Codul Penal. – În aceste condiţii, e imposibil să-i dăm like României, după cum ne-a îndemnat deşteptul solemn Vasile Dâncu. – Într-o predică creştinească, omul de largă respiraţie internaţională, stîlp al culturii româneşti contemporane, geniul tutelar al bişniţei cu terenuri, arhanghelul luminii în luptă cu balaurul întunericlui din cutia ucrainiană proprietate personală, indefinibilul Gheorghe Becali, fost Gigi, continuă lupta fără prihană cu demonii pe care i-ar scuipa non-stop, cu condiţia să-i întoarcă şi celălalt obraz. Ultimul demon căzut în bătaia jintiţei sale e unul Remus Cernea, care, spre ruşinea lui, nici măcar nu-i homosexual, deşi o arde aiurea prin Parlament, luîndu-le apărarea. O, dacă ar şti războinicul luminii de la capătul strungii că acel derbedeu nu-i nici măcar delfin, dar se dă în bărci cu ei, cred că ar mai scrie o carte monumentală. Cu minima condiţie ca DNA-ul să-i întoarcă foaia. Oricum, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului; dacă nu ar fi reapărut Tudy, domnul Cernea ar fi încasat cea mai răsunătoare labă din spaţiul carpato-danubiano-erotic. – Recunosc, nu sînt în temă; laba pe care a luat-o C. Boureanu peste bot, de la un chelner, la mare, e tot aia de anul trecut, sau e una nouă? Şi dacă e nouă, e acelaşi chelner, sau fac prin rotaţie? Totuşi, o întrebare pentru distinşii chelneri: de ce i-o trag numai în mufă? E obligaţie profesională, sau sînt obsedaţi sexual? – Un dezaxat islamist a intrat cu un camion în mulţimea care sărbătorea ziua Franţei şi a ucis 84 de oameni. Mulţi erau copii. Cît va mai tolera lumea civilizată aceste nesfîrşite acte de barbarie? Încotro ne îndreptăm, Doamne? – La 16 iulie 1054 a avut loc Marea Schismă. Mai interesează pe cineva subiectul? Papa Francisc, acest Messi al papilor, ce părere are? Ne mai unim, sau o ardem în continuare ca băieţii? – În Turcia, militarii au încercat să dea o lovitură de stat în noaptea de 15 spre 16 iulie. Rahat turcesc. Pe Aeroportul din Istanbul a fost reperat şi deputatul liberal Cezar Preda. Mai mult ca sigur e mîna lui. Uitaţi-vă ce căutătură fioroasă are! – Alina Gorghiu-Dej zice că nu ştie de unde să-l apuce pe Victor Ponta. Perversă mai eşti, fato! Ia-l de doctorat!


CONTELE DE MONTE-CRISTO


http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-74/




Săptămîna pe scurt - 12.07.2016

– Regionalizarea României – Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei
– Răsturnarea valorilor tradiţionale: ziua bikinilor precede ziua sărutului! – Messi la brutărie! – Ştergătorii de parbrize ai Europei – Prinţesele de Vrăjelien sînt iarăşi în călduri – Şi Vladimir Putin e român! – Onania salvează Primăria – Primii dintre (e)gali – Prostologia în pericol


– Urmaşul lui Dromihete, Dacian al lui Cioloş, reafirmă ideea regionalizării României din motive economice. Argumentele ar putea fi corecte, dacă ideea de regionalizare n-ar fi atît de periculoasă, în condiţiile în care libidinoşii abia aşteaptă să lingă bucăţica de zahăr numită Transilvania. O reorganizare administrativ-teritorială este necesară dacă mai rezistă şandramaua UE, care scîrţîie din toate încheieturile lipite cu superglue, dar trebuie făcută cu cap. Ceea ce nu prea are România de aproape 3 decenii încoace. Chiar dacă voi sînteţi tehnocraţi ce n-a văzut Parisul, îmi permit să vă dau un sfat (nu de altceva, dar se vede cu ochiul liber că nu vă pricepeţi la administraţie): identificaţi-i pe toţi specialiştii acestei ţări şi puneţi-i să lucreze la chestia asta vreo 2 ani, pînă se pun de acord. După care faceţi reorganizarea administrativ-teritorială. Aşa a făcut Ceauşescu cu legea din 1968 şi de aceea a ieşit o treabă bună, conformă cu realităţile româneşti de atunci, peste care voi nu puteţi trece, deşi vă chinuiţi de ceva ani. Nici voi, nici păpuşarii din spatele vostru, care ar dori, de fapt, o regionalizare, ca să rupă ţara mai uşor. O nouă organizare administrativ-teritorială, da, este necesară. Regionalizare, nu, e prea riscantă! Cît despre argumentele economice, ale atragerii de fonduri europene sau de altă natură, care să satisfacă zone mai mari, ce vă împiedică să eficientizaţi regiunile de dezvoltare? Lenea, nepriceperea, europenismul vostru de bîlci, sau interesele păpuşarilor din afara ţării?! Nu-mi răspundeţi, ştiu că le aveţi pe toate în genă. Cît despre vocaţia noastră europeană, n-are rost să insist, e arhicunoscută, important este să nu ne luaţi de proşti. – Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei, afirmă surprinşi (cum altfel?!) vecinii îndrăcitei vedete. Aşa-zisa zînă a Bănicilor, a Tunceaylor şi a altor Feţi Frumoşi cu cutie de viteze hidramată, a fost agresată de 3 cîini vagabonzi care i-au zis de la obraz că nu mai e bună decît de lătrat şi că nu şi-ar înfige colţii-n carnea ei decît dacă e fiartă la foc mic. La asemenea afront, după propria-i mărturisire, a încercat să poarte un dialog civilizat în limba căţelească dar, citez din hăurile minţii, ,,n-am avut cu cine”, fiindcă ,,deveneau tot mai agresivi”. Mai mult ca sigur cîinii proveneau din Vaslui şi, la ora aia matinală, la care se dădea diva cu bicicleta, erau deja în stare de ebrietate. – În oraşul Ipswich, din Marea Britanie, meseria de paznic al aricilor se plăteşte cu 2.375 de lire sterline pe lună, cam cît cîştigă 12 profesori la noi. Singura condiţie e să fii prieten cu ei. Adică să socializaţi la o plimbărică, să puneţi împreună la pariuri, să vă minţiţi reciproc aricioaicele, să-i laşi să plîngă pe umărul tău cînd se îmbată (invers e mai greu), să ieşiţi împreună din Marea Uniune Europeană (M.U.E.). Nu-i chiar o treabă pentru fitecine; dacă nu stai bine cu nervii, poţi ajunge şi tu, ca aricii britanici, atracţie turistică. – O veste formidabilă pentru emisiunile culturale de la miezul nopţii: omul fără puţă, Nicolae Guţă, a vorbit cu Nicoleta Luciu şi a rugat-o să-i dea reţetele de vinete cu maioneză şi pe cea de făcut tripleţi, că el e pe sistem. Încă. Nu ştim dacă ungurul Nicoletei e de acord să vîndă patentul, cert este că Guţă întinde cam mult coarda, indiferent cum s-ar numi ea. Vă daţi seama ce ar fi la Talaş TV cînd vor începe tripleţii să croncăne manele? Oare ar fi posibil ca tatăl proştilor să aibă tripleţi? – Am aflat secretul comportamentului sadic faţă de Poporul Român al Matrozului Chior: locuieşte într-o piele de drac şi se simte ca acasă. – Ştiaţi că ziua sărutului (Kiss Day, se citeşte repede, într-un singur cuvînt) e imediat după ziua bikinilor? Eu nu ştiam, pe vremea mea era invers, dar lucrurile se mai schimbă. Aşadar, la 5 iulie
s-a sărbătorit ziua bikinilor, invenţia de toată isprava a designerului francez Louis Réard (în 1946 l-a lovit damblaua economiei de material, bravo lui!). Înainte de marea descoperire, mai importantă decît descoperirea Americii (care a rămas aşa), româncele nu purtau nimic pe dedesubt, decît adierea vîntului, iar în prezent se îmbracă la fel ca înainte. De la ele s-a inspirat şi pupăza neagră, Naomi Campbell. – Imediat după arătarea bikinilor pe sîrma de rufe, întreaga omenire umană, ca să parafrazăm un celebru filosof de strungă, a sărbătorit, la 6 iulie, ziua sărutului; franţuzesc, bulgăresc (pe ceafă), eschimoşesc (cu nasul), românesc (cu colţii), ţigănesc (cu înjurături)… Cei mai pupaţi în sistemul de operare MS Dos au fost Dan Voiculescu (de către Mihai Gâdea, Mircea Badea şi alţi actuali sau viitori colegi de activităţi ludice), Traian Băsescu (de doctorul Victor Ponta), Victor Ponta (de iluzionistul Liviu Dragnea) şi Liviu Dragnea (de subalterni). La restul românilor evenimentele au decurs normal: soţii şi-au pupat amantele, iar soţiile, amanţii.
– Doctrinele s-au dus demult pe apa sîmbetei. PNL nu mai ştie de ce e un partid de dreapta, tot aşa cum PSD habar n-are de ce e un partid de stînga. Cu toate astea, din cei 3.186 de primari ai României, 1.679 (52,92%) sînt pesedişti, 1.081 (33,92%) sînt penelişti, iar 426 sînt liber-schimbişti. Nasol, chiar n-o să mai rămînă nimic de furat în ţara asta.
– După ce a adunat gunoaiele din Parcul Văcăreşti, Cioloş a ridicat un colţ şi a dat cu mătura pe sub preşul guvernului tocmai cînd ministrul Transporturilor, Dan Costescu, afirma că ,,trenul este un lux” pentru români. Dar guvernul tehnocrat ce e? O pagubă, sau un lux pe care n-ar trebui să ni-l permitem? Cu miniştrii trimişi la plimbare (Costescu, Stoenescu, Bostan şi Curaj) ne-am lămurit, ce ne facem cu restul? – Messi s-a retras de la naţională ca să intre la puşcărie, pentru o evaziune fiscală de 4,1 milioane de euro. Cum şi judecătorilor le place ce face pe teren, l-au condamnat cu suspendare (la spanioli, orice pedeapsă sub 24 de luni nu se execută, dacă se respectă anumite condiţii), fiind doar pe jumătate convinşi că băiatul habar nu avea de matrapazlîcurile făcute de ta-su, care pitea banii prin Belize şi Uruguay. Deşi se scăldau în mălai, apropiaţii starului nu s-au lăsat pînă nu l-au făcut de ocară. Lăcomia umană e cea mai cumplită boală. Norocul argentinianului este că n-a fost condamnat de justiţia românească fiindcă, vrînd-nevrînd, ar fi devenit scriitor, stabilind noi şi noi recorduri publicistice. – Tripla campioană olimpică, gimnasta Cătălina Ponor, va fi portdrapelul României la Olimpiada de la Rio. Absolut corect. – Românii au devenit ştergătorii de parbrize ai Europei. Şi nu e vorba de parbrizele de la maşini, ci de acelea de la sudul corpului omenesc, pe care europenii îl întorc adeseori către noi. Cîtă democraţie capitalistă, atîta dramă. – Nici Mihai Răzvan Ungureanu nu şi-a dat demisia de la SIE, nici Valeriu Steriu nu i-a luat locul. Pe Iohannis nu-l ascultă nimeni, doamnă Carmen? Păi d-aia nici nu mai deschide gura. S-a convins şi el că la Cotroceni e la fel ca acasă. – Primarul reţinut al oraşului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, îşi atenţionează subalternii pe Facebook că e cam mizerie prin oraş, că marcajele rutiere nu sînt făcute cu vopsea de calitate, şi cîte şi mai cîte aspecte deranjante, pe care le observă din goana dubei de poliţie care-l transportă din celulă la tribunal şi invers. – În schimb, Mircia Gutău, de la Rîmnicu Vîlcea, e şi mai şmecher. A ispăşit nişte condamnări pentru matrapazlîcuri făcute în mandatele anterioare şi acum conduce oraşul, calitate conferită de votul oamenilor cinstiţi, dar săraci cu duhul, şi de o hotărîre judecătorească. ,,România postrevoluţionară” ar putea să fie titlul unei piese de teatru absurd, pentru care am putea să primim Premiul Nobel pentru Haşmangleală. Care, evident, ar fi furat a doua zi.
– Nigel Farage, liderul UKIP, s-a retras din fruntea partidului după ce şi-a atins scopul politic, scoaterea Marii Britanii din UE. Privindu-l cu atenţie pe acest critic acerb al românilor, constat că, peste tot în lume, politicienii cu feţe de proşti sînt urmaţi de alegători. E adevărat, România deţine monopolul. – Oana Lis se încurajează că, în poziţia ,,pe spate”, n-are burtică deloc. Din păcate, de cînd a fugit Viorel la nudişti, la Vama Foarte Veche, n-a mai stat deloc cu faţa la tavan s-o bîzîie bondarul. Ceva îmi spune că, nici cînd se va întoarce trîntorul la stup, situaţia kilogramelor în plus nu va fi rezolvată. O fi Oana numai piele şi os cînd stă pe spate, dar ce se întîmplă cu surplusul de ceafă de porc cînd stă pe burtă? La această întrebare nici măcar cercetătorii britanici din Mizil nu i-au găsit răspuns.
– Klaus Iohannis la Cotroceni, Eduard Helvig la SRI, Cristoph Daum la naţionala de fotbal! Nemţi peste tot. Armata Roşie a PSD a intrat în sevraj. Stalin de Teleorman e în joc de glezne. – Din păcate, Adrian Mutu n-a fost solicitat de Daum să facă parte din stafful său. O să se aleagă praful…- Încă o dudă în Casa Regală Imaginară a României! Dan Duda, fratele Prinţului Miorlau, Radu de Vrăjelien-Lingebliden, se iubeşte la corazonul inimii cu prinţesa Maria, sora Margheritei de la Versoix, moştenitoarea tronului pe care se aşează singură, cu acceptul unei persoane de sprijin a Securităţii. După ce a fost măritată cu un polonez, care o trecea prin foc şi sabie cît era ziulica de lungă (şi la New York sînt ale dracului de lungi atunci cînd mănînci bătaie), puştoaica de 52 de ani (pe 13 iulie) s-a îmbîrligat regeşte cu doctoraşul din celebra familie arboricolă, care la cei 47 de ani ai săi încă mai cîntă la stetoscop şi la fluierul piciorului. Cei doi amorezi se joacă de-a cucul şi pupăza prin Palatul Elisabeta, unde Alteţa Sa şi-a stabilit cuibuşorul de nebunii cu un an în urmă, palat pe care generoşii bagabonţi care conduc România pe ultimul drum l-au dăruit, pentru 99 de ani, acestor cinstite rapandule. Totuşi, avem noroc că n-au sosit în notre pays şi celelalte paracopitate regale, mai ales zburdalnica aia, de organiza lupte între cocoşi, la care ar fi asistat, curioasă ca o vestală, pînă şi Elena Udrea, regina piraţilor. Vă daţi seama că aia l-ar fi pus să-i jure credinţă veşnică, pe o ţîţă, la alegere, că are 3, pe însuşi Dorin Cocoş, şi am fi avut prima nuntă regală în care înaripatele îşi puteau etala pintenii hoţiei la vedere! Acum eu nu susţin că republica asta cu tot felul de bolşevici, pămpălăi, hoţomani şi alţi ciudaţi în fruntea ei este vreo mare scofală, dar Dumnezeu ar fi foarte drăguţ dacă ne-ar apăra de aceste prinţese amatoare de dude. Cît despre conducătorii republicani, există speranţa că-i putem schimba din cînd în cînd. Şi poate pînă la urmă nimerim vreunul ca lumea. – Că tot veni vorba de Cocoş, puşculiţa cu mulţi bani a Matrozului Chior; numai din contractele cu sistemul de (ne)sănătate ar fi încasat 85 de milioane de euro, prin umflarea preţurilor reactivilor şi al altor produse şi materiale sanitare cu 300 la sută. Şi-n vremea asta, înaripata de nevastă-sa şi cu iubitul ei preşedinte tăiau pensiile şi salariile românilor. Ăştia n-ar mai trebui duşi la puşcărie, ci direct la şcoala de corecţie.
– Eurosport a anunţat în direct că a murit Rică Răducanu, singurul portar din lume surprins în ofsaid! În vremea asta, Rică bea un şpriţ rece şi se pregătea să plece la mare, la soare, unde vînzătoarele de seminţe-l aşteaptă pe jumătate goale. Şi i-a transmis doamnei îmbrăcate ca arbitrii să-l caute numai după ce va împlini 100 de ani. Iar dacă e plecat la munte, să-şi vadă de treaba ei, în careul advers.
– Am uitat să vă spun, dar şi la Ministerul Needucaţiei a venit un neamţ, Mircea Dumitru. Ştiu că numele vi se pare neaoş, dar actualul rector al Universităţii Bucureşti, fost instructor cu pionerii la Buftea pînă în 1989, a tradus din limba lui Goethe două cărţi. Performanţa e cu atît mai rară cu cît domnul ministru nici nu cunoaşte limba respectivă. Ei, acum să-i văd eu p-ăia care spuneau că mai jos decît sub ministeriatul lui Curaj, care a băgat Educaţia în sevraj,
n-avem unde ne duce. Resursele noastre de tehnocraţi sînt infinite. – Mă-sa lui Ronaldo a vrut să-l avorteze. Nu acum, mai demult, cînd locuia în stomacul ei, ca să cităm o celebră vedetă de canapea, frumoasă ca o egretă, dar proastă ca o şosetă. Din cauza sărăciei în care o afundase beţivul ei soţ, credea că nu-l va putea creşte şi pe cel de-al patrulea copil. A băut bere neagră fiartă, a băgat la greu maratoane, dar degeaba: Cristiano a vrut să dea gol cu orice preţ. La
15 ani i-a fost corectată o anomalie a inimii, operaţie care
i-a plăcut atît de mult încît, ulterior, a făcut o pasiune din asta, operînd non stop, pe cordul deschis al portarilor, prin marile campionate ale lumii. Ce s-o mai dăm cotită, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Cu gel. – Şi Vladimir Putin ar fi român, scriu internauţii duşi cu pluta pe Siret! Cică stră-străbunicul lui, pe care mă-sa-l striga cu nobilul nume de Putină, l-ar fi urmat pe Dimitrie Cantemir la Moscova, după mama de bătaie încasată la Stănileşti (1711), pe Prut, alături de Petru cel Mare, de la turci, şi ar fi rămas acolo, în preajma puterii. Mai aproape de zilele noastre, bunicul preşedintelui a fost bucătarul lui Stalin. Aşa o fi, dar ce ne facem cu alţi isterici informaţi, care susţin că, de fapt, Vladimir Vladimirovici este georgian, iar mă-sa l-ar fi dat spre adopţie pe la 10 ani! Pînă una-alta, Putin e preşedintele Rusiei. Totuşi, s-ar putea să fie român, că
ne-a cam ameninţat în ultima vreme. Şi se ştie încă de la formarea acestui năstruşnic popor că a ne scoate ochii între noi şi a-i lipi la loc cu scuipat ţine de tradiţia multiseculară. E un soi de marcă înregistrată. – Cristian Boureanu a rămas singurul român care are emoţii la BAC în fiecare an. Irinel Columbeanu a trecut la nivelul următor: are emoţii la Evaluarea Naţională… – Mă întreb dacă alegerile locale le-au asigurat funcţii bine plătite tuturor analfabeţilor, sau mai sînt dintre aceia care aşteaptă să candideze la alegerile parlamentare?! În orice caz, la Bihor s-au aranjat. Îi găsiţi în Consiliul Judeţean, iar pe inteligenţii mai fuduli, şi pe Facebook. Asta într-o pauză de discuţii orale. Că şi ei e oameni şi mai fac pauze de furat. – O pauză de pozat, postat şi masturbat face şi un oarecare Tudy, finul lui C.P. Tăriceanu, dar mult mai cunoscut ca fost iubit al Oanei Zăvoranu, întrucît a fost ales viceprimar general al Capitalei. Ce, deja v-aţi pierdut cu firea? Acolo se organizează un cadru propice creaţiei şi, în pauzele publicitare, şi procreaţiei. Sînt convins că noul viceprimar va lua la mînă problemele stresante ale bucureştenilor şi, în final, toată lumea va fi fericită. Deşi era la îndemîna tuturor, nimănui nu i-a trecut prin cap că onania ar putea fi soluţia miraculoasă pentru a salva primăria de integralele lui Nicuşor Dan. – În semifinalele campionatului european de fotbal, Portugalia a obţinut prima victorie (în 90 de minute) şi s-a calificat în finală. Nu e o coincidenţă că tocmai în acest meci s-a trezit şi Ronaldo din somnul cel de moarte. În schimb, Franţa a învins cu acelaşi scor Germania, ajutată subtil şi de arbitrul italian Rizzoli, dar şi de tinereţea unor jucători nemţi, pe care-o putem trece la capitolul lipsă de experienţă. În plus, le-a lipsit un vîrf de atac autentic, Müller fiind petardă. Şi cînd te gîndeşti că Franţa de abia a învins România, mai că-ţi pare rău că n-am avut şi noi antrenor la acest turneu final, în urma căruia rămîn în memoria colectivă echipele care au jucat fotbal, îndeosebi Islanda şi Ţara Galilor. Dar asta-i soarta noastră, a românilor, care am apărat întotdeauna porţile Creştinătăţii, în loc să jucăm cartea atacului, sau măcar a contraatacului. Noi am fost cu otrăvitul adversarilor, cu pîrjolitul gazonului, cu săpatul de tranşee în faţa careului de 16 metri, cu moartea eroică, inutilă, în minutele de prelungiri. Dacă Franţa va redeveni campioana Europei, s-ar impune să nu i se mai permită să organizeze competiţia, pentru că niciodată nu scapă prilejul să pună gheara pe trofeu, conform principiului platinian (de la filosoful mişel, Platini) ,,cine împarte parte-şi face!”. Cunoscătorii filosofiei fotbalului susţin că, în realitate, acest principiu a fost introdus de Joao Havelange, bunicul Mafiei din acest sport, şi perfecţionat de Sep Blatter (ce nume predestinat!), tatăl hoţilor. – Incalificabil gestul lui Payet din finală, de a-l scoate din joc pe Ronaldo. Pentru cine a jucat fotbal, e foarte clar că a faultat cu acest scop. Un jegos. Spun asta, deşi Payet a fost primul fotbalist pe care l-am remarcat la acest campionat, în meciul cu naţionala noastră, cînd a demonstrat că e fotbalist. Mare talent, zero caracter. – Campioană a Europei este Portugalia, care a cîştigat un singur meci în primele 90 de minute. Dar nici nu i-a bătut nimeni. Aşadar, portughezii sînt primii dintre (e)gali. – Nouă personulităţi academice renunţă de bunăvoie la titlul de doctori în prostologie. Se duce pe apa sîmbetei şi această ramură tradiţională a ştiinţelor politice de pe Cheiul Dîmboviţei…


CONTELE DE MONTE-CRISTO

http://romaniamare.info/saptamina-pe-scurt-73/